TITLUL VII - Colectarea creantelor fiscale

• CAPITOLUL I - Dispozitii generale
• CAPITOLUL II - Stingerea creantelor fiscale prin plata, compensare si restituire
• CAPITOLUL III - Dobanzi, penalitati de intarziere si penalitati de nedeclarare
• CAPITOLUL IV - Inlesniri la plata
• SECTIUNEA 1 - Instituirea posibilitatii acordarii inlesnirilor la plata
• SECTIUNEA 2 - Procedura de acordare a esalonarii la plata de catre organul fiscal central
• CAPITOLUL V - Garantii
• CAPITOLUL VI - Masuri asiguratorii
• CAPITOLUL VII - Prescriptia dreptului de a cere executarea silita si a dreptului de a cere restituirea
• CAPITOLUL VIII - Stingerea creantelor fiscale prin executare silita
• SECTIUNEA 1 - Dispozitii generale
• SECTIUNEA 2 - Executarea silita prin poprire
• SECTIUNEA 3 - Executarea silita a bunurilor mobile
• SECTIUNEA 4 - Executarea silita a bunurilor imobile
• SECTIUNEA 5 - Executarea silita a altor bunuri
• SECTIUNEA 6 - Valorificarea bunurilor sechestrate
• CAPITOLUL IX - Cheltuieli
• CAPITOLUL X - Eliberarea si distribuirea sumelor realizate prin executare silita
• CAPITOLUL XI - Contestatia la executare silita
• CAPITOLUL XII - Stingerea creantelor fiscale prin alte modalitati
• CAPITOLUL XIII - Dispozitii speciale privind colectarea

Capitolul I - Dispoziţii generale

Articolul 152
Colectarea creanţelor fiscale
(1)În sensul prezentului titlu, colectarea creanţelor fiscale reprezintă totalitatea activităţilor care au ca scop stingerea creanţelor fiscale.
(2)Colectarea creanţelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanţă fiscală sau al unui titlu executoriu, după caz.
Articolul 153
Evidenţa creanţelor fiscale
(1)ÃŽn scopul exercitării activităţii de colectare a creanÅ£elor fiscale, organul fiscal organizează, pentru fiecare contribuabil/plătitor, evidenÅ£a creanÅ£elor fiscale ºi modul de stingere a acestora. EvidenÅ£a se organizează pe baza titlurilor de creanţă fiscală ºi a actelor referitoare la stingerea creanÅ£elor fiscale.
(2)Contribuabilul/Plătitorul are acces la informaţiile din evidenţa creanţelor fiscale, la cererea acestuia, adresată organului fiscal competent.
(3)Accesul la evidenÅ£a creanÅ£elor fiscale se efectuează potrivit procedurii ºi condiÅ£iilor aprobate, astfel:
a)prin ordin al ministrului finanţelor publice, în cazul evidenţei creanţelor fiscale organizate de organul fiscal central;

b)prin ordin al ministrului dezvoltării regionale ºi administraÅ£iei publice, cu avizul Ministerului FinanÅ£elor Publice, în cazul evidenÅ£ei creanÅ£elor fiscale organizate de organul fiscal local.
Articolul 154
Scadenţa creanţelor fiscale
(1)Creanţele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează.
(2)ÃŽn cazul în care legea nu prevede scadenÅ£a, aceasta se stabileºte astfel:
a)prin ordin al ministrului finanţelor publice, în cazul creanţelor fiscale administrate de organul fiscal central;
b)prin ordin al ministrului dezvoltării regionale ºi administraÅ£iei publice, cu avizul Ministerului FinanÅ£elor Publice, în cazul creanÅ£elor fiscale administrate de organele fiscale locale.
(3)Pentru creanÅ£ele fiscale administrate de organul fiscal central stabilite pe baza declaraÅ£iilor de impunere, care se plătesc în contul unic ºi care au scadenÅ£a diferită de data de 25, aceasta se înlocuieºte cu data de 25 a lunii prevăzute de actul normativ care le reglementează.
Articolul 155
Prevederi speciale privind scadenÅ£a ºi declararea creanÅ£elor fiscale
(1)Persoanele juridice care, în cursul unei perioade fiscale, se dizolvă cu lichidare potrivit legii, au obligaÅ£ia să depună declaraÅ£iile fiscale ºi să plătească obligaÅ£iile fiscale aferente până la data depunerii bilanÅ£ului în condiÅ£iile legii.
(2)CreanÅ£ele fiscale administrate de organul fiscal central pentru care, potrivit Codului fiscal sau altor legi care le reglementează, scadenÅ£a ºi/sau termenul de declarare se împlinesc la 25 decembrie, sunt scadente ºi/sau se declară până la data de 21 decembrie. ÃŽn situaÅ£ia în care data de 21 decembrie, este zi nelucrătoare, creanÅ£ele fiscale sunt scadente ºi/sau se declară până în ultima zi lucrătoare anterioară datei de 21 decembrie.
(3)Obligaţiile fiscale stabilite de organul fiscal central prin decizii de plăţi anticipate comunicate după expirarea termenelor de plată prevăzute de Codul fiscal, în cazul contribuabililor care nu au avut obligaţia efectuării de plăţi anticipate în anul precedent întrucât nu au realizat venituri sunt scadente în termen de 5 zile de la data comunicării deciziei de plăţi anticipate.
(4)Obligaţiile fiscale stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisă în baza unei declaraţii de impunere în sensul art. 1 pct. 18 lit. c), comunicată după expirarea termenelor de plată prevăzute de Codul fiscal sau alte legi speciale care reglementează respectivele obligaţii fiscale, sunt scadente în termen de 5 zile de la data comunicării deciziei de impunere, cu condiţia depunerii de către contribuabil/plătitor a declaraţiilor fiscale în termenul prevăzut de lege.
Articolul 156
Termenele de plată
(1)Pentru diferenÅ£ele de obligaÅ£ii fiscale principale ºi pentru obligaÅ£iile fiscale accesorii, stabilite prin decizie potrivit legii, termenul de plată se stabileºte în funcÅ£ie de data comunicării deciziei, astfel:
a)dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare, inclusiv;
b)dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare, inclusiv.
(2)DispoziÅ£iile alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzător ºi în următoarele cazuri:
a)al deciziei de atragere a răspunderii solidare, emisă potrivit art. 26;
b)al deciziei emise potrivit art. 100 în cazul în care legea nu prevede un alt termen de plată;
c)al deciziei de impunere emise de organul fiscal, potrivit legii, pe baza declaraţiei rectificative depuse de contribuabil.
d)al deciziei de impunere emisă de organul fiscal potrivit art. 107, pentru obligaţiile fiscale a căror scadenţă era împlinită la data comunicării deciziei.
 (3)Pentru obligaÅ£iile fiscale eºalonate la plată, precum ºi pentru accesoriile acestora termenul de plată se stabileºte prin documentul prin care se acordă eºalonarea.
(4)În cazul creanţelor fiscale administrate de organul fiscal central, pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale stabilite de contribuabil/plătitor prin declaraţii fiscale rectificative, termenul de plată al diferenţelor este data depunerii declaraţiei rectificative la organul fiscal.
Articolul 157
Obligaţii fiscale restante
(1)Prin obligaţii fiscale restante se înţelege:
a)obligaţii fiscale pentru care s-a împlinit scadenţa sau termenul de plată;
b)diferenÅ£ele de obligaÅ£ii fiscale principale ºi accesorii stabilite prin decizie de impunere, chiar dacă pentru acestea nu s-a împlinit termenul de plată prevăzut la art. 156 alin. (1).
(2)Nu sunt considerate obligaţii fiscale restante:
a)obligaÅ£iile fiscale pentru care s-au acordat ºi sunt în derulare înlesniri la plată, potrivit legii, dacă pentru acestea nu s-a împlinit termenul de plată prevăzut în actul de acordare a înlesnirii sau se află în termenul de plată prevăzut la art. 194 alin. (1) lit. d), precum ºi celelalte obligaÅ£ii fiscale, care sunt condiÅ£ii de menÅ£inere a valabilităţii înlesnirilor la plată, dacă pentru acestea nu s-au împlinit termenele suplimentare astfel cum sunt prevăzute la art. 194 alin. (1);
b)obligaÅ£iile fiscale stabilite în acte administrative fiscale a căror executare este suspendată în condiÅ£iile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ºi completările ulterioare;
c)obligaţiile fiscale cu termene de plată viitoare stabilite în planul de reorganizare judiciară aprobat în condiţiile legii.
d)obligaţiile fiscale care nu se sting potrivit art. 266 alin. (9);
e)creanţele fiscale înscrise în titlurile executorii ce au stat la baza sechestrului pentru care s-a realizat valorificarea bunului cu plata în rate potrivit art. 253, în limita diferenţei de preţ ce a fost aprobată la plata în rate.
 (3)Nu se consideră că un contribuabil înregistrează obligaţii fiscale restante în situaţia în care suma obligaţiilor fiscale datorate de contribuabil/plătitor este mai mică sau egală cu suma de rambursat/restituit pentru care există cerere în curs de soluţionare. În cazul emiterii certificatului de atestare fiscală se face menţiune în acest sens.
Articolul 158
Certificatul de atestare fiscală emis de organul fiscal central
(1)Certificatul de atestare fiscală se emite de organul fiscal central competent la solicitarea contribuabilului/plătitorului. Certificatul se emite ºi din oficiu sau la solicitarea altor autorităţi publice, în cazurile ºi în condiÅ£iile prevăzute de reglementările legale în vigoare, precum ºi la solicitarea oricărei persoane care deÅ£ine titluri de participare la o societate.
(2)Certificatul de atestare fiscală se eliberează pe baza datelor cuprinse în evidenÅ£a creanÅ£elor fiscale a organului fiscal central competent ºi cuprinde obligaÅ£iile fiscale restante existente în sold în ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii ºi nestinse până la data eliberării acestuia, precum ºi alte creanÅ£e bugetare individualizate în titluri executorii emise potrivit legii ºi existente în evidenÅ£a organului fiscal central în vederea recuperării.
(3)ÃŽn certificatul de atestare fiscală se înscriu orice alte menÅ£iuni cu privire la situaÅ£ia fiscală a contribuabilului/plătitorului, prevăzute prin ordin al preºedintelui A.N.A.F.
(4)Organul fiscal central emitent înscrie în certificatul de atestare fiscală sumele certe, lichide ºi exigibile pe care contribuabilul/plătitorul solicitant le are de încasat de la autorităţi contractante definite potrivit OrdonanÅ£ei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziÅ£ie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice ºi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări ºi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările ºi completările ulterioare. ÃŽnscrierea se face în baza unui document eliberat de autoritatea contractantă prin care se certifică faptul că sumele sunt certe, lichide ºi exigibile.
(5)Certificatul de atestare fiscală se emite în maximum 3 zile lucrătoare de la data depunerii cererii ºi poate fi utilizat de persoana interesată, pe o perioadă de până la 30 de zile de la data eliberării. ÃŽn cazul certificatului de atestare fiscală eliberat pentru persoanele fizice care nu desfăºoară activităţi economice în mod independent sau nu exercită profesii libere, perioada în care poate fi utilizat este de până la 90 de zile de la data eliberării. Pe perioada de utilizare, certificatul poate fi prezentat de contribuabil/plătitor, în original sau în copie legalizată, oricărui solicitant.
 (6)Prin excepÅ£ie de la prevederile alin. (5), în situaÅ£ia contribuabilului/plătitorului supus unei inspecÅ£ii fiscale ºi care solicită eliberarea unui certificat de atestare fiscală în scopul radierii din registrele în care a fost înregistrat, certificatul de atestare fiscală se emite în termen de 5 zile lucrătoare de la data emiterii deciziei de impunere sau a deciziei de nemodificare a bazei de impozitare, după caz.
Articolul 159
Certificatul de atestare fiscală emis de organul fiscal local
(1)Certificatul de atestare fiscală se emite de organul fiscal local, la solicitarea contribuabilului/plătitorului. Certificatul se emite ºi la solicitarea autorităţilor publice în cazurile ºi în condiÅ£iile prevăzute de reglementările legale în vigoare, precum ºi la solicitarea notarului public, conform delegării date de către contribuabil.
(2)Certificatul de atestare fiscală se eliberează pe baza datelor cuprinse în evidenÅ£a creanÅ£elor fiscale a organului fiscal local ºi cuprinde obligaÅ£iile fiscale restante ºi, după caz, obligaÅ£iile fiscale scadente până în prima zi a lunii următoare depunerii cererii, precum ºi alte creanÅ£e bugetare individualizate în titluri executorii emise potrivit legii ºi existente în evidenÅ£a organului fiscal local în vederea recuperării.
