Conform modificarilor aduse prin OMFP 166 din 31 ianuarie 2017 (OMFP 166/2017) in cazul in care se efectueaza reevaluarea, in notele explicative trebuie prezentate urmatoarele informatii:
a) daca a fost implicat un evaluator autorizat, potrivit legii;
b) pentru fiecare categorie de imobilizari corporale reevaluata, valoarea contabila care ar fi fost recunoscuta daca activele ar fi fost inregistrate la cost istoric;
c) surplusul din reevaluare, indicand modificarea aferenta perioadei.
Pana la aceste modificari, in notele explicative se prezentau, separat pentru fiecare element din bilant de natura imobilizarilor corporale reevaluate:
a) valoarea la cost istoric a imobilizarilor reevaluate si suma ajustarilor cumulate de valoare; sau
b) valoarea la data bilantului a diferentei dintre valoarea rezultata din reevaluare si cea reprezentand costul istoric si, atunci cand este cazul, valoarea cumulata a ajustarilor suplimentare de valoare.
Avand in vedere ca, incepand cu 01 ianuarie 2016, impozitul pe cladiri nu se mai stabileste pe baza valorii reevaluate inregistrata in contabilitate potrivit reglementarilor contabile, entitatile pot decide ca in cazul imobilizarilor corporale sa treaca de la metoda reevaluarii la metoda costului. Tratamentul contabil in acest caz a fost introdus prin OMFP 4160/2015 privind modificarea si completarea unor reglementari contabile, incepand cu 12.01.2016.
Planul de conturi general Functiunea si corespondenta conturilor
PFA II IF Taxe Impozite Deduceri Contributii
Declaratia Unica 2024 Impozit pe venit Contributii CAS si CASS
Entitatile care au decis in anul 2016 trecerea de la metoda reevaluarii la metoda costului, in cazul imobilizarilor corporale, trebuie sa mentioneze in notele explicative natura modificarii politicii contabile, precum si motivele pentru care aplicarea noii politici contabile ofera informatii credibile si mai relevante, pentru ca utilizatorii sa poata aprecia daca noua politica contabila a fost aleasa in mod adecvat, efectul modificarii asupra rezultatelor raportate ale perioadei si tendinta reala a rezultatelor activitatii entitatii.
In cazul in care se trece de la metoda reevaluarii la metoda costului, entitatile trebuie sa urmareasca ca aplicarea acestei optiuni sa nu conduca la subevaluarea activelor respective, fata de valoarea care ar fi fost recunoscuta in bilant daca acele imobilizari corporale nu ar fi fost reevaluate. Astfel, cu ocazia inventarierii evaluarea imobilizarilor corporale se va face la valoarea de inventar, stabilita de comisia de inventariere sau de evaluatori autorizati, potrivit legii. Corectarea valorii imobilizarilor corporale si aducerea lor la nivelul valorii de inventar se efectueaza, in functie de tipul de depreciere existenta, fie prin inregistrarea unei amortizari suplimentare, in cazul in care se constata o depreciere ireversibila (contul 6811), fie prin constituirea sau suplimentarea ajustarilor pentru depreciere, in cazul in care se constata o depreciere reversibila a acestora (in cazul constructiilor contul 2912 Ajustari pentru deprecierea constructiilor).
Entitatile care raman la metoda reevaluarii vor efectua in continuare reevaluarea imobilizarilor corporale existente la sfarsitul exercitiului financiar, cu suficienta regularitate, astfel incat acestea sa fie prezentate in contabilitate la valoarea justa, cu reflectarea rezultatelor acestor reevaluari in situatiile financiare intocmite pentru acel exercitiu financiar.
Noi conturi utilizate la inregistrarea contractelor de fiducie, introduse prin OMFP 4160/2015, prin care s-a reglementat tratamentul contabil al operatiunilor derulate in cadrul contractelor de fiducie. In cazul contractelor de fiducie, constituitorul trebuie sa prezinte in notele explicative, pentru fiecare contract de fiducie, informatii referitoare la:
- obiectul si durata contractului;
- identitatea beneficiarului, in cazul in care constituitorul nu are si calitatea de beneficiar al fiduciei;
- identitatea fiduciarului;
- principalele prevederi ale contractului;
- natura activelor si datoriilor transferate in fiducie;
- veniturile sau cheltuielile perioadei de raportare, transmise de fiduciar si rezultate din administrarea fiduciei, in cazul in care constituitorul are calitatea de beneficiar al fiduciei;
- veniturile sau cheltuielile rezultate din lichidarea fiduciei, in cazul in care constituitorul are si calitatea de beneficiar al fiduciei.
Beneficiarul trebuie sa prezinte in notele explicative informatii referitoare la:
- obiectul si durata contractului;
- identitatea constituitorului, in cazul in care constituitorul nu are si calitatea de beneficiar al fiduciei;
- identitatea fiduciarului;
- natura activelor si a datoriilor primite la lichidarea fiduciei, in cazul in care beneficiarul nu are si calitatea de constituitor al fiduciei."
In ceea ce priveste obligatia de auditare a situatiilor financiare, conditiile au ramas aceleasi, prin OMFP 166/2017 fiind eliminat echivalentul in euro al limitelor valorice. Astfel, situatiile financiare anuale ale entitatilor mijlocii si mari, precum si ale societatilor/companiilor nationale, societatilor cu capital integral sau majoritar de stat si regiilor autonome sunt auditate de unul sau mai multi auditori statutari sau firme de audit.
Sunt supuse, de asemenea, auditului entitatile care, la data bilantului, depasesc limitele a cel putin doua dintre urmatoarele 3 criterii:
a) totalul activelor: 16.000.000 lei;
b) cifra de afaceri neta: 32.000.000 lei;
c) numarul mediu de salariati in cursul exercitiului financiar: 50.
Obligatia de auditare pentru acete entitati se aplica atunci cand acestea depasesc limitele respective in doua exercitii financiare consecutive. De asemenea, entitatile respective sunt scutite de la obligatia de auditare a situatiilor financiare anuale daca limitele a doua dintre cele trei criterii mentionate nu sunt depasite in doua exercitii financiare consecutive.
