Inchiderea exercitiului financiar. Importanta reevaluarii activelor imobilizate

Persoanele juridice pot efectua reevaluarea imobilizarilor corporale existente la sfarsitul exercitiului financiar, astfel incat acestea sa fie prezentate in contabilitate la valoarea justa. Valoarea justa se determina pe baza unor evaluari efectuate, de regula, de profesionisti calificati in evaluare, membri ai unui organism profesional in domeniu, recunoscut national si international.

Reevaluarile trebuie facute cu suficienta regularitate, astfel incat valoarea contabila sa nu difere substantial de cea care ar fi determinata folosind valoarea justa de la data bilantului.

Daca un activ imobilizat este reevaluat, toate celelalte active din grupa din care face parte trebuie reevaluate, cu exceptia situatiei cand nu exista nici o piata activa pentru acel activ. O grupa de imobilizari corporale cuprinde active de aceeasi natura si utilizari similare, aflate in exploatarea unei entitati.
Exemple de grupe de imobilizari corporale:
-    terenuri;
-    cladiri;
-    masini si echipamente etc.

Daca un activ dintr-o grupa de active nu poate fi reevaluat din cauza ca nu exista o piata activa pentru acel activ, activul trebuie prezentat in bilant la cost, minus ajustarile cumulate de valoare.

O piata activa este o piata unde sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

   a) elementele comercializate sunt omogene;
   b) pot fi gasiti in permanenta cumparatori si vanzatori interesati; si
   c) preturile sunt cunoscute de cei interesati.
Daca valoarea justa a unei imobilizari corporale nu mai poate fi determinata prin referinta la o piata activa, valoarea activului prezentata in bilant trebuie sa fie valoarea sa reevaluata la data ultimei reevaluari, din care se scad ajustarile cumulate de valoare.

Reevaluarea se inregistreaza in contabilitate la sfarsitul exercitiului financiar iar amortizarea calculata pentru imobilizarile astfel reevaluate  se inregistreaza in contabilitate incepand cu exercitiul financiar urmator celui  pentru care s-a efectuat reevaluarea.

In ceea ce priveste impozitul pe cladiri, pentru cladirile care nu sunt reevaluate se stabilesc cote de impunere majorate. Astfel, cota de impozit pe cladiri se stabileste prin hotarare a consiliului local si poate fi cuprinsa intre 0,25% si 1,50% inclusiv. La nivelul municipiului Bucuresti, aceasta atributie revine Consiliului General al Municipiului Bucuresti
In cazul unei cladiri care nu a fost reevaluata, cota impozitului pe cladiri se stabileste de consiliul local/Consiliul General al Municipiului Bucuresti intre:
   a) 10% si 20% pentru cladirile care nu au fost reevaluate in ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinta;
   b) 30% si 40% pentru cladirile care nu au fost reevaluate in ultimii 5 ani anteriori anului fiscal de referinta.

Asadar, pentru a evita plata unui impozit pe cladiri majorat acestea trebuiesc reevaluate la o perioada de maxim 3 ani.

Spre exemplu, pentru un imobil care a fost reevaluat la data de 31.12.2011, in anii 2012, 2013 si 2014 cota impozitului pe cladiri este intre 0,25 si 1,50%.
Daca la 31.12.2014 nu se efectueaza reevaluarea cladirii, in anul 2015 cota de impozit va fi stabilita intre 10 si 20%.

Astfel, pentru anul 2015 pentru a nu datora cota de impozit majorata conform art. 253 alin. (6) lit. a) din Codul fiscal, entitatea trebuie sa efectueze reevaluarea si sa inregistreze rezultatele la 31.12.2014. Valoarea contabila reevaluata a cladirii trebuie declarata la compartimentul de impozite si taxe locale, in termen de 30 de zile de la efectuarea si inregistrarea in contabilitate a reevaluarii. In caz contrar cota impozitului pe cladiri se stabileste de consiliul local/Consiliul General al Municipiului Bucuresti intre 10% si 20% intrucat cladirea nu a fost reevaluata in ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinta, respectiv in anii 2012, 2013 sau 2014.


Autor: Irina Dumitrescu