Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
email
NOU in Codul Fiscal - Monografii Contabile actualizate in 2018

Va oferim CADOU un Raport Special Gratuit 

"NOU in Codul Fiscal - Monografii Contabile actualizate in 2018"

Adauga adresa ta de e-mail pentru a primi Raportul Gratuit, oferit de Contabilul.ro.
Ghid Practic pentru contabili

Titlul III - Dispoziţii procedurale generale - Cod de procedura fiscala

TITLUL III - Dispozitii procedurale generale

  • CAPITOLUL I - Competenta organului fiscal central
  • CAPITOLUL II - Competenta organului fiscal local
  • CAPITOLUL III - Alte dispozitii privind competenta
  • CAPITOLUL IV - Actele emise de organele fiscale
  • CAPITOLUL V - Administrarea si aprecierea probelor
  • SECTIUNEA 1 - Dispozitii generale
  • SECTIUNEA 2 - Informatii si expertize
  • SECTIUNEA 3 - Inscrisurile si constatarea la fata locului
  • SECTIUNEA 4 - Dreptul de a refuza furnizarea de dovezi
  • SECTIUNEA 5 - Colaborarea dintre autoritatile publice
  • SECTIUNEA 6 - Sarcina probei
  • CAPITOLUL VI - Termene
  • CAPITOLUL VII - Transmiterea cererilor de catre contribuabili/platitori si identificarea acestora in mediul electronic

Capitolul I - Competenţa organului fiscal central


Articolul 29
Competenţa generală a organului fiscal central
(1)Administrarea creanţelor fiscale datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate i bugetului asigurărilor pentru omaj se realizează prin organul fiscal central, cu excepţia cazului când prin lege se prevede altfel.
(2)Organul fiscal central realizează activităţi de administrare i pentru alte creanţe datorate bugetului general consolidat decât cele prevăzute la alin. (1), potrivit competenţelor stabilite prin lege.
(3)În cazul impozitului pe venit i al contribuţiilor sociale, prin hotărâre a Guvernului se poate atribui altă competenţă specială de administrare.
(4)Organul fiscal central realizează activităţile de asistenţă i îndrumare a contribuabilului/plătitorului pe baza coordonării metodologice a Ministerului Finanţelor Publice. Procedura de coordonare metodologică se stabilete prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(5)Organul fiscal central, prin A.N.A.F., este competent i pentru colectarea creanţelor bugetare stabilite în titluri executorii, cuvenite bugetului de stat, indiferent de natura acestora, care au fost transmise acestuia în vederea recuperării, potrivit legii.
Articolul 30
Competenţa materială i teritorială a organului fiscal central
(1)Pentru administrarea creanţelor fiscale i a altor creanţe datorate bugetelor prevăzute la art. 29 alin. (1) i (2), competenţa revine acelui organ fiscal teritorial din cadrul A.N.A.F., stabilit prin ordin al preedintelui A.N.A.F., în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului.

Manualul Contabilului Incepator
Manualul Contabilului Incepator
Impozitarea dividendelor in 2018
Impozitarea dividendelor in 2018
Venituri si cheltuieli. Ghidul contabilului corect
Venituri si cheltuieli. Ghidul contabilului corect


(2)În cazul contribuabilului/plătitorului nerezident care desfăoară activităţi pe teritoriul României prin unul sau mai multe sedii permanente, competenţa revine organului fiscal central pe a cărui rază teritorială se află situat sediul permanent desemnat potrivit Codului fiscal.
(3)În scopul administrării de către organul fiscal central a obligaţiilor fiscale datorate de contribuabilii mari i mijlocii, inclusiv de sediile secundare ale acestora, prin ordin al preedintelui A.N.A.F. se poate stabili competenţa de administrare în sarcina altor organe fiscale decât cele prevăzute la alin. (1), precum i criteriile de selecţie i listele contribuabililor care dobândesc calitatea de contribuabil mare sau, după caz, contribuabil mijlociu.
(4)Organul fiscal central competent notifică contribuabilul ori de câte ori intervin modificări cu privire la calitatea de contribuabil mare sau, după caz, contribuabil mijlociu.
(5)În scopul administrării de către organul fiscal central a obligaţiilor fiscale datorate de un grup fiscal constituit potrivit prevederilor Codului fiscal, prin ordin al preedintelui A.N.A.F. se poate stabili competenţa de administrare în sarcina altor organe fiscale decât cele prevăzute la alin. (1). Organul fiscal central desemnat este competent să administreze obligaţiile fiscale datorate de toţi membrii grupului.
Articolul 31
Domiciliul fiscal în cazul creanţelor fiscale administrate de organul fiscal central
(1)În cazul creanţelor fiscale administrate de organul fiscal central, prin domiciliu fiscal se înţelege:
a)pentru persoanele fizice, adresa unde îi au domiciliul, potrivit legii, sau adresa unde locuiesc efectiv, în cazul în care aceasta este diferită de domiciliu;
b)pentru persoanele fizice care desfăoară activităţi economice în mod independent sau exercită profesii libere, sediul activităţii sau locul unde se desfăoară efectiv activitatea principală;
c)pentru persoanele juridice, sediul social sau locul unde se exercită gestiunea administrativă i conducerea efectivă a afacerilor, în cazul în care acestea nu se realizează la sediul social declarat;
d)pentru asocierile i alte entităţi fără personalitate juridică, sediul acestora sau locul unde se desfăoară efectiv activitatea principală.
(2)Prin adresa unde locuiesc efectiv, în sensul alin. (1) lit. a), se înţelege adresa locuinţei pe care o persoană o folosete în mod continuu peste 183 de zile într-un an calendaristic, întreruperile de până la 30 de zile nefiind luate în considerare. Dacă ederea are un scop exclusiv de vizită, concediu, tratament sau alte scopuri particulare asemănătoare i nu depăete perioada unui an, nu se consideră adresa unde locuiesc efectiv.
(3)În situaţia în care domiciliul fiscal nu se poate stabili potrivit alin. (1) lit. c) i d), domiciliul fiscal este locul în care se află majoritatea activelor.
Articolul 32
Înregistrarea/modificarea domiciliului fiscal
(1)Domiciliul fiscal definit potrivit art. 31 se înregistrează/modifică la/de organul fiscal central în toate cazurile în care acesta este diferit de domiciliul sau de sediul social prin depunerea de către contribuabil/plătitor a unei cereri de înregistrare/modificare a domiciliului fiscal, însoţită de acte doveditoare ale informaţiilor cuprinse în aceasta.
(2)Cererea se depune la organul fiscal central în a cărui rază teritorială urmează a se stabili domiciliul fiscal. Cererea se soluţionează în termen de 15 zile lucrătoare de la data depunerii acesteia, prin emiterea deciziei de înregistrare/modificare a domiciliului fiscal care se comunică contribuabilului/plătitorului.
(3)Organul fiscal prevăzut la alin. (2) emite din oficiu decizia de înregistrare/modificare a domiciliului fiscal ori de câte ori constată că domiciliul fiscal este diferit de domiciliul sau sediul social, iar contribuabilul/plătitorul nu a depus cerere de modificare a domiciliului fiscal.
(4)Data înregistrării/modificării domiciliului fiscal este data comunicării deciziei de înregistrare/modificare a domiciliului fiscal.
(5)Modificarea domiciliului sau sediului social care reprezintă i domiciliu fiscal are ca efect i modificarea de drept a domiciliului fiscal, iar contribuabilul/plătitorul nu are obligaţia depunerii cererii de modificare a domiciliului fiscal. În acest caz, transferul dosarului fiscal al contribuabilului/plătitorului de către vechiul organ fiscal central către noul organ fiscal central se face în termen de 15 zile lucrătoare de la data înscrierii în registrele în care, potrivit legii, se înregistrează modificările privind sediul social/domiciliul.
Articolul 33
Competenţa în cazul sediilor secundare
(1)În cazul sediilor secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, competenţa pentru administrarea impozitului pe venitul din salarii datorat de acestea revine organului fiscal competent pentru administrarea obligaţiilor datorate de contribuabilul/plătitorul care le-a înfiinţat.
(2)Competenţa pentru înregistrarea fiscală a sediilor secundare ca plătitoare de salarii i venituri asimilate salariilor, potrivit legii, revine organului fiscal central în a cărui rază teritorială se află situate acestea.
Articolul 34
Competenţa privind impozitul i contribuţiile aferente veniturilor din activităţi agricole
(1)Prin excepţie de la prevederile art. 30 i 38, impozitul i contribuţiile sociale aferente veniturilor din activităţi agricole, datorate de persoanele fizice, potrivit legii, se pot achita în numerar i la organul fiscal local din localitatea în care îi are domiciliul fiscal contribuabilul unde nu există o unitate teritorială a A.N.A.F., dacă între autoritatea administraţiei publice locale i A.N.A.F. s-a încheiat un protocol în acest scop. Data plăţii este data prevăzută la art. 163 alin. (11) lit. a), inclusiv pentru sumele achitate eronat de către contribuabil pe alte tipuri de obligaţii sau stinse eronat de către organul fiscal în realizarea procedurii prevăzute la alin. (4).
(2)Sumele încasate potrivit alin. (1) se depun de către organul fiscal local în cont distinct de disponibil, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la încasare, împreună cu situaţia privind sumele încasate, care va cuprinde cel puţin următoarele informaţii: numărul i data documentului prin care s-a efectuat încasarea în numerar, CUI/CNP contribuabil, denumirea contribuabilului, tipul obligaţiei achitate, suma achitată.
(3)Sumele depuse în contul prevăzut la alin. (2) se virează de unităţile Trezoreriei Statului în conturile corespunzătoare de venituri ale bugetului de stat i ale bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, în termen de două zile lucrătoare de la depunere, potrivit procedurii prevăzute la alin. (4).
(4)Procedura de încasare i de virare la bugetul de stat i la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate a sumelor încasate potrivit alin. (1), precum i modul de colaborare i de realizare a schimbului de informaţii dintre organele fiscale centrale i organele fiscale locale se aprobă prin ordin comun al ministrului finanţelor publice i al ministrului dezvoltării regionale i administraţiei publice.
Articolul 35
Competenţa în cazul contribuabilului nerezident
În cazul contribuabilului nerezident care nu are pe teritoriul României un sediu permanent, competenţa revine organului fiscal central stabilit prin ordin al preedintelui A.N.A.F.
Articolul 36
Schimbarea competenţei
(1)În cazul în care se schimbă domiciliul fiscal, potrivit legii, competenţa teritorială trece la noul organ fiscal central de la data schimbării domiciliului fiscal.
(2)Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător i contribuabililor mari i mijlocii, definiţi potrivit legii, în cazul în care se modifică această calitate.
(3)În situaţia în care se află în curs de derulare o procedură de administrare, cu excepţia procedurii de executare silită, organul fiscal central care a început procedura este competent să o finalizeze.
(4)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cazul în care se modifică domiciliul fiscal potrivit art. 32 alin. (5), competenţa teritorială trece la noul organ fiscal central de la data împlinirii termenului prevăzut la acest alineat.


Capitolul II - Competenţa organului fiscal local


Articolul 37
Competenţa generală a organului fiscal local
Administrarea creanţelor fiscale datorate bugetului local, inclusiv a impozitului pe profit care se face venit la bugetul local, potrivit Codului fiscal, se realizează prin organul fiscal local, cu excepţia cazului când prin lege se prevede altfel.
Articolul 38
Competenţa teritorială a organului fiscal local
(1)Administrarea creanţelor fiscale datorate bugetului local al unei unităţi/subdiviziuni administrativ-teritoriale se realizează prin organul fiscal local al respectivei unităţi/subdiviziuni administrativ-teritoriale, cu excepţia cazului când prin lege se prevede altfel.
(2)În scopul administrării de către organul fiscal local a obligaţiilor fiscale datorate de contribuabilii mari i mijlocii, prin hotărâre a autorităţii deliberative se pot stabili criteriile în funcţie de care se stabilesc contribuabilii mari sau, după caz, contribuabilii mijlocii, precum i listele cu respectivii contribuabili.
(3)Organul fiscal local notifică contribuabilul ori de câte ori intervin modificări cu privire la calitatea de contribuabil mare sau, după caz, contribuabil mijlociu.
Articolul 39
Domiciliul fiscal în cazul creanţelor fiscale administrate de organul fiscal local
(1)În cazul creanţelor fiscale administrate de organul fiscal local, prin domiciliu fiscal se înţelege domiciliul reglementat potrivit dreptului comun sau sediul social înregistrat potrivit legii.
(2)În situaţia în care contribuabilul/plătitorul are înregistrat un domiciliu fiscal potrivit art. 32, în scopul comunicării actelor administrative fiscale emise de organul fiscal local se utilizează acest domiciliu fiscal.


Capitolul III - Alte dispoziţii privind competenţa
 

Articolul 40
Competenţa specială
(1)În situaţia în care contribuabilul/plătitorul nu are un domiciliu fiscal cunoscut sau nu are domiciliu fiscal în România, competenţa teritorială revine organului fiscal în raza căruia se face constatarea actului sau faptului supus dispoziţiilor legale fiscale.
(2)Dispoziţiile alin. (1) se aplică i pentru luarea de urgenţă a măsurilor legale ce se impun în cazurile de dispariţie a elementelor de identificare a bazei de impozitare reale, precum i în caz de executare silită.
(3)În cazul contribuabilului/plătitorului cu domiciliul fiscal în România care aplică regimul special pentru serviciile electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune sau televiziune reglementat de Codul fiscal, competenţa de administrare a taxei pe valoarea adăugată aferentă serviciilor supuse acestui regim revine organului fiscal central stabilit prin ordin al preedintelui A.N.A.F.
Articolul 41
Conflictul de competenţă
(1)Există conflict de competenţă când două sau mai multe organe fiscale se declară deopotrivă competente sau necompetente.
(2)Prin conflict de competenţă în sensul prezentului articol se înţelege conflictul apărut în legătură cu modul de aplicare a regulilor de competenţă privind administrarea creanţelor fiscale prevăzute de prezentul cod i/sau, după caz, de Codul fiscal sau alte legi care reglementează creanţele fiscale în legătură cu care a apărut conflictul.
(3)În cazul în care apare un conflict de competenţă, organul fiscal care s-a învestit primul sau care s-a declarat ultimul necompetent continuă procedura de administrare în derulare i solicită organului competent să hotărască asupra conflictului.
(4)Organul competent să soluţioneze conflictul de competenţă hotărăte de îndată asupra conflictului, iar soluţia adoptată se comunică organelor fiscale aflate în conflict, pentru a fi dusă la îndeplinire, cu informarea, după caz, a persoanelor interesate.
(5)În situaţia în care există conflict de competenţă între organul fiscal central i o instituţie publică ce administrează creanţe fiscale, conflictul de competenţă se soluţionează de către Comisia fiscală centrală.
Articolul 42
Conflictul de competenţă în cazul organelor fiscale centrale
În cazul în care există conflict de competenţă între două sau mai multe organe fiscale centrale, conflictul se soluţionează de către organul ierarhic superior comun. În cazul în care în conflictul de competenţă este implicată o structură de la nivelul central al A.N.A.F., conflictul se soluţionează de preedintele A.N.A.F..
Articolul 43
Conflictul de competenţă în cazul organelor fiscale locale
(1)În cazul în care există un conflict de competenţă între organele fiscale locale sau între organul fiscal central i un organ fiscal local, conflictul de competenţă ivit se poate soluţiona amiabil, sub coordonarea reprezentanţilor desemnaţi în acest scop de Ministerul Finanţelor Publice i Ministerul Dezvoltării Regionale i Administraţiei Publice. În cazul în care conflictul de competenţă nu se poate soluţiona pe cale amiabilă, conflictul se soluţionează de către Comisia fiscală centrală. În această situaţie, Comisia se completează cu 2 reprezentanţi ai Ministerului Dezvoltării Regionale i Administraţiei Publice, precum i cu câte un reprezentant al fiecărei structuri asociative a autorităţilor administraţiei publice locale.
(2)În cazul creanţelor fiscale administrate de organele fiscale locale, conflictul de competenţă în sensul prezentului articol nu vizează conflictul apărut în legătură cu modul de delimitare a teritoriului între unităţile administrativ-teritoriale i/sau subdiviziuni administrativ-teritoriale ale municipiilor.
(3)În cazul în care se ivete un conflict cu privire la delimitarea teritorială între două sau mai multe unităţi administrativ-teritoriale i/sau subdiviziuni administrativ-teritoriale ale municipiilor, cu privire la aceeai materie impozabilă, până la clarificarea conflictului, contribuabilul datorează impozitele i taxele locale aferente materiei impozabile, la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale sau subdiviziunii administrativ-teritoriale în a cărei evidenţă era înscrisă materia impozabilă până la apariţia conflictului. Celelalte organe fiscale locale nu au dreptul să perceapă impozite i taxe locale până la soluţionarea conflictului. Impozitele i taxele locale plătite de contribuabil rămân venit al bugetului local la care au fost plătite chiar dacă după soluţionarea conflictului dreptul de impunere aparţine altui organ fiscal local. În acest caz, dreptul de impunere revine noului organ fiscal local competent, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a soluţionat conflictul.
(4)Dispoziţiile alin. (3) sunt aplicabile în mod corespunzător i pentru amenzile de orice fel care se fac venit la bugetul local.
Articolul 44
Conflictul de interese
Persoana din cadrul organului fiscal implicată într-o procedură de administrare se află în conflict de interese, dacă:
a)în cadrul procedurii respective acesta este contribuabil/plătitor, este soţ/soţie al/a contribuabilului/plătitorului, este rudă sau afin până la gradul al treilea inclusiv a/al contribuabilului/plătitorului, este reprezentant sau împuternicit al contribuabilului/plătitorului;
b)în cadrul procedurii respective poate dobândi un avantaj ori poate suporta un dezavantaj, direct sau indirect;
c)există un conflict de orice natură între el, soţul/soţia, rudele sale sau afinii până la gradul al treilea inclusiv i una dintre părţi sau soţul/soţia, rudele părţii sau afinii până la gradul al treilea inclusiv;
d)în alte cazuri prevăzute de lege.
Articolul 45
Abţinerea i recuzarea
(1)Persoana care tie că se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 44 este obligată, de îndată ce a luat la cunotinţă de existenţa situaţiei, să întiinţeze conducătorul ierarhic i să se abţină de la efectuarea oricărui act privind procedura de administrare în derulare.
(2)Abţinerea se propune de persoană i se decide de îndată de conducătorul ierarhic.
(3)Contribuabilul/plătitorul implicat în procedura în derulare poate solicita recuzarea persoanei aflate în conflict de interese. Cererea de recuzare nu suspendă procedura de administrare în derulare.
(4)Recuzarea persoanei se decide de îndată de conducătorul organului fiscal din care face parte persoana recuzată sau de organul fiscal ierarhic superior dacă persoana recuzată este chiar conducătorul organului fiscal. În cazul persoanelor din cadrul structurii centrale a A.N.A.F., recuzarea se decide de către preedintele acestei instituţii.
(5)Decizia prin care se respinge cererea de recuzare poate fi atacată la instanţa judecătorească competentă.


Capitolul IV - Actele emise de organele fiscale
 

Articolul 46
Conţinutul i motivarea actului administrativ fiscal
(1)Actul administrativ fiscal se emite în scris, pe suport hârtie sau în formă electronică.
(2)Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie cuprinde următoarele elemente:
a)denumirea organului fiscal emitent;
b)data la care a fost emis i data de la care îi produce efectele;
c)datele de identificare a contribuabilului/plătitorului i, dacă este cazul, datele de identificare a persoanei împuternicite de contribuabil/plătitor;
d)obiectul actului administrativ fiscal;
e)motivele de fapt;
f)temeiul de drept;
g)numele i calitatea persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;
h)semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, precum i tampila organului fiscal emitent;
i)posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestaţiei i organul fiscal la care se depune contestaţia;
j)menţiuni privind audierea contribuabilului/plătitorului.
(3)Actul administrativ fiscal emis în formă electronică cuprinde elementele prevăzute la alin. (2), cu excepţia elementelor prevăzute la lit. h).
(4)Actul administrativ fiscal emis în formă electronică de organul fiscal central se semnează cu semnătura electronică extinsă a Ministerului Finanţelor Publice, bazată pe un certificat calificat.
(5)Actul administrativ fiscal emis în formă electronică de organul fiscal local se semnează cu semnătura electronică extinsă a autorităţii administraţiei publice locale din care face parte organul fiscal local emitent, bazată pe un certificat calificat.
(6)Actul administrativ fiscal emis în condiţiile alin. (2) i tipărit prin intermediul unui centru de imprimare masivă este valabil i în cazul în care nu poartă semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, i tampila organului emitent, dacă îndeplinete cerinţele legale aplicabile în materie.
(7)Prin ordin al preedintelui A.N.A.F. se stabilesc categoriile de acte administrative fiscale care se emit, în condiţiile alin. (6), de către organul fiscal central.
(8)Prin ordin al ministrului dezvoltării regionale i administraţiei publice, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice se stabilesc categoriile de acte administrative fiscale care pot fi emise în condiţiile alin. (6) de către organele fiscale locale. În cazul în care organul fiscal local are în dotare sau are acces la un centru de imprimare masivă consiliile locale stabilesc, prin hotărâre, dacă organul fiscal local din cadrul autorităţii administraţiei publice locale respective poate emite acte administrative fiscale în condiţiile alin. (6).
 (9)Actul administrativ fiscal se consideră emis i înregistrat la organul fiscal astfel:
a)la data semnării acestuia de către persoana împuternicită din cadrul organului fiscal, în cazul actului administrativ fiscal emis pe suport hârtie;
b)la data generării actului, în cazul actului administrativ fiscal emis pe suport hârtie i tipărit prin intermediul unui centru de imprimare masivă;
c)la data aplicării semnăturii electronice extinse, în cazul actului administrativ fiscal emis în formă electronică.
Articolul 47
Comunicarea actului administrativ fiscal
(1)Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului/ plătitorului căruia îi este destinat. În situaţia contribuabilului/ plătitorului fără domiciliu fiscal în România, care i-a desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum i în situaţia numirii unui curator fiscal, în condiţiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.
(2)Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie poate fi comunicat fie prin potă potrivit alin. (3)-(7), fie prin remitere la domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului sau curatorului acestuia potrivit alin. (8)-(12), fie prin remitere la sediul organului fiscal potrivit alin. (13), iar actul administrativ fiscal emis în formă electronică se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanţă potrivit alin. (15)-(17).
(3)Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului sau curatorului acestora, la domiciliul fiscal, prin potă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(4)În cazul în care comunicarea potrivit alin. (3) nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate potrivit alin. (5)-(7).
(5)Comunicarea prin publicitate se efectuează prin afiarea unui anunţ în care se menţionează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului/plătitorului, după cum urmează:
a)în cazul actelor administrative fiscale emise de organul fiscal central prin afiarea anunţului, concomitent, la sediul organului fiscal emitent i pe pagina de internet a A.N.A.F.;
b)în cazul actelor administrative fiscale emise de organul fiscal local prin afiarea anunţului, concomitent, la sediul organului fiscal emitent i pe pagina de internet a autorităţii administraţiei publice locale respective.
(6)Anunţul prevăzut la alin. (5) se menţine afiat cel puţin 60 de zile de la data publicării acestuia i conţine următoarele elemente:
a)numele i prenumele sau denumirea contribuabilului/ plătitorului;
b)domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului;
c)denumirea, numărul i data emiterii actului administrativ fiscal.
(7)În cazul în care actul administrativ fiscal se comunică prin publicitate, acesta se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afiării anunţului.
(8)Prin excepţie de la prevederile alin. (3), organul fiscal competent poate decide comunicarea actului administrativ fiscal emis pe suport hârtie, prin remiterea, sub semnătură, la domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului sau curatorului acestuia, prin angajaţii proprii ai organului fiscal.
(9)Dacă în procedura comunicării actului administrativ fiscal prin remitere potrivit alin. (8) destinatarul refuză primirea actului sau nu este găsit la domiciliul fiscal, se afiează pe ua acestuia o întiinţare.
(10)În situaţia în care contribuabilul/plătitorul ori împuternicitul sau curatorul acestuia refuză primirea actului administrativ fiscal potrivit alin. (9), actul se consideră comunicat la data afiării întiinţării. 
(11)În situaţia în care contribuabilul/plătitorul ori împuternicitul sau curatorul acestuia nu este găsit la domiciliul fiscal potrivit alin. (9), contribuabilul/plătitorul ori împuternicitul sau curatorul acestuia este în drept să se prezinte, în termen de maximum 15 zile de la data afiării întiinţării, la sediul organului fiscal emitent pentru a i se comunica actul administrativ fiscal. În situaţia în care contribuabilul/plătitorul ori împuternicitul sau curatorul acestuia nu se prezintă în acest termen, actul se consideră comunicat la împlinirea acestui termen.
(12)Întiinţarea prevăzută la alin. (9) trebuie să cuprindă:
a)denumirea organului fiscal emitent;
b)numele i prenumele celui care a făcut afiarea i funcţia acestuia;
c)numele, prenumele i domiciliul fiscal al celui întiinţat;
d)denumirea, numărul i data emiterii actului administrativ fiscal în legătură cu care se face întiinţarea;
e)anul, luna, ziua i ora când afiarea a fost făcută;
f)menţiuni cu privire la data la care se consideră comunicat actul administrativ fiscal, potrivit alin. (10) sau (11);
g)semnătura celui care a afiat întiinţarea.
(13)Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie poate fi comunicat i prin remiterea, sub semnătură, la sediul organului fiscal emitent ori de câte ori contribuabilul/plătitorul sau împuternicitul ori curatorul acestora se prezintă la sediul organului fiscal i solicită acest lucru.
(14)Ori de câte ori comunicarea se realizează prin publicitate, potrivit alin. (5) sau prin afiare potrivit alin. (9), organul fiscal întocmete un proces-verbal. Procesul-verbal se întocmete i în situaţia în care contribuabilul/plătitorul ori împuternicitul sau curatorul acestora primete actul administrativ fiscal, dar refuză să semneze dovada de înmânare ori, din motive întemeiate, nu o poate semna. 
(15)Actul administrativ fiscal emis în formă electronică se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanţă ori de câte ori contribuabilul/plătitorul a optat pentru această modalitate de emitere i de comunicare, iar acesta se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data transmiterii actului către contribuabil/plătitor ori împuternicitul sau curatorul acestora.
(16)În cazul actelor administrative fiscale emise de către organul fiscal central, mijloacele electronice de transmitere la distanţă, procedura de comunicare a actelor administrative fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanţă, precum i condiţiile în care aceasta se realizează se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice, cu avizul Ministerului Comunicaţiilor i Societăţii Informaţionale.
(17)În cazul actelor administrative fiscale emise de organul fiscal local, mijloacele electronice de transmitere la distanţă, procedura de comunicare a actelor administrative fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanţă, precum i condiţiile în care aceasta se realizează se aprobă prin ordin al ministrului dezvoltării regionale, administraţiei publice i fondurilor europene, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice i al Ministerului Comunicaţiilor i Societăţii Informaţionale. Pentru organul fiscal local, consiliul local stabilete, prin hotărâre, în funcţie de capacitatea tehnică disponibilă, mijloacele electronice de transmitere la distanţă ce urmează a fi utilizate de către respectivul organ fiscal local.
(18)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cazul societăţilor aflate în procedura insolvenţei sau în dizolvare, potrivit legii, comunicarea actului administrativ fiscal se face administratorului judiciar/lichidatorului judiciar la locul indicat de acesta ori de câte ori se solicită, în scris, acest lucru.
(19)În termen de cel mult 10 zile lucrătoare de la data emiterii actului administrativ fiscal, organul fiscal trebuie să iniţieze acţiunile pentru comunicarea actului.
Articolul 48
Opozabilitatea actului administrativ fiscal
(1)Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului/plătitorului sau la o dată ulterioară menţionată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.
(2)Actul administrativ fiscal care nu a fost comunicat potrivit art. 47 nu este opozabil contribuabilului/plătitorului i nu produce niciun efect juridic.
Articolul 49
Nulitatea actului administrativ fiscal
(1)Actul administrativ fiscal este nul în oricare din următoarele situaţii:
a)este emis cu încălcarea prevederilor legale privind competenţa;
b)nu cuprinde unul dintre elementele acestuia referitoare la numele, prenumele i calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele i prenumele ori denumirea contribuabilului/plătitorului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepţia prevăzută la art. 46 alin. (6), precum i organul fiscal emitent;
c)este afectat de o gravă i evidentă eroare. Actul administrativ fiscal este afectat de o gravă i evidentă eroare atunci când cauzele care au stat la baza emiterii acestuia sunt atât de viciate încât, dacă acestea ar fi fost înlăturate anterior sau concomitent emiterii actului, ar fi determinat neemiterea sa.
(2)Nulitatea se poate constata de organul fiscal competent sau de organul de soluţionare a contestaţiei, la cerere sau din oficiu. În situaţia în care nulitatea se constată de organul fiscal competent, acesta emite o decizie ce se comunică contribuabilului/plătitorului.
(3)Actele administrative fiscale prin care sunt încălcate alte prevederi legale decât cele prevăzute la alin. (1) sunt anulabile. Prevederile art. 50 sunt aplicabile în mod corespunzător.
Articolul 50
Anularea, desfiinţarea sau modificarea actului administrativ fiscal
(1)Actul administrativ fiscal poate fi anulat, desfiinţat sau modificat de către organul fiscal competent în condiţiile prezentului cod.
(2)Anularea ori desfiinţarea totală sau parţială, cu titlu definitiv, potrivit legii, a actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit creanţe fiscale principale atrage anularea, desfiinţarea sau modificarea, totală sau parţială, atât a actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit creanţe fiscale accesorii aferente creanţelor fiscale principale individualizate în actele administrative fiscale anulate, desfiinţate ori modificate, cât i a actelor administrative fiscale subsecvente emise în baza actelor administrative fiscale anulate, desfiinţate sau modificate, chiar dacă actele administrative fiscale prin care s-au stabilit creanţe fiscale accesorii sau actele administrative fiscale subsecvente au rămas definitive în sistemul căilor administrative de atac sau judiciare ori nu au fost contestate. În acest caz, organul fiscal emitent, din oficiu sau la cererea contribuabilului/plătitorului, emite un nou act administrativ fiscal, prin care desfiinţează sau modifică în mod corespunzător actele administrative fiscale prin care s-au stabilit creanţe fiscale accesorii sau actele administrative fiscale subsecvente.
(3)Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător i în cazul actelor administrative fiscale prevăzute la art. 49 alin. (3), inclusiv cele transmise spre administrare organelor fiscale centrale, rămase definitive în sistemul căilor administrative de atac sau judiciare. În acest caz, organul fiscal, din oficiu sau la cererea contribuabilului/plătitorului, emite decizie de anulare.
Articolul 51
Efectele anulării actului administrativ fiscal
(1)Ori de câte ori se anulează un act administrativ fiscal, organul fiscal competent emite un alt act administrativ fiscal, dacă acest lucru este posibil în condiţiile legii.
(2)Emiterea unui alt act administrativ fiscal nu mai este posibilă în situaţii cum sunt:
a)s-a împlinit termenul de prescripţie prevăzut de lege;
b)viciile care au condus la anularea actului administrativ fiscal privesc fondul actului.
Articolul 52
Soluţia fiscală individuală anticipată i acordul de preţ în avans
(1)Soluţia fiscală individuală anticipată este actul administrativ emis de organul fiscal central în vederea soluţionării unei cereri a contribuabilului/plătitorului referitoare la reglementarea unor situaţii fiscale de fapt viitoare. Situaţia fiscală de fapt viitoare se apreciază în funcţie de data depunerii cererii.
(2)Acordul de preţ în avans este actul administrativ emis de organul fiscal central în vederea soluţionării unei cereri a contribuabilului/plătitorului, referitoare la stabilirea condiţiilor i modalităţilor în care urmează să fie determinate, pe parcursul unei perioade fixe, preţurile de transfer, în cazul tranzacţiilor efectuate cu persoane afiliate, astfel cum sunt definite în Codul fiscal. Tranzacţiile viitoare care fac obiectul acordului de preţ în avans se apreciază în funcţie de data depunerii cererii. Contribuabilul/plătitorul va putea solicita un acord de preţ în avans i pentru determinarea rezultatului fiscal atribuibil unui sediu permanent.
(3)Anterior depunerii cererii de emitere a unei soluţii fiscale individuale anticipate sau de emitere/modificare a unui acord de preţ în avans, contribuabilul/plătitorul poate solicita în scris organului fiscal competent o discuţie preliminară în vederea stabilirii existenţei stării de fapt viitoare pentru emiterea unei soluţii fiscale, respectiv pentru încheierea unui acord sau, după caz, a condiţiilor pentru modificarea acordului.
(4)Cererea pentru emiterea soluţiei fiscale individuale anticipate sau a acordului de preţ în avans trebuie să fie însoţită de documente relevante pentru emitere, precum i de dovada plăţii taxei de emitere.
(5)Prin cerere contribuabilul/plătitorul propune conţinutul soluţiei fiscale individuale anticipate sau al acordului de preţ în avans, după caz.
(6)În scopul soluţionării cererii, organul fiscal competent poate solicita contribuabilului/plătitorului clarificări cu privire la cerere i/sau documentele depuse.
(7)Înainte de emiterea soluţiei fiscale individuale anticipate sau acordului de preţ în avans, după caz, organul fiscal competent prezintă contribuabilului/plătitorului proiectul actului administrativ în cauză, acordându-i acestuia posibilitatea de a-i exprima punctul de vedere potrivit art. 9 alin. (1), cu excepţia cazului în care contribuabilul/plătitorul renunţă la acest drept i notifică acest fapt organului fiscal.
(8)Contribuabilul/Plătitorul poate prezenta clarificările prevăzute la alin. (6) sau poate exprima punctul de vedere prevăzut la alin. (7) în termen de 60 de zile lucrătoare de la data solicitării clarificărilor necesare ori de la data comunicării proiectului soluţiei fiscale individuale anticipate sau acordului de preţ în avans.
(9)În soluţionarea cererii contribuabilului/plătitorului se emite soluţia fiscală individuală anticipată sau acordul de preţ în avans. În situaţia în care contribuabilul/plătitorul nu este de acord cu soluţia fiscală individuală anticipată sau cu acordul de preţ în avans emis, acesta transmite, în termen de 30 zile de la comunicare, o notificare la organul fiscal emitent. Soluţia fiscală individuală anticipată sau acordul de preţ în avans pentru care contribuabilul/plătitorul a transmis o notificare nu produce niciun efect juridic.
(10)Soluţia fiscală individuală anticipată sau acordul de preţ în avans se comunică contribuabilului/plătitorului căruia îi sunt destinate, precum i organului fiscal competent pentru administrarea creanţelor fiscale datorate de contribuabilul/plătitorul solicitant.
(11)Soluţia fiscală individuală anticipată i acordul de preţ în avans sunt opozabile i obligatorii faţă de organul fiscal, numai dacă termenii i condiţiile acestora au fost respectate de contribuabil/plătitor.
(12)Termenul pentru soluţionarea cererii de emitere a unui acord de preţ în avans este de 12 luni în cazul unui acord unilateral, respectiv de 18 luni în cazul unui acord bilateral sau multilateral, după caz. Termenul pentru soluţionarea cererii de emitere a soluţiei fiscale individuale anticipate este de până la 3 luni. Dispoziţiile art. 77 sunt aplicabile în mod corespunzător.
(13)Contribuabilul/Plătitorul, titular al unui acord de preţ în avans, are obligaţia de a depune anual, la organul fiscal emitent al acordului, un raport privind modul de realizare a termenilor i condiţiilor acordului în anul de raportare. Raportul se depune până la termenul prevăzut de lege pentru depunerea situaţiilor financiare anuale, respectiv a raportărilor contabile anuale.
(14)În perioada de valabilitate, acordul de preţ în avans poate fi modificat prin prelungirea valabilităţii, extindere sau, după caz, revizuire la solicitarea titularului acordului, prin depunerea unei cereri în acest sens. Prelungirea valabilităţii acordului de preţ în avans poate avea loc atunci când contribuabilul/plătitorul solicită aceasta în situaţia existenţei acelorai termeni i condiţii. Extinderea poate avea loc în situaţia în care contribuabilul/plătitorul solicită includerea în acordul de preţ în avans încheiat a altor tranzacţii cu persoane afiliate. Revizuirea poate avea loc în situaţia în care intervin circumstanţe i elemente de fapt ce nu au fost previzionate sau au fost inexact previzionate la momentul emiterii acordului de preţ în avans i care pot influenţa termenii i condiţiile acordului. Cererea de modificare poate fi depusă cu cel puţin 30 de zile înainte de împlinirea termenului de valabilitate, sub sancţiunea decăderii. În cazul în care cererea de modificare se aprobă după împlinirea termenului de valabilitate a acordului de preţ în avans, aceasta produce efecte i pentru trecut, respectiv pentru perioada cuprinsă între momentul împlinirii termenului de valabilitate i data comunicării deciziei de aprobare a modificării.
(15)Acordul de preţ în avans poate fi emis unilateral, bilateral sau multilateral. Acordul de preţ în avans unilateral este emis de organul fiscal competent din România. Acordul de preţ în avans bilateral sau multilateral este emis în comun de către organul fiscal competent din România i autorităţile fiscale competente din statele în a căror jurisdicţie se află persoanele afiliate contribuabilului/plătitorului solicitant. Acordul de preţ în avans bilateral/multilateral poate fi emis numai pentru tranzacţii cu contribuabili/plătitori care provin din ţări cu care România are încheiate convenţii pentru evitarea dublei impuneri. În acest caz, sunt aplicabile prevederile referitoare la "Procedura amiabilă" prevăzute în convenţiile pentru evitarea dublei impuneri.
(16)Emiterea unei soluţii fiscale individuale anticipate se supune unei taxe de emitere după cum urmează
a)de 5.000 euro, la cursul comunicat de Banca Naţională a României pentru ziua efectuării plăţii, pentru contribuabilii mari;
b)de 3.000 euro, la cursul comunicat de Banca Naţională a României pentru ziua efectuării plăţii, pentru celelalte categorii de contribuabili/plătitori.
(17)Emiterea unui acord de preţ în avans se supune unei taxe de emitere/modificare, după cum urmează:
a)de 20.000 euro, la cursul comunicat de Banca Naţională a României în ziua efectuării plăţii, pentru contribuabilii mari. În cazul modificării acordului taxa este de 15.000 euro, la cursul comunicat de Banca Naţională a României în ziua efectuării plăţii;
b)de 10.000 euro, la cursul comunicat de Banca Naţională a României în ziua efectuării plăţii, pentru celelalte categorii de contribuabili/plătitori. În cazul în care valoarea consolidată a tranzacţiilor incluse în acord depăete echivalentul a 4.000.000 euro, la cursul comunicat de Banca Naţională a României la data de 31 decembrie a anului fiscal pentru care se depune raportul privind modul de realizare a termenilor i condiţiilor acordului, sau contribuabilul/plătitorul este încadrat în categoria "mari contribuabili" în perioada de valabilitate a acordului, taxa de emitere este cea prevăzută la lit. a). În cazul modificării acordului, taxa este de 6.000 euro, la cursul comunicat de Banca Naţională a României în ziua efectuării plăţii. În cazul în care valoarea consolidată a tranzacţiilor incluse în acord depăete echivalentul a 4.000.000 euro, la cursul comunicat de Banca Naţională a României la data de 31 decembrie a anului fiscal pentru care se depune raportul privind modul de realizare a termenilor i condiţiilor acordului, sau contribuabilul/plătitorul este încadrat în categoria "mari contribuabili" în perioada de valabilitate a acordului, taxa de modificare este cea prevăzută la lit. a).
(18)Eventualele diferenţe de taxă datorate potrivit alin. (17) se achită la data depunerii raportului privind modul de realizare a termenilor i condiţiilor acordului în care se constată depăirea plafonului sau încadrarea la categoria "mari contribuabili".
(19)Contribuabilul/Plătitorul solicitant are dreptul la restituirea taxei achitate în cazul în care organul fiscal competent respinge emiterea soluţiei fiscale individuale anticipate, respectiv emiterea/modificarea acordului de preţ în avans.
(20)Soluţia fiscală individuală anticipată i acordul de preţ în avans nu mai sunt valabile dacă prevederile legale de drept material fiscal în baza cărora a fost luată decizia se modifică.
(21)Soluţia fiscală individuală anticipată i acordul de preţ în avans, precum i respingerea cererii de emitere a soluţiei fiscale individuale anticipate i acordului de preţ în avans se aprobă prin ordin al preedintelui A.N.A.F.
(22)Prin ordin al preedintelui A.N.A.F. se stabilete procedura privind emiterea soluţiei fiscale individuale anticipate sau a acordului de preţ în avans, precum i conţinutul cererii pentru emiterea soluţiei fiscale individuale anticipate sau a acordului de preţ în avans i a cererii de modificare, extindere sau revizuire a acordului de preţ în avans.
Articolul 53
Îndreptarea erorilor materiale din actul administrativ fiscal
(1)Organul fiscal poate îndrepta oricând erorile materiale din cuprinsul actului administrativ fiscal, din oficiu sau la cererea contribuabilului/plătitorului.
(2)Prin erori materiale, în sensul prezentului articol, se înţelege orice greeli de redactare, omisiuni sau menţiuni greite din actele administrative fiscale, cu excepţia acelora care atrag nulitatea actului administrativ fiscal, potrivit legii, sau care privesc fondul actului administrativ fiscal.
(3)În cazul în care, după comunicarea actului administrativ fiscal, organul fiscal constată, din oficiu, că există erori materiale în cuprinsul său, acesta comunică contribuabilului/plătitorului un act de îndreptare a erorii materiale.
(4)În situaţia în care îndreptarea erorii materiale este solicitată de contribuabil/plătitor, organul fiscal procedează astfel:
a)dacă cererea de îndreptare a erorii materiale este întemeiată, emite i comunică contribuabilului/plătitorului actul de îndreptare a erorii materiale;
b)dacă cererea de îndreptare a erorii materiale nu este întemeiată, respinge cererea printr-o decizie ce se comunică contribuabilului/plătitorului.
(5)Actul de îndreptare a erorii materiale i decizia de respingere a cererii de îndreptare a erorii materiale urmează regimul juridic al actului iniţial i pot fi contestate în condiţiile legii în care putea fi contestat actul iniţial.
Articolul 54
Prevederi aplicabile actelor de executare i altor acte emise de organele fiscale
Dispoziţiile art. 46-48 i art. 53 se aplică în mod corespunzător i actelor de executare i altor acte emise de organele fiscale, cu excepţia cazului în care prin lege se prevede altfel.


Capitolul V - Administrarea i aprecierea probelor
 

Secţiunea 1
Dispoziţii generale
Articolul 55
Mijloace de probă
(1)Constituie probă orice element de fapt care servete la constatarea unei stări de fapt fiscale, inclusiv înregistrări audiovideo, date i informaţii aflate în orice mediu de stocare, precum i alte mijloace materiale de probă, care nu sunt interzise de lege.
(2)Pentru determinarea stării de fapt fiscale, organul fiscal, în condiţiile legii, administrează mijloace de probă, putând proceda la:
a)solicitarea informaţiilor, de orice fel, din partea contribuabilului/plătitorului i a altor persoane;
b)solicitarea de expertize;
c)folosirea înscrisurilor;
d)efectuarea de constatări la faţa locului;
e)efectuarea, în condiţiile legii, de controale curente, operative i inopinate sau controale tematice, după caz.
(3)Probele administrate vor fi coroborate i apreciate ţinându-se seama de forţa lor doveditoare recunoscută de lege.
Articolul 56
Dreptul organului fiscal de a solicita prezenţa contribuabilului/plătitorului la sediul său
(1)Organul fiscal poate solicita prezenţa contribuabilului/plătitorului la sediul său pentru a da informaţii i lămuriri necesare stabilirii situaţiei sale fiscale reale. Odată cu această solicitare, când este cazul, organul fiscal indică i documentele pe care contribuabilul/plătitorul este obligat să le prezinte.
(2)Solicitarea se face în scris i cuprinde în mod obligatoriu:
a)data, ora i locul la care contribuabilul/plătitorul este obligat să se prezinte;
b)baza legală a solicitării;
c)scopul solicitării;
d)documentele pe care contribuabilul/plătitorul este obligat să le prezinte.
(3)La stabilirea datei la care contribuabilul/plătitorul trebuie să se prezinte la sediul organului fiscal, acesta va avea în vedere un termen rezonabil, care să dea posibilitatea contribuabilului/plătitorului să îi îndeplinească obligaţia.
(4)Contribuabilul/Plătitorul poate solicita amânarea datei stabilite de către organul fiscal potrivit prezentului articol, pentru motive justificate.
Articolul 57
Comunicarea informaţiilor între organele fiscale
(1)Dacă într-o procedură de administrare se constată fapte care prezintă importanţă pentru alte raporturi juridice fiscale, organele fiscale îi vor comunica reciproc informaţiile deţinute.
(2)Neîndeplinirea cu celeritate sau obstrucţionarea schimbului de informaţii reprezintă abatere disciplinară, iar conducătorul organului fiscal are obligaţia să ia măsuri de sancţionare a persoanelor vinovate i de furnizare a informaţiilor solicitate.
Secţiunea a 2-a
Informaţii i expertize
Articolul 58
Obligaţia de a furniza informaţii
(1)Contribuabilul/Plătitorul sau altă persoană împuternicită de acesta are obligaţia de a furniza organului fiscal informaţiile necesare pentru determinarea stării de fapt fiscale. În acelai scop, organul fiscal are dreptul să solicite informaţii i altor persoane cu care contribuabilul/plătitorul are sau a avut raporturi economice sau juridice, iar acestea au obligaţia de a furniza informaţiile solicitate. Informaţiile furnizate de alte persoane se iau în considerare numai în măsura în care sunt confirmate i de alte mijloace de probă.
(2)Cererea de furnizare a informaţiilor se formulează în scris. În cerere organul fiscal trebuie să specifice natura informaţiilor solicitate pentru determinarea stării de fapt fiscale i documentele care susţin informaţiile furnizate.
(3)Declaraţia persoanelor obligate potrivit alin. (1) să furnizeze informaţii va fi, după caz, prezentată sau consemnată în scris.
(4)În situaţia în care persoana obligată să furnizeze informaţia în scris este, din motive independente de voinţa sa, în imposibilitate de a scrie, organul fiscal întocmete un proces-verbal.
Articolul 59
Furnizarea periodică de informaţii
(1)Contribuabilul/Plătitorul este obligat să furnizeze periodic organului fiscal central informaţii referitoare la activitatea desfăurată.
(2)Furnizarea informaţiilor prevăzute la alin. (1) se face prin completarea unei declaraţii pe propria răspundere.
(3)Natura informaţiilor, periodicitatea, precum i modelul declaraţiilor se aprobă prin ordin al preedintelui A.N.A.F.
Articolul 60
Obligaţii declarative cu privire la rezidenţii altor state membre ale Uniunii Europene
(1)Plătitorii de venituri de natura celor prevăzute la art. 291 alin. (1) lit. a)-d) au obligaţia să depună la organul fiscal central o declaraţie privind veniturile plătite fiecărui beneficiar care este rezident al altor state membre ale Uniunii Europene, până în ultima zi a lunii februarie a anului curent, pentru anul expirat.
(2)Contribuabilii rezidenţi ai altor state membre ale Uniunii Europene care obţin venituri din proprietăţi imobiliare situate în România au obligaţia să depună la organul fiscal central o declaraţie privind veniturile realizate până în data de 25 mai a anului curent, pentru anul expirat.
(3)Modelul i conţinutul declaraţiilor prevăzute la alin. (1) i (2) se aprobă prin ordin al preedintelui A.N.A.F.
(4)În scopul realizării schimbului automat obligatoriu de informaţii prevăzut la art. 291, organul fiscal local are obligaţia de a transmite organului fiscal central informaţii cu privire la bunurile imobile deţinute în proprietate de rezidenţi ai altor state membre ale Uniunii Europene pe teritoriul respectivei unităţi administrativ-teritoriale. Transmiterea i conţinutul informaţiilor, precum i termenele i procedura de realizare a acestora se aprobă prin ordin comun al ministrului finanţelor publice i al ministrului dezvoltării regionale i administraţiei publice. Organul fiscal local transmite organului fiscal central, la cererea acestuia, i alte informaţii cu relevanţă fiscală disponibile, în format electronic.
(5)În scopul transmiterii de către organul fiscal local a informaţiilor prevăzute la alin. (4), rezidenţii din alte state membre ale Uniunii Europene care dobândesc proprietatea unui bun imobil în România au obligaţia depunerii declaraţiei fiscale în condiţiile i la termenele prevăzute de Codul fiscal. Modelul i conţinutul declaraţiei se aprobă prin ordin comun al ministrului finanţelor publice i al ministrului dezvoltării regionale i administraţiei publice.
(6)Organul fiscal central are obligaţia de a comunica organelor fiscale locale, prin schimb automat, informaţii cu relevanţă fiscală disponibile, stabilite pe bază de protocol.
(7)Organul fiscal central are obligaţia de a comunica organelor fiscale locale, la cererea acestora, i alte informaţii cu relevanţă fiscală disponibile, în format electronic.
(8)În cazul operaţionalizării schimbului de informaţii, pe baza protocoalelor încheiate între organul fiscal central i organele fiscale locale, informaţiile prevăzute la alin. (4) se preiau în mod automat de către organul fiscal central, iar organul fiscal local este exonerat de transmiterea informaţiilor respective.
Articolul 61
Obligaţia instituţiilor de credit de a furniza informaţii
(1)Instituţiile de credit au obligaţia ca, la solicitarea organului fiscal central, să comunice, pentru fiecare titular care face subiectul solicitării, toate rulajele i/sau soldurile conturilor deschise la acestea, precum i informaţiile i documentele privind operaţiunile derulate prin respectivele conturi.
(2)Instituţiile de credit sunt obligate să comunice organului fiscal central, zilnic, următoarele informaţii:
a)lista titularilor persoane fizice, juridice sau orice alte entităţi fără personalitate juridică ce deschid ori închid conturi, precum i datele de identificare ale persoanelor care deţin dreptul de semnătură pentru conturile deschise la acestea;
b)lista persoanelor care închiriază casete de valori, precum i încetarea contractului de închiriere.
(3)Organul fiscal central la cererea justificată a organului fiscal local sau a altei autorităţi publice centrale i locale transmite informaţiile primite potrivit alin. (2) lit. a) referitoare la conturile bancare, în scopul îndeplinirii de către aceste autorităţi a atribuţiilor prevăzute de lege. Solicitarea i transmiterea de informaţii se fac prin intermediul sistemului informatic pus la dispoziţie de către A.N.A.F. Pe bază de protocol, încheiat între organul fiscal central i organul fiscal local sau altă autoritate publică, se poate asigura accesul direct în baza de date a organului fiscal central.
(4)Persoanele fizice, persoanele juridice i orice alte entităţi care au obligaţia transmiterii de informaţii către Oficiul Naţional de Prevenire i Combatere a Spălării Banilor, potrivit Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea i sancţionarea spălării banilor, precum i pentru instituirea unor măsuri de prevenire i combatere a finanţării terorismului, republicată, cu modificările ulterioare, transmit concomitent i pe acelai format informaţiile respective i către A.N.A.F.
(5)Prin excepţie de la prevederile art. 11 alin. (3), informaţiile obţinute potrivit alin. (1), alin. (2) lit. b) i alin. (4) sunt utilizate doar în scopul îndeplinirii atribuţiilor specifice ale organului fiscal central.
(6)Procedura de aplicare a prezentului articol se aprobă prin ordin al preedintelui A.N.A.F.
Articolul 62
Obligaţia instituţiilor financiare de a furniza informaţii privind contribuabilii nerezidenţi
(1)În scopul realizării schimbului de informaţii privind contribuabilii rezidenţi ai statelor cu care România s-a angajat printr-un instrument juridic de drept internaţional i pentru îmbunătăţirea conformării fiscale internaţionale, instituţiile financiare, inclusiv instituţiile de credit, au obligaţia să declare anual organului fiscal din cadrul A.N.A.F. informaţii de natură financiară referitoare la conturile deschise i/sau închise de contribuabilii menţionaţi în acest alineat la astfel de instituţii.
(2)Prin ordin al ministrului finanţelor publice, avizat de Banca Naţională a României i Autoritatea de Supraveghere Financiară, se stabilesc:
a)instituţiile financiare, inclusiv instituţiile de credit, care au obligaţia de declarare;
b)categoriile de informaţii privind identificarea contribuabililor menţionaţi la alin. (1), precum i informaţiile de natură financiară referitoare la conturile deschise i/sau închise de acetia la instituţiile menţionate la alin. (1);
c)entităţile nonraportoare din România i conturile excluse de la obligaţia de declarare;
d)regulile de conformare aplicabile de către instituţiile menţionate la alin. (1), în vederea identificării conturilor raportabile de către aceste instituţii, precum i procedura de declarare a informaţiilor privind identificarea contribuabililor menţionaţi la alin. (1) i a informaţiilor de natură financiară referitoare la conturile deschise i/sau închise de acetia la instituţiile menţionate la alin. (1);
e)norme i proceduri administrative menite să asigure punerea în aplicare i respectarea procedurilor de raportare i precauţie prevăzute în instrumentele juridice de drept internaţional la care România s-a angajat.
(3)Declararea informaţiilor menţionate la alin. (1) se face până la data de 15 mai inclusiv a anului calendaristic curent pentru informaţiile aferente anului calendaristic precedent.
(4)Informaţiile menţionate la alin. (1) obţinute de organul fiscal din cadrul A.N.A.F. se utilizează de către acesta doar în scopul prevăzut la alin. (1) i cu respectarea dispoziţiilor art. 11.
(5)Fără a aduce atingere alin. (1) i (6), fiecare instituţie menţionată la alin. (1), care are obligaţii de declarare, informează contribuabilii menţionaţi la alin. (1) cu privire la faptul că datele privind identificarea conturilor lor sunt selectate i declarate în conformitate cu prezentul articol, furnizând acestora toate informaţiile la care au dreptul în temeiul Legii nr. 677/2001, cu modificările i completările ulterioare. Informarea se realizează în timp util, astfel încât contribuabilii vizaţi de prezentul articol să îi poată exercita drepturile în materie de protecţie a datelor cu caracter personal, înainte ca instituţiile menţionate la alin. (1) să transmită organului fiscal din cadrul A.N.A.F. informaţiile menţionate la alin. (1).
(6)Informaţiile menţionate la alin. (1) se păstrează o perioadă care nu depăete perioada necesară pentru atingerea scopului prevăzut la alin. (1) i în conformitate cu legislaţia referitoare la termenele de prescripţie ale fiecărui operator de date.
Articolul 63
Expertiza
(1)Ori de câte ori consideră necesar, organul fiscal are dreptul să apeleze la serviciile unui expert pentru întocmirea unei expertize. Organul fiscal este obligat să comunice contribuabilului/plătitorului numele expertului.
(2)Contribuabilul/plătitorul poate să numească un expert pe cheltuiala proprie.
(3)Experţii au obligaţia să păstreze secretul fiscal asupra datelor i informaţiilor pe care le dobândesc.
(4)Expertiza se întocmete în scris.
(5)Onorariile stabilite pentru expertizele prevăzute de prezentul articol se plătesc din bugetul organului fiscal care a apelat la serviciile expertului.
(6)Dacă organul fiscal nu este lămurit prin expertiza efectuată, poate dispune întregirea expertizei sau o nouă expertiză.
Secţiunea a 3-a
Înscrisurile i constatarea la faţa locului
Articolul 64
Prezentarea de înscrisuri
(1)În vederea stabilirii stării de fapt fiscale, contribuabilul/plătitorul are obligaţia să pună la dispoziţie organului fiscal registre, evidenţe, documente de afaceri i orice alte înscrisuri. În acelai scop, organul fiscal are dreptul să solicite înscrisuri i altor persoane cu care contribuabilul/plătitorul are sau a avut raporturi economice sau juridice.
(2)Organul fiscal poate solicita punerea la dispoziţie a înscrisurilor la sediul său ori la domiciliul fiscal al persoanei obligate să le prezinte.
(3)Organul fiscal are dreptul să reţină, în scopul protejării împotriva înstrăinării sau distrugerii, indiferent de mediul în care sunt stocate, documente, acte, înscrisuri, registre i documente financiar-contabile în original sau orice element material care face dovada stabilirii, înregistrării i achitării obligaţiilor fiscale de către contribuabil/plătitor, pe o perioadă de cel mult 30 de zile. În cazuri excepţionale, cu aprobarea conducătorului organului fiscal, perioada de reţinere poate fi prelungită cu cel mult 90 de zile. Contribuabilul/plătitorul are dreptul să solicite copii ale documentelor reţinute atât timp cât acestea sunt în posesia organului fiscal.
(4)Dovada reţinerii documentelor prevăzute la alin. (3) o constituie actul întocmit de organul fiscal, în care sunt specificate toate elementele necesare individualizării probei sau dovezii respective, precum i menţiunea că aceasta a fost reţinută, potrivit dispoziţiilor legale, de către organul fiscal. Actul se întocmete în două exemplare i se semnează de organul fiscal i de contribuabil/plătitor, un exemplar comunicându-i-se contribuabilului/plătitorului.
(5)În cazul în care pentru stabilirea stării de fapt fiscale contribuabilul/plătitorul pune la dispoziţia organului fiscal înscrisuri sau alte documente, în original, acestea se înapoiază contribuabilului/plătitorului, păstrându-se în copie, conform cu originalul, numai înscrisuri relevante din punct de vedere fiscal. Conformitatea cu originalul a copiilor se efectuează de către contribuabil/plătitor prin înscrierea menţiunii "conform cu originalul" i prin semnătura acestuia.
(6)Ori de câte ori contribuabilul/plătitorul depune la organul fiscal un document semnat de către o persoană fizică sau juridică care exercită activităţi specifice unor profesii reglementate cum ar fi consultanţă fiscală, audit financiar, expertiză contabilă, evaluare, documentul trebuie să conţină în mod obligatoriu i numele i prenumele sau denumirea persoanei în cauză, precum i codul de identificare fiscală al acesteia atribuit de organul fiscal competent.
(7)În cazul în care legea prevede depunerea de către contribuabil/plătitor de copii ale unor documente, acestea trebuie certificate de contribuabil/plătitor pentru conformitate cu originalul. Dispoziţiile alin. (5) sunt aplicabile în mod corespunzător.
Articolul 65
Constatarea la faţa locului
(1)În condiţiile legii, organul fiscal poate efectua o constatare la faţa locului, întocmind în acest sens proces-verbal de constatare.
(2)Procesul-verbal cuprinde cel puţin următoarele elemente:
a)data i locul unde este încheiat;
b)numele, prenumele i calitatea persoanei împuternicite, precum i denumirea organului fiscal din care face parte aceasta;
c)temeiul legal în baza căruia s-a efectuat constatarea la faţa locului;
d)constatările efectuate la faţa locului;
e)susţinerile contribuabilului/plătitorului, ale experţilor sau ale altor persoane care au participat la efectuarea constatării;
f)semnătura persoanei împuternicite, precum i a persoanelor prevăzute la lit. e). În caz de refuz al semnării de către persoanele prevăzute la lit. e), se face menţiune despre aceasta în procesul-verbal;
g)alte menţiuni considerate relevante.
(3)Contribuabilul/Plătitorul are obligaţia să permită persoanelor împuternicite de organul fiscal pentru a efectua o constatare la faţa locului, precum i experţilor folosiţi pentru această acţiune intrarea acestora pe terenuri, în încăperi i în orice alte incinte, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a face constatări în interes fiscal.
(4)Deţinătorii terenurilor ori incintelor respective trebuie întiinţaţi într-un termen rezonabil despre constatare, cu excepţia controlului inopinat. Persoanele fizice trebuie informate asupra dreptului de a refuza intrarea în domiciliu sau reedinţă.
