Procedura contabila corecta: Scadere materii prime din inventarul faptic

Pentru a ilustra derularea corecta a unei proceduri contabile des intalnite, ne vom folosi de exemplul unei firme cu activitate in alimentatie publica care doreste sa constate in ce masura e corecta scaderea materiilor prime la finalul lunii in functie de inventarul faptic.

De asemenea, retinem ca in cazul acestei firme nu se pot scadea din gestiune materiile prime in functie de retetare deoarece nu se pot respecta cantitatile din retetare la prepararea produselor finite, iar procentul de eroare este mare. Clientul poate sa schimbe compozitia produsului finit in functie de preferinte.

Daca dvs. veti descarca gestiunea  la sfarsitul lunii in baza inventarului faptic, nu veti avea niciun control asupra consumului  materiei  prime ( daca au fost consumate pentru societate sau eventual pentru salariati sau alte consumuri care nu au dus la obtinerea de venituri). La un eventual control , organele fiscale pot  recalcula consumul in functie de retetare. In situatia in care la sfarsitul lunii exista  o diferenta mare in plus/minus fata de consumul in baza retetarelor, insemana ca trebuie sa revizuiti retetarele sau sa  intocmiti mai multe retetare avand in vedere solicitarile clientilor.

Contabilitatea de gestiune este obligatorie potrivit prevederilor art.6 din Legea contabilitatii 82/1991.
Astfel, trebuie sa conduceti contabilitate de gestiune si calculatia costurilor, conform OMFP 1826/2003, stabilind costul de productie al bunurilor vandute.
 
Pentru a determina costul de productie al unui bun vandut, in cadrul productiei alimentare, se necesita sa cunoasteti procesul fabricatiei si sa detineti retetare pentru fiecare produs.

Costul stocurilor care nu sunt de obicei fungibile si al acelor bunuri sau servicii produse si destinate unor comenzi distincte trebuie determinat prin identificarea specifica a costurilor individuale.

 Potrivit prevederilor pct.286 din OMFP 1802/2014, in functie de specificul activitatii, pentru determinarea costului pot fi folosite, de asemenea, metoda costului standard, in activitatea de productie sau metoda pretului cu amanuntul, in comertul cu amanuntul.

Costul standard ia in considerare nivelurile normale ale consumurilor de materiale si consumabile, manoperei, eficientei si capacitatii de productie. Aceste niveluri trebuie revizuite periodic si ajustate, daca este necesar, in functie de conditiile existente la un moment dat.

Planul de conturi general Functiunea si corespondenta conturilor

Vezi AICI detalii

Consilier Taxe si Impozite pentru Contabili 12 actualizari

Vezi AICI detalii

Ce NU vrea ANAF sa stii Piruete LEGALE in aspecte fiscale

Vezi AICI detalii

Ghidul Practic al Monografiilor Contabile 2024

Vezi AICI detalii

Diferentele de pret fata de costul de achizitie sau de productie trebuie evidentiate distinct in contabilitate, fiind recunoscute in costul activului.

Repartizarea diferentelor de pret asupra valorii bunurilor iesite si asupra stocurilor se efectueaza cu ajutorul unui coeficient.

Abaterile  de la  costurile  standard  se  inregistreaza in contabilitate  in conturi distincte. Prin  adaugarea sau  scaderea lor, dupa caz, la  costurile standard, se  determina costurile efective  ale productiei obtinute. Iesirile de stocuri aferente unei perioade, inregistrate in contabilitatea financiara, vor fi corelate cu cheltuielile evidentiate in contabilitatea de gestiune, pe comenzi, produse etc., dupa caz, in functie de consumurile tehnologice normate.

Asadar pentru  justificarea consumului de materii prime si materiale se recomanda intocmirea de retetare standard, pe gramaje, aferente consumului specific fiecarei portii si nu recomand descarcarea din gestiune a  materiilor prime la sfarsitul lunii in functie de inventarului faptic.
 

Raspuns oferit pentru www.portalcontabilitate.ro de Elena Garofil, consultant fiscal