Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
email
NOU in Codul Fiscal - Monografii Contabile actualizate in 2018

Va oferim CADOU un Raport Special Gratuit 

"NOU in Codul Fiscal - Monografii Contabile actualizate in 2018"

Adauga adresa ta de e-mail pentru a primi Raportul Gratuit, oferit de Contabilul.ro.
Ghid Practic pentru contabili

Titlul V - Stabilirea creanţelor fiscale - Cod de procedura fiscala

TITLUL V - Stabilirea creantelor fiscale

  • CAPITOLUL I - Dispozitii generale
  • CAPITOLUL II - Dispozitii privind decizia de impunere
  • CAPITOLUL III - Dispozitii privind declaratia fiscala
  • CAPITOLUL IV - Stabilirea bazei de impozitare prin estimare
  • CAPITOLUL V - Despre evidentele fiscale si contabile
  • CAPITOLUL VI - Prescriptia dreptului de a stabili creante fiscale

Titlul V
Stabilirea creanţelor fiscale


Capitolul I - Dispoziţii generale
 

Articolul 93
Sfera i actele de stabilire a creanţelor fiscale
(1)Stabilirea creanţelor fiscale reprezintă activitatea de determinare a materiei impozabile, de calculare a bazei de impozitare i a creanţelor fiscale.
(2)Creanţele fiscale se stabilesc astfel:
a)prin declaraţie de impunere, în condiţiile art. 95 alin. (4) i art. 102 alin. (2);
b)prin decizie de impunere emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.
(3)Dispoziţiile alin. (2) sunt aplicabile i în cazurile în care creanţele fiscale sunt scutite la plată conform reglementărilor legale, precum i în cazul unei rambursări de taxă pe valoarea adăugată.

Protectia Datelor cu Caracter Personal. Ghid pentru contabili
Protectia Datelor cu Caracter Personal. Ghid pentru contabili
Impozitarea dividendelor in 2018
Impozitarea dividendelor in 2018
Manualul Contabilului Incepator
Manualul Contabilului Incepator


Articolul 94
Stabilirea creanţelor fiscale sub rezerva verificării ulterioare
(1)Cuantumul creanţelor fiscale se stabilete sub rezerva verificării ulterioare, cu excepţia cazului în care stabilirea a avut loc ca urmare a unei inspecţii fiscale sau a unei verificări a situaţiei fiscale personale.
(2)Decizia de impunere sub rezerva verificării ulterioare poate fi desfiinţată sau modificată, din iniţiativa organului fiscal ori la solicitarea contribuabilului/plătitorului, pe baza constatărilor organului fiscal competent.
(3)Rezerva verificării ulterioare se anulează numai la împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a stabili creanţe fiscale sau ca urmare a inspecţiei fiscale ori a verificării situaţiei fiscale personale
(4)În situaţia în care contribuabilul/plătitorul corectează declaraţiile de impunere în condiţiile art. 105 alin. (6), se redeschide rezerva verificării ulterioare astfel:
a)pentru elementele bazei de impozitare ce fac obiectul corecţiei, în cazul în care rezerva verificării ulterioare s-a anulat ca urmare a inspecţiei fiscale ori a verificării situaţiei fiscale personale;
b)pentru toate elementele bazei de impozitare, în cazul în care rezerva verificării ulterioare s-a anulat ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale.


Capitolul II - Dispoziţii privind decizia de impunere
 

Articolul 95
Decizia de impunere
(1)Decizia de impunere se emite de organul fiscal competent.
(2)Organul fiscal emite decizie de impunere ori de câte ori acesta stabilete sau modifică baza de impozitare ca urmare a unei verificări documentare, a unei inspecţii fiscale ori a unei verificări a situaţiei fiscale personale, efectuate în condiţiile legii.
(3)Decizia de impunere se emite, dacă este necesar, i în cazul în care nu s-a emis decizie referitoare la baza de impozitare potrivit art. 99.
(4)Declaraţia de impunere întocmită potrivit art. 102 alin. (2) este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare, i produce efectele juridice ale întiinţării de plată de la data depunerii acesteia.
(5)În situaţia în care legea nu prevede obligaţia de calculare a impozitului, declaraţia de impunere este asimilată unei decizii referitoare la baza de impozitare.
(6)Decizia de impunere i decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii constituie i întiinţări de plată, de la data comunicării acestora, în condiţiile în care se stabilesc sume de plată.
Articolul 96
Renunţarea la stabilirea creanţei fiscale
(1)Organul fiscal renunţă la stabilirea creanţei fiscale i nu emite decizie de impunere ori de câte ori constată încetarea persoanei juridice sau decesul persoanei fizice i nu există succesori.
(2)Organul fiscal central renunţă la stabilirea creanţei fiscale i nu emite decizie de impunere în situaţia în care creanţa fiscală principală este mai mică de 20 de lei. În situaţia în care decizia are ca obiect mai multe tipuri de creanţe fiscale principale, plafonul se aplică totalului acestor creanţe.
(3)În cazul creanţelor fiscale administrate de organul fiscal local, prin hotărâre, autorităţile deliberative pot stabili plafonul creanţelor fiscale la care pot renunţa, care nu poate depăi limita maximă prevăzută la alin. (2).
Articolul 97
Forma i conţinutul deciziei de impunere
Decizia de impunere trebuie să cuprindă, pe lângă elementele prevăzute la art. 46, i tipul creanţei fiscale, baza de impozitare, precum i cuantumul acesteia, pentru fiecare perioadă impozabilă.
Articolul 98
Acte administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere
Sunt asimilate deciziilor de impunere i următoarele acte administrative fiscale:
a)deciziile privind soluţionarea cererilor de rambursare de taxă pe valoarea adăugată i deciziile privind soluţionarea cererilor de restituiri de creanţe fiscale;
b)deciziile referitoare la bazele de impozitare;
c)deciziile referitoare la obligaţiile fiscale accesorii;
d)deciziile privind nemodificarea bazei de impozitare.
Articolul 99
Deciziile referitoare la bazele de impozitare
(1)Bazele de impozitare se stabilesc separat, prin decizie referitoare la bazele de impozitare, în următoarele situaţii:
a)când venitul impozabil este realizat de mai multe persoane. Decizia cuprinde i repartizarea venitului impozabil pe fiecare persoană care a participat la realizarea venitului;
b)când sursa venitului impozabil se află pe raza altui organ fiscal decât cel competent teritorial. În acest caz, competenţa de a stabili baza de impozitare o deţine organul fiscal pe raza căruia se află sursa venitului.
(2)Dacă venitul impozabil este realizat de mai multe persoane, atunci acestea pot să-i numească un împuternicit comun în relaţia cu organul fiscal.
Articolul 100
Decizii privind stabilirea unor creanţe bugetare
(1)Creanţele bugetare reprezentând prejudicii/plăţi nelegale din fonduri publice ce trebuie recuperate potrivit legii se stabilesc prin decizie, de către autorităţile competente, în măsura în care legea specială nu prevede altfel.
(2)Decizia prevăzută la alin. (1) este titlu de creanţă bugetară potrivit art. 1 pct. 38 i poate fi contestată potrivit prezentului cod. Contestaţia se soluţionează de către autoritatea emitentă. Dispoziţiile titlului VIII sunt aplicabile în mod corespunzător.