(5)În caz de refuz, intrarea în domiciliul sau în reedinţa persoanei fizice se face cu autorizarea instanţei judecătoreti competente, dispoziţiile privind ordonanţa preedinţială din Codul de procedură civilă, republicat, fiind aplicabile.
(6)La cererea organului fiscal, organele de poliţie, jandarmerie ori alţi agenţi ai forţei publice sunt obligaţi să îi acorde sprijinul pentru aplicarea prevederilor prezentului articol.
Secţiunea a 4-a
Dreptul de a refuza furnizarea de dovezi
Articolul 66
Dreptul rudelor de a refuza furnizarea de informaţii, efectuarea de expertize i prezentarea unor înscrisuri
(1)Soţul/soţia i rudele ori afinii contribuabilului/plătitorului până la gradul al treilea inclusiv pot refuza furnizarea de informaţii, efectuarea de expertize, precum i prezentarea unor înscrisuri.
(2)Persoanele prevăzute la alin. (1) trebuie întiinţate asupra acestui drept.
Articolul 67
Dreptul altor persoane de a refuza furnizarea de informaţii
(1)Pot refuza să furnizeze informaţii cu privire la datele de care au luat cunotinţă în exercitarea activităţii lor preoţii, avocaţii, consultanţii fiscali, auditorii, experţii contabili, medicii i psihoterapeuţii. Aceste persoane nu pot refuza furnizarea informaţiilor cu privire la îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de legislaţia fiscală în sarcina lor, atât în calitate de contribuabili/plătitori, cât i în calitate de persoane care exercită profesia respectivă.
 (2)Sunt asimilate persoanelor prevăzute la alin. (1) asistenţii acestora, precum i persoanele care participă la activitatea profesională a acestora.
(3)Persoanele prevăzute la alin. (1), cu excepţia preoţilor, pot furniza informaţii, cu acordul persoanei despre care au fost solicitate informaţiile.
Secţiunea a 5-a
Colaborarea dintre autorităţile publice
Articolul 68
Obligaţia autorităţilor i instituţiilor publice de a furniza informaţii i de a prezenta acte
(1)Autorităţile publice, instituţiile publice i de interes public, centrale i locale, precum i serviciile deconcentrate ale autorităţilor publice centrale au obligaţia să furnizeze informaţii i acte organului fiscal, la cererea acestuia.
(2)Organele fiscale locale sunt obligate să transmită organului fiscal central informaţii privind bunurile imobile i mijloacele de transport deţinute de persoanele fizice sau juridice pentru care există obligaţia declarării conform Codului fiscal. Periodicitatea, formatul i modalitatea de transmitere se stabilesc prin ordin comun al ministrului finanţelor publice i al ministrului dezvoltării regionale i administraţiei publice.
(3)Organul fiscal central este obligat să transmită organelor fiscale locale informaţii privind sursele de venit ale persoanelor fizice. Periodicitatea, formatul i modalitatea de transmitere se stabilesc prin ordin comun al ministrului finanţelor publice i al ministrului dezvoltării regionale i administraţiei publice.
(4)În realizarea scopului prezentului cod, organul fiscal poate accesa on-line baza de date a autorităţilor publice i instituţiilor prevăzute la alin. (1), pentru informaţiile stabilite pe bază de protocol.
Articolul 69
Colaborarea dintre autorităţile publice, instituţiile publice sau de interes public
(1)Autorităţile publice, instituţiile publice sau de interes public sunt obligate să colaboreze în realizarea scopului prezentului cod.
(2)Nu constituie activitate de colaborare acţiunile întreprinse de autorităţile prevăzute la alin. (1), în conformitate cu atribuţiile ce le revin potrivit legii.
(3)Organul fiscal care solicită colaborarea răspunde pentru legalitatea solicitării, iar autoritatea solicitată răspunde pentru datele furnizate.
(4)Ori de câte ori o instituţie sau autoritate publică trebuie să soluţioneze o cerere a unei persoane fizice sau juridice, iar pentru soluţionarea cererii legislaţia specifică prevede prezentarea unui certificat de atestare fiscală, a unei adeverinţe de venit sau a unui alt document cu privire la situaţia fiscală a persoanei în cauză, instituţia sau autoritatea publică are obligaţia să solicite certificatul de atestare fiscală, adeverinţa de venit sau documentul respectiv de la organul fiscal competent. În acest caz, persoana fizică sau juridică nu mai are obligaţia depunerii certificatului, adeverinţei sau documentului.
(5)Certificatul de atestare fiscală, adeverinţa de venit sau documentul prevăzut la alin. (4) poate fi emis i transmis în formă electronică în baza unui protocol încheiat între instituţia/autoritatea publică i organul fiscal emitent al acestuia. În acest caz, certificatul, adeverinţa sau documentul prevăzut la alin. (4) este valabil i fără semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, i tampila organului emitent.
Articolul 70
Condiţii i limite ale colaborării
(1)Colaborarea dintre autorităţile publice, instituţiile publice sau de interes public se realizează în limita atribuţiilor ce le revin potrivit legii.
(2)Dacă autoritatea publică, instituţia publică sau de interes public solicitată refuză colaborarea, autoritatea publică superioară ambelor organe va decide. Dacă o asemenea autoritate nu există, decizia va fi luată de autoritatea superioară celei solicitate. În cazul în care un organ fiscal local refuză colaborarea, decizia este luată de primar sau de preedintele consiliului judeţean, după caz, conform competenţelor legale.
Articolul 71
Colaborarea interstatală dintre autorităţile publice
(1)În baza convenţiilor internaţionale, organele fiscale colaborează cu autorităţile fiscale similare din alte state.
(2)În lipsa unei convenţii, organele fiscale pot acorda sau pot solicita colaborarea altei autorităţi fiscale din alt stat pe bază de reciprocitate.
(3)A.N.A.F., în calitate de reprezentant autorizat al Ministerului Finanţelor Publice sau, după caz, al ministrului finanţelor publice, este autoritatea competentă din România pentru efectuarea schimbului de informaţii în scopuri fiscale cu statele cu care România s-a angajat printr-un instrument juridic de drept internaţional, altele decât statele membre ale Uniunii Europene, pentru informaţiile prevăzute de respectivele instrumente juridice de drept internaţional.
 (4)Informaţiile se transmit la cererea autorităţii solicitante din statele cu care România s-a angajat printr-un instrument juridic de drept internaţional, altele decât statele membre ale Uniunii Europene. Termenele prevăzute la art. 290 pentru transmiterea informaţiilor se aplică i pentru schimbul de informaţii prevăzut de prezentul articol, cu excepţia cazului în care prin instrumentul juridic de drept internaţional sunt prevăzute alte termene.
 (5)Toate schimburile de informaţii efectuate în temeiul prezentului articol se realizează cu respectarea Legii nr. 677/2001, cu modificările i completările ulterioare.
Secţiunea a 6-a
Sarcina probei
Articolul 72
Forţa probantă a documentelor justificative i evidenţelor contabile
Documentele justificative i evidenţele contabile ale contribuabilului/plătitorului constituie probe la stabilirea bazei de impozitare. În cazul în care există i alte acte doveditoare, acestea vor fi luate în considerare la stabilirea bazei de impozitare.
Articolul 73
Sarcina probei în dovedirea situaţiei de fapt fiscale
(1)Contribuabilul/Plătitorul are sarcina de a dovedi actele i faptele care au stat la baza declaraţiilor sale i a oricăror cereri adresate organului fiscal.
(2)Organul fiscal are sarcina de a motiva actele administrative fiscale emise pe bază de probe sau constatări proprii.
Articolul 74
Dovedirea titularului dreptului de proprietate în scopul impozitării
(1)În cazul în care constată că anumite bunuri, venituri sau alte valori care, potrivit legii, constituie bază de impozitare sunt deţinute de persoane care în mod continuu beneficiază de câtigurile sau de orice foloase obinuite aduse de acestea i că persoanele respective declară în scris că nu sunt proprietarii bunurilor, veniturilor sau valorilor în cauză, fără să arate însă care sunt titularii dreptului de proprietate, organul fiscal procedează la stabilirea provizorie a obligaţiei fiscale corespunzătoare în sarcina acelor persoane.
(2)În condiţiile legii, obligaţia fiscală privind baza de impozitare prevăzută la alin. (1) va putea fi stabilită în sarcina titularilor dreptului de proprietate. Tot astfel, acetia datorează despăgubiri persoanelor care au făcut plata pentru stingerea obligaţiei stabilite potrivit alin. (1). În cazul în care obligaţia fiscală este stabilită în sarcina titularului dreptului de proprietate încetează procedura de stabilire provizorie a obligaţiei fiscale potrivit alin. (1).