(3)Certificatul de atestare fiscală se emite în termen de cel mult două zile lucrătoare de la data solicitării ºi este valabil 30 de zile de la data emiterii.
(4)Certificatul de atestare fiscală emis în condiţiile prezentului articol poate fi prezentat în original sau în copie legalizată oricărui solicitant.
(5)Pentru înstrăinarea dreptului de proprietate asupra clădirilor, terenurilor ºi a mijloacelor de transport, proprietarii bunurilor ce se înstrăinează trebuie să prezinte certificate de atestare fiscală prin care să se ateste achitarea tuturor obligaÅ£iilor de plată datorate bugetului local al unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază se află înregistrat fiscal bunul ce se înstrăinează, potrivit alin. (2). Pentru bunul ce se înstrăinează, proprietarul bunului trebuie să achite impozitul datorat pentru anul în care se înstrăinează bunul, cu excepÅ£ia cazului în care pentru bunul ce se înstrăinează impozitul se datorează de altă persoană decât proprietarul.
(6)Actele prin care se înstrăinează clădiri, terenuri, respectiv mijloace de transport, cu încălcarea prevederilor alin. (5), sunt nule de drept.
(7)Prevederile alin. (5) ºi (6) nu sunt aplicabile în cazul procedurii de executare silită, procedurii insolvenÅ£ei ºi procedurilor de lichidare.
Articolul 160
Solicitarea certificatului de atestare fiscală de către alte persoane decât contribuabilul
(1)Orice persoană fizică sau juridică, alta decât cea prevăzută la art. 69 alin. (4), poate solicita organelor fiscale certificatul de atestare fiscală sau documente care să ateste situaţia fiscală a unui contribuabil numai cu acordul scris al contribuabilului în cauză.
(2)Prin excepÅ£ie de la prevederile alin. (1), ori de câte ori se dezbate succesiunea unei persoane fizice decedate, notarul public are obligaÅ£ia de a solicita organului fiscal central ºi organului fiscal local, certificatul de atestare fiscală pentru persoana fizică pentru care se dezbate succesiunea.
(3)Certificatul de atestare fiscală prevăzut la alin. (2) nu se solicită în următoarele situaţii:
a)în cazul contribuabililor care la data decesului nu au avut alocat codul numeric personal;
b)în cazul în care se solicită eliberarea de către notarul public a unui certificat de calitate de moºtenitor.
 (4)DispoziÅ£iile alin. (3) se aplică în mod corespunzător ºi în cazul în care procedura succesorală se soluÅ£ionează de către instanÅ£a de judecată.
 (5)După finalizarea procedurii succesorale în care în masa succesorală sunt cuprinse obligaÅ£ii fiscale restante ºi alte creanÅ£e bugetare, notarul public transmite prin mijloace electronice de comunicare organului fiscal central competent, precum ºi organului fiscal local în a cărui rază teritorială se află sediul biroului notarial, în termen de 30 de zile de la încheierea acesteia, o copie a certificatului de moºtenitor.
 (6)Prin excepÅ£ie de la prevederile alin. (5), în cazul în care în masa succesorală, pe lângă obligaÅ£iile fiscale restante ºi alte creanÅ£e bugetare, se află ºi bunuri imobile intabulate, obligaÅ£ia comunicării copiei certificatului de moºtenitor împreună cu încheierea de intabulare a acestuia revine Biroului de cadastru ºi publicitate imobiliară care a dispus înscrierea bunului în cartea funciară. ÃŽn acest caz, comunicarea se face prin mijloace electronice de comunicare către organul fiscal central competent ºi organul fiscal local în a cărui rază teritorială se află bunurile imobile.
 (7)După înscrierea în cartea funciară a actului autentic notarial, a hotărârii judecătoreºti sau, după caz, a actului de adjudecare prin care se transferă dreptul de proprietate asupra unui bun imobil, Biroul de cadastru ºi publicitate imobiliară comunică organului fiscal local de la locul situării bunului imobil o copie a încheierii de intabulare la care se ataºează ºi copia actului de înstrăinare a bunului imobil.
 (8)Solicitarea ºi eliberarea certificatului de atestare fiscală potrivit alin. (2) sau art. 159 alin. (1), precum ºi transmiterea documentelor prevăzute la alin. (5)-(7) se fac prin mijloace electronice de comunicare conform unor proceduri care se aprobă, astfel:
a)prin ordin al ministrului finanÅ£elor publice, cu avizul AgenÅ£iei NaÅ£ionale de Cadastru ºi Publicitate Imobiliară ºi al Uniunii NaÅ£ionale a Notarilor Publici din România, pentru solicitările ce se depun la organul fiscal central, ºi respectiv, comunicările făcute către acesta;
b)prin ordin al ministrului dezvoltării regionale, administraÅ£iei publice ºi fondurilor europene, cu avizul AgenÅ£iei NaÅ£ionale de Cadastru ºi Publicitate Imobiliară ºi al Uniunii NaÅ£ionale a Notarilor Publici din România, pentru solicitările ce se depun la organul fiscal local ºi, respectiv, comunicările făcute către acesta.
 (9)Organele fiscale centrale ºi locale primesc informaÅ£ii, prin mijloace electronice de comunicare, din registrele naÅ£ionale notariale conform procedurilor aprobate potrivit alin. (8).
Articolul 161
Plata obligaţiilor fiscale în cazuri speciale
Orice persoană poate efectua, pentru sine sau pentru altă persoană, plata unor obligaÅ£ii fiscale pentru care s-a împlinit termenul de prescripÅ£ie a dreptului de a stabili obligaÅ£ii fiscale sau termenul de prescripÅ£ie a dreptului de a cere executarea silită ori obligaÅ£iile fiscale erau datorate de o persoană juridică care ºi-a încetat existenÅ£a. Persoana care efectuează plata trebuie să depună la organul fiscal o declaraÅ£ie pe propria răspundere cu privire la opÅ£iunea efectuării unei asemenea plăţi.
Articolul 162
Publicarea listelor debitorilor care înregistrează obligaţii fiscale restante
(1)Organele fiscale au obligaÅ£ia de a publica pe pagina de internet proprie lista debitorilor persoane fizice ºi juridice care înregistrează obligaÅ£ii fiscale restante, precum ºi cuantumul acestor obligaÅ£ii.
(2)Lista se publică trimestrial, până în ultima zi a primei luni din trimestrul următor celui de raportare ºi cuprinde obligaÅ£iile fiscale restante la sfârºitul trimestrului ºi neachitate la data publicării listei, al căror plafon se stabileºte astfel:
a)în cazul creanÅ£elor fiscale administrate de organul fiscal central, prin ordin al preºedintelui A.N.A.F.;
b)în cazul creanţelor fiscale administrate de organul fiscal local, prin hotărâre a consiliului local.
(3)ÃŽnainte de publicare, obligaÅ£iile fiscale restante se notifică debitorilor. ObligaÅ£iile fiscale ale sediilor secundare plătitoare de salarii ºi venituri asimilate salariilor se notifică persoanei în structura căreia acestea funcÅ£ionează.
(4)ÃŽn termen de 15 zile de la achitarea integrală a obligaÅ£iilor fiscale datorate, organul fiscal competent operează modificările pentru fiecare debitor care ºi-a achitat aceste obligaÅ£ii.
(5)Prevederile prezentului articol se aplică ºi pentru obligaÅ£iile fiscale stabilite prin titluri de creanţă împotriva cărora contribuabilul a exercitat căile de atac prevăzute de lege, până la soluÅ£ionarea căilor de atac, caz în care organul fiscal face menÅ£iuni cu privire la această situaÅ£ie. Ori de câte ori contribuabilul obÅ£ine suspendarea executării actului administrativ fiscal în condiÅ£iile Legii nr. 554/2004, cu modificările ºi completările ulterioare, sunt aplicabile prevederile alin. (4).

Capitolul II - Stingerea creanÅ£elor fiscale prin plată, compensare ºi restituire
 

Articolul 163
Dispoziţii privind efectuarea plăţii
(1)Plăţile către organul fiscal se efectuează prin intermediul băncilor, trezoreriilor ºi al altor instituÅ£ii autorizate să deruleze operaÅ£iuni de plată.
(2)ÃŽn cazul creanÅ£elor fiscale administrate de organul fiscal central debitorii efectuează plata acestora într-un cont unic, prin utilizarea unui ordin de plată pentru Trezoreria Statului pentru obligaÅ£iile fiscale datorate bugetului de stat ºi a unui ordin de plată pentru Trezoreria Statului pentru celelalte obligaÅ£ii fiscale. Tipurile de obligaÅ£ii fiscale supuse acestor prevederi se aprobă prin ordin al preºedintelui A.N.A.F.
Notă 
ÃŽncepând cu data de 01-01-2018, potrivit pct. 41 al art. I din ORDONANÅ¢A nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017, alineatul (2) al articolului 163 se modifică ºi va avea următorul cuprins:
(2) ÃŽn cazul creanÅ£elor fiscale administrate de organul fiscal central ºi organul fiscal local, debitorii efectuează plata acestora într-un cont unic, prin utilizarea unui ordin de plată pentru Trezoreria Statului pentru obligaÅ£iile fiscale datorate. Tipurile de obligaÅ£ii fiscale supuse acestor prevederi se aprobă prin ordin al preºedintelui A.N.A.F., în cazul creanÅ£elor fiscale administrate de organul fiscal central ºi prin ordin al ministrului dezvoltării regionale, administraÅ£iei publice ºi fondurilor europene, în cazul creanÅ£elor fiscale administrate de organul fiscal local.
(3)Distribuirea sumelor din contul unic se face de organul fiscal competent, distinct pe fiecare buget sau fond, după caz, proporţional cu obligaţiile fiscale datorate.
(4)În cazul în care suma plătită nu acoperă obligaţiile fiscale datorate unui buget sau fond, distribuirea în cadrul fiecărui buget sau fond se face în următoarea ordine:
a)pentru toate impozitele ºi contribuÅ£iile sociale cu reÅ£inere la sursă;
b)pentru toate celelalte obligaţii fiscale principale;
c)pentru obligaÅ£iile fiscale accesorii aferente obligaÅ£iilor prevăzute la lit. a) ºi b).
(5)În cazul în care suma achitată nu acoperă toate obligaţiile fiscale aferente uneia dintre categoriile prevăzute la alin. (4), distribuirea se face, în cadrul categoriei respective, proporţional cu obligaţiile fiscale datorate.
(6)Metodologia de distribuire a sumelor plătite în contul unic ºi de stingere a obligaÅ£iilor fiscale se aprobă prin ordin al preºedintelui A.N.A.F.
(7)Plata obligaţiilor fiscale, altele decât cele prevăzute la alin. (2), se efectuează de către debitori, distinct pe fiecare tip de creanţă fiscală.
(8)ÃŽn cazul creanÅ£elor fiscale administrate de organul fiscal local, debitorii efectuează plata acestora potrivit prevederilor alin. (7). DispoziÅ£iile alin. (1), (9), (11) ºi (12) sunt aplicabile ºi plăţilor efectuate la organul fiscal local.

Începând cu data de 01-01-2018, potrivit pct. 42 al art. I din ORDONANŢA nr. 30 din 30 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 31 august 2017, alineatul (8) al articolului 163 se abrogă.
(9)Plata obligaÅ£iilor fiscale se efectuează de debitor. Plata poate fi efectuată în numele debitorului ºi de către o altă persoană decât acesta.
(10)Prin excepţie de la prevederile alin. (3), în cazul în care debitorii beneficiază de înlesniri la plată potrivit reglementărilor legale în vigoare ori se află sub incidenţa legislaţiei privind insolvenţa, distribuirea sumelor achitate în contul unic se efectuează de către organul fiscal competent, potrivit ordinii prevăzute la art. 165 alin. (1) sau (6), după caz, indiferent de tipul de creanţă.
(11)În cazul stingerii prin plată a obligaţiilor fiscale, bugetare sau a altor sume colectate de instituţii publice, în condiţiile legii, momentul plăţii este:
a)în cazul plăţilor în numerar, data înscrisă în documentul de plată eliberat de organul fiscal, unităţile Trezoreriei Statului, instituţiile publice beneficiare care colectează sume în condiţiile legii sau instituţii de credit care au încheiate convenţii cu instituţiile publice sau cu Trezoreria Statului în condiţiile prevăzute prin acte normative specifice;
b)în cazul plăţilor în numerar efectuate la terminale ºi echipamente de plată puse la dispoziÅ£ia debitorilor de către instituÅ£iile de credit, în cadrul serviciilor bancare oferite pentru achitarea obligaÅ£iilor fiscale, bugetare sau a altor sume colectate de instituÅ£ii publice, în contul tranzitoriu deschis conform convenÅ£iilor încheiate cu Ministerul FinanÅ£elor Publice, data înscrisă în documentul de plată eliberat de terminalele sau echipamentele respective;
c)în cazul plăţilor efectuate prin mandat poºtal, data poºtei, înscrisă pe mandatul poºtal. ÃŽn cazul mandatelor poºtale transmise de unităţile poºtale în sistem electronic, momentul plăţii este data poºtei astfel cum este aceasta transmisă prin sistemul electronic către Trezoreria Statului, potrivit normelor metodologice aprobate prin ordin comun al ministrului comunicaÅ£iilor ºi pentru societatea informaÅ£ională ºi al ministrului finanÅ£elor publice;
d)în cazul plăţilor efectuate prin decontare bancară, inclusiv internet banking, home banking, mobile banking sau alte mijloace de plată la distanţă puse la dispoziţia debitorilor de instituţiile de credit, inclusiv tranzacţiile efectuate prin intermediul contului tranzitoriu, data la care băncile debitează contul persoanei care efectuează plata pe baza instrumentelor de decontare specifice, astfel cum această informaţie este transmisă prin mesajul electronic de plată de către instituţia bancară iniţiatoare, potrivit reglementărilor specifice în vigoare, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 177;
e)în cazul plăţilor efectuate prin intermediul cardurilor bancare, data la care a fost efectuată tranzacÅ£ia, astfel cum este confirmată prin procedura de autorizare a acesteia. ÃŽn cazul creanÅ£elor fiscale administrate de organul fiscal central, procedura ºi tipurile de creanÅ£e fiscale care pot fi plătite prin intermediul cardurilor bancare se aprobă prin ordin al ministrului finanÅ£elor publice.
 (11^1)Efectuarea plăţii ºi data plăţii pot fi dovedite, dacă legea nu prevede altfel, pe baza următoarelor documente:
a)documentul de plată pe suport hârtie, cum ar fi ordin de plată, chitanţă sau mandat poºtal, în original sau în copie certificată prin semnătura olografă de către instituÅ£ia prin care s-a efectuat plata;
b)extrasul de cont, în original, emis de instituţia de credit sau de unitatea Trezoreriei Statului sau copia extrasului de cont certificat prin semnătura olografă de către instituţia prin care s-a efectuat plata;
c)documentul eliberat de terminalele ºi echipamentele de plată puse la dispoziÅ£ia debitorilor de instituÅ£iile de credit în cadrul serviciilor bancare oferite pentru achitarea obligaÅ£iilor fiscale în contul tranzitoriu deschis conform convenÅ£iilor încheiate cu Ministerul FinanÅ£elor Publice în condiÅ£iile legii, semnate de către debitor cu semnătura olografă. ÃŽn acest document debitorul îºi va completa adresa de domiciliu, adresa de e-mail ºi numărul de telefon la care poate fi contactat;
d)documentul de plată sau extrasul de cont pe suport hârtie, semnate de către debitor cu semnătura olografă, în cazul plăţilor efectuate prin internet banking, home banking, mobile banking sau alte mijloace de plată la distanţă, conÅ£inând toate informaÅ£iile aferente plăţii efectuate. ÃŽn acest document debitorul îºi va completa adresa de domiciliu, adresa de e-mail ºi numărul de telefon la care poate fi contactat;
e)documentul de plată editat pe suport hârtie conÅ£inând toate informaÅ£iile aferente plăţii efectuate, semnat de către debitor cu semnătura olografă, în cazul plăţilor efectuate online utilizând cardul bancar în cadrul sistemelor de plată aparÅ£inând instituÅ£iilor publice sau în cadrul altor sisteme de plată reglementate de acte normative în vigoare. ÃŽn acest document debitorul îºi va completa adresa de domiciliu, adresa de e-mail ºi numărul de telefon la care poate fi contactat;
f)mandatul poºtal editat pe suport hârtie, conÅ£inând toate informaÅ£iile aferente plăţii efectuate, semnat de către debitor cu semnătura olografă. ÃŽn acest document debitorul îºi va completa adresa de domiciliu, adresa de e-mail ºi numărul de telefon la care poate fi contactat;
g)declaraÅ£ia pe propria răspundere completată pe suport hârtie în formatul solicitat de instituÅ£ia publică, conÅ£inând toate informaÅ£iile aferente plăţii efectuate ºi semnată de către debitor cu semnătura olografă, în cazul plăţilor efectuate prin mijloacele de plată prevăzute la lit. c)-f), în care debitorul îºi va completa adresa de domiciliu, adresa de e-mail ºi numărul de telefon la care poate fi contactat.
 (11^2)InstituÅ£iile publice care prestează serviciile publice sau colectează sumele cuvenite bugetului general consolidat pot accepta comunicarea de către debitori, prin mijloace electronice, a dovezii plăţii prevăzute la alin. (11^1), în condiÅ£iile ºi în formatul stabilite de acestea, cu condiÅ£ia verificării ulterioare a încasării în conturile de disponibilităţi sau de venituri bugetare ale acestora, pe baza extraselor de cont eliberate de unităţile Trezoreriei Statului, în condiÅ£iile ºi în termenul prevăzute la alin. (11^3).
 (11^3)ÃŽn situaÅ£ia prezentării de către debitor, ca dovadă a plăţii a documentelor prevăzute la alin. (11^1) lit. c)-g) semnate olograf de către acesta, ºi în cazurile prevăzute la alin. (11^2), instituÅ£ia publică are obligaÅ£ia verificării încasării sumelor respective în termen de maximum 180 de zile de la data prestării serviciului/acceptării ca dovadă a plăţii a respectivelor documente. ÃŽn cadrul acestui termen, pentru eventualele sume neregăsite în extrasele de cont, instituÅ£ia publică evidenÅ£iază în contabilitate creanÅ£a asupra debitorului ºi solicită acestuia informaÅ£ii suplimentare în legătură cu plata la adresa de domiciliu, adresa de e-mail sau la numărul de telefon indicate de acesta în documentul prezentat în scopul dovedirii plăţii. ÃŽn cadrul aceluiaºi termen, instituÅ£ia publică poate solicita confirmarea plăţii instituÅ£iei de credit sau unităţii Poºtei Române care a iniÅ£iat plata. Confirmarea scrisă a efectuării plăţii de către instituÅ£ia prin care s-a iniÅ£iat plata trebuie să cuprindă toate informaÅ£iile aferente plăţii efectuate. InstituÅ£iile publice pot stabili prin normele proprii prevăzute la alin. (11^9) acceptarea transmiterii prin e-mail a acestui document.
 (11^4)ÃŽn situaÅ£ia în care plătitorul diferă de debitorul pentru care s-a efectuat plata, în documentele prevăzute la alin. (11^1) lit. c)-g) se completează adresa de domiciliu, adresa de e-mail ºi numărul de telefon la care poate fi contactat debitorul ºi se semnează olograf de către acesta. Prin semnarea de către debitor acesta îºi asumă că plata efectuată este pentru sine. ÃŽn cazul debitorilor reprezentaÅ£i, în numele acestora semnează reprezentantul legal.
 (11^5)ÃŽn cazul în care, în termen de 180 de zile de la data prestării serviciului/data acceptării ca dovadă a plăţii a documentelor prevăzute la alin. (11^1), sumele înscrise în aceste documente nu se regăsesc încasate sau acestea nu au fost confirmate de instituÅ£iile prin care s-a iniÅ£iat plata, instituÅ£ia publică emite ºi comunică debitorului o decizie de recuperare care reprezintă titlu executoriu ºi cuprinde elementele prevăzute la art. 226 alin. (8). Pentru sumele individualizate în decizia de recuperare se datorează obligaÅ£ii fiscale accesorii, potrivit cap. III al titlului VII, din ziua următoare datei prestării serviciului sau datei scadenÅ£ei, după caz, ºi până la data stingerii acestor sume inclusiv, această menÅ£iune înscriindu-se în decizie. ÃŽn cazul în care executarea silită se efectuează de organele fiscale, obligaÅ£iile fiscale accesorii se fac venit la bugetul de stat, în cazul în care executarea silită se efectuează de organul fiscal central, sau la bugetele locale, în cazul în care executarea silită se efectuează de organul fiscal local.
 (11^6)Prin excepÅ£ie de la prevederile art. 226 alin. (10)-(13), în cazul în care executarea silită se efectuează de organele fiscale, sumele recuperate în cadrul procedurii de executare silită reprezentând obligaÅ£ii principale se virează integral într-un cont distinct al instituÅ£iei publice care a prestat serviciul public deschis la unitatea Trezoreriei Statului, în scopul stingerii debitelor înregistrate în contabilitatea acesteia ºi a virării sumelor către bugetele sau beneficiarii cărora se cuvin.
 (11^7)InformaÅ£iile minime obligatorii privind efectuarea plăţii în baza documentelor acceptate ca dovadă a plăţii, prevăzute la alin. (11^1) ºi procedura de restituire a sumelor încasate de instituÅ£iile publice care prestează serviciile publice se stabilesc astfel:
a)prin ordin al ministrului finanţelor publice, în cazul instituţiilor publice care fac parte din administraţia publică centrală;
b)prin ordin comun al ministrului finanÅ£elor publice ºi al ministrului dezvoltării regionale ºi administraÅ£iei publice, în cazul instituÅ£iilor publice care fac parte din administraÅ£ia publică locală.
 (11^8)ÃŽn aplicarea prevederilor alin. (11^2)-(11^7) pot fi emise instrucÅ£iuni aprobate prin ordin comun al ministrului finanÅ£elor publice ºi al ministrului dezvoltării regionale ºi administraÅ£iei publice.
 (11^9)Procedura de verificare a sumelor încasate pentru care au fost acceptate ca dovadă a plăţii documentele de la alin. (11^3) se aprobă prin norme proprii de către instituÅ£iile publice. InstituÅ£iile publice pot aproba norme proprii de verificare a sumelor încasate ºi pentru situaÅ£iile în care dovada plăţii este cea prevăzută la alin. (11^1) lit. a) ºi b).
 (11^10)InstituÅ£iile publice care prestează serviciile publice pot dezvolta sisteme centralizate care să permită facilitarea verificării încasării sumelor colectate. Procedura de funcÅ£ionare ºi de administrare a sistemelor centralizate se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
 (11^11)Până la aprobarea ordinelor prevăzute la alin. (11^7) informaţiile aferente identificării plăţilor sunt cele prevăzute în documentele de plată prevăzute de normele legale în vigoare la data efectuării plăţii.
 (11^12)Utilizarea informaţiilor solicitate potrivit alin. (11^1) se realizează cu respectarea legislaţiei privind prelucrarea datelor cu caracter personal.
 (12)În cazul stingerii obligaţiilor fiscale prin valorificarea garanţiei constituite potrivit art. 211 lit. a), data stingerii este data constituirii garanţiei.
Articolul 164
Dispoziţii privind corectarea erorilor din documentele de plată întocmite de debitori
(1)Plata obligaÅ£iilor fiscale efectuată într-un cont bugetar eronat este valabilă, de la momentul efectuării acesteia, în condiÅ£iile prezentului articol. La cererea debitorului, organul fiscal competent efectuează îndreptarea erorilor din documentele de plată întocmite de debitor, în suma ºi din contul debitorului înscrise în documentul de plată, cu condiÅ£ia debitării contului acestuia ºi a creditării unui cont bugetar.
(2)DispoziÅ£iile alin. (1) se aplică ºi în cazul în care plata s-a efectuat în alt buget decât cel al cărui venit este creanÅ£a fiscală plătită, cu condiÅ£ia ca acestea să fie administrate de acelaºi organ fiscal iar plata să nu fi stins creanÅ£ele datorate bugetului în care s-a încasat suma plătită eronat, cu excepÅ£ia cazului în care în evidenÅ£a fiscală debitorul înregistrează sume plătite în plus cel puÅ£in la nivelul plăţii eronate.
(3)În cazul plăţilor efectuate în alt buget, organul fiscal competent dispune unităţii Trezoreriei Statului transferul sumelor plătite eronat către bugetul căruia obligaţia fiscală este datorată.
(4)În situaţia în care plata obligaţiilor fiscale s-a efectuat utilizând un cod de identificare fiscală eronat, eroarea din documentul de plată poate fi corectată cu condiţia ca plata să nu fi stins creanţele datorate bugetului în care s-a încasat suma plătită eronat, cu excepţia cazului în care în evidenţa fiscală debitorul înregistrează sume plătite în plus cel puţin la nivelul plăţii eronate. În acest caz, cererea de îndreptare a erorii se depune de cel care a efectuat plata la organul fiscal competent.
(5)Cererea de îndreptare a erorilor din documentele de plată poate fi depusă în termen de 5 ani, sub sancţiunea decăderii. Termenul începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a efectuat plata.
(6)Procedura de îndreptare a erorilor din documentele de plată se aprobă astfel:
a)prin ordin al ministrului finanţelor publice, în cazul plăţilor efectuate la organul fiscal central;
b)prin ordin al ministrului dezvoltării regionale ºi administraÅ£iei publice, cu avizul Ministerului FinanÅ£elor Publice, în cazul plăţilor efectuate la organul fiscal local.
Articolul 165
Ordinea stingerii obligaţiilor fiscale
(1)Dacă un debitor datorează mai multe tipuri de obligaţii fiscale, iar suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toate obligaţiile, atunci se stinge obligaţia fiscală pe care o indică debitorul, potrivit legii, sau care este distribuită potrivit prevederilor art. 163, după caz, stingerea efectuându-se, de drept, în următoarea ordine:
a)toate obligaÅ£iile fiscale principale, în ordinea vechimii, ºi apoi obligaÅ£iile fiscale accesorii, în ordinea vechimii;
b)obligaţiile cu scadenţe viitoare, la solicitarea debitorului.
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cazul creanţelor fiscale administrate de organul fiscal local cu suma plătită se sting cu prioritate amenzile contravenţionale individualizate în titluri executorii, în ordinea vechimii, chiar dacă debitorul indică un alt tip de obligaţie fiscală. Aceste prevederi nu se aplică în cazul plăţii taxelor astfel cum sunt definite la art. 1 pct. 36.
(3)ÃŽn scopul stingerii obligaÅ£iilor fiscale, vechimea acestora se stabileºte astfel:
a)în funcţie de scadenţă, pentru obligaţiile fiscale principale;
b)în funcÅ£ie de data comunicării, pentru diferenÅ£ele de obligaÅ£ii fiscale principale stabilite de organul fiscal competent, precum ºi pentru obligaÅ£iile fiscale accesorii;
c)în funcţie de data depunerii la organul fiscal a declaraţiilor fiscale rectificative, pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale stabilite de contribuabil/plătitor, în cazul în care legea prevede obligaţia acestuia de a calcula cuantumul obligaţiei fiscale;
d)în funcţie de data primirii, în condiţiile legii, a titlurilor executorii transmise de alte instituţii.
(4)Pentru beneficiarii unei eºalonări la plată, ordinea de stingere este următoarea:
a)ratele de eºalonare ºi/sau, după caz, obligaÅ£iile fiscale de a căror plată depinde menÅ£inerea valabilităţii eºalonării la plată;
b)sumele datorate în contul următoarelor rate din graficul de plată, până la concurenÅ£a cu suma eºalonată la plată sau până la concurenÅ£a cu suma achitată, după caz.
(5)Pentru beneficiarii unei amânări la plată, ordinea de stingere este următoarea:
a)obligaţiile fiscale datorate, altele decât cele care fac obiectul amânării la plată;
b)obligaţiile fiscale amânate la plată.
(6)Cu excepÅ£ia situaÅ£iilor prevăzute la art. 167 alin. (11) ºi (12), pentru debitorii care se află sub incidenÅ£a legislaÅ£iei privind insolvenÅ£a, ordinea de stingere este următoarea:
a)obligaţii fiscale născute după data deschiderii procedurii insolvenţei, în ordinea vechimii;
b)sume datorate în contul ratelor din programele de plăţi ale obligaÅ£iilor fiscale, cuprinse în planul de reorganizare judiciară confirmat, precum ºi obligaÅ£iile fiscale accesorii datorate pe perioada reorganizării, dacă în plan s-au prevăzut calcularea ºi plata acestora;
c)obligaţii fiscale născute anterior datei la care s-a deschis procedura insolvenţei, în ordinea vechimii, până la stingerea integrală a acestora, în situaţia contribuabililor aflaţi în stare de faliment;
d)alte obligaţii fiscale în afara celor prevăzute la lit. a)-c).
(7)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cazul contribuabililor care beneficiază de ajutor de stat sub formă de subvenţii de la bugetul de stat pentru completarea veniturilor proprii, potrivit legii, se sting cu prioritate obligaţiile fiscale aferente perioadei fiscale la care se referă subvenţia, indiferent dacă plata este efectuată din subvenţie sau din veniturile proprii.
(8)Prin excepÅ£ie de la prevederile alin. (1), în cazul obligaÅ£iilor fiscale de plată stabilite de organele de inspecÅ£ie fiscală, precum ºi a amenzilor de orice fel, se stinge cu prioritate obligaÅ£ia fiscală sau amenda pe care o alege contribuabilul.
(9)Debitorul poate opta pentru a fi înºtiinÅ£at cu privire la modul în care a fost efectuată stingerea obligaÅ£iilor fiscale, prin depunerea unei cereri în acest sens la organul fiscal competent. ÃŽn acest caz, organul fiscal competent comunică debitorului modul în care a fost efectuată stingerea obligaÅ£iilor fiscale, cu cel puÅ£in 5 zile înainte de următorul termen de plată a obligaÅ£iilor fiscale.
Articolul 166
Reguli speciale privind stingerea creanţelor fiscale prin plată sau compensare
(1)Plăţile efectuate de către debitori nu se distribuie ºi nu sting obligaÅ£iile fiscale înscrise în titluri executorii pentru care executarea silită este suspendată în condiÅ£iile art. 233 alin. (1) lit. a) ºi d) ºi alin. (7), cu excepÅ£ia situaÅ£iei în care contribuabilul optează pentru stingerea acestora potrivit art. 165 alin. (8).
(2)Prevederile alin. (1) sunt aplicabile ºi în cazul stingerii obligaÅ£iilor fiscale prin compensare.
Articolul 167
Compensarea
(1)Prin compensare se sting creanÅ£ele statului sau unităţilor administrativ-teritoriale ori subdiviziunilor acestora reprezentând impozite, taxe, contribuÅ£ii ºi alte sume datorate bugetului general consolidat cu creanÅ£ele debitorului reprezentând sume de rambursat, de restituit sau de plată de la buget, până la concurenÅ£a celei mai mici sume, când ambele părÅ£i dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât ºi pe cea de debitor, cu condiÅ£ia ca respectivele creanÅ£e să fie administrate de aceeaºi autoritate publică, inclusiv unităţile subordonate acesteia. Prin sume de plată de la buget se înÅ£eleg sumele pe care statul sau unitatea/subdiviziunea administrativ-teritorială trebuie să le plătească unei persoane, inclusiv cele care rezultă din raporturi juridice contractuale, dacă acestea sunt stabilite prin titluri executorii.
(2)CreanÅ£ele debitorului se compensează cu obligaÅ£ii datorate aceluiaºi buget, urmând ca din diferenÅ£a rămasă să fie compensate obligaÅ£iile datorate altor bugete, în mod proporÅ£ional, cu respectarea condiÅ£iilor prevăzute la alin. (1).
(3)CreanÅ£ele fiscale rezultate din raporturi juridice vamale se compensează cu creanÅ£ele debitorului reprezentând sume de restituit de aceeaºi natură. Eventualele diferenÅ£e rămase se compensează cu alte obligaÅ£ii fiscale ale debitorului, în ordinea prevăzută la alin. (2).
(4)Dacă legea nu prevede altfel, compensarea operează de drept la data la care creanÅ£ele există deodată, fiind deopotrivă certe, lichide ºi exigibile.
(5)În sensul prezentului articol, creanţele sunt exigibile:
a)la data scadenţei, potrivit art. 154 sau 155, după caz;
b)la termenul prevăzut de lege pentru depunerea decontului cu sumă negativă de TVA cu opţiune de rambursare, în limita sumei aprobate la rambursare prin decizia emisă de organul fiscal central, potrivit legii;
c)la data depunerii cererii de restituire, în limita sumei aprobate pentru restituire prin decizia emisă de organul fiscal central, potrivit legii, pentru cererile de restituire a accizei sau taxei pe valoarea adăugată, după caz, depuse potrivit Codului fiscal;
d)la data comunicării deciziei, pentru obligaÅ£iile fiscale principale, precum ºi pentru obligaÅ£iile fiscale accesorii stabilite de organul fiscal competent prin decizie;
e)la data depunerii la organul fiscal a declaraţiilor de impunere rectificative, pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale stabilite de contribuabil/plătitor în cazul în care legea prevede obligaţia acestuia de a calcula cuantumul obligaţiei fiscale;
f)la data comunicării actului de individualizare a sumei, pentru obligaţiile de plată de la buget;
g)la data primirii, în condiţiile legii, de către organul fiscal a titlurilor executorii emise de alte instituţii, în vederea executării silite;
h)la data naºterii dreptului la restituire pentru sumele de restituit potrivit art. 168, astfel:
1. la data plăţii pentru sumele achitate în plus faţă de obligaţiile fiscale datorate;
2. la data prevăzută de lege pentru depunerea declaraţiei anuale de impozit pe profit, în cazul impozitului pe profit de restituit rezultat din regularizarea anuală, potrivit legii. Restituirea se face în limita sumei rămase după regularizarea impozitului anual cu plăţile anticipate neachitate;
3. la data emiterii deciziei de impunere anuală, în cazul impozitului pe venit de restituit rezultat din regularizarea anuală, potrivit legii. Restituirea se face în limita sumei rămase după regularizarea impozitului anual cu plăţile anticipate neachitate;
4. la data procesului-verbal de distribuire, pentru sumele rămase după efectuarea distribuirii prevăzute la art. 258;
5. la data prevăzută de lege pentru depunerea declaraţiei fiscale, în cazul sumelor de restituit rezultate din regularizarea prevăzută la art. 170;
6. la data depunerii cererii de restituire, în limita sumei aprobate pentru restituire prin decizia emisă de organul fiscal potrivit legii, pentru celelalte cazuri de sume de restituit.
(6)Creanţele fiscale rezultate din cesiunea notificată potrivit prevederilor art. 28 se sting prin compensare cu obligaţiile cesionarului la data notificării cesiunii.
(7)Compensarea se constată de către organul fiscal competent, la cererea debitorului sau din oficiu. Dispoziţiile art. 165 privind ordinea stingerii datoriilor sunt aplicabile în mod corespunzător.
(8)Organul fiscal competent comunică debitorului decizia cu privire la efectuarea compensării, în termen de 7 zile de la data efectuării operaţiunii.
(9)Se compensează, în condiţiile prezentului articol, suma negativă a taxei pe valoarea adăugată din decontul de taxă cu opţiune de rambursare depus de reprezentantul unui grup fiscal constituit potrivit Codului fiscal cu obligaţiile fiscale ale membrilor grupului fiscal, în următoarea ordine:
a)obligaţiile fiscale ale reprezentantului grupului fiscal;
b)obligaţiile fiscale ale celorlalţi membri ai grupului fiscal, la alegerea organului fiscal central.
(10)În cazul în care taxa pe valoarea adăugată de plată se stinge prin regularizare cu suma negativă de taxă, potrivit Codului fiscal, data stingerii taxei de plată este data prevăzută de lege pentru depunerea decontului în care s-a efectuat regularizarea.
(11)Pentru debitorii care se află sub incidenÅ£a legislaÅ£iei privind insolvenÅ£a ºi care depun un decont cu sumă negativă de taxă pe valoarea adăugată cu opÅ£iune de rambursare după data deschiderii procedurii insolvenÅ£ei, suma aprobată la rambursare se compensează în condiÅ£iile prezentului articol cu obligaÅ£iile fiscale născute după data deschiderii procedurii insolvenÅ£ei.
(12)Suma negativă de taxă pe valoarea adăugată înscrisă în decontul de taxă pe valoarea adăugată aferentă perioadei fiscale anterioare datei deschiderii procedurii insolvenţei se compensează în condiţiile prezentului articol cu obligaţiile fiscale ale debitorului născute anterior deschiderii procedurii.
Articolul 168
Restituiri de sume
(1)Se restituie, la cerere, contribuabilului/plătitorului orice sumă plătită sau încasată fără a fi datorată.
