Repartizare cheltuieli indirecte. Exemple de calcul al costurilor si alocarea corecta a cheltuielilor

In costul de productie reflectat in contabilitate, o societate are consumurile directe de materii prime si materiale pe care care le-a utilizat pentru obtinerea produsului finit. Insa conform pct. 79 OMFP 1802/2014 si mai ales OUG 99/2000, art.17, costul efectiv de productie trebuie sa contina atat cheltuielile directe, cat si indirecte.

Vom oferi astfel raspuns, tinand cont de contextul amintit, urmatoarelor intrebari:

Cum se pot aloca  respectivele cheltuieli indirecte in costul de productie si care ar fi algoritmul de calcul pentru o societate care are productie cu ciclu lung de fabricatie, cu sectii diferite si categorii de produse diferite (destul de variate)?

De la ce punct se porneste in calculul costurilor produselor si alocarea corecta a cheltuielilor indirecte si de regie astfel incat firma sa nu obtina un cost de productie mai mare decat pretul de vanzare ?

La pct.7 din Reglementarile contabile aprobate prin OMFP 1802/2014, se regasesc informatii cu privire la costul de productie. Deasemenea, instructiuni privind calculatia efectiva a costurilor, repartizarea cheltuielilor pe sectii de productie si auxiliare, impartirea costurilor in directe si indirecte, precum si in costuri fixe si variabile, se ragasesc  in Ordinul 1826/2003 privind aprobarea Precizarilor privind unele masuri referitoare la organizarea si conducerea contabilitatii de gestiune.

In costul de productie al bunului se include o proportie rezonabila din cheltuielile de regie fixe sau variabile atribuibile indirect bunului in cauza, in masura in care acestea se refera la perioada de productie. Includerea in costul stocurilor a regiilor generale poate fi adecvata in masura in care reprezinta costuri suportate pentru a aduce stocurile in locul si forma dorita.

    In costul de productie nu se includ costurile de distributie;

Cheltuielile indirecte cuprind:
    - regia fixa de productie, formata din cheltuielile indirecte de productie care raman relativ constante indiferent de volumul productiei, cum ar fi: amortizarea utilajelor si echipamentelor, intretinerea sectiilor si utilajelor, precum si cheltuielile cu conducerea si administrarea sectiilor;
    - regia variabila de productie, care consta in cheltuielile indirecte de productie, care variaza in raport cu volumul productiei, cum ar fi: cheltuielile indirecte cu consumul de materiale si forta de munca.
Alocarea regiei fixe asupra costurilor se face pe baza capacitatii normale de productie.

Planul de conturi general Functiunea si corespondenta conturilor

Vezi AICI detalii

Ghidul Practic al Monografiilor Contabile 2024

Vezi AICI detalii

SAF-T Ghid de raportare corecta

Vezi AICI detalii

Capacitatea normala de productie reprezinta productia estimata a fi obtinuta, in medie, de-a lungul unui anumit numar de perioade, in conditii normale, avand in vedere si pierderea de capacitate rezultata din intretinerea planificata a echipamentului.
    Regia fixa care se recunoaste ca o cheltuiala a perioadei = regia fixa x (1 - nivelul real al activitatii/nivelul normal al activitatii).
    Nivelul real al activitatii este reprezentat de productia obtinuta, iar nivelul normal al activitatii este reprezentat de capacitatea normala de productie.

Regia fixa nealocata costului se recunoaste drept cheltuiala in perioada in care a aparut.

Atunci cand costurile de productie sau de prelucrare nu se pot identifica distinct pentru fiecare produs in parte, acestea se aloca pe baza unor procedee rationale aplicate consecvent, din care:
-procedeul diviziunii simple;
-procedeul cantitativ;
-procedeul indicilor de echivalenta;
-procedeul echivalarii cantitative a produsului secundar cu produsul principal;
- procedeul deducerii valorii produselor secundare.

Calculatia costurilor poate fi efectuata dupa una dintre metodele prevazute in aceste instructiuni respectiv:

- metoda costului standard;
 -metoda pe comenzi;
-metoda pe faze;
- metoda globala;
 -metoda direct costing sau alte metode adoptate de persoana juridica in functie de modul de organizare a productiei, specificul activitatii, particularitatile procesului tehnologic si de necesitatile proprii.

Ar trebui sa aveti o calculatie( reteta) pe unitate de produs ,  pentru fiecare sectie in parte, in care sa existe toate materiile prime si materialele necesare fabricarii produselor respective, manopera directa, consumul direct de utilitati (energie electrica, apa, gaze etc), consumul de scule, daca este cazul, amortizarea mijloacelor fixe direct atribuite productiei, precum si o cota rezonabila de cheltuieli indirecte repartizate asupra produsului.

La finele ciclului de productie in baza acestei retete , veti putea determina costul total de productie pentru fiecare  produs in parte. Calculatia costurilor, din punct de vedere contabil, se realizeaza cu ajutorul contabilitatii de gestiune (conturi din clasa 9) sau prin dezvoltare de analitice (pe gestiuni, centre de costuri, centre de gestiune) la conturile de cheltuieli.

