Potrivit Legii 207/2015 privind Codul de Procedura Fiscala, organul fiscal are in anumite situatii dreptul de a stabili din oficiu baza impozabila a unei firme. Acesta stabileste baza de impozitare si creanta fiscala aferenta, prin estimarea lor rezonabila, folosind orice proba si mijloc de proba prevazute de lege.
Stabilirea prin estimare a bazei de impozitare se efectueaza in situatii cum ar fi:
- nedepunerea declaratiei de impunere in termenul legal;
- atunci cand organul fiscal nu poate determina situatia fiscala corecta si constata ca evidentele contabile sau fiscale ori declaratiile fiscale sau documentele si informatiile prezentate in cursul controlului fiscal sunt incorecte, incomplete, precum si in situatia in care acestea nu exista ori nu sunt puse la dispozitia organelor fiscale;
- in situatiile in care, potrivit legii, organul fiscal este indreptatit sa stabileasca prin estimare bazele de impozitare.
Organul fiscal are obligatia mentionarii in actul de impunere a motivelor de fapt si a temeiului de drept care au determinat folosirea estimarii, precum si a criteriilor de estimare.
Cuantumul creantelor fiscale determinate prin estimare se stabilesce sub rezerva verificarii ulterioare, cu exceptia celor stabilite in cadrul unei inspectii fiscale.
Procedura aplicabila in prezent
In aplicarea prevederilor Codului de procedura fiscala mai sus mentionate a fost emis Ordinul nr. 962 din 11 martie 2016 pentru aprobarea Procedurii privind stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor si contributiilor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau retinere la sursa.
Procedura detaliata de acest Ordin se adreseaza in principal persoanelor juridice, insa ea se aplica si persoanelor fizice care au calitate de platitor al altor taxe in afara impozituili pe venit cum ar fi TVA, sau sunt angajator si achita contributii sociale.
Daca organul fiscal constata ca un contribuabil nu si-a depus in termenul legal anumite
Cartea verde a Contabilitatii varianta online
Balanta de verificare de la A la Z Analize corelatii studii de caz
Ghidul practic al contabilului din domeniul constructiilor
Contribuabilul are obligatia depunerii declaratiilor fiscale cat de repede cu putinta, deoarece in termen de 20 de zile de la data comunicarii instiintarilor, organul fiscal actualizeaza listele cu contribuabilii pentru care se va efectua impunerea din oficiu.
Analiza pentru stabilirea din oficiu a impozitelor se efectueaza automat, cu exceptia celei referitoare la TVA si la impozitul pe profit, pentru care se va extinde o analiza documentara. Aceasta se efectueaza pe baza urmatoarelor documente si informatii relevante pentru impunere, existente la data inceperii analizei:
a) documente existente la dosarul fiscal al contribuabilului, referitoare la perioade de raportare privind anul in curs sau anii anteriori, dupa caz:
- declaratii de impunere;
- declaratii informative;
- fise fiscale;
- decizii de impunere emise de inspectia fiscala;
b) situatii financiar-contabile;
c) informatii de la terti;
d) alte informatii care au relevanta.
Impunerea din oficiu se realizeaza prin emiterea formularului 160 "Decizia de impunere din oficiu pentru impozitele, taxele si contributiile cu regim de stabilire prin autoimpunere sau retinere la sursa". In termen de 60 de zile de la comunicarea acesteia, contribuabilul poate depune declaratia fiscala sub sanctiunea decaderii, la implinirea acestui termen. La momentul depunerii declaratiei de impunere de catre contribuabil, se anuleaza din oficiu decizia de impunere emisa de organul fiscal.
Stabilirea sumelor calculate din oficiu de organele fiscale
Pentru impozitele si taxele regasite in vectorul fiscal al contribuabilului a caror perioada fiscala este luna sau trimestrul, cu exceptia impozitului pe profit si TVA, organul fiscal analizeaza declaratiile depuse intr- o perioada anterioara de 24 luni pentru impozitele cu declarare lunara, respectiv 36 de luni pentru impozitele cu declarare trimestriala sau semestriala.
In cazul in care se identifica cel putin 4 declaratii depuse in perioada analizata, impozitul stabilit din oficiu se determina ca medie aritmetica a sumelor declarate din perioada analizata. Pentru anii anteriori din perioada analizata, rezultatul se actualizeaza cu indicele preturilor de consum.
Daca nu se identifica 4 declaratii depuse, in perioada analizata, si pentru aceste impozite se va aplica procedura analizei documentare.
Impunerea din oficiu a TVA se realizeaza in urma analizei documentare si este o estimare a TVA de plata datorata de contribuabil pentru perioada in care acesta nu si-a indeplinit obligatiile declarative, prin analiza perioadei anterioare de 12 luni consecutive. Daca in aceasta perioada nu s-a identificat niciun decont de TVA depus, se extinde perioada analizata la 24 luni.
Astfel, se calculeaza media TVA din formularele 300 “Decont de TVA” si 394 "Declaratie informativa privind livrarile/prestarile si achizitiile efectuate pe teritoriul national de persoanele inregistrate in scopuri de TVA", urmand ca suma stabilita din oficiu sa fie valoarea cea mai mare dintre aceste medii.
Important: datorita specificului procedurii, nu se tine cont de TVA dedusa la achizitii.
In cazul contribuabililor pentru care nu se pot identifica niciun fel de elemente pentru aplicarea procedurilor de estimare din oficiu, se intocmeste o lista cu acestia, in vederea stabilirii riscului fiscal si implicit a programarii inspectiei fiscale.
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML
