Contract de imprumut cu dobanda 0. Conditii de incheiere

Analizam, prin cele ce urmeaza, cazul unei societati care activeaza in domeniul dezvoltarii imobiliare si care detine 45% din partile sociale ale societatii Y. Societatea Y urmeaza sa dezvolte un proiect imobiliar. Societatea X doreste sa imprumute societatea Y cu o suma de bani (transfer bancar), in baza unui contract de imprumut cu dobanda 0, in vederea finantarii partiale a proiectului imobiliar. Vom stabili in ce masura se poate incheia contract de imprumut cu dobanda 0 intre cele doua societati.


Raspuns:

Scopul societatilor comerciale este acela de a obtine profit.

Consideram ca acordarea de imprumuturi fara dobanda societatilor afiliate constituie o practica nelegala a societatilor comerciale.

Astfel, societatile comerciale, fiind persoane juridice cu scop lucrativ, aptitudinea acestora de a acorda imprumuturi este circumscrisa sferei de aplicare a principiului specialitatii capacitatii de folosinta a unei persoane juridice, principiu prevazut de Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice.

Mai exact, potrivit acestui principiu consacrat de art. 34 alin. 1 din Decretul 31/1954 , persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de infiintare sau statut. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 1 din Legea societatilor comerciale, persoanele fizice si persoanele juridice se pot asocia si pot constitui societati comerciale in vederea efectuarii de acte de comert.

Astfel, din punctul de vedere al scopului generic al unei societati comerciale, rezulta in mod cert ca aceasta nu are aptitudinea de a acorda imprumuturi fara dobanda deoarece acest tip de operatiune nu poate fi calificata ca fiind un act de comert. Cu alte cuvinte, societatile comerciale nu au aptitudinea legala de a face gratuitati.

Prin urmare, un eventual contract de imprumut fara dobanda incheiat intre o societate comerciala in calitate de imprumutator si o alta persoana juridica, in calitate de imprumutat, va fi lovit de nulitate absoluta, conform dispozitiilor art. 34 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954 , "orice act juridic care nu este facut in vederea realizarii acestui scop este nul."

Astfel, acordarea de imprumuturi fara dobanda nu va putea fi calificata ca un act juridic cu titlu gratuit, intrucat Legea 571/2003 privind Codul fiscal , cu modificarile ulterioare, prevede, la art. 11 alin. 1, ca "la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe in intelesul prezentului cod, autoritatile fiscale pot sa nu ia in considerare o tranzactie care nu are un scop economic sau pot reincadra forma unei tranzactii pentru a reflecta continutul economic al tranzactiei.

Prin urmare, in ipoteza unei inspectii fiscale, organele de control fiscal vor avea deplina libertate de apreciere a situatiei fiscale reale si astfel nu vor lua in calcul existenta unei gratuitati din partea societatii, fiind total indreptatite sa solicite achitarea taxei pe valoare adaugata si a sumei suplimentare de plata a impozitului pe profit, precum si a penalitatilor si dobanzilor aferente acestor sume, conform legislatiei in vigoare.