Desi a fost destinat protectiei contribuabililor supusi verificarii de catre un numar impresionant de autoritati cu drept de control, Registrul Unic de Control continua sa fie un generator de probleme din cauza legislatiei imperfecte. Avem in vedere prevederile Legii nr. 252/2003 privind Registrul Unic de Control, potrivit careia sanctiunile pentru nedetinerea registrului pornesc de la intervalul 500 – 1.000 lei, in cazul in care nu este obtinut in termen de 30 de zile de la infiintare, si continua cu amenda cuprinsa intre 1.000 și 2.000 lei, in cazul in care registrul nu este prezentat la solicitarea organului de control.
Prima dintre anomaliile acestui act normativ este aceea ca, pentru o persoana juridica, registrul nu este unic. Trebuie subliniat faptul ca potrivit art. 1 din Legea nr. 252/2003, registrul este obligatoriu pentru persoanele juridice inregistrate la Oficiul National al Registrului Comertului, in timp ce pentru celelalte categorii de contribuabili, cum sunt de exemplu persoanele fizice autorizate și celelate forme de organizare prevazute de O.U.G. nr. 44/2008, detinerea registrului este optionala. Potrivit art. 5 din Legea nr. 252/2003, registrul trebuie detinut atat la sediu, cat si pentru fiecare punct de lucru organizat, indiferent de statutul de platitor de impozit al acestuia. Solicitarea registrului se face in termen de 30 de zile de la constituirea punctului de lucru, folosind aplicarea prin analogie a termenului prevazut in cazul infiintarii de noi societati.
O alta problema aparuta in practica este, daca in cazul schimbarii sediului societatii este nevoie de obtinerea unui nou registru. Potrivit alin. (1) al art. 6 din Lege, Registrul Unic de Control se elibereaza, contra cost, de Directiile Generale ale Finantelor Publice din raza teritoriala unde isi are sediul social contribuabilul.
Se pune problema daca in urma schimbarii sediului pe raza unui alt organ fiscal, se impune obtinerea unui nou registru. Din practica s-a constatat ca au existat societati care au solicitat un nou Registru Unic De Control in urma schimbarii sediului, obtinand de la organele fiscale unul nou. Acest fapt se justifica din cauza lipsei unor norme care sa clarifice aceasta procedura si sa elimine automatismele organelor fiscale. Solutia este insa absurda in contextul argumentelor ce vor fi invocate mai jos, la acestea adaugandu-se si acela ca o astfel de interpretare ar conduce la existenta a doua registre “unice” de control la sediul societatii.
In urma analizei de detaliu efectuate asupra actului normativ, este de precizat ca nu exista un temei legal pentru a pretinde aceleiasi societati sa obtina un nou registru in urma modificarii unuia dintre atributele de identificare. Prevederile art. 6 din Legea nr. 252/2003 mentioneaza unitatea fiscala emitenta a registrului, ca fiind aceea pe a carei raza se afla sediul social al contribuabilului, pentru a ii stabili competenta. Aceasta prevedere nu poate fi interpretata in sensul ca ori de cate ori se modifica competenta organului fiscal trebuie reluata procedura de obtinere a unui nou registru. Aceasta solutie ar fi inacceptabila in urma interpretarii stricte a actului normativ care nu contine nicio dispozitie privind reluarea procedurii de obtinere a unui nou registru, indiferent de modificarile intervenite in existenta unei persoane juridice. O asemenea interpretare ar echivala, de asemenea, cu inlocuirea tuturor registrelor contabile sau autorizarilor, in situatia schimbarii sediului. in concluzie, Registrul Unic De Control este necesar a fi obtinut de la organul fiscal pe raza caruia se afla sediul societatii, numai pentru noile puncte de lucru infiintate in termen de 30 de zile de la data la care acestea au fost inregistrate la registrul comertului.
In contextul noului Cod de procedura fiscala, utilitatea acestui registru este reprezentata de limitarea duratei inspectiei fiscale. Dupa prezentarea la contribuabilul supus controlului, urmatoarea obligatie a inspectorului este sa ceara si sa completeze imediat Registrul Unic De Control, desigur, daca acesta este obligatoriu pentru persoana verificata. Astfel, va fi consemnata data inceperii inspectiei. Importanta completarii registrului decurge din prevederile art. 126 din noul Cod de procedura fiscala, care limiteaza durata efectuarii inspectiei fiscale. Aceasta durata este stabilita in mod particular pentru fiecare inspectie, in functie de obiectivele inspectiei, si nu poate fi mai mare de:
- 180 de zile pentru contribuabilii mari, precum si pentru contribuabilii/ platitorii care au sedii secundare, indiferent de marime;
- 90 de zile pentru contribuabilii mijlocii;
- 45 de zile pentru ceilalti contribuabili.
In cazul in care inspectia fiscala nu se finalizeaza intr-o perioada reprezentand dublul perioadei aplicabile mai sus, inspectia fiscala inceteaza fara a se emite raport de inspectie fiscala si decizie de impunere sau decizie de nemodificare a bazei de impunere. in acest caz, organul de inspectie fiscala poate relua inspectia, cu aprobarea organului ierarhic superior celui care a aprobat inspectia fiscala initiala, o singura data pentru aceeasi perioada si aceleasi obligatii fiscale in cadrul termenului de prescriptie. Trebuie subliniat ca, prin noul Cod de procedura fiscala are loc extinderea termenului de prescriptie a dreptului organului fiscal de a stabili creante fiscale de 5 ani, prevazut la art. 110, prin schimbarea termenului de la care se calculeaza, de la 1 ianuarie a anului urmator celui pentru care se datoreaza obligatia fiscala, la 1 iulie a anului urmator celui pentru care se datoreaza obligatia fiscala.
Contabilitatea HORECA Monografii contabile si cazuri practice
Consilier Taxe si Impozite pentru Contabili 12 actualizari
Operare SAGA Exemple practice si recomandari
Aceasta in conditiile in care, in mod dezechilibrat, potrivit art. 219 din noul Cod de procedura fiscala, dreptul contribuabilului/platitorului de a cere restituirea creantelor fiscale se prescrie in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere dreptul la restituire. Același mecanism de calcul al termenului stabilit in favoarea contribuabilului este aplicabil si in cazul cererilor de indreptare a erorilor din documentele de plata, conform art. 164 alin. (5).
Pentru calculul termenului in care trebuie sa fie finalizat controlul fiscal, este necesar a fi avut in vedere și art. 130 alin. (4) din Codul de procedura fiscala, potrivit caruia, data incheierii inspectiei fiscale este data programata pentru discutia finala cu contribuabilul/ platitorul, sau data notificarii de catre contribuabil/ platitor ca renunta la acest drept.
In concluzie, Registrul Unic De Control ramane dupa atatia ani de la adoptare un mijloc rudimentar de protectie fata de organele de control reprezentand, mai degraba, inca un factor generator de costuri administrative și de posibile sanctiuni contraventionale.