(2)În situaţia în care s-a făcut o plată fără a fi datorată, cel pentru care s-a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
(3)Prevederile prezentului articol se aplică ºi pentru sumele de restituit ca urmare a aplicării, potrivit legii, a scutirii indirecte sau a altor asemenea scutiri.
(4)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), se restituie din oficiu următoarele sume:
a)cele de restituit, reprezentând diferenţe de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice, care se restituie în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere;
b)cele încasate prin poprire, în plus faţă de creanţele fiscale pentru care s-a înfiinţat poprirea, care se restituie în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data încasării.
(5)DiferenÅ£ele de impozit pe venit ºi/sau contribuÅ£ii sociale de restituit mai mici de 10 lei rămân în evidenÅ£a fiscală spre a fi compensate cu datorii viitoare, urmând să se restituie atunci când suma cumulată a acestora depăºeºte limita menÅ£ionată.
(6)Prin excepţie de la alin. (5), diferenţele mai mici de 10 lei se restituie în numerar numai la solicitarea contribuabilului/plătitorului.
(7)ÃŽn cazul restituirii sumelor în valută confiscate, aceasta se realizează conform legii, în lei la cursul de referinţă al pieÅ£ei valutare pentru euro, comunicat de Banca NaÅ£ională a României, de la data rămânerii definitivă a hotărârii judecătoreºti prin care se dispune restituirea.
(8)În cazul în care contribuabilul/plătitorul înregistrează obligaţii restante, restituirea/ rambursarea se efectuează numai după efectuarea compensării potrivit prezentului cod.
(9)În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mică decât obligaţiile restante ale contribuabilului/plătitorului, se efectuează compensarea până la concurenţa sumei de rambursat sau de restituit.
(10)În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mare decât suma reprezentând obligaţii restante ale contribuabilului/plătitorului, compensarea se efectuează până la concurenţa obligaţiilor restante, diferenţa rezultată restituindu-se contribuabilului/ plătitorului.
(11)ÃŽn cazul în care după decesul persoanei fizice sau încetarea persoanei juridice se stabilesc sume de restituit sau de rambursat prin hotărâri judecătoreºti definitive, aceste sume se restituie sau se rambursează numai dacă există succesori ori alÅ£i titulari care au dobândit drepturile de rambursare sau de restituire în condiÅ£iile legii.
(12)În cazul în care din eroare instituţiile de credit virează organului fiscal sume reprezentând credite nerambursabile sau finanţări primite de la instituţii sau organizaţii naţionale ori internaţionale pentru derularea unor programe ori proiecte, prin excepţie de la prevederile alin. (8), sumele respective se restituie la cererea instituţiei de credit sau a contribuabilului/ plătitorului, chiar dacă acesta înregistrează obligaţii restante.
Articolul 169
Prevederi speciale privind rambursarea taxei pe valoarea adăugată
(1)Taxa pe valoarea adăugată solicitată la rambursare prin deconturile cu sumă negativă de taxă pe valoarea adăugată cu opÅ£iune de rambursare, depuse în cadrul termenului legal de depunere, se rambursează de organul fiscal central, potrivit procedurii ºi condiÅ£iilor aprobate prin ordin al preºedintelui A.N.A.F.
(2)În cazul deconturilor cu sumă negativă de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare, depuse după termenul legal de depunere, suma negativă din acestea se preia în decontul perioadei următoare.
(3)Organul fiscal central decide în condiţiile prevăzute în ordinul menţionat la alin. (1) dacă efectuează inspecţia fiscală anterior sau ulterior aprobării rambursării, în baza unei analize de risc.
(4)Prin excepţie de la prevederile alin. (3), în cazul decontului cu sumă negativă de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare pentru care suma solicitată la rambursare este de până la 45.000 lei, organul fiscal central rambursează taxa cu efectuarea, ulterior, a inspecţiei fiscale.
(5)Dispoziţiile alin. (4) nu se aplică:
a)în cazul în care contribuabilul/plătitorul are înscrise în cazierul fiscal fapte care sunt sancţionate ca infracţiuni;
b)în cazul în care organul fiscal central, pe baza informaţiilor deţinute, constată că există riscul unei rambursări necuvenite.
(6)ÃŽn cazul decontului cu sumă negativă de taxă pe valoarea adăugată depus în numele unui grup fiscal constituit potrivit Codului fiscal, dispoziÅ£iile alin. (5) sunt aplicabile atât pentru reprezentantul grupului fiscal, cât ºi pentru membrii acestuia.
(7)Ori de câte ori, în condiţiile prezentului articol, rambursarea se aprobă cu inspecţie fiscală ulterioară, inspecţia fiscală se decide în baza unei analize de risc.
(8)Deconturile cu sumă negativă de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare pentru care suma solicitată la rambursare este de până la 45.000 lei, depuse de persoane impozabile aflate în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (5), se soluţionează după efectuarea inspecţiei fiscale anticipate.
(9)În cazul inspecţiei fiscale anticipate, efectuate pentru soluţionarea deconturilor cu sumă negativă de TVA, prin excepţie de la prevederile art. 117, perioada supusă inspecţiei fiscale va cuprinde exclusiv perioadele fiscale în care s-au derulat operaţiunile care au generat soldul sumei negative a taxei. Dispoziţiile art. 94 alin. (3) rămân aplicabile*).
 (10)ÃŽn situaÅ£ia în care se constată indicii privind nerespectarea legislaÅ£iei fiscale ori stabilirea incorectă a obligaÅ£iilor fiscale, prin operaÅ£iuni care s-au desfăºurat în afara perioadei prevăzute la alin. (9), inspecÅ£ia fiscală se extinde corespunzător, cu respectarea prevederilor art. 117*).
Articolul 170
Prevederi speciale privind restituirea impozitului pe venit reţinut la sursă
(1)În situaţia în care plătitorul a reţinut la sursă un impozit pe venit în cuantum mai mare decât cel legal datorat, restituirea acestuia se efectuează de către plătitor, la cererea contribuabilului depusă în termenul de prescripţie a dreptului de a cere restituirea prevăzut la art. 219.
(2)Sumele restituite de către plătitor se regularizează de către acesta cu obligaÅ£iile fiscale de acelaºi tip datorate în perioada fiscală în care s-a efectuat restituirea prin depunerea unei declaraÅ£ii de regularizare/cerere de restituire. DeclaraÅ£ia de regularizare/cererea de restituire poate fi depusă ºi ulterior, în cadrul termenului de prescripÅ£ie a dreptului de a cere restituirea. Pentru diferenÅ£ele de restituit sunt aplicabile prevederile art. 167 sau 168, după caz.
(3)ÃŽn cazul contribuabililor nerezidenÅ£i care depun certificatul de rezidenţă fiscală ulterior reÅ£inerii la sursă a impozitului de către plătitorul de venit, restituirea ºi regularizarea, potrivit prezentului articol, se efectuează chiar dacă pentru perioada fiscală în care creanÅ£a fiscală restituită a fost datorată s-a ridicat rezerva verificării ulterioare, ca urmare a efectuării inspecÅ£iei fiscale.
(4)Pentru impozitul pe venit care se regularizează potrivit prezentului articol, plătitorul nu depune declaraţie rectificativă.
(5)ÃŽn situaÅ£ia în care plătitorul nu mai există sau acesta se află în procedura insolvenÅ£ei potrivit Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenÅ£ei ºi de insolvenţă, restituirea impozitului pe venit reÅ£inut la sursă în cuantum mai mare decât cel legal datorat se efectuează de către organul fiscal central competent, în baza cererii de restituire depuse de contribuabil. Prin organ fiscal central competent se înÅ£elege organul fiscal central competent pentru administrarea creanÅ£elor fiscale ale contribuabilului solicitant.
(6)Plătitorul are obligaţia de a corecta, dacă este cazul, declaraţiile informative corespunzătoare regularizării efectuate.
(7)Procedura de aplicare a prezentului articol se aprobă prin ordin al preºedintelui A.N.A.F.
Articolul 171
Regularizarea obligaţiilor fiscale în cazul reconsiderării unei tranzacţii de către organul fiscal central
(1)Obligaţiile fiscale stabilite de organul fiscal central ca urmare a reconsiderării unei tranzacţii, potrivit legii, se regularizează cu obligaţiile fiscale declarate/plătite de contribuabil/plătitor aferente respectivei tranzacţii. În acest caz, sumele achitate în contul obligaţiilor fiscale declarate/plătite de contribuabil/plătitor se consideră, în totalitate, indiferent de bugetul unde au fost ulterior distribuite, a reprezenta plăţi anticipate în contul obligaţiilor fiscale stabilite ca urmare a reconsiderării, cu regularizarea ulterioară între bugete.
 (2)Procedura de aplicare a prezentului articol se aprobă prin ordin al preºedintelui A.N.A.F.
Articolul 172
Obligaţia băncilor supuse regimului de supraveghere specială sau de administrare specială
Băncile supuse regimului de supraveghere specială sau de administrare specială ºi care efectuează plăţile dispuse în limita încasărilor vor deconta zilnic, cu prioritate, sumele reprezentând obligaÅ£ii fiscale cuprinse în ordinele de plată emise de debitori ºi/sau obligaÅ£ii fiscale înscrise în adresa de înfiinÅ£are a popririi transmisă de organele fiscale.
 

Capitolul III - Dobânzi, penalităţi de întârziere ºi penalităţi de nedeclarare
 

Articolul 173
DispoziÅ£ii generale privind dobânzi ºi penalităţi de întârziere
(1)Pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaÅ£iilor fiscale principale, se datorează după acest termen dobânzi ºi penalităţi de întârziere.
(2)Nu se datorează dobânzi ºi penalităţi de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi de orice fel, obligaÅ£ii fiscale accesorii stabilite potrivit legii, cheltuieli de executare silită, cheltuieli judiciare, sumele confiscate, precum ºi sumele reprezentând echivalentul în lei al bunurilor ºi sumelor confiscate care nu sunt găsite la locul faptei.
(3)Pentru diferenÅ£ele de obligaÅ£ii fiscale stabilite prin declaraÅ£ii de impunere rectificative sau decizii de impunere, nu se datorează obligaÅ£ii fiscale accesorii pentru suma plătită în contul obligaÅ£iei fiscale principale, dacă, anterior stabilirii obligaÅ£iilor fiscale, debitorul a efectuat o plată, iar suma plătită nu a stins alte obligaÅ£ii. Aceste dispoziÅ£ii sunt aplicabile ºi în situaÅ£ia în care debitorul a efectuat plata obligaÅ£iei fiscale, iar declaraÅ£ia de impunere a fost depusă ulterior efectuării plăţii.
(4)Dobânzile ºi penalităţile de întârziere se fac venit la bugetul căruia îi aparÅ£ine creanÅ£a principală.
(5)Dobânzile ºi penalităţile de întârziere se stabilesc prin decizii, cu excepÅ£ia situaÅ£iei prevăzute la art. 227 alin. (8).
(5^1)Comunicarea deciziilor referitoare la obligaÅ£iile fiscale accesorii în cazul creanÅ£elor fiscale administrate de organul fiscal central se realizează în funcÅ£ie de vechimea, cuantumul obligaÅ£iilor fiscale accesorii ºi starea juridică a contribuabilului.
 (5^2)Procedura de aplicare a prevederilor alin. (5^1) se aprobă prin ordin al preºedintelui AgenÅ£iei NaÅ£ionale de Administrare Fiscală.
 (6)Dobânzile ºi penalităţile de întârziere pot fi actualizate anual, prin hotărâre a Guvernului, în funcÅ£ie de evoluÅ£ia ratei dobânzii de referinţă a Băncii NaÅ£ionale a României.
Articolul 174
Dobânzi
(1)Dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă ºi până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.
(2)Pentru diferenÅ£ele suplimentare de creanÅ£e fiscale rezultate din corectarea declaraÅ£iilor sau modificarea unei decizii de impunere, dobânzile se datorează începând cu ziua imediat următoare scadenÅ£ei creanÅ£ei fiscale pentru care s-a stabilit diferenÅ£a ºi până la data stingerii acesteia, inclusiv.
(3)ÃŽn situaÅ£ia în care diferenÅ£ele rezultate din corectarea declaraÅ£iilor de impunere sau modificarea unei decizii de impunere sunt negative în raport cu sumele stabilite iniÅ£ial, se datorează dobânzi pentru suma datorată după corectare ori modificare, începând cu ziua imediat următoare scadenÅ£ei ºi până la data stingerii acesteia, inclusiv.