Capitolul III - Dispoziţii privind declaraţia fiscală
 

Articolul 101
Obligaţia depunerii declaraţiei fiscale
(1)Declaraţia fiscală se depune de către persoanele obligate potrivit Codului fiscal sau altor legi speciale, la termenele stabilite de acestea.
(2)În cazul în care legea nu prevede termenul de depunere a declaraţiei fiscale, acest termen se stabilete astfel:
a)prin ordin al ministrului finanţelor publice, în cazul declaraţiilor fiscale ce se depun la organul fiscal central;
b)prin ordin al ministrului dezvoltării regionale i administraţiei publice, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice, în cazul declaraţiilor fiscale ce se depun la organul fiscal local.
 (3)Obligaţia de a depune declaraţia fiscală se menţine i în cazurile în care:
a)a fost efectuată plata obligaţiei fiscale;
b)obligaţia fiscală respectivă este scutită la plată, conform reglementărilor legale;
c)pentru obligaţia fiscală nu rezultă, în perioada de raportare, sume de plată, dar există obligaţia declarativă, conform legii;
d)veniturile sunt obţinute în România de contribuabili nerezidenţi i care potrivit convenţiilor de evitare a dublei impuneri nu sunt impozabile în România.
(4)În caz de inactivitate temporară sau în cazul obligaţiilor de declarare a unor venituri care, potrivit legii, sunt scutite la plata impozitului pe venit, organul fiscal central poate aproba, la cererea contribuabilului/plătitorului, alte termene sau condiţii de depunere a declaraţiilor fiscale, în funcţie de necesităţile administrării obligaţiilor fiscale. Asupra termenelor i condiţiilor decide organul fiscal central potrivit competenţelor aprobate prin ordin al preedintelui A.N.A.F.
(5)Contribuabilul/Plătitorul care are sedii secundare înregistrate fiscal ca plătitoare de salarii i venituri asimilate salariilor are obligaţia de a declara, în numele sediilor secundare, impozitul pe venitul din salarii datorat de acestea, potrivit legii.
(6)În cazul contribuabililor nerezidenţi care desfăoară activităţi pe teritoriul României prin mai multe sedii permanente, obligaţia de declarare prevăzută la alin. (5) se îndeplinete prin sediul permanent desemnat potrivit prevederilor din Codul fiscal.
Articolul 102
Forma i conţinutul declaraţiei fiscale
(1)Declaraţia fiscală se întocmete prin completarea unui formular pus la dispoziţie gratuit de organul fiscal.
(2)În declaraţia de impunere contribuabilul/plătitorul trebuie să calculeze cuantumul obligaţiei fiscale, dacă acest lucru este prevăzut de lege.
(3)Contribuabilul/Plătitorul are obligaţia de a completa declaraţia fiscală înscriind corect, complet i cu bună-credinţă informaţiile prevăzute de formular, corespunzătoare situaţiei sale fiscale. Declaraţia fiscală se semnează de către contribuabil/plătitor sau, după caz, reprezentantul legal ori împuternicitul acestuia.
(4)Obligaţia de semnare a declaraţiei fiscale se consideră a fi îndeplinită i în următoarele situaţii:
a)în cazul transmiterii declaraţiei fiscale prin sistemul electronic de plăţi;
b)în cazul transmiterii declaraţiei fiscale prin sisteme electronice de transmitere la distanţă în condiţiile art. 103 alin. (1).
(5)Declaraţia fiscală trebuie însoţită de documentaţia cerută de prevederile legale.
(6)În cazul creanţelor fiscale administrate de către organul fiscal central, prin ordin al preedintelui A.N.A.F. se pot stabili tipurile de creanţe fiscale pentru care organul fiscal poate transmite contribuabilului/plătitorului formularele de declarare a creanţelor fiscale, instrucţiunile de completare a acestora, alte informaţii utile, precum i plicurile preadresate. În acest caz, contravaloarea corespondenţei se suportă de către organul fiscal central.
Articolul 103
Depunerea declaraţiei fiscale
(1)Declaraţia fiscală se depune la registratura organului fiscal competent sau se comunică prin potă, cu confirmare de primire, ori prin mijloace electronice sau prin sisteme electronice de transmitere la distanţă. În cazul creanţelor fiscale administrate de organul fiscal central, procedura privind transmiterea declaraţiei fiscale prin mijloace electronice sau prin sisteme electronice de transmitere la distanţă, precum i declaraţiile fiscale care se transmit obligatoriu prin asemenea mijloace sau sisteme se stabilete prin ordin al preedintelui A.N.A.F.
 (2)Declaraţia fiscală poate fi redactată de organul fiscal sub formă de proces-verbal, dacă din motive independente de voinţa contribuabilului/plătitorului acesta este în imposibilitatea de a scrie.
(3)Data depunerii declaraţiei fiscale este data înregistrării acesteia la organul fiscal sau data depunerii la potă, după caz. În situaţia în care declaraţia fiscală se depune prin mijloace electronice de transmitere la distanţă, data depunerii declaraţiei este data înregistrării acesteia pe pagina de internet a organului fiscal, astfel cum rezultă din mesajul electronic de confirmare transmis ca urmare a primirii declaraţiei.
(4)Data depunerii declaraţiei fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanţă este data înregistrării acesteia pe portal, astfel cum rezultă din mesajul electronic transmis de sistemul de tranzacţionare a informaţiilor, cu condiţia validării conţinutului declaraţiei. În cazul în care declaraţia nu este validată, data depunerii declaraţiei este data validării astfel cum rezultă din mesajul electronic.
(5)Prin excepţie de la prevederile alin. (4), în situaţia în care declaraţia fiscală a fost depusă până la termenul legal, iar din mesajul electronic transmis de sistemul de tranzacţionare a informaţiilor rezultă că aceasta nu a fost validată ca urmare a detectării unor erori în completarea declaraţiei, data depunerii declaraţiei este data din mesajul transmis iniţial în cazul în care contribuabilul/plătitorul depune o declaraţie validă până în ultima zi a lunii în care se împlinete termenul legal de depunere.
(6)În cazul creanţelor administrate de organul fiscal central sau de organul fiscal local, declaraţia fiscală depusă i înregistrată la un organ fiscal necompetent este considerată a fi depusă la data înregistrării acesteia la organul fiscal necompetent. În acest caz, organul fiscal necompetent transmite declaraţia fiscală la organul fiscal competent în termen de 5 zile lucrătoare de la data înregistrării declaraţiei. În cazul în care la momentul depunerii declaraţiei fiscale la registratura organului fiscal acesta sesizează că declaraţia fiscală nu îi este adresată nu o înregistrează i îi recomandă contribuabilului depunerea la organul fiscal competent.
Articolul 104
Certificarea declaraţiei fiscale depuse la organul fiscal central
(1)Contribuabilul/Plătitorul poate opta pentru certificarea declaraţiei fiscale, inclusiv a declaraţiei fiscale rectificative, anterior depunerii acestora la organul fiscal central, de către un consultant fiscal care a dobândit această calitate potrivit reglementărilor legale cu privire la organizarea i exercitarea activităţii de consultanţă fiscală i care este înscris ca membru activ în Registrul consultanţilor fiscali i al societăţilor de consultanţă fiscală.
(2)Certificarea declaraţiei fiscale se realizează cu/fără rezerve, potrivit normelor de certificare aprobate, în condiţiile legii, de Camera Consultanţilor Fiscali, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice. Documentele care se încheie ca urmare a certificării trebuie să cuprindă obligatoriu explicaţii cu privire la cuantumul i natura creanţei fiscale declarate, precum i, după caz, cauzele care au generat rectificarea, iar în cazul unei certificări cu rezerve, motivaţia acesteia.
(3)Prin ordin al preedintelui A.N.A.F. se aprobă procedura de depunere la organul fiscal a documentului de certificare întocmit de consultantul fiscal potrivit normelor prevăzute la alin. (2), precum i procedura privind schimbul de informaţii între A.N.A.F. i Camera Consultanţilor Fiscali.
(4)Certificarea declaraţiei fiscale de către un consultant fiscal care nu este înscris ca membru activ în Registrul consultanţilor fiscali i al societăţilor de consultanţă fiscală sau de către o persoană care nu are calitatea de consultant fiscal are ca efect lipsa certificării.
(5)Organul fiscal central notifică contribuabilul/plătitorul în cazul în care constată că a fost depusă o declaraţie fiscală certificată de un consultant fiscal care nu este înscris ca membru activ în Registrul consultanţilor fiscali i al societăţilor de consultanţă fiscală sau de către o persoană care nu are calitatea de consultant fiscal, potrivit legii. În cazul în care certificarea nu se depune în termen de 30 de zile de la notificare, sunt aplicabile prevederile alin. (4).
(6)Certificarea declaraţiei fiscale de către un consultant fiscal reprezintă un criteriu de evaluare în analiza de risc efectuată de organul fiscal central în scopul selectării contribuabililor/plătitorilor pentru inspecţia fiscală.
Articolul 105
Corectarea declaraţiei fiscale
(1)Declaraţia de impunere poate fi corectată de către contribuabil/plătitor, pe perioada termenului de prescripţie a dreptului de a stabili creanţe fiscale.
(2)Declaraţia informativă poate fi corectată de către contribuabil/plătitor indiferent de perioada la care se referă.
(3)Declaraţiile prevăzute la alin. (1) i (2) pot fi corectate prin depunerea unei declaraţii rectificative.
(4)În cazul taxei pe valoarea adăugată, corectarea erorilor din deconturile de taxă se realizează potrivit prevederilor Codului fiscal. Erorile materiale din decontul de taxă pe valoarea adăugată se corectează potrivit procedurii aprobate prin ordin al preedintelui A.N.A.F.
(5)Declaraţia de impunere nu poate fi depusă i nu poate fi corectată după anularea rezervei verificării ulterioare.
(6)Prin excepţie de la prevederile alin. (5), declaraţia de impunere poate fi depusă sau corectată după anularea rezervei verificării ulterioare în următoarele situaţii:
a)în situaţia în care corecţia se datorează îndeplinirii sau neîndeplinirii unei condiţii prevăzute de lege care impune corectarea bazei de impozitare i/sau a creanţei fiscale aferente;
b)în situaţia în care prin hotărâri judecătoreti definitive s-au stabilit în sarcina plătitorului obligaţii de plată reprezentând venituri sau diferenţe de venituri către beneficiarii acestora care generează obligaţii fiscale aferente unor perioade pentru care s-a anulat rezerva verificării ulterioare.
(7)În situaţiile prevăzute la alin. (6), contribuabilul/plătitorul trebuie să menţioneze în declaraţia de impunere depusă sau rectificată temeiul legal pentru depunerea ori corectarea bazei de impozitare i/sau a creanţei fiscale aferente.
(8)În situaţia în care în timpul inspecţiei fiscale contribuabilul/plătitorul depune sau corectează declaraţia de impunere aferentă perioadelor i creanţelor fiscale ce fac obiectul inspecţiei fiscale, aceasta nu va fi luată în considerare de organul fiscal.


Capitolul IV - Stabilirea bazei de impozitare prin estimare
 

Articolul 106
Dreptul organului fiscal de a stabili baza de impozitare prin estimare
(1)Organul fiscal stabilete baza de impozitare i creanţa fiscală aferentă, prin estimarea rezonabilă a bazei de impozitare, folosind orice probă i mijloc de probă prevăzute de lege, ori de câte ori acesta nu poate determina situaţia fiscală corectă.
(2)Stabilirea prin estimare a bazei de impozitare se efectuează în situaţii cum ar fi:
a)în situaţia prevăzută la art. 107 alin. (1) - (4);
b)în situaţia în care organul fiscal nu poate determina situaţia fiscală corectă i constată că evidenţele contabile sau fiscale ori declaraţiile fiscale sau documentele i informaţiile prezentate în cursul controlului fiscal sunt incorecte, incomplete, precum i în situaţia în care acestea nu există ori nu sunt puse la dispoziţia organelor fiscale.
(3)În situaţiile în care, potrivit legii, organul fiscal este îndreptăţit să stabilească prin estimare bazele de impozitare, acesta identifică acele elemente care sunt cele mai apropiate situaţiei de fapt fiscale. Organul fiscal are obligaţia menţionării în actul de impunere a motivelor de fapt i a temeiului de drept care au determinat folosirea estimării, precum i a criteriilor de estimare.
(4)În cazul creanţelor fiscale administrate de organul fiscal central i în scopul stabilirii prin estimare a bazei de impozitare, organul fiscal poate folosi metode de stabilire prin estimare a bazelor de impozitare, aprobate prin ordin al preedintelui A.N.A.F.
(5)Cuantumul creanţelor fiscale rezultate din aplicarea prevederilor prezentului articol sunt stabilite sub rezerva verificării ulterioare, cu excepţia celor stabilite în cadrul unei inspecţii fiscale.
Articolul 107
Stabilirea din oficiu a creanţelor fiscale ca urmare a nedepunerii declaraţiei de impunere
(1)Nedepunerea declaraţiei de impunere dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a creanţelor fiscale prin decizie de impunere. Stabilirea din oficiu nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la întiinţarea contribuabilului/plătitorului privind depăirea termenului legal de depunere a declaraţiei de impunere. Aceste prevederi nu sunt aplicabile după începerea inspecţiei fiscale pentru obligaţiile fiscale nedeclarate.
(2)În întiinţarea prevăzută la alin. (1) organul fiscal informează contribuabilul/plătitorul cu privire la consecinţele nedepunerii declaraţiei de impunere.
(3)Stabilirea din oficiu a creanţei fiscale se face prin estimarea bazei de impozitare, potrivit art. 106. Organul fiscal procedează la estimarea creanţei fiscale ori de câte ori informaţiile deţinute de organul fiscal nu permit estimarea bazei de impozitare.
(4)Pentru creanţele fiscale administrate de organul fiscal central, întiinţarea pentru nedepunerea declaraţiilor i stabilirea din oficiu a creanţelor fiscale nu se face în cazul contribuabilului/plătitorului inactiv, atât timp cât se găsete în această situaţie.
(5)Contribuabilul/Plătitorul poate depune declaraţia de impunere pentru creanţele fiscale ce au format obiectul deciziei de impunere emisă potrivit alin. (1), în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei, sub sancţiunea decăderii, chiar dacă acest termen se împlinete după împlinirea termenului de prescripţie a dreptului organului fiscal de a stabili creanţe fiscale. Decizia de impunere se anulează de organul fiscal la data depunerii declaraţiei de impunere.
(6)În cazul în care se depune declaraţia de impunere potrivit alin. (5), după împlinirea termenului de prescripţie prevăzut la art. 110, de la data depunerii declaraţiei începe să curgă un nou termen de prescripţie.
 

Capitolul V - Despre evidenţele fiscale i contabile
 

Articolul 108
Obligaţia de a conduce evidenţa fiscală
(1)În vederea stabilirii stării de fapt fiscale i a obligaţiilor fiscale datorate, contribuabilul/plătitorul are obligaţia să conducă evidenţe fiscale, potrivit actelor normative în vigoare.
(2)În vederea documentării respectării principiului valorii de piaţă contribuabilul/plătitorul care desfăoară tranzacţii cu persoane afiliate are obligaţia să întocmească dosarul preţurilor de transfer. La solicitarea organului fiscal central competent contribuabilul/plătitorul are obligaţia de a prezenta dosarul preţurilor de transfer. Cuantumul tranzacţiilor pentru care contribuabilul/plătitorul are obligaţia întocmirii dosarului preţurilor de transfer, termenele pentru întocmirea acestuia, conţinutul dosarului preţurilor de transfer, precum i condiţiile în care se solicită acesta se aprobă prin ordin al preedintelui A.N.A.F.
(3)Sunt evidenţe fiscale registrele, situaţiile, precum i orice alte înscrisuri care, potrivit legislaţiei fiscale, trebuie întocmite în mod obligatoriu în scopul stabilirii stării de fapt fiscale i a creanţelor fiscale, cum ar fi: jurnalul pentru vânzări, jurnalul pentru cumpărări, registrul de evidenţă fiscală.
Articolul 109
Reguli pentru conducerea evidenţelor contabile i fiscale
(1)Evidenţele contabile i fiscale se păstrează, după caz, la domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului, la sediul social ori la sediile secundare ale acestuia, inclusiv pe suport electronic, sau pot fi încredinţate spre păstrare unei societăţi autorizate, potrivit legii, să presteze servicii de arhivare.
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), evidenţele contabile i fiscale ale exerciţiului financiar în curs se păstrează, după caz, la domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului, la sediul social ori la sediile secundare ale acestuia sau, în perioada 1-25 a lunii următoare perioadei fiscale de raportare, la sediul persoanei fizice ori juridice autorizate pentru prelucrarea lor în vederea întocmirii declaraţiilor fiscale.
(3)Dispoziţiile legale privind păstrarea, arhivarea i limba folosită pentru evidenţele contabile sunt aplicabile i pentru evidenţele fiscale.
(4)În cazul în care evidenţele contabile i fiscale sunt ţinute cu ajutorul sistemelor electronice de gestiune, pe lângă datele arhivate în format electronic contribuabilul/plătitorul este obligat să păstreze i să prezinte aplicaţiile informatice cu ajutorul cărora le-a generat.
(5)Contribuabilul/Plătitorul este obligat să evidenţieze veniturile realizate i cheltuielile efectuate din activităţile desfăurate, prin întocmirea registrelor sau a oricăror altor documente prevăzute de lege.
(6)Contribuabilul/Plătitorul este obligat să utilizeze pentru activitatea desfăurată documente primare i de evidenţă contabilă stabilite prin lege i să completeze integral rubricile formularelor, corespunzător operaţiunilor înregistrate.
(7)Organul fiscal poate lua în considerare orice evidenţe relevante pentru impozitare ţinute de contribuabil/plătitor.