 Asadar ar trebui sa va stabiliti o metoda pentru determinarea  costului  de productie.  Potrivit prevederilor pct.286 din OMFP 1802/2014, in functie de specificul activitatii, pentru determinarea costului pot fi folosite, de asemenea, metoda costului standard, in activitatea de productie sau metoda pretului cu amanuntul, in comertul cu amanuntul.

Costul standard ia in considerare nivelurile normale ale consumurilor de materiale si consumabile, manoperei, eficientei si capacitatii de productie. Aceste niveluri trebuie revizuite periodic si ajustate, daca este necesar, in functie de conditiile existente la un moment dat. Diferentele de pret fata de costul de achizitie sau de productie trebuie evidentiate distinct in contabilitate, fiind recunoscute in costul activului.

Repartizarea diferentelor de pret asupra valorii bunurilor iesite si asupra stocurilor se efectueaza cu ajutorul unui coeficient.

Asadar, metoda   costurilor  standard  sau normate consta in determinarea cu anticipatie fata de punerea in fabricatie a produselor atat a cheltuielilor directe, cat si a celor indirecte (grupate in cheltuieli fixe si variabile), cuprinse in costul de productie sub forma unor antecalculatii.  Abaterile  de la  costurile  standard  se  inregistreaza in contabilitate  in conturi distincte. Prin  adaugarea sau  scaderea lor, dupa caz, la  costurile standard, se  determina costurile efective  ale productiei obtinute.
 
Pentru determinarea costurilor produselor realizate se porneste, de la reteta de fabricatie realizata per unitatea de produs. In urma postcalculului  se ajunge la determinarea costului efectiv al produselor.

 Asadar, costul de productie efectiv al produselor finite trebuie sa cuprinda acele cheltuieli, fixe sau variabile sau directe si indirecte, care sint legate de procesul de productie si de aducerea stocurilor in forma si in locul in care se gasesc in prezent.

In contabilitate, odata cu obtinerea produselor finite, prin articolul contabil 345 = 711, se  inregistreaza  deja o parte din cheltuieli in costul bunurilor, acestea generind asa numitul cost standard (sau prestabilit).

Utilizarea acestui cost standard este utila, deoarece in cursul lunii nu se cunosc toate cheltuielile care concura la obtinerea produsului si, deci, nu putem avea un cost definitiv. Costul definitiv (efectiv) de productie se determina, prin postcalcul, doar la finalul lunii, dupa inregistrarea tuturor cheltuielilor.

La finalul lunii, dupa inregistrarea tuturor cheltuielilor, se stabilesc diferentele de cost intre cheltuielile inregistrate si costul standard.

In privinta cheltuielilor indirecte, nici unul din actele normative mentionate anterior nu stabileste baza la care se vor repartiza cheltuielile indirecte de productie, astfel lasand profesionistului contabil adoptarea unei solutii ce poate fi instituita in unitatea respectiva, in functie de specificul activitatii desfasurate.

- cheltuieli indirecte sunt acelea care privesc fie fabricarea mai multor produse ,executarea mai multor lucrari, servicii sau comenzi in cadrul unui atelier, fie chiar intreprinderea in ansamblul ei. Astfel de cheltuieli nu pot fi identificate pe un anumit obiect de calculatie (produs, lucrare) in momentul efectuarii lor si ca atare nu se pot include direct in costul acestora ci indirect pe baza unor criterii conventionale dupa ce au fost colectate pe centrele de cheltuieli care le-au ocazionat .Din aceasta categorie fac parte cheltuielile indirecte de productie, de administratie.

In functie de particularitatile tehnologiei si organizarii productiei drept criterii sau baze de repartizare pot fi:
-Cheltuieli cu materii prime si materiale directe.
-Cheltuielile cu salariile directe
-Totalul cheltuielilor de prelucrare
-Numarul orelor de functionare a utilajelor

Baza de repartizare trebuie sa fie aceeasi ca natura pentru toate produsele asupra carora se repartizeaza o anumita categorie de cheltuieli indirecte dintr-o perioada de gestiune.

Se calculeaza mai intai pentru fiecare sectie in parte un coeficient de repartizare K, care va fie egal cu total cheltuieli indirect impartit la baza de repartizare aleasa.

Se inmulteste apoi coeficientul astfel calculat cu baza de repartizare a fiecarui obiect de calculatie ( produs, lucrare, comanda) in parte si se obtine cota de cheltuieli indirecte de productie de repartizat .
Cota de cheltuieli indirecte de productie astfel determinata se adauga la cheltuielile directe ale produsului respectiv ce se gasesc deja inregistrate in debitul contului 921 "Cheltuielile activitatii de baza" si se obtine costul de productie al acesteia.

Raspuns oferit pentru www.portalcontabilitate.ro de Elena Garofil, consultant fiscal