(4)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), se datorează dobânzi după cum urmează:
a)pentru creanţele fiscale stinse prin executare silită, până la data întocmirii procesului-verbal de distribuire, inclusiv. În cazul plăţii preţului în rate, dobânzile se calculează până la data întocmirii procesului-verbal de distribuire a avansului. Pentru suma rămasă de plată, dobânzile sunt datorate de către cumpărător;
b)pentru obligaÅ£iile fiscale datorate de către debitorul declarat insolvabil care nu are venituri ºi bunuri urmăribile, până la data comunicării procesului-verbal de insolvabilitate potrivit prevederilor art. 265 alin. (4), urmând ca de la data trecerii obligaÅ£iilor fiscale în evidenÅ£a curentă să se datoreze dobânzi.
 (5)Nivelul dobânzii este de 0,02% pentru fiecare zi de întârziere.
Articolul 175
Dobânzi în cazul impozitelor administrate de organul fiscal central pentru care perioada fiscală este anuală
(1)Pentru neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale reprezentând impozite pentru care perioada fiscală este anuală, se datorează dobânzi după cum urmează:
a)în anul fiscal de impunere, pentru obligaÅ£iile fiscale stabilite, potrivit legii, de organul fiscal central sau de contribuabili, inclusiv cele reprezentând plăţi anticipate, dobânzile se calculează din ziua următoare termenului de scadenţă ºi până la data stingerii sau, după caz, până în ultima zi a anului fiscal de impunere, inclusiv;
b)pentru sumele neachitate în anul de impunere potrivit lit. a), dobânzile se calculează începând cu prima zi a anului fiscal următor până la data stingerii acestora, inclusiv;
c)în cazul în care obligaţia fiscală stabilită prin decizia de impunere anuală sau declaraţia de impunere anuală, după caz, este mai mică decât cea stabilită prin deciziile de plăţi anticipate sau declaraţiile depuse în cursul anului de impunere, dobânzile se recalculează, începând cu prima zi a anului fiscal următor celui de impunere, la soldul neachitat în raport cu impozitul anual stabilit prin decizia de impunere anuală sau declaraţia de impunere anuală, urmând a se face regularizarea dobânzilor în mod corespunzător;
d)pentru diferenţele de impozit rămase de achitat, conform deciziei de impunere anuală sau declaraţiei de impunere anuală, dobânzile se datorează începând cu ziua următoare termenului de scadenţă prevăzut de lege. În cazul impozitului pe venit, această regulă se aplică numai dacă declaraţia de venit a fost depusă până la termenul prevăzut de lege. În situaţia în care declaraţia de venit nu a fost depusă până la termenul prevăzut de lege, dobânda se datorează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui de impunere.
(2)Prevederile alin. (1) se aplică ºi în cazul în care contribuabilii nu-ºi îndeplinesc obligaÅ£iile declarative, iar creanÅ£a fiscală se stabileºte de organul fiscal central prin decizie, precum ºi în cazul declaraÅ£iei depuse potrivit art. 107 alin. (5). ÃŽn acest caz, în scopul aplicării alin. (1) lit. a), creanÅ£a aferentă unei perioade fiscale, stabilită de organul fiscal central, se repartizează pe termenele de plată corespunzătoare din anul de impunere, cu excepÅ£ia cazului în care obligaÅ£iile fiscale au fost stabilite în anul fiscal de impunere.
(3)ÃŽn cazul în care, în cadrul unei proceduri de control fiscal, organul fiscal central stabileºte diferenÅ£e de impozit suplimentare, dobânzile se calculează la diferenÅ£a de impozit începând cu prima zi a anului fiscal următor celui de impunere.
(4)Prevederile alin. (1)-(3) sunt aplicabile ºi în cazul contribuÅ£iilor sociale.
Articolul 176
Penalităţi de întârziere
(1)Penalităţile de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă ºi până la data stingerii sumei datorate, inclusiv. DispoziÅ£iile art. 174 alin. (2)-(4) ºi art. 175 sunt aplicabile în mod corespunzător.
(2)Nivelul penalităţii de întârziere este de 0,01% pentru fiecare zi de întârziere.
(3)Penalitatea de întârziere nu înlătură obligaţia de plată a dobânzilor.
(4)Penalitatea de întârziere nu se aplică pentru obligaţiile fiscale principale pentru care se datorează penalitate de nedeclarare potrivit art. 181.
Articolul 177
Dobânzi ºi penalităţi de întârziere în cazul plăţilor efectuate prin decontare bancară
(1)Nedecontarea de către instituÅ£iile de credit a sumelor cuvenite bugetului general consolidat în termen de 3 zile lucrătoare de la data debitării contului contribuabilului/plătitorului nu îl exonerează pe contribuabil/plătitor de obligaÅ£ia de plată a sumelor respective ºi atrage pentru acesta dobânzi ºi penalităţi de întârziere la nivelul celor prevăzute la art. 174 ºi 176, după termenul de 3 zile.
(2)Pentru recuperarea sumelor datorate bugetului general consolidat ºi nedecontate de instituÅ£iile de credit, precum ºi a dobânzilor ºi penalităţilor de întârziere prevăzute la alin. (1), contribuabilul/plătitorul se poate îndrepta împotriva instituÅ£iei de credit respective.
Articolul 178
Dobânzi ºi penalităţi de întârziere în cazul compensării
ÃŽn cazul creanÅ£elor fiscale stinse prin compensare, dobânzile ºi penalităţile de întârziere, după caz, se calculează până la data prevăzută la art. 167 alin. (4).
Articolul 179
Dobânzi ºi penalităţi de întârziere în cazul deschiderii procedurii insolvenÅ£ei
ÃŽn cazul debitorilor cărora li s-a deschis procedura insolvenÅ£ei, pentru creanÅ£ele fiscale născute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii insolvenÅ£ei se datorează dobânzi ºi penalităţi de întârziere, potrivit legii care reglementează această procedură.
Articolul 180
Dobânzi ºi penalităţi de întârziere în cazul debitorilor pentru care s-a pronunÅ£at o hotărâre de dizolvare
(1)Pentru creanÅ£ele fiscale născute anterior sau ulterior datei înregistrării hotărârii de dizolvare a debitorului în registrul comerÅ£ului, începând cu această dată nu se mai datorează ºi nu se calculează dobânzi ºi penalităţi de întârziere.
(2)ÃŽn cazul în care prin hotărâre judecătorească definitivă a fost desfiinÅ£at actul care a stat la baza înregistrării dizolvării, se calculează dobânzi ºi penalităţi de întârziere între data înregistrării în registrul comerÅ£ului a actelor de dizolvare ºi data rămânerii definitive a hotărârii de desfiinÅ£are.
Articolul 181
Penalitatea de nedeclarare în cazul creanţelor fiscale administrate de organul fiscal central
(1)Pentru obligaÅ£iile fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect de contribuabil/plătitor ºi stabilite de organul de inspecÅ£ie fiscală prin decizii de impunere, contribuabilul/plătitorul datorează o penalitate de nedeclarare de 0,08% pe fiecare zi, începând cu ziua imediat următoare scadenÅ£ei ºi până la data stingerii sumei datorate, inclusiv, din obligaÅ£iile fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect de contribuabil/plătitor ºi stabilite de organul de inspecÅ£ie fiscală prin decizii de impunere.
(2)Penalitatea de nedeclarare stabilită potrivit alin. (1) se reduce, la cererea contribuabilului/plătitorului, cu 75%, dacă obligaţiile fiscale principale stabilite prin decizie:
a)se sting prin plată sau compensare până la termenul prevăzut la art. 156 alin. (1);
b)sunt eºalonate la plată, în condiÅ£iile legii. ÃŽn acest caz, reducerea se acordă la finalizarea eºalonării la plată.
(3)Penalitatea de nedeclarare prevăzută la alin. (1) se majorează cu 100% în cazul în care obligaÅ£iile fiscale principale au rezultat ca urmare a săvârºirii unor fapte de evaziune fiscală, constatate de organele judiciare, potrivit legii.
(4)Aplicarea penalităţii de nedeclarare prevăzute de prezentul articol nu înlătură obligaţia de plată a dobânzilor prevăzute de prezentul cod.
(5)Penalitatea de nedeclarare constituie venit al bugetului de stat.
(6)Organul fiscal nu stabileºte penalitatea de nedeclarare prevăzută de prezentul articol dacă aceasta este mai mică de 50 lei.
(7)Penalitatea de nedeclarare nu se aplică dacă obligaÅ£iile fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect de contribuabil/plătitor ºi stabilite de organul de inspecÅ£ie fiscală prin decizii de impunere rezultă din aplicarea unor prevederi ale legislaÅ£iei fiscale de către contribuabil/plătitor, potrivit interpretării organului fiscal cuprinse în norme, instrucÅ£iuni, circulare sau opinii comunicate contribuabilului/plătitorului de către organul fiscal central.
(8)Despre aplicarea penalităţii de nedeclarare potrivit alin. (1) sau, după caz, despre neaplicarea acesteia potrivit alin. (6) sau (7), se consemnează ºi se motivează în raportul de inspecÅ£ie fiscală. Prevederile art. 130 alin. (5) ºi ale art. 131 alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător.
(9)În situaţia în care obligaţiile fiscale principale sunt stabilite de organul de inspecţie fiscală ca urmare a nedepunerii declaraţiei de impunere, se aplică numai penalitatea de nedeclarare, fără a se aplica sancţiunea contravenţională pentru nedepunerea declaraţiei.
(10)Procedura de aplicare a prezentului articol se aprobă prin ordin al preºedintelui A.N.A.F.
(11)Cu excepÅ£ia situaÅ£iei prevăzute la alin. (3), penalitatea de nedeclarare nu poate fi mai mare decât nivelul creanÅ£ei fiscale principale la care se aplică, ori de câte ori prin aplicarea metodei de calcul prevăzute la alin. (1) penalitatea de nedeclarare depăºeºte acest nivel.
(12)Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător ºi pentru obligaÅ£iile fiscale principale stabilite prin decizie de impunere emisă ca urmare a procedurii de verificare a situaÅ£iei fiscale personale. ÃŽn acest caz, penalitatea de nedeclarare se calculează începând cu prima zi a anului fiscal următor celui de impunere ºi până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
Articolul 182
Dobânzi în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget
(1)Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilul/plătitorul are dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 168 alin. (4) sau la art. 77, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalităţile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabilului/plătitorului.
(2)ÃŽn cazul creanÅ£elor contribuabilului/plătitorului rezultate din anularea unui act administrativ fiscal prin care au fost stabilite obligaÅ£ii fiscale de plată ºi care au fost stinse anterior anulării, contribuabilul/plătitorul este îndreptăţit la dobândă începând cu ziua în care a operat stingerea creanÅ£ei fiscale individualizate în actul administrativ anulat ºi până în ziua restituirii sau compensării creanÅ£ei contribuabilului/plătitorului rezultate în urma anulării actului administrativ fiscal. Această prevedere nu se aplică în situaÅ£ia în care contribuabilul/plătitorul a solicitat acordarea de despăgubiri, în condiÅ£iile art. 18 din Legea nr. 554/2004, cu modificările ºi completările ulterioare, precum ºi în situaÅ£ia prevăzută la art. 107 alin. (5).
(3)Prevederile alin. (1) sunt aplicabile ºi pentru creanÅ£ele fiscale ce au făcut obiectul unei cereri de restituire, respinsă de organul fiscal, dar admisă definitiv de organul de soluÅ£ionare a contestaÅ£iilor sau de instanÅ£a judecătorească.
(4)Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 174 alin. (5) ºi se suportă din acelaºi buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de contribuabil/plătitor.
Articolul 183
Majorări de întârziere în cazul obligaţiilor fiscale datorate bugetelor locale
(1)Prin excepÅ£ie de la prevederile art. 173 ºi 176, pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaÅ£iilor fiscale principale datorate bugetelor locale, se datorează după acest termen majorări de întârziere.
(2)Nivelul majorării de întârziere este de 1% din cuantumul obligaÅ£iilor fiscale principale neachitate în termen, calculată pentru fiecare lună sau fracÅ£iune de lună, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă ºi până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.
(3)Prevederile art. 173-180 ºi art. 182 sunt aplicabile în mod corespunzător.
(4)Pentru sumele de restituit de la bugetul local se datorează majorări de întârziere. Nivelul ºi modul de calcul al majorării de întârziere sunt cele prevăzute la alin. (2).
 

Capitolul IV - Înlesniri la plată
 

Secţiunea 1
Instituirea posibilităţii acordării înlesnirilor la plată
Articolul 184
Instituirea posibilităţii acordării eºalonărilor la plată de către organul fiscal central
(1)Organele fiscale centrale acordă la cererea debitorilor eºalonări la plată pe o perioadă de cel mult 5 ani, dacă sunt îndeplinite condiÅ£iile de acordare a acestora. Pentru debitorii care nu constituie niciun fel de garanÅ£ie potrivit prezentului capitol, eºalonarea se acordă pe cel mult 6 luni.
 (2)În sensul prezentului capitol, asocierile fără personalitate juridică care, potrivit legii, au calitatea de debitor sunt asimilate persoanelor juridice.
(3)Eºalonarea la plată se acordă pentru toate obligaÅ£iile fiscale înscrise în certificatul de atestare fiscală, dacă sunt îndeplinite condiÅ£iile prevăzute de prezentul capitol.
(4)Prevederile alin. (3) se aplică ºi pentru obligaÅ£iile fiscale preluate de organele fiscale de la alt organ fiscal sau de la altă autoritate publică ca urmare a transferului de competenţă, în situaÅ£ia în care acesta are loc pe perioada derulării unei eºalonări la plată. ÃŽn acest scop, organul fiscal competent comunică debitorului o înºtiinÅ£are de plată privind obligaÅ£iile fiscale individualizate în acte administrative preluate ca urmare a transferului de competenţă, precum ºi deciziile referitoare la obligaÅ£iile fiscale accesorii aferente.
(5)ÃŽn scopul acordării eºalonării la plată, sunt asimilate obligaÅ£iilor fiscale:
a)amenzile de orice fel administrate de organul fiscal;
b)creanÅ£ele bugetare stabilite de alte organe ºi transmise spre recuperare organelor fiscale, potrivit legii, inclusiv creanÅ£ele bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale stabilite prin hotărâri judecătoreºti sau alte înscrisuri care, potrivit legii, constituie titluri executorii.
(6)Eºalonarea la plată nu se acordă pentru:
a)obligaÅ£iile fiscale care au făcut obiectul unei eºalonări acordate în temeiul prezentului capitol, care ºi-a pierdut valabilitatea;
b)obligaÅ£iile fiscale care au scadenÅ£a ºi/sau termenul de plată după data eliberării certificatului de atestare fiscală;
c)obligaţiile fiscale care, la data eliberării certificatului de atestare fiscală, intră sub incidenţa art. 167, în limita sumei de rambursat/de restituit/de plată de la buget;
d)obligaÅ£iile fiscale stabilite prin acte administrative fiscale care, la data eliberării certificatului de atestare fiscală, sunt suspendate în condiÅ£iile art. 14 sau 15 din Legea nr. 554/2004, cu modificările ºi completările ulterioare. ÃŽn cazul în care suspendarea executării actului administrativ fiscal încetează după data comunicării unei decizii de eºalonare la plată, debitorul poate solicita includerea în eºalonare a obligaÅ£iilor fiscale ce au făcut obiectul suspendării, precum ºi a obligaÅ£iilor fiscale accesorii aferente. ÃŽn acest scop, organul fiscal competent comunică debitorului o înºtiinÅ£are de plată privind obligaÅ£iile fiscale individualizate în acte administrative pentru care a încetat suspendarea executării, precum ºi deciziile referitoare la obligaÅ£iile fiscale accesorii aferente.
(7)Eºalonarea la plată nu se acordă nici pentru obligaÅ£iile fiscale în sumă totală mai mică de 500 lei în cazul persoanelor fizice ºi 5.000 lei în cazul persoanelor juridice.
(8)Perioada de eºalonare la plată se stabileºte de organul fiscal competent în funcÅ£ie de cuantumul obligaÅ£iilor fiscale ºi de capacitatea financiară de plată a debitorului. Perioada de eºalonare la plată acordată nu poate fi mai mare decât perioada de eºalonare la plată solicitată.
Articolul 185
Instituirea posibilităţii acordării înlesnirilor la plată de către organul fiscal local
(1)La cererea temeinic justificată a contribuabilului, organul fiscal local poate acorda pentru obligaţiile fiscale restante următoarele înlesniri la plată:
a)eºalonări ºi/sau amânări la plata obligaÅ£iilor fiscale, precum ºi a obligaÅ£iilor bugetare prevăzute la art. 184 alin. (5);
b)scutiri sau reduceri de majorări de întârziere.
(2)Eºalonarea la plată se acordă pe o perioadă de cel mult 5 ani, iar amânarea la plată se acordă pe o perioadă de cel mult 6 luni, dar care nu poate depăºi data de 20 decembrie a anului fiscal în care se acordă.
(3)Pe perioada pentru care au fost acordate amânări sau eºalonări la plată, pentru obligaÅ£iile fiscale principale eºalonate sau amânate la plată, se datorează majorări de întârziere de 0,5% pe lună sau fracÅ£iune de lună, reprezentând echivalentul prejudiciului.
(4)Pe perioada eºalonării ºi/sau amânării la plată, un procent de 50% din majorările de întârziere reprezentând componenta de penalitate a acestora, aferente obligaÅ£iilor fiscale eºalonate sau amânate la plată, se amână la plată. ÃŽn situaÅ£ia în care sumele eºalonate sau amânate au fost stinse în totalitate, majorările de întârziere amânate la plată se anulează.
(5)Pentru obligaÅ£iile fiscale eºalonate ºi/sau amânate la plată, contribuabilii trebuie să constituie garanÅ£ii astfel:
a)în cazul persoanelor fizice, o sumă egală cu două rate medii din eºalonare, reprezentând obligaÅ£ii fiscale locale eºalonate ºi majorări de întârziere calculate, în cazul eºalonărilor la plată, sau o sumă rezultată din raportul dintre contravaloarea debitelor amânate ºi majorările de întârziere calculate ºi numărul de luni aprobate pentru amânare la plată, în cazul amânărilor la plată;
b)în cazul persoanelor juridice garanÅ£ia trebuie să acopere totalul obligaÅ£iilor fiscale eºalonate ºi/sau amânate la plată.
(6)Prin hotărâre a autorităţii deliberative se aprobă procedura de acordare a înlesnirilor la plată.
(7)În cazul contribuabilului persoană juridică, acordarea înlesnirilor prevăzute la alin. (1) lit. b) se realizează cu respectarea regulilor în domeniul ajutorului de stat.
Secţiunea a 2-a
Procedura de acordare a eºalonării la plată de către organul fiscal central
Articolul 186
CondiÅ£ii de acordare a eºalonării la plată
(1)Pentru acordarea unei eºalonări la plată de către organul fiscal central, debitorul trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiÅ£ii:
a)să se afle în dificultate generată de lipsa temporară de disponibilităţi băneºti ºi să aibă capacitate financiară de plată pe perioada de eºalonare la plată. Aceste situaÅ£ii se apreciază de organul fiscal competent pe baza programului de restructurare sau de redresare financiară ori a altor informaÅ£ii ºi/sau documente relevante, prezentate de debitor sau deÅ£inute de organul fiscal;
b)să aibă constituită garanţia potrivit art. 193;
c)să nu se afle în procedura insolvenţei;
d)să nu se afle în dizolvare potrivit prevederilor legale în vigoare;
e)să nu li se fi stabilit răspunderea potrivit legislaÅ£iei privind insolvenÅ£a ºi/sau răspunderea solidară, potrivit prevederilor art. 25 ºi 26. Prin excepÅ£ie, dacă actele prin care s-a stabilit răspunderea sunt definitive în sistemul căilor administrative ºi judiciare de atac, iar suma pentru care a fost atrasă răspunderea a fost achitată, condiÅ£ia se consideră îndeplinită.
(2)Pe lângă condiţiile prevăzute la alin. (1), debitorul trebuie să aibă depuse toate declaraţiile fiscale, potrivit vectorului fiscal. Această condiţie trebuie îndeplinită la data eliberării certificatului de atestare fiscală.
(3)CondiÅ£ia prevăzută la alin. (2) se consideră îndeplinită ºi în cazul în care, pentru perioadele în care nu s-au depus declaraÅ£ii fiscale, obligaÅ£iile fiscale au fost stabilite, prin decizie, de către organul fiscal.
(4)Prin excepÅ£ie de la prevederile alin. (1) lit. b), în situaÅ£ia debitorilor care nu deÅ£in bunuri în proprietate sau acestea sunt insuficiente pentru a constitui garanÅ£iile prevăzute de prezentul capitol, organul fiscal poate acorda eºalonarea la plată dacă sunt îndeplinite celelalte condiÅ£ii prevăzute la alin. (1). ÃŽn acest caz, penalităţile de întârziere cuprinse în certificatul de atestare fiscală nu se amână la plată ºi se includ în eºalonare.
Articolul 187
Cererea de acordare a eºalonării la plată
(1)Cererea de acordare a eºalonării la plată, denumită în continuare cerere, se depune la registratura organului fiscal competent sau se transmite prin poºtă cu confirmare de primire ºi se soluÅ£ionează de organul fiscal competent, în termen de 60 de zile de la data înregistrării cererii.
(2)ConÅ£inutul cererii, precum ºi documentele justificative care se anexează acesteia se aprobă prin ordin al preºedintelui A.N.A.F.
Articolul 188
Retragerea cererii de acordare a eºalonării la plată
(1)Cererea poate fi retrasă de debitor până la emiterea deciziei de eºalonare la plată sau a deciziei de respingere. Organul fiscal competent comunică debitorului decizia prin care se ia act de retragerea cererii.
(2)Prin retragerea cererii, debitorul nu pierde dreptul de a depune o nouă cerere.
Articolul 189
Prevederi speciale privind stingerea obligaţiilor fiscale
ÃŽn cazul în care în perioada dintre data eliberării certificatului de atestare fiscală ºi data comunicării deciziei de eºalonare la plată debitorul efectuează plăţi în conturile bugetare aferente tipurilor de creanÅ£e fiscale ce fac obiectul eºalonării la plată, se sting mai întâi obligaÅ£iile exigibile în această perioadă ºi apoi obligaÅ£iile cuprinse în certificatul de atestare fiscală, în condiÅ£iile art. 207 alin. (2) sau (3), după caz.
Articolul 190
Alte prevederi speciale privind stingerea obligaţiilor fiscale administrate de organul fiscal central
(1)Pentru deconturile cu sumă negativă de TVA cu opţiune de rambursare depuse până la data eliberării certificatului de atestare fiscală se aplică dispoziţiile art. 167.
(2)Pe perioada derulării eºalonării la plată, cu sumele de rambursat/de restituit se sting obligaÅ£iile în ordinea prevăzută la art. 165 alin. (4), în limita sumei aprobate la rambursare/restituire.
(3)Prin excepÅ£ie de la prevederile art. 167 alin. (5) lit. b), în cazul deconturilor cu sumă negativă de TVA cu opÅ£iune de rambursare depuse în perioada dintre data eliberării certificatului de atestare fiscală ºi data emiterii deciziei de eºalonare la plată, momentul exigibilităţii sumei de rambursat este data emiterii deciziei de rambursare.
(4)Prin data emiterii deciziei de rambursare, prevăzută la alin. (3), se înţelege data înregistrării acesteia la organul fiscal competent.
(5)DiferenÅ£ele de obligaÅ£ii fiscale rămase nestinse în urma soluÅ£ionării deconturilor cu sumă negativă de TVA cu opÅ£iune de rambursare se comunică debitorului printr-o înºtiinÅ£are de plată.
Articolul 191
Eliberarea certificatului de atestare fiscală
(1)După primirea cererii, organul fiscal competent eliberează, din oficiu, certificatul de atestare fiscală, pe care îl comunică debitorului. Eliberarea certificatului de atestare fiscală în scopul acordării eºalonării la plată nu este supusă taxei extrajudiciare de timbru.
(2)Certificatul de atestare fiscală se eliberează în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la înregistrarea cererii.
(3)Prin excepÅ£ie de la prevederile alin. (2), termenul de eliberare a certificatului de atestare fiscală este de cel mult 10 zile lucrătoare în cazul cererilor depuse de debitorii persoane fizice care desfăºoară activităţi economice în mod independent sau exercită profesii libere.
(4)Prin excepţie de la prevederile art. 158, certificatul de atestare fiscală cuprinde obligaţiile fiscale restante existente în sold la data eliberării acestuia.
(5)Atunci când există diferenÅ£e între sumele solicitate de către debitor în cerere ºi cele înscrise în certificatul de atestare fiscală, se procedează la punerea de acord a acestora.