Capitolul VI - Prescripţia dreptului de a stabili creanţe fiscale
 

Articolul 110
Obiectul, termenul i momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie a dreptului de stabilire a creanţelor fiscale
(1)Dreptul organului fiscal de a stabili creanţe fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel.
(2)Termenul de prescripţie a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează obligaţia fiscală, dacă legea nu dispune altfel.
(3)Dreptul de a stabili creanţe fiscale se prescrie în termen de 10 ani în cazul în care acestea rezultă din săvârirea unei fapte prevăzute de legea penală.
(4)Termenul prevăzut la alin. (3) curge de la data săvâririi faptei ce constituie infracţiune sancţionată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
Articolul 111
Întreruperea i suspendarea termenului de prescripţie a dreptului de a stabili creanţe fiscale
(1)Termenele de prescripţie prevăzute la art. 110 se întrerup:
a)în cazurile i în condiţiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune;
b)la data depunerii de către contribuabil/plătitor a declaraţiei de impunere după expirarea termenului legal de depunere a acesteia;
c)la data la care contribuabilul/plătitorul corectează declaraţia de impunere sau efectuează un alt act voluntar de recunoatere a creanţei fiscale datorate.
(2)Termenele de prescripţie prevăzute la art. 110 se suspendă:
a)în cazurile i în condiţiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune;
b)pe perioada cuprinsă între data începerii inspecţiei fiscale/verificării situaţiei fiscale personale i data emiterii deciziei de impunere ca urmare a efectuării inspecţiei fiscale/verificării situaţiei fiscale personale, în condiţiile respectării duratei legale de efectuare a acestora;
c)pe timpul cât contribuabilul/plătitorul se sustrage de la efectuarea inspecţiei fiscale/verificării situaţiei fiscale personale;
d)pe perioada cuprinsă între data declarării unui contribuabil/plătitor inactiv i data reactivării acestuia.
Articolul 112
Efectul împlinirii termenului de prescripţie a dreptului de a stabili creanţe fiscale
Dacă organul fiscal constată împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de stabilire a creanţei fiscale, procedează la încetarea procedurii de emitere a titlului de creanţă fiscală.

 

Legea nr. 2072015 - Codul de procedura fiscala 2017 - TITLUL I - Dispozitii generale  art. 1 - art. 15

Codul de procedura fiscala - TITLUL II - Raportul juridic fiscal - art. 16 - art. 28

Codul de procedura fiscala - TITLUL III - Dispozitii procedurale generale - art. 29 - art. 80 

Codul de procedura fiscala - TITLUL IV - Inregistrarea fiscala - art. 81 - art. 92

Codul de procedura fiscala - TITLUL VI - Controlul fiscal - art. 113 - art. 151

Codul de procedura fiscala - TITLUL VII - Colectarea creantelor fiscale - art. 152 - art. 267

Codul de procedura fiscala - TITLUL VIII - Solutionare contestatiilor formulate impotriva actelor administrative fiscale - art. 268 - art. 281

Codul de procedura fiscala - TITLUL IX - Procedura amiabila pentru evitarea/eliminarea dublei impuneri - art. 282 - art. 283

Codul de procedura fiscala - TITLUL X - Aspecte internationale - art. 284 - art. 335

Codul de procedura fiscala - TITLUL XI - Sanctiuni - art. 336 - art. 339

Codul de procedura fiscala - TITLUL XII - Sanctiuni - art. 340 - art. 354

Ti-a placut acest articol? Da Like, Printeaza sau trimite prin WhatsApp si Email!

Data aparitiei: 18 Septembrie 2017


Votati articolul "Titlul V - Stabilirea creanţelor fiscale - Cod de procedura fiscala":
Rating:

Nota: 5 din 5 din 1 voturi


ClubContabilitate.ro - intrebarea zilei

Monografie biliard

Intrebare: Vreau monografie pentru exploatare masa biliard

Raspuns: vand in vedere ca in activitatea unui biliard se mai vand si bauturi, diverse produse etc, conform...... » citeste tot raspunsul aici

Alte articole publicate in data de 18 Septembrie 2017 ARTICOLE SIMILARE

Opinia ta conteaza! Scrie-ne mai jos ce parere ai despre acest subiect dar si ce alte subiecte din domeniu te intereseaza si ai dori sa scriem despre ele!


Daca ai intrebari care necesita consultanta in contabilitate, le poti adresa pe www.PortalContabilitate.ro sau www.ClubContabilitate.ro. Va multumim!


X
user
user

Intrebare antispam: 5 + 4 =
  Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Subiectele saptamanii

Newsletter zilnic GRATUIT

NOU in Codul Fiscal - Monografii Contabile actualizate in 2018
Aboneaza-te la newsletterul Contabilul.ro si primesti gratuit Raportul special "NOU in Codul Fiscal - Monografii Contabile actualizate in 2018".
Stiri si analize economice
SATI

Atentie, Contabili!

Noutati in Codul Fiscal 2018 - Monografii contabile actualizate
Cititi «Raportul Special Gratuit» oferit de specialistii nostri

DESCARCA GRATUIT Raportul Special
"NOU in Codul Fiscal - Monografii Contabile actualizate in 2018"


email
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
X