ContaUtil: Aspecte legate de determinarea costului de productie

Pentru determinarea costului de productie al bunurilor se tine seama de prevederile pct. 52 din O.M.F.P. nr. 3.055/2009, cu modificarile si completarile ulterioare si ale O.M.F.P. nr. 1.826/2003.

Astfel, costul de productie al unui bun cuprinde costul de achizitie a materiilor prime si materialelor consumabile si cheltuielile de productie direct atribuibile bunului.

In costul de productie se cuprind cheltuielile directe aferente productiei, cum sunt:
-    materiale directe,
-    energie consumata in scopuri tehnologice,
-    manopera directa si alte cheltuieli directe de productie,
-    costul proiectarii produselor,
-    cota cheltuielilor indirecte de productie alocata in mod rational ca fiind legata de fabricatia acestora.
-    costurile indatorarii care sunt direct atribuibile achizitiei, constructiei sau productiei unui activ cu ciclu lung de fabricatie pot fi incluse in costul acelui activ.

NOTA!

Nu se includ in costul stocurilor, ci se recunosc drept cheltuieli ale perioadei in care au survenit, urmatoarele elemente:
-    pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de productie inregistrate peste limitele normal admise, inclusiv pierderile datorate risipei;
-    cheltuielile de depozitare, cu exceptia cazurilor in care aceste costuri sunt necesare in procesul de productie, anterior trecerii intr-o noua faza de fabricatie.
-    regiile (cheltuielile) generale de administratie care nu participa la aducerea stocurilor in forma si locul final (salarii personal administrativ, chirie sediu, etc.);
-    costurile de desfacere;
-    regia fixa nealocata costului, care se recunoaste drept cheltuiala in perioada in care a aparut. Alocarea regiei fixe asupra costurilor se face pe baza capacitatii normale de productie (activitate).
-    cheltuielile financiare, cu exceptia acelor cheltuieli ce pot fi capitalizate
-    cheltuielile extraordinare etc.

La identificarea si evaluarea cheltuielilor de productie ce intra in componenta costurilor de productie ale stocurilor se au in vedere toate particularitatile specifice proceselor de productie, fundamentate pe criterii economice.

Pentru evidenta consumului de elemente de natura materiilor prime, materiale consumabile se utilizeaza Bonul de consum ca document de eliberare din magazie a materialelor si de scadere din gestiune
Pentru evidenta produselor finite obtinute si a incarcarii acestora in gestiune se utilizeaza Bonul de predare, transfer, restituire

Valoarea produselor in curs de executie se determina prin inventarierea productiei neterminate la sfarsitul perioadei, prin metode tehnice de constatare a gradului de finalizare sau a stadiului de efectuare a operatiilor tehnologice si evaluarea acesteia la costurile de productie.

In ceea ce priveste contul 711:
-    rulajul creditor reprezinta costul de productie al productiei in curs obtinute de la inceputul perioadei pana la la sfarsitul perioadei;
-    rulajul debitor reprezinta  costul de productie al productiei in curs reluate la inceputul perioadei si costul produselor finite vandute in cursul perioadei;
-    contul 711 realizeaza conectarea cheltuielilor la venituri.
-    inchiderea contului 711 prin contul 121 se face in fiecare luna, cu soldul ramas.

La momentul obtinerii produselor finite acestea sunt evidentiate in contul 711 prin articolul contabil 345 = 711 si nu mai este necesara reluarea inregistrarii la inceputul perioadei urmatoare.
Suma inregistrata astfel in creditul contului 711 este egala cu suma cheltuielilor colectate aferente productiei, deci influenta asupra contului 121 este 0.
Produsele obtinute vor fi evidentiate in contul 345 Produse finite. Contul 711 are sold 0 ca urmare a inchiderii prin contul 121.

La momentul vanzarii produselor se inregistreaza atat veniturile din vanzarea produselor finite (venituri impozabile) cat si costul produselor vandute (element de natura cheltuielilor deductibile).
Profitul determinat se impoziteaza conform reglementarilor legale.

Din punct de vedere fiscal

Conform prevederilor art. 19 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, profitul impozabil se calculeaza ca diferenta intre veniturile realizate din orice sursa si cheltuielile efectuate in scopul realizarii de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile si la care se adauga cheltuielile nedeductibile.

La stabilirea profitului impozabil se iau in calcul si alte elemente similare veniturilor si cheltuielilor potrivit normelor de aplicare.

Astfel, cheltuielile aferente materiilor prime se deduc la momentul inregistrarii acestora, precum si rulajul debitor al contului 711 din reluarea productiei in curs la inceputul lunii, respectiv la descarcarea din gestiune a produselor finite vandute.
Pe de alta parte rulajul creditor al contului 711 reprezinta venit impozabil.
Avand in vedere ca acesta reprezinta costul de productie rulajul creditor va fi egal cu suma rulajului debitor si a cheltuielilor cumulate in luna respectiva, practic nu va genera profit sau pierdere.

La vanzarea productiei rulajul creditor al contului 701 reprezinta venit impozabil iar descarcarea acesteia din gestiune inregistrat in contul 711- debit reprezinta element de natura cheltuielilor deductibile.