Penalitati de intarziere. Obligativitatea perceperii lor

Va oferim, prin cele ce urmeaza, mai multe lamuriri in ce priveste obligativitatea aplicarii de penalitati in cazul in care acestea sunt trecute in contract. Vom vedea in ce masura aceste penalitati de intarziere pot fi exceptate chiar daca sunt prinse in contract.

Raspuns:

La pct. 180 alin. 3 din Reglementarile contabile conforme cu Directiva a IV-a a CEE, aprobate prin OMFP 3055/2009 se prevede ca in conturile de furnizori si clienti se evidentiaza distinct datoriile, respectiv creantele din penalitati stabilite conform clauzelor contractuale.
 
De asemenea, trebuie avute in vedere si urmatoarele aspecte:

- potrivit principiului contabilitatii de angajamente, efectele tranzactiilor si ale altor evenimente sunt recunoscute atunci cand tranzactiile si evenimentele se produc, si nu pe masura ce numerarul sau echivalentul sau este incasat sau platit, fiind inregistrate in contabilitate si raportate in situatiile financiare ale perioadelor aferente (pct. 36 alin. 1 din Reglementari);
- penalitatile contractuale, indifferent daca au fost sau nu incasate, reprezinta venituri din exploatare (pct. 256 alin. 1 lit. e din Reglementari);
- profitul impozabil se determina pe baza veniturilor si cheltuielilor, astfel cum au fost ele inregistrate potrivit reglementarilor contabile (art. 19 din Codul fiscal si pct. 12 din Normele metodologice de aplicare).

In baza celor de mai sus, unele organe de inspectie fiscala au dispus contribuabililor inregistrarea penalitatilor la venituri, din moment ce ele au fost convenite prin contractul incheiat intre parti. Prin urmare, obligativitatea creditorului de a percepe penalitati debitorului sau ar avea mai mult o baza contabila si fiscala decat civila, avand in vedere ca, din punct de vedere juridic, perceperea de penalitati reprezinta un drept pentru creditor (furnizor) si nicidecum o obligatie. In aceste conditii, pentru a elimina orice dubii se poate incheia cu clientul respectiv un act aditional la contract, prin care sa se renunte la penalitatile ca ar fi putut fi percepute pana la acel moment.
 
Referitor la valoarea de contract a facturii, din jurisprudenta instantelor reiese ca mentiunea inscrisa pe factura cu privire la plata penalitatilor nu semnifica, prin ea insasi, realizarea acordului de vointa intre parti in privinta clauzei penale. In acest caz, factura nu are valoarea unui contract decat daca este semnata de catre reprezentatul legal al clientului, separat de semnatura ce certifica primirea produselor, astfel incat sa exite acordul partilor exprimat de persoanele indreptatite sa angajeze raspunderea juridica a partilor (spre exemplu, decizia 3079 din 17 iunie 2003 a Curtii Supreme de Justitie, sectia comerciala).