Legea nr. 207/2015 - Codul de procedura fiscala actualizat 2024

Consulta Legea 207 din 2015 actualizata 2024 privind Codul de procedura fiscala. Documentul include inclusiv ultimele modificari aduse de Legea 296/2023.

Iata Codul de procedura fiscala actualizat in 2024.

• Legea nr. 207/2015 Codul de procedura fiscala 2024 TITLUL I - Dispozitii generale
  • CAPITOLUL I - Domeniul de aplicare a Codului de procedura fiscala
  • CAPITOLUL II - Principii generale de conduita in administrarea creantelor fiscale
  • CAPITOLUL III - Aplicarea prevederilor legislatiei fiscale
• Codul de procedura fiscala - TITLUL II - Raportul juridic fiscal - art. 16 - art. 28
• Codul de procedura fiscala - TITLUL III - Dispozitii procedurale generale - art. 29 - art. 80 
• Codul de procedura fiscala - TITLUL IV - Inregistrarea fiscala - art. 81 - art. 92
• Codul de procedura fiscala - TITLUL V - Stabilirea creantelor fiscale - art. 93 - art. 112
• Codul de procedura fiscala - TITLUL VI - Controlul fiscal - art. 113 - art. 151
• Codul de procedura fiscala - TITLUL VII - Colectarea creantelor fiscale - art. 152 - art. 267
• Codul de procedura fiscala - TITLUL VIII - Solutionare contestatiilor formulate impotriva actelor administrative fiscale - art. 268 - art. 281
• Codul de procedura fiscala - TITLUL IX - Procedura amiabila pentru evitarea/eliminarea dublei impuneri - art. 282 - art. 283
• Codul de procedura fiscala - TITLUL X - Aspecte internationale - art. 284 - art. 335
• Codul de procedura fiscala - TITLUL XI - Sanctiuni - art. 336 - art. 339
• Codul de procedura fiscala - TITLUL XII - Dispozitii tranzitorii si finale - art. 340 - art. 354

Legea 207 din 2015 actualizata 2024 - Codul de procedura fiscala

TITLUL I Dispozitii generale

ART. 1 Definitii

in intelesul prezentului cod, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:

1. actul administrativ fiscal - actul emis de organul fiscal in exercitarea atributiilor de administrare a impozitelor, taxelor si contributiilor sociale, pentru stabilirea unei situatii individuale si in scopul de a produce efecte juridice fata de cel caruia ii este adresat;

2. administrarea creantelor fiscale - oricare din activitatile desfasurate de organele fiscale in legatura cu:

a) inregistrarea fiscala a contribuabililor/platitorilor si a altor subiecte ale raporturilor juridice fiscale;

b) declararea, stabilirea, controlul si colectarea creantelor fiscale;

c) solutionarea contestatiilor impotriva actelor administrative fiscale;

d) asistenta/indrumarea contribuabililor/platitorilor, la cerere sau din oficiu;

e) aplicarea sanctiunilor in conditiile legii;

3. analiza de risc - activitatea efectuata de organul fiscal in scopul identificarii riscurilor de neconformare in ceea ce priveste indeplinirea de catre contribuabil/platitor a obligatiilor prevazute de legislatia fiscala, de a le evalua, de a le gestiona, precum si de a le utiliza in scopul efectuarii activitatilor de administrare fiscala;

4. contribuabil - orice persoana fizica, juridica sau orice alta entitate fara personalitate juridica ce datoreaza, conform legii, impozite, taxe si contributii sociale;

5. contributie sociala - prelevare obligatorie realizata in baza legii, care are ca scop protectia persoanelor fizice obligate a se asigura impotriva anumitor riscuri sociale, in schimbul careia aceste persoane beneficiaza de drepturile acoperite de respectiva prelevare;

6. control fiscal - totalitatea activitatilor efectuate de organele fiscale pentru verificarea modului de indeplinire de catre contribuabil/platitor a obligatiilor prevazute de legislatia fiscala si contabila;

7. creanta bugetara - dreptul la incasarea oricarei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentand creanta bugetara principala si creanta bugetara accesorie;

8. creanta bugetara principala - dreptul la incasarea oricarei sume care se cuvine bugetului general consolidat, altele decat creantele bugetare accesorii;

9. creanta bugetara accesorie - dreptul la incasarea dobanzilor, penalitatilor sau a altor asemenea sume, in baza legii, aferente unor creante bugetare principale;

10. creanta fiscala - dreptul la incasarea oricarei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentand creanta fiscala principala si creanta fiscala accesorie;

11. creanta fiscala principala - dreptul la perceperea impozitelor, taxelor si contributiilor sociale, precum si dreptul contribuabilului la restituirea sumelor platite fara a fi datorate si la rambursarea sumelor cuvenite, in situatiile si conditiile prevazute de lege;

12. creanta fiscala accesorie - dreptul la perceperea dobanzilor, penalitatilor sau majorarilor aferente unor creante fiscale principale, precum si dreptul contribuabilului de a primi dobanzi, in conditiile legii;

13. creditor fiscal - titularul unui drept de creanta fiscala;

14. creditor bugetar - titularul unui drept de creanta bugetara;

15. debitor fiscal - titularul unei obligatii de plata corelativa unui drept de creanta fiscala;

16. debitor bugetar - titularul unei obligatii de plata corelativa unui drept de creanta bugetara;

17. declaratie fiscala - act intocmit de contribuabil/platitor, in conditiile si situatiile prevazute de lege, reprezentand declaratia de impunere si declaratia informativa;

18. declaratie de impunere - actul intocmit de contribuabil/platitor care se refera la:

a) impozitele, taxele si contributiile sociale datorate, in cazul in care, potrivit legii, obligatia calcularii acestora revine contribuabilului/platitorului;

b) impozitele, taxele si contributiile sociale colectate, in cazul in care platitorul are obligatia de a calcula, de a retine si de a plati sau, dupa caz, de a colecta si de a plati impozitele, taxele si contributiile sociale;

c) bunurile si veniturile impozabile, precum si alte elemente ale bazei de impozitare, daca legea prevede declararea acestora;

19. declaratie informativa - actul intocmit de contribuabil/platitor referitor la orice informatii in legatura cu impozitele, taxele si contributiile sociale, bunurile si veniturile impozabile, precum si in legatura cu evidentele contabile si fiscale, inclusiv fisierul standard de control fiscal, daca legea prevede declararea acestora, altele decat cele prevazute la pct. 18;

20. dobanda - obligatia fiscala accesorie reprezentand echivalentul prejudiciului creat titularului creantei fiscale principale ca urmare a neachitarii la scadenta de catre debitor a obligatiilor fiscale principale;

201. dosarul administrativ al actiunii de control fiscal - totalitatea documentelor si informatiilor care stau la baza constatarilor organului de control fiscal din punct de vedere faptic si legal, precum si cele emise in legatura cu administrarea mijloacelor de proba;

202. dosarul fiscal - ansamblul documentelor si informatiilor primite sau elaborate, detinute de organul fiscal in legatura cu activitatea de administrare a creantelor fiscale ale unui contribuabil/platitor;

21. drepturi vamale - drepturi de import si drepturi de export, astfel cum sunt definite de Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al Romaniei, cu modificarile si completarile ulterioare;

22. executor fiscal - persoana din cadrul organului de executare cu atributii de efectuare a executarii silite;

23. impozit - prelevare obligatorie, indiferent de denumire, realizata in baza legii, fara contraprestatie, in scopul satisfacerii necesitatilor de interes general;

24. legislatie fiscala - totalitatea normelor prevazute in actele normative referitoare la impozite, taxe, contributii sociale, precum si la proceduri de administrare a acestora;

25. legislatie contabila - totalitatea normelor prevazute in actele normative referitoare la organizarea si conducerea contabilitatii;

26. majorare de intarziere - obligatia fiscala accesorie reprezentand echivalentul prejudiciului creat titularului creantei fiscale principale, precum si sanctiunea, ca urmare a neachitarii la scadenta, de catre debitor, a obligatiilor fiscale principale;

27. obligatie fiscala - obligatia de plata a oricarei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentand obligatia fiscala principala si obligatia fiscala accesorie;

28. obligatie fiscala principala - obligatia de plata a impozitelor, taxelor si contributiilor sociale, precum si obligatia organului fiscal de a restitui sumele incasate fara a fi datorate si de a rambursa sumele cuvenite, in situatiile si conditiile prevazute de lege;

29. obligatie fiscala accesorie - obligatia de plata sau de restituire a dobanzilor, penalitatilor sau a majorarilor, aferente unor obligatii fiscale principale;

30. organ fiscal - organul fiscal central, organul fiscal local, precum si alte institutii publice care administreaza creante fiscale;

31. organ fiscal central - Ministerul Finantelor Publice si Agentia Nationala de Administrare Fiscala, denumita in continuare A.N.A.F., prin structurile de specialitate cu atributii de administrare a creantelor fiscale, inclusiv unitatile subordonate ale Ministerului Finantelor Publice sau A.N.A.F.;

32. organ fiscal local - structurile de specialitate din cadrul autoritatilor administratiei publice locale cu atributii de administrare a creantelor fiscale;

33. penalitate de intarziere - obligatia fiscala accesorie reprezentand sanctiunea pentru neachitarea la scadenta de catre debitor a obligatiilor fiscale principale;

34. penalitate de nedeclarare - obligatia fiscala accesorie reprezentand sanctiunea pentru nedeclararea sau declararea incorecta, in declaratii de impunere, a impozitelor, taxelor si contributiilor sociale;

35. platitor - persoana care, in numele contribuabilului, conform legii, are obligatia de a plati sau de a retine si de a plati ori de a colecta si plati, dupa caz, impozite, taxe si contributii sociale. Este platitor si sediul secundar obligat, potrivit legii, sa se inregistreze fiscal ca platitor de salarii si de venituri asimilate salariilor;

36. taxa - prelevarea obligatorie, indiferent de denumire, realizata in baza legii, cu ocazia prestarii unor servicii de catre institutii sau autoritati publice, fara existenta unui echivalent intre cuantumul taxei si valoarea serviciului;

37. titlu de creanta fiscala - actul prin care, potrivit legii, se stabileste si se individualizeaza creanta fiscala;

38. titlu de creanta bugetara - actul prin care, potrivit legii, se stabileste si se individualizeaza creanta bugetara;

39. vector fiscal - totalitatea tipurilor de obligatii fiscale pentru care exista obligatii de declarare cu caracter permanent;

40. date de identificare - numele si prenumele in cazul persoanelor fizice sau denumirea in cazul persoanelor juridice si entitatilor fara personalitate juridica, domiciliul fiscal si codul de identificare fiscala.

CAPITOLUL I Domeniul de aplicare a Codului de procedura fiscala

ART. 2 Obiectul si sfera de aplicare a Codului de procedura fiscala

(1) Codul de procedura fiscala reglementeaza drepturile si obligatiile partilor din raporturile juridice fiscale privind administrarea creantelor fiscale datorate bugetului general consolidat, indiferent de autoritatea care le administreaza, cu exceptia cazului cand prin lege se prevede altfel.

(2) in masura in care prin lege speciala nu se prevede altfel, prezentul cod se aplica si pentru:

a) administrarea drepturilor vamale;

b) administrarea redeventelor miniere, a redeventelor petroliere si a redeventelor rezultate din contracte de concesiune, arenda si alte contracte de exploatare eficienta a terenurilor cu destinatie agricola, incheiate de Agentia Domeniilor Statului;

c) alte creante bugetare care, potrivit legii, sunt asimilate creantelor fiscale.

(3) in scopul aplicarii alin. (2), drepturile vamale si redeventele sunt asimilate creantelor fiscale.

(4) Prezentul cod nu se aplica pentru administrarea creantelor bugetare rezultate din raporturile juridice contractuale, cu exceptia celor prevazute la alin. (2) lit. b).

(5) Activitatile de administrare a creantelor fiscale desfasurate de catre institutii publice care au calitatea de organe fiscale, altele decat organele fiscale centrale si organele fiscale locale definite potrivit art. 1 pct. 31 si 32, se realizeaza astfel:

a) potrivit regulilor prevazute de prezentul cod pentru organele fiscale centrale, in situatia in care institutia face parte din structura administratiei publice centrale;

b) potrivit regulilor prevazute de prezentul cod pentru organele fiscale locale, in situatia in care institutia face parte din structura administratiei publice locale.

(6) La nivelul unitatilor administrativ-teritoriale se poate decide incheierea unor acorduri de cooperare, potrivit prevederilor art. 24 din Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru desfasurarea in comun a activitatilor de administrare a creantelor fiscale locale. Incheierea acordurilor de cooperare se decide prin hotarari ale consiliilor locale interesate. Dispozitiile alin. (5) lit. b) se aplica in mod corespunzator.

ART. 3 Raportul Codului de procedura fiscala cu alte acte normative

(1) Prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea creantelor prevazute la art. 2.

(2) Unde prezentul cod nu dispune, se aplica prevederile Codului civil si ale Codului de procedura civila, republicat, in masura in care acestea pot fi aplicabile raporturilor dintre autoritati publice si contribuabili/platitori.

CAPITOLUL II Principii generale de conduita in administrarea creantelor fiscale

ART. 4 Principiul legalitatii

(1) Creantele fiscale si obligatiile corespunzatoare ale contribuabilului/platitorului sunt cele prevazute de lege.

(2) Procedura de administrare a creantelor fiscale se desfasoara in conformitate cu dispozitiile legii. Organul fiscal are obligatia de a asigura respectarea dispozitiilor legale privind realizarea drepturilor si obligatiilor contribuabilului/platitorului sau ale altor persoane implicate in procedura.

ART. 5 Aplicarea unitara a legislatiei

(1) Organul fiscal este obligat sa aplice unitar prevederile legislatiei fiscale pe teritoriul Romaniei, urmarind stabilirea corecta a creantelor fiscale.

(2) Ministerul Finantelor Publice, in calitate de organ de specialitate al administratiei publice centrale, are rolul de a coordona aplicarea unitara a prevederilor legislatiei fiscale.

(3) in cadrul Ministerului Finantelor Publice functioneaza Comisia fiscala centrala, care are responsabilitati de elaborare a deciziilor cu privire la aplicarea unitara a Codului fiscal, a prezentului cod, a legislatiei subsecvente acestora, precum si a legislatiei a carei aplicare intra in sfera de competenta a A.N.A.F.

(4) Componenta si regulamentul de organizare si functionare a Comisiei fiscale centrale se aproba prin ordin al ministrului finantelor publice.

(5) Comisia fiscala centrala este coordonata de secretarul de stat din Ministerul Finantelor Publice care raspunde de politicile si legislatia fiscala.

(6) in cazul in care Comisia fiscala centrala este investita cu solutionarea unei probleme care vizeaza impozitele si taxele locale prevazute de Codul fiscal, comisia se completeaza cu 2 reprezentanti ai Ministerului Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice, precum si cu cate un reprezentant al fiecarei structuri asociative a autoritatilor administratiei publice locale.

(7) Deciziile Comisiei fiscale centrale se aproba prin ordin al ministrului finantelor publice si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

