Inventarierea Patrimoniului, Corectarea Erorilor Contabile

INVENTARIEREA PATRIMONIULUI, CORECTAREA ERORILOR CONTABILE – ETAPE DECISIVE IN DEMERSUL REALIZARII IMAGINII FIDELE IN INSTITUTIILE PUBLICE

 Iulian Stefan
Coordonator “ Consilier – Contabilitate pentru institutii publice”

ATENTIE:

Pentru institutiile publice, documentul oficial de prezentare a situatiei patrimoniului aflat in administrarea statului si a unitatilor administrativ-teritoriale si a executiei bugetului de venituri si cheltuieli, il reprezinta situatiile financiare. Acestea se intocmesc conform normelor elaborate de Ministerul Finantelor Publice trimestrial si anual.

Raportarile trimestriale nu presupun realizarea tuturor lucrarilor de inchidere – vor lipsi cele privind inventarierea patrimoniului, regularizarea operatiilor privind diferentele de inventar, delimitarea in timp a cheltuielilor si veniturilor. Intocmirea situatiilor financiare se concretizeaza intr-o serie de lucrari, dintre care o categorie cu caracter preliminar, urmata de redactarea propriu-zisa a documentelor de sinteza si de o a doua categorie, ce se constituie in indeplinirea unor proceduri ulterioare.

Pentru intocmirea situatiilor financiare anuale, in conformitate cu Legea Contabilitatii 82/1991 revizuita si republicata, se au in vedere urmatoarele reguli:

Ghidul practic al contabilului din domeniul constructiilor

Vezi AICI detalii

Manualul Contabilului Incepator - stick USB

Vezi AICI detalii

Registrul de Evidenta Fiscala PFA

Vezi AICI detalii

- posturile inscrise in bilant sa corespunda cu datele inregistrate in contabilitate, puse de acord cu situatia reala a elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarului;

- nu se admit compensari intre conturile care se inscriu in bilant si, respectiv, intre veniturile si cheltuielile din contul de executie al bugetului.

Pentru a fi respectate aceste reguli, trebuie asigurate mai intâi inregistrarea in conturi a tuturor operatiunilor economico-financiare aferente activitatii desfasurate si stabilirea rulajelor si soldurilor. Ministerul Finantelor elaboreaza in fiecare an „Norme metodologice de incheiere a exercitiului bugetar”, care aduc precizari suplimentare in legatura cu modalitatile si termenele referitoare la executarea operatiunilor si evidentierea lor in contabilitate.

Iulian Stefan este Coordonator “Consilier – Contabilitate pentru institutii publice”
Singura lucrare de pe piata dedicata acestui vast subiect
CITESTE AICI DETALII

Astfel, ordonatorii de credite vor dispune masuri privind angajarea fondurilor pâna la sfârsitul anului, in limita creditelor bugetare aprobate si deschise si numai pentru cheltuieli strict necesare functionarii institutiilor. Aceste masuri presupun, printre altele, verificarea zilnica a operatiunilor de deschidere si repartizare a creditelor bugetare, precum si a platilor inregistrate in extrasele de cont, iar in cazul in care unele dintre ele nu apartin institutiei, corectarea erorilor in mod operativ.

Avansurile acordate pe baza contractelor incheiate cu furnizorii se regularizeaza in luna decembrie, astfel incât la sfârsitul anului sa se reflecte in bunuri achizitionate, lucrari executate si servicii prestate; sumele ramase neutilizate trebuie restituite ordonatorilor de credite, reconstituindu-se platile de casa.

De asemenea, este necesar ca institutiile publice sa urmareasca lichidarea imobilizarilor de fonduri in debitori, clienti sau alte creante; sumele incasate refac platile de casa sau sunt virate la buget, daca provin din finantarea bugetara a anilor precedenti. Institutiile publice care incaseaza venituri pentru bugetul de stat sau bugetele locale, dupa caz, prin conturi colectoare au obligatia sa verse la bugetul respectiv, pe capitole si subcapitole ale clasificatiei bugetare, soldurile aflate in conturile colectoare aferente, care nu pot sa apara cu sold in bilantul de inchidere.

Odata aceasta etapa incheiata, se intocmeste balanta de verificare inainte de inventarierea patrimoniului. Balanta pregateste datele de referinta necesare compararii soldurilor din inventarul contabil cu cele din inventarul faptic, putând fi considerata ea insasi un inventar contabil.

Relatiile de control proprii balantei sunt cele dintre debitul si creditul conturilor, dintre evidenta sintetica si cea analitica. Dintre acestea cea care ofera informatia privind inregistrarea in conturi a tuturor documentelor justificative este aceea ca totalul rulajului debitor sau creditor trebuie sa fie egal cu totalul rulajului calculat in registrul jurnal general.

Urmeaza inventarierea patrimoniului, a carei obligativitate este prevazuta in Legea nr. 82/1991 si care este reglementata de normele aprobate prin Ordinul 1.753/2004 si completarile ulterioare (OMFP nr. 2.861/2009). Inventarierea are ca obiectiv constatarea faptica a existentei cantitative si calitative a elementelor de activ si pasiv ale unei institutii, a modului de executare a sarcinilor de catre gestionari, precum si stabilirea eventualelor diferente fata de evidenta scriptica.

Iulian Stefan este Coordonator “Consilier – Contabilitate pentru institutii publice”
Singura lucrare de pe piata dedicata acestui vast subiect
CITESTE AICI DETALII

Evaluarea elementelor de activ si de pasiv la momentul inventarierii respecta urmatoarele principii contabile:

• principiul permanentei metodelor potrivit caruia modelele si regulile de evaluare trebuie mentinute asigurând comparabilitatea in timp a informatiilor contabile;
• principiul prudentei conform caruia este interzisa supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv si a cheltuielilor;
• principiul evaluarii separate a elementelor de activ si datorii potrivit caruia componentele elementelor de activ sau de datorii trebuie evaluate separat;
• principiul necompensarii conform caruia este interzisa compensarea intre elementele de activ si datorii, precum si compensarea plusurilor si minusurilor de inventar.

In prevederile normelor privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de activ si de pasiv sunt specificate urmatoarele aspecte:

- inventarierea activelor fixe necorporale se efectueaza prin constatarea existentei si apartenentei acestora la unitatile detinatoare, iar in cazul brevetelor, licentelor, al know-how si al marcilor de fabrica este necesara dovedirea existentei acestora pe baza titlurilor de proprietate;

- inventarierea terenurilor se efectueaza pe baza documentelor care atesta proprietatea acestora si a schitelor de amplasare;

- cladirile se inventariaza prin identificarea lor pe baza titlurilor de proprietate si a dosarului tehnic al acestora;

- constructiile si echipamentele speciale, cum sunt: retelele de energie electrica, termica, gaze, apa, canal, telecomunicatii, caile ferate si altele similare, se inventariaza potrivit regulilor stabilite de detinatorii acestora;

Iulian Stefan este Coordonator “Consilier – Contabilitate pentru institutii publice”
Singura lucrare de pe piata dedicata acestui vast subiect
CITESTE AICI DETALII

- activele fixe corporale, care in perioada inventarierii se afla in afara entitatii (de exemplu, vapoare, locomotive, vagoane, avioane, autovehicule) plecate in cursa de lunga durata, masinile de forta si utilajele energetice, masinile, utilajele si instalatiile de lucru, aparatele si instalatiile de masurare, control si reglare si mijloacele de transport date pentru reparatii in afara entitatii se inventariaza inaintea iesirii lor temporare din entitate sau prin confirmare scrisa primita de la entitatea unde acestea se gasesc;

- toate bunurile ce se inventariaza se inscriu in listele de inventariere, care trebuie sa se intocmeasca pe locuri de depozitare, pe gestiuni si pe categorii de bunuri;

- bunurile apartinând altor entitati (inchiriate, in leasing, in custodie, cu vânzare in consignatie, spre prelucrare) se inventariaza si se inscriu in liste separate. Listele de inventariere pentru aceste bunuri trebuie sa contina informatii cu privire la numarul si data actului de predare – primire si ale documentului de livrare, precum si alte informatii utile. Listele de inventariere cuprinzând bunurile apartinând tertilor se trimit si persoanei fizice sau juridice, române ori straine, dupa caz, careia ii apartin bunurile respective, in termen de cel mult 15 zile de la terminarea inventarierii, urmând ca proprietarul bunurilor sa comunice eventualele nepotriviri in termen de 5 zile de la primirea listelor de inventariere. Neconfirmarea in acest termen presupune recunoasterea exactitatii datelor inscrise in listele de inventariere;

- disponibilitatile aflate in conturi la banci sau la trezorerie se inventariaza prin confruntarea soldurilor din extrasele de cont emise de acestea cu cele din contabilitatea entitatii. In acest scop, extrasele de cont din ziua de 31 decembrie sau din ultima zi lucratoare a anului, puse la dispozitie de unitatile bancare si unitatile Trezoreriei Statului vor purta stampila oficiala a acestora.

 Procedeele folosite la inventarierea patrimoniului sunt observarea directa (prin numarare, cântarire, masurare, dupa caz) pentru bunurile corporale si compararea pe baza de registre sau documente justificative confirmate de terti pentru cele nemateriale.

Evaluarea elementelor patrimoniale inventariate se face la nivelul valorii actuale, denumita valoare de inventar.

Dupa efectuarea inventarierii fizice a tuturor elementelor de activ ale entitatii, toate operatiunile de inventariere desfasurate se materializeaza prin inscrierea lor in formularul „Lista de inventariere”. Acest formular se completeaza fara spatii libere si fara stersaturi si serveste ca document pentru stabilirea lipsurilor si a plusurilor de bunuri si valori, constatate cu ocazia inventarierii, precum si pentru constatarea deprecierilor.

Procedural, conform principiului prudentei:

• daca valoarea de inventar este mai mare decât valoarea neta contabila, in listele de inventariere de va inscrie valoarea neta contabila;

daca valoarea de inventar este mai mica decât valoarea neta contabila, in listele de inventariere de va inscrie.....(..) CITESTE AICI DESPRE CONTABILITATEA INSTITUTIILOR PUBLICE