Capitolul VI - Termene
 

Articolul 75
Calcularea termenelor
Termenele de orice fel privind exercitarea drepturilor i îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de Codul fiscal, de prezentul cod, precum i de alte dispoziţii legale aplicabile în materie, dacă legislaţia fiscală nu dispune altfel, se calculează potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă, republicat.
Articolul 76
Prelungirea termenelor
Termenele stabilite în baza legii de un organ fiscal pot fi prelungite de acesta în situaţii temeinic justificate, la cerere sau din oficiu.
Articolul 77
Termenul de soluţionare a cererilor contribuabilului/ plătitorului
(1)Cererile depuse de către contribuabil/plătitor la organul fiscal se soluţionează de către acesta în termen de 45 de zile de la înregistrare.
(2)În situaţiile în care, pentru soluţionarea cererii, este necesară administrarea de probe suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungete cu perioada cuprinsă între data solicitării probei i data obţinerii acesteia, dar nu mai mult de:
a)două luni, în cazul în care sunt solicitate probe suplimentare de la contribuabilul/plătitorul solicitant;
b)3 luni, în cazul în care sunt solicitate probe suplimentare de la autorităţi sau instituţii publice ori de la terţe persoane din România;
c)6 luni, în cazul în care sunt solicitate probe suplimentare de la autorităţi fiscale din alte state, potrivit legii.
(3)În situaţiile prevăzute la alin. (2) lit. b) i c), organul fiscal are obligaţia să întiinţeze contribuabilul/plătitorul cu privire la prelungirea termenului de soluţionare a cererii.
(4)În situaţia prevăzută la alin. (2) lit. a), termenul de două luni poate fi prelungit de organul fiscal la cererea contribuabilului/plătitorului.
(5)În situaţia în care, pe baza analizei de risc, soluţionarea cererii necesită efectuarea inspecţiei fiscale, termenul de soluţionare a cererii este de cel mult 90 de zile de la înregistrarea cererii, prevederile alin. (2)-(4) aplicându-se în mod corespunzător. În acest caz contribuabilul/plătitorul este notificat cu privire la termenul de soluţionare aplicabil în termen de 5 zile de la finalizarea analizei de risc. Inspecţia fiscală pentru soluţionarea cererii este o inspecţie fiscală parţială în sensul art. 115.
(6)Inspecţia fiscală pentru soluţionarea cererii potrivit alin. (5) poate fi suspendată în condiţiile art. 127. În acest caz, nu sunt aplicabile prevederile alin. (2). Perioadele în care inspecţia fiscală este suspendată nu sunt incluse în calculul termenului prevăzut la alin. (5).
Articolul 78
Cazul de forţă majoră i cazul fortuit
(1)Termenele prevăzute de lege pentru îndeplinirea obligaţiilor fiscale, după caz, nu încep să curgă sau se suspendă în situaţia în care îndeplinirea acestor obligaţii a fost împiedicată de ivirea unui caz de forţă majoră sau a unui caz fortuit.
(2)Obligaţiile fiscale se consideră a fi îndeplinite în termen, fără perceperea de dobânzi, penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, ori aplicarea de sancţiuni prevăzute de lege, dacă acestea se execută în termen de 60 de zile de la încetarea evenimentelor prevăzute la alin. (1).


Capitolul VII - Transmiterea cererilor de către contribuabili/plătitori i identificarea acestora în mediul electronic
 

Articolul 79
Transmiterea cererilor la organul fiscal prin mijloace electronice de transmitere la distanţă
(1)Contribuabilul/Plătitorul poate transmite organului fiscal competent cereri, înscrisuri sau orice alte documente i prin mijloace electronice de transmitere la distanţă în condiţiile alin. (4) ori (5).
(2)Data depunerii cererii, înscrisului sau documentului este data înregistrării acesteia/acestuia, astfel cum rezultă din mesajul electronic transmis de registratura electronică a Ministerului Finanţelor Publice sau a autorităţii administraţiei publice locale, după caz.
(3)În sensul prezentului cod, prin registratură electronică se înţelege sistemul electronic de înregistrare i tranzacţionare a documentelor i a informaţiilor primite sau emise de organul fiscal prin mijloace electronice.
(4)În cazul cererilor, înscrisurilor sau documentelor transmise de către contribuabil/plătitor organului fiscal central, mijloacele electronice de transmitere la distanţă, procedura de transmitere a cererilor, înscrisurilor ori documentelor prin mijloace electronice de transmitere la distanţă, precum i condiţiile în care aceasta se realizează se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice cu avizul ministrului pentru societatea informaţională.
(5)În cazul cererilor, înscrisurilor sau documentelor transmise de către contribuabil/plătitor organului fiscal local, mijloacele electronice de transmitere la distanţă, procedura de transmitere a cererilor, înscrisurilor ori documentelor prin mijloace electronice de transmitere la distanţă, precum i condiţiile în care aceasta se realizează se aprobă prin ordin al ministrului dezvoltării regionale i administraţiei publice, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice i cu avizul ministrului pentru societatea informaţională. Pentru organul fiscal local, consiliul local stabilete, prin hotărâre, în funcţie de capacitatea tehnică disponibilă, mijloacele electronice de transmitere la distanţă ce pot fi utilizate de către contribuabil/plătitor.
Articolul 80
Identificarea contribuabilului/plătitorului în mediul electronic
Contribuabilul/Plătitorul care depune cereri, înscrisuri sau documente la organul fiscal, prin mijloace electronice de transmitere la distanţă, se identifică în relaţia cu organul fiscal astfel:
a)persoanele juridice, asocierile i alte entităţi fără personalitate juridică, precum i persoanele fizice care desfăoară activităţi economice în mod independent ori exercită profesii libere se identifică numai cu certificate calificate;
b)persoanele fizice, altele decât cele prevăzute la lit. a), se identifică prin intermediul furnizorilor de servicii publice de autentificare electronică autorizaţi potrivit legii sau prin diverse dispozitive, cum ar fi certificat calificat, credenţiale de tip utilizator/parolă însoţite de liste de coduri de autentificare de unică folosinţă, telefon mobil, digipass ori alte dispozitive stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice, cu avizul ministrului pentru societatea informaţională, în cazul identificării acestor persoane în relaţia cu organul fiscal central sau, după caz, prin ordin al ministrului dezvoltării regionale i administraţiei publice, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice i cu avizul ministrului pentru societatea informaţională, în cazul identificării acestor persoane în relaţia cu organul fiscal local. În aceste cazuri, cererile, înscrisurile sau documentele se consideră semnate dacă sunt îndeplinite toate condiţiile din ordinele prevăzute la art. 79 alin. (4) i (5).
Notă 
Începând cu data de 01-01-2018, potrivit pct. 12 al art. I din ORDONANŢA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017, după alineatul (1) al articolului 80 se introduc două noi alineate, alineatele (2) i (3), cu următorul cuprins:
(2) Sistemul de comunicare electronică prin mijloace electronice de transmitere la distanţă dezvoltat de Ministerul Finanţelor Publice/A.N.A.F. poate fi utilizat i de alte instituţii sau autorităţi publice în scopul realizării comunicării actelor emise de aceste instituţii sau a depunerii de către contribuabili/plătitori de cereri, înscrisuri sau orice alte documente la aceste instituţii.
(3) În scopul aplicării prevederilor alin. (2) instituţiile sau autorităţile publice pot încheia un protocol, privind procedura de comunicare a documentelor, precum i condiţiile i termenele de comunicare a documentelor, cu A.N.A.F.

 

Legea nr. 207/2015 Codul de procedura fiscala 2017 TITLUL I - Dispozitii generale  art. 1 - art. 15

Codul de procedura fiscala - TITLUL II - Raportul juridic fiscal - art. 16 - art. 28

Codul de procedura fiscala - TITLUL IV - Inregistrarea fiscala - art. 81 - art. 92

Codul de procedura fiscala - TITLUL V - Stabilirea creantelor fiscale - art. 93 - art. 112

Codul de procedura fiscala - TITLUL VI - Controlul fiscal - art. 113 - art. 151

Codul de procedura fiscala - TITLUL VII - Colectarea creantelor fiscale - art. 152 - art. 267

Codul de procedura fiscala - TITLUL VIII - Solutionare contestatiilor formulate impotriva actelor administrative fiscale - art. 268 - art. 281

Codul de procedura fiscala - TITLUL IX - Procedura amiabila pentru evitarea/eliminarea dublei impuneri - art. 282 - art. 283

Codul de procedura fiscala - TITLUL X - Aspecte internationale - art. 284 - art. 335

Codul de procedura fiscala - TITLUL XI - Sanctiuni - art. 336 - art. 339

Codul de procedura fiscala - TITLUL XII - Sanctiuni - art. 340 - art. 354

Ti-a placut acest articol? Da Like, Printeaza sau trimite pe Email!

Data aparitiei: 18 Septembrie 2017


Votati articolul "Titlul III - Dispoziţii procedurale generale - Cod de procedura fiscala":
Rating:

Nota: 5 din 5 din 1 voturi


ClubContabilitate.ro - intrebarea zilei

Contabilitatea de acasa-economist

Intrebare: Buna ziua,
Sunt economist cu studii superioare.
Pentru a putea tine contabilitatea pentru mai multe societati:
1.Am nevoie de semnatura electronica?
2.Pot avea semnatura electronica pe persoana fizica?
3.Care sunt limitarile pentru a putea tine contabilitatea firmelor? Pot depune declaratii dar nu pot semna bilantul?
4.Pot tine contabilitatea de acasa? Daca da, care sunt pasii, trebuie inregistrat ca sediu si e nevoie sa devin persoana juridica:

Multumesc anticipat.

Raspuns: Puteti semna cu semnatura electronica daca aveti relatii contractuale cu firma.... » citeste tot raspunsul aici

Alte articole publicate in data de 18 Septembrie 2017 ARTICOLE SIMILARE

Opinia ta conteaza! Scrie-ne mai jos ce parere ai despre acest subiect dar si ce alte subiecte din domeniu te intereseaza si ai dori sa scriem despre ele!


Daca ai intrebari care necesita consultanta in contabilitate, le poti adresa pe www.PortalContabilitate.ro sau www.ClubContabilitate.ro. Va multumim!


X
user
user

Intrebare antispam: 5 + 2 =
  Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Subiectele saptamanii

Newsletter zilnic GRATUIT

NOU in Codul Fiscal - Monografii Contabile actualizate in 2018
Aboneaza-te la newsletterul Contabilul.ro si primesti gratuit Raportul special "NOU in Codul Fiscal - Monografii Contabile actualizate in 2018".
Stiri si analize economice
SATI

Atentie, Contabili!

Noutati in Codul Fiscal 2018 - Monografii contabile actualizate
Cititi «Raportul Special Gratuit» oferit de specialistii nostri

DESCARCA GRATUIT Raportul Special
"NOU in Codul Fiscal - Monografii Contabile actualizate in 2018"


email
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016