ART. 6 Exercitarea dreptului de apreciere

(1) Organul fiscal este indreptatit sa aprecieze, in limitele atributiilor si competentelor ce ii revin, relevanta starilor de fapt fiscale prin utilizarea mijloacelor de proba prevazute de lege si sa adopte solutia intemeiata pe prevederile legale, precum si pe constatari complete asupra tuturor imprejurarilor edificatoare in cauza raportat la momentul luarii unei decizii. in exercitarea dreptului sau de apreciere, organul fiscal trebuie sa ia in considerare opinia emisa in scris de organul fiscal competent respectivului contribuabil/platitor in cadrul activitatii de asistenta si indrumare a contribuabililor/platitorilor, precum si solutia adoptata de organul fiscal in cadrul unui act administrativ fiscal sau de instanta judecatoreasca, printr-o hotarare definitiva, emisa anterior, pentru situatii de fapt similare la acelasi contribuabil/platitor. in situatia in care organul fiscal constata ca exista diferente intre starea de fapt fiscala a contribuabilului/platitorului si informatiile avute in vedere la emiterea unei opinii scrise sau a unui act administrativ fiscal la acelasi contribuabil/platitor, organul fiscal are dreptul sa consemneze constatarile in conformitate cu situatia fiscala reala si cu legislatia fiscala si are obligatia sa mentioneze in scris motivele pentru care nu ia in considerare opinia prealabila.

(2) Organul fiscal isi exercita dreptul de apreciere in limitele rezonabilitatii si echitatii, asigurand o proportie justa intre scopul urmarit si mijloacele utilizate pentru atingerea acestuia.

(3) Ori de cate ori organul fiscal trebuie sa stabileasca un termen pentru exercitarea unui drept sau indeplinirea unei obligatii de catre contribuabil/platitor, acesta trebuie sa fie rezonabil, pentru a da posibilitatea contribuabilului/platitorului sa isi exercite dreptul sau sa isi indeplineasca obligatia. Termenul poate fi prelungit, pentru motive justificate, cu acordul conducatorului organului fiscal.

ART. 7 Rolul activ si alte reguli de conduita pentru organul fiscal

(1) in desfasurarea unei proceduri de administrare a creantelor fiscale, organul fiscal instiinteaza contribuabilul/platitorul asupra drepturilor si obligatiilor prevazute de lege ce ii revin acestuia in desfasurarea procedurii.

(2) Organul fiscal are obligatia sa examineze starea de fapt in mod obiectiv si in limitele stabilite de lege, precum si sa indrume contribuabilul/platitorul in aplicarea prevederilor legislatiei fiscale, in indeplinirea obligatiilor si exercitarea drepturilor sale, ca urmare a solicitarii contribuabilului/platitorului sau din initiativa organului fiscal, dupa caz.

(3) Organul fiscal este indreptatit sa examineze, din oficiu, starea de fapt, sa obtina si sa utilizeze toate informatiile si documentele necesare pentru determinarea corecta a situatiei fiscale a contribuabilului/platitorului. in analiza efectuata, organul fiscal este obligat sa identifice si sa ia in considerare toate circumstantele edificatoare fiecarui caz in parte.

(4) Organul fiscal decide asupra felului si volumului examinarilor, in functie de circumstantele fiecarui caz in parte si de limitele prevazute de lege.

(41) Organul fiscal are obligatia ca, la cererea scrisa a contribuabilului/platitorului supus unei actiuni de control fiscal, sa puna la dispozitia acestuia dosarul administrativ al actiunii de control fiscal. Acolo unde este cazul, documentele/informatiile sunt anonimizate pentru a se asigura confidentialitatea datelor cu caracter personal si secretul fiscal.

(5) in cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal central, procedurile de administrare se realizeaza in functie de clasa/subclasa de risc fiscal in care sunt incadrati contribuabilii ca urmare a analizei de risc efectuate de organul fiscal.

(6) Contribuabilii se incadreaza in 3 clase principale de risc, dupa cum urmeaza:

a) contribuabili cu risc fiscal mic;

b) contribuabili cu risc fiscal mediu;

c) contribuabili cu risc fiscal ridicat.

(7) Criteriile generale in functie de care se stabileste clasa/subclasa de risc fiscal sunt urmatoarele:

a) criterii cu privire la inregistrarea fiscala;

b) criterii cu privire la depunerea declaratiilor fiscale;

c) criterii cu privire la nivelul de declarare;

d) criterii cu privire la realizarea obligatiilor de plata catre bugetul general consolidat si catre alti creditori.

(71) In cadrul criteriilor generale prevazute la alin. (7) se vor avea in vedere inclusiv criteriile de natura economica.