(6)Prin excepţie de la prevederile art. 158, certificatul de atestare fiscală are valabilitate de 90 de zile de la data eliberării.
Articolul 192
Modul de soluţionare a cererii
(1)Cererea debitorului se soluÅ£ionează de organul fiscal competent prin decizie de eºalonare la plată ori decizie de respingere, după caz.
(2)Cuantumul ºi termenele de plată a ratelor de eºalonare se stabilesc prin grafice de eºalonare care fac parte integrantă din decizia de eºalonare la plată. ÃŽn sensul art. 167, ratele sunt exigibile la aceste termene de plată, cu excepÅ£ia situaÅ£iei prevăzute la art. 190 alin. (2).
(2^1)ÃŽn cazuri justificate, în funcÅ£ie de specificul activităţii contribuabilului ºi de capacitatea financiară de plată a acestuia pe parcursul unui an, la cererea debitorului, organul fiscal central poate aproba plata diferenÅ£iată a ratelor de eºalonare.
 (3)Cererea se soluţionează prin decizie de respingere în oricare dintre următoarele situaţii:
a)în cazul cererilor depuse pentru obligaÅ£iile prevăzute la art. 184 alin. (6) ºi (7);
b)nu sunt îndeplinite condiÅ£iile de acordare prevăzute la art. 186 alin. (1) ºi (2);
c)debitorul nu depune documentele justificative necesare soluţionării cererii;
d)cererea ºi documentele aferente nu prezintă nicio modificare faţă de condiÅ£iile de acordare a eºalonării la plată dintr-o cerere anterioară care a fost respinsă;
e)în cazul stingerii în totalitate, până la data emiterii deciziei de eºalonare la plată, a obligaÅ£iilor fiscale care au făcut obiectul cererii de eºalonare la plată.
(4)După eliberarea certificatului de atestare fiscală ºi, după caz, punerea de acord a sumelor potrivit art. 191 alin. (5), organul fiscal competent verifică încadrarea cererii în prevederile prezentului capitol ºi comunică debitorului decizia de respingere sau acordul de principiu privind eºalonarea la plată, după caz.
Articolul 193
Garanţii
(1)În termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării acordului de principiu, debitorul trebuie să constituie garanţii. La cererea temeinic justificată a debitorului, organul fiscal competent poate aproba prelungirea acestui termen cu cel mult 30 de zile.
(2)Pentru obligaÅ£iile fiscale eºalonate la plată, precum ºi cele care fac obiectul amânării la plată potrivit art. 208, de până la 5.000 lei în cazul persoanelor fizice ºi, respectiv, 20.000 lei în cazul persoanelor juridice, nu este necesară constituirea de garanÅ£ii.
(3)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), următoarele categorii de debitori nu trebuie să constituie garanţii:
a)instituÅ£iile publice, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 privind finanÅ£ele publice, cu modificările ºi completările ulterioare, precum ºi prin Legea nr. 273/2006, cu modificările ºi completările ulterioare, după caz;
b)autorităţile/serviciile publice autonome înfiinţate prin lege organică;
c)unităţile ºi instituÅ£iile de drept public prevăzute la art. 7 din OrdonanÅ£a Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ºtiinÅ£ifică ºi dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări ºi completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările ºi completările ulterioare, precum ºi unităţile ºi instituÅ£iile de drept public prevăzute la art. 26 alin. (1) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea ºi funcÅ£ionarea Academiei de ªtiinÅ£e Agricole ºi Silvice «Gheorghe Ionescu-ªiºeºti» ºi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii ºi industriei alimentare, cu modificările ºi completările ulterioare;
d)instituţiile de învăţământ superior de stat.
(4)Debitorii prevăzuÅ£i la alin. (3), precum ºi debitorii prevăzuÅ£i la art. 186 alin. (4), care deÅ£in în proprietate bunuri, constituie garanÅ£ii astfel:
a)dacă valoarea bunurilor acoperă valorile prevăzute la alin. (13) sau (15), după caz, debitorii constituie garanţii la nivelul acestor valori, cu respectarea prevederilor prezentului articol;
b)dacă valoarea bunurilor nu acoperă valorile prevăzute la alin. (13) sau (15), după caz, debitorii constituie garanţii la valoarea bunurilor deţinute în proprietate, cu respectarea prevederilor prezentului articol.
(5)Prin acordul de principiu organul fiscal stabileºte perioada de eºalonare la plată, data până la care este valabilă garanÅ£ia în cazul în care aceasta este constituită sub forma scrisorii de garanÅ£ie/poliÅ£ei de asigurare de garanÅ£ie, precum ºi cuantumul garanÅ£iei, cu menÅ£ionarea sumelor eºalonate la plată, a dobânzilor datorate pe perioada de eºalonare la plată ºi a procentului prevăzut la alin. (13), corespunzător perioadei de eºalonare.
(6)Garanţiile pot consta în:
a)mijloace băneºti consemnate pe numele debitorului la dispoziÅ£ia organului fiscal la o unitate a Trezoreriei Statului;
b)scrisoare de garanţie/poliţă de asigurare de garanţie potrivit art. 211;
c)instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor proprietate a debitorului;
d)încheierea unui contract de ipotecă sau gaj în favoarea organului fiscal competent pentru executarea obligaÅ£iilor fiscale ale debitorului pentru care există un acord de eºalonare la plată, având ca obiect bunuri proprietate a unei terÅ£e persoane. Aceste bunuri trebuie să fie libere de orice sarcini, cu excepÅ£ia cazului în care acestea sunt sechestrate exclusiv de către organul fiscal competent, cu respectarea limitelor prevăzute la alin. (16).
(7)Pot forma obiect al garanÅ£iilor constituite potrivit alin. (6) bunurile mobile care nu au durata normală de funcÅ£ionare expirată potrivit Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale ºi necorporale, republicată, cu modificările ºi completările ulterioare, precum ºi bunurile mobile care, deºi au durata normală de funcÅ£ionare expirată, au fost supuse reevaluării potrivit regulilor contabile în vigoare.
(7^1)Nu pot face obiectul garanÅ£iilor prevăzute la alin. (6) lit. c) ºi d) bunurile perisabile.
 (8)Bunul ce constituie obiect al garanÅ£iei prevăzute la alin. (6) lit. d) nu poate să mai constituie obiect al unei garanÅ£ii pentru eºalonarea la plată a obligaÅ£iilor unui alt debitor.
(9)Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazul în care valoarea bunurilor proprietatea debitorului deja sechestrate de organul fiscal acoperă valoarea prevăzută la alin. (13) sau (15), după caz, cu condiţia prezentării unui raport de evaluare cu valori actualizate ale bunurilor sechestrate la data depunerii cererii, în termenul prevăzut la alin. (1). Dispoziţiile alin. (11) sunt aplicabile în mod corespunzător.
(10)În situaţia în care valoarea bunurilor deja sechestrate de organul fiscal nu acoperă valoarea prevăzută la alin. (13) sau (15), după caz, debitorul constituie garanţie potrivit prevederilor alin. (1) pentru diferenţa de valoare neacoperită.
(11)Bunurile oferite drept garanÅ£ie potrivit alin. (6) lit. c) ºi d) se evaluează de un expert evaluator independent, care întocmeºte un raport de evaluare. ÃŽn cazul bunurilor imobile a căror valoare stabilită în raportul de evaluare este mai mare decât valoarea orientativă stabilită prin expertizele utilizate de camera notarilor publici, valoarea bunurilor se determină la nivelul valorii orientative stabilite prin expertiza întocmită de camera notarilor publici. ÃŽn cazul bunurilor mobile a căror valoare stabilită în raportul de evaluare este vădit disproporÅ£ionată faţă de valoarea de piaţă a acestora, organul fiscal competent poate efectua o nouă evaluare, potrivit prevederilor art. 63. ÃŽn acest caz, termenul de soluÅ£ionare a cererii se prelungeºte cu perioada cuprinsă între data depunerii raportului de evaluare ºi data efectuării noii evaluări.
(12)Pentru bunurile oferite drept garanÅ£ie potrivit alin. (6) lit. c) ºi d), debitorul depune la organul fiscal competent, în termenul prevăzut la alin. (1), raportul de evaluare ºi alte documente stabilite prin ordin emis în condiÅ£iile art. 209.
(13)GaranÅ£iile constituite sub formele prevăzute la alin. (6) trebuie să acopere sumele eºalonate la plată, dobânzile datorate pe perioada eºalonării la plată, plus un procent de până la 16% din sumele eºalonate la plată, în funcÅ£ie de perioada de eºalonare la plată, astfel:
a)pentru eºalonări de la 13 la 24 de luni, procentul este de 4%;
b)pentru eºalonări de la 25 la 36 de luni, procentul este de 8%;
c)pentru eºalonări de la 37 la 48 de luni, procentul este de 12%;
d)pentru eºalonări de peste 49 de luni, procentul este de 16%.
(14)Prin excepÅ£ie de la prevederile alin. (13), garanÅ£iile constituite sub formele prevăzute la alin. (6) lit. a) ºi b) trebuie să acopere sumele eºalonate la plată, precum ºi dobânzile datorate pe perioada eºalonării la plată.
(15)ÃŽn scopul constituirii garanÅ£iei sub forma prevăzută la alin. (6) lit. c), dacă bunurile sunt ipotecate/gajate în favoarea altor creditori, valoarea acestor bunuri trebuie să acopere valoarea pentru care s-a constituit ipoteca/gajul, precum ºi sumele eºalonate la plată, dobânzile datorate pe perioada eºalonării la plată, plus un procent de până la 16% din sumele eºalonate la plată, în funcÅ£ie de perioada de eºalonare la plată.
(16)ÃŽn scopul constituirii garanÅ£iei sub forma prevăzută la alin. (6) lit. d), valoarea acestor bunuri trebuie să acopere obligaÅ£iile fiscale ale garantului pentru care organul fiscal competent a instituit sechestrul, precum ºi sumele eºalonate la plată ale debitorului, dobânzile datorate pe perioada eºalonării la plată, plus un procent de până la 16% din sumele eºalonate la plată, în funcÅ£ie de perioada de eºalonare la plată.
(17)Perioada de valabilitate a scrisorii de garanÅ£ie/poliÅ£ei de asigurare de garanÅ£ie trebuie să fie cu cel puÅ£in 3 luni mai mare decât scadenÅ£a ultimei rate din eºalonarea la plată.
(18)Pe parcursul derulării eºalonării la plată, garanÅ£ia se poate înlocui sau redimensiona în funcÅ£ie de valoarea ratelor rămase de achitat, la cererea debitorului. ÃŽn acest caz, procentajul suplimentar al garanÅ£iei care se ia în calcul la stabilirea valorii garanÅ£iei este cel în vigoare la data înlocuirii sau redimensionării garanÅ£iei, corespunzător perioadei de timp rămase din eºalonarea la plată acordată.
(19)Organul fiscal competent eliberează garanÅ£iile după comunicarea deciziei de finalizare a eºalonării la plată, prevăzută la art. 194 alin. (3), cu excepÅ£ia situaÅ£iei prevăzute la art. 202 alin. (3).
(20)ÃŽn cazul în care contribuabilul solicită înlocuirea sau redimensionarea garanÅ£iei potrivit alin. (18), iar sumele rămase din eºalonarea la plată sunt mai mici decât limitele prevăzute la alin. (2), prin excepÅ£ie de la prevederile alin. (19), organul fiscal eliberează garanÅ£iile.
(21)ÃŽn cazul în care, pe parcursul derulării eºalonării la plată, garanÅ£ia constituită potrivit alin. (15) se execută de către un alt creditor, iar sumele distribuite din valorificare, în favoarea organului fiscal competent, nu acoperă valoarea garanÅ£iilor prevăzute la alin. (13), debitorul are obligaÅ£ia reîntregirii acesteia, pentru obligaÅ£iile fiscale rămase nestinse din eºalonarea la plată.
(22)ÃŽn cazul în care, pe parcursul derulării eºalonării la plată, bunul care face obiectul garanÅ£iei constituite potrivit alin. (6) lit. d) ºi alin. (16) se execută de către organul fiscal pentru obligaÅ£iile de plată ale garantului, debitorul are obligaÅ£ia constituirii de garanÅ£ii pentru obligaÅ£iile fiscale rămase nestinse din eºalonarea la plată. ÃŽn acest caz, până la constituirea garanÅ£iei, sumele rămase după efectuarea distribuirii sunt indisponibilizate în favoarea organului fiscal, urmând a stinge obligaÅ£iile rămase din eºalonarea la plată dacă garanÅ£ia nu este