(8) Dezvoltarea claselor principale de risc in subclase de risc si dezvoltarea criteriilor generale in subcriterii, precum si procedurile de stabilire a subclaselor si subcriteriilor se aproba prin ordin al presedintelui A.N.A.F.

(9) Procedura de solutionare a contestatiilor nu se realizeaza in functie de clasa/subclasa de risc.

(10) Analiza de risc se efectueaza periodic, caz in care organul fiscal stabileste si clasa/subclasa de risc fiscal a contribuabilului.

(11) Contribuabilul nu poate face obiectii cu privire la modul de stabilire a riscului si a clasei/subclasei de risc fiscal in care a fost incadrat.

(12) Procedurile de administrare corespunzatoare fiecarei clase/subclase de risc fiscal se stabilesc prin ordin al presedintelui A.N.A.F.

(13) Ordinele prevazute la alin. (8) si (12) se elaboreaza in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.(Legea nr. 30/2019 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 25/2018 privind modificarea si completarea unor acte normative, precum si pentru aprobarea unor masuri fiscal-bugetare)

ART. 8 Limba oficiala in administratia fiscala

(1) Limba oficiala in administratia fiscala este limba romana.

(2) Daca la organul fiscal se depun petitii, documente justificative, certificate sau alte inscrisuri intr-o limba straina, organul fiscal solicita ca acestea sa fie insotite de traduceri in limba romana certificate de traducatori autorizati de Ministerul Justitiei, in conditiile legii.

(3) Daca la organul fiscal se depun petitii, documente justificative, certificate sau alte inscrisuri intr-o limba straina, pentru care nu exista traducatori autorizati potrivit alin. (2), organul fiscal solicita ca acestea sa fie insotite de traduceri in limba romana efectuate sau certificate de o ambasada/oficiu consular al statului in a carui limba oficiala a fost emis documentul respectiv.

(4) Petitiile, documentele justificative, certificatele sau inscrisurile redactate intr-o limba straina depuse fara respectarea alin. (2) sau (3), dupa caz, nu se iau in considerare de organul fiscal daca acesta a solicitat traducerea in limba romana potrivit alin. (2) sau (3), dupa caz, iar contribuabilul/platitorul nu s-a conformat solicitarii.

(41) Daca traducerea in limba romana se efectueaza dintr-o scriere care nu are caractere latine, la documentul tradus se va atasa si copia legalizata de pe inscrisul original.

(5) Dispozitiile art. 19 din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sunt aplicabile in mod corespunzator.

ART. 9 Dreptul de a fi ascultat

(1) inaintea luarii deciziei, organul fiscal este obligat sa asigure contribuabilului/platitorului posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere cu privire la faptele si imprejurarile relevante in luarea deciziei.

(2) Organul fiscal nu este obligat sa aplice prevederile alin. (1) cand:

a) intarzierea in luarea deciziei determina un pericol pentru constatarea situatiei fiscale reale privind executarea obligatiilor contribuabilului/platitorului sau pentru luarea altor masuri prevazute de lege;

b) cuantumul creantelor fiscale urmeaza sa se modifice cu mai putin de 10% din valoarea creantei fiscale stabilita anterior;

c) se accepta informatiile prezentate de contribuabil/platitor, pe care acesta le-a dat intr-o declaratie sau intr-o cerere;

d) urmeaza sa se ia masuri de executare silita;

e) urmeaza sa se emita deciziile referitoare la obligatiile fiscale accesorii.

(3) Audierea se considera indeplinita in urmatoarele situatii:

a) contribuabilul/platitorul refuza explicit sa se prezinte la termenul stabilit de organul fiscal in vederea audierii;

b) contribuabilul/platitorul nu se prezinta, din orice motiv, la doua termene consecutive stabilite de organul fiscal in vederea audierii.

(4) Exceptia lipsei audierii poate fi invocata de contribuabil/platitor odata cu formularea contestatiei depuse potrivit prezentului cod.

(5) La stabilirea termenelor prevazute la alin. (3) devin aplicabile prevederile art. 6 alin. (3).

ART. 10 Obligatia de cooperare

(1) Contribuabilul/Platitorul este obligat sa coopereze cu organul fiscal in vederea determinarii starii de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de catre acesta, in intregime, conform realitatii, si prin indicarea mijloacelor doveditoare care ii sunt cunoscute, cu respectarea prevederilor in materie penala si procesual penala.

(2) Contribuabilul/Platitorul este obligat sa intreprinda masurile in vederea procurarii mijloacelor doveditoare necesare, prin utilizarea tuturor posibilitatilor ce ii stau la dispozitie.

ART. 11 Secretul fiscal

(1) Personalul din cadrul organului fiscal este obligat sa pastreze secretul asupra informatiilor de care a luat cunostinta ca urmare a exercitarii atributiilor de serviciu.

(2) in categoria informatiilor de natura celor considerate a fi secret fiscal intra datele referitoare la contribuabil/platitor, cum ar fi: datele de identificare, natura si cuantumul obligatiilor fiscale, natura, sursa si cuantumul veniturilor, natura, sursa si valoarea bunurilor, plati, conturi, rulaje, transferuri de numerar, solduri, incasari, deduceri, credite, datorii, valoarea patrimoniului net sau orice fel de informatii obtinute din declaratii ori documente prezentate de catre contribuabil/platitor sau terti.

(3) Organul fiscal poate transmite informatiile pe care le detine:

a) autoritatilor si institutiilor publice in scopul indeplinirii obligatiilor prevazute de lege;

a1) institutiilor de interes public definite potrivit actelor normative de organizare si functionare, care sunt investite sa indeplineasca un serviciu de interes public, in scopul indeplinirii obligatiilor prevazute de lege;

b) autoritatilor fiscale ale altor tari, in conditii de reciprocitate, in baza unor instrumente juridice internationale semnate de Romania si care cuprind prevederi privind cooperarea administrativa in domeniul fiscal si/sau recuperarea creantelor fiscale;

c) autoritatilor judiciare competente, potrivit legii;

d) oricarui solicitant, cu consimtamantul expres si neechivoc al contribuabilului/platitorului despre care au fost solicitate informatii. Responsabilitatea privind modalitatea de utilizare a informatiilor astfel obtinute revine solicitantului;

e) in alte cazuri prevazute expres de lege.

(4) Autoritatea care primeste informatii fiscale este obligata sa pastreze secretul asupra informatiilor primite.

(5) Este permisa transmiterea informatiilor de natura celor prevazute la alin. (1), inclusiv pentru perioada in care a avut calitatea de contribuabil/platitor:

a) contribuabilului/platitorului insusi;

b) succesorilor acestuia, precum si persoanelor cu vocatie succesorala, calitate dovedita potrivit legii.

(6) in scopul aplicarii prevederilor alin. (3) lit. a), a1) si c), autoritatile publice, institutiile publice, institutiile de interes public si autoritatile judiciare pot incheia protocol privind schimbul de informatii cu organul fiscal detinator al informatiei, ce se transmite prin sistemul informatic propriu al Ministerului Finantelor/A.N.A.F., denumit PatrimVen.

(61) in scopul aplicarii prevederilor alin. (3) lit. d), solicitantul care prin natura activitatii solicita frecvent informatii de natura secretului fiscal despre clientii/partenerii sai poate incheia un protocol privind schimbul de informatii cu organul fiscal detinator al informatiei ce se transmite, utilizand sistemul informatic in conformitate cu art. 701.

(7) Este permisa transmiterea de informatii cu caracter fiscal in alte situatii decat cele prevazute la alin. (3), in conditiile in care se asigura ca din acestea nu reiese identitatea vreunei persoane fizice, juridice ori unei entitati fara personalitate juridica.

(8) Organul fiscal poate aduce la cunostinta publica informatiile pe care le detine:

a) ori de cate ori informatiile sunt calificate de lege ca fiind publice;

b) ori de cate ori, prin acte administrative sau prin hotarari judecatoresti, definitive, se constata incalcari ale obligatiilor prevazute de legislatia fiscala.

(9) Procedura de aducere la cunostinta publica a informatiilor detinute de organul fiscal central se aproba prin ordin al presedintelui A.N.A.F., iar procedura de aducere la cunostinta publica a informatiilor detinute de organul fiscal local se aproba prin ordin al ministrului dezvoltarii regionale si administratiei publice, cu avizul Ministerului Finantelor Publice.

(10) Prelucrarea datelor cu caracter personal de catre organele fiscale centrale si locale se realizeaza cu respectarea prevederilor Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European si al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protectia datelor), cu modificarile ulterioare, in scopul exercitarii atributiilor de administrare a creantelor fiscale.

ART. 12 Buna-credinta

(1) Relatiile dintre contribuabil/platitor si organul fiscal trebuie sa fie fundamentate pe buna-credinta.

(2) Contribuabilul/Platitorul trebuie sa isi indeplineasca obligatiile si sa isi exercite drepturile potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege si sa declare corect datele si informatiile privitoare la obligatiile fiscale datorate.

(3) Organul fiscal trebuie sa respecte drepturile contribuabilului/platitorului in fiecare procedura de administrare a creantelor fiscale aflata in derulare.

(4) Buna-credinta a contribuabililor se prezuma pana cand organul fiscal dovedeste contrariul.

CAPITOLUL III Aplicarea prevederilor legislatiei fiscale

ART. 13 Interpretarea legii

(1) Interpretarea reglementarilor fiscale trebuie sa respecte vointa legiuitorului asa cum este exprimata in lege.

(2) in cazul in care vointa legiuitorului nu reiese clar din textul legii, la stabilirea vointei legiuitorului se tine seama de scopul emiterii actului normativ astfel cum acesta reiese din documentele publice ce insotesc actul normativ in procesul de elaborare, dezbatere si aprobare.

(3) Prevederile legislatiei fiscale se interpreteaza unele prin altele, dand fiecareia intelesul ce rezulta din ansamblul legii.

(4) Prevederile legislatiei fiscale susceptibile de mai multe intelesuri se interpreteaza in sensul in care corespund cel mai bine obiectului si scopului legii.

(5) Prevederile legislatiei fiscale se interpreteaza in sensul in care pot produce efecte, iar nu in acela in care nu ar putea produce niciunul.

(6) Daca dupa aplicarea regulilor de interpretare prevazute la alin. (1) - (5), prevederile legislatiei fiscale raman neclare, acestea se interpreteaza in favoarea contribuabilului/platitorului.

ART. 14 Prevalenta continutului economic al situatiilor relevante din punct de vedere fiscal

(1) Veniturile, alte beneficii si elemente patrimoniale sunt supuse legislatiei fiscale indiferent daca sunt obtinute din acte sau fapte ce indeplinesc sau nu cerintele altor dispozitii legale.

(2) Situatiile de fapt relevante din punct de vedere fiscal se apreciaza de organul fiscal in concordanta cu realitatea lor economica, determinata in baza probelor administrate in conditiile prezentului cod. Atunci cand exista diferente intre fondul sau natura economica a unei operatiuni sau tranzactii si forma sa juridica, organul fiscal apreciaza aceste operatiuni sau tranzactii, cu respectarea fondului economic al acestora.

(3) Organul fiscal stabileste tratamentul fiscal al unei operatiuni avand in vedere doar prevederile legislatiei fiscale, tratamentul fiscal nefiind influentat de faptul ca operatiunea respectiva indeplineste sau nu cerintele altor prevederi legale.

ART. 15 Eludarea legislatiei fiscale

(1) in cazul in care, eludandu-se scopul legislatiei fiscale, obligatia fiscala nu a fost stabilita ori nu a fost raportata la baza de impozitare reala, obligatia datorata si, respectiv, creanta fiscala corelativa sunt cele legal determinate.

(2) Pentru situatiile prevazute la alin. (1) sunt aplicabile prevederile art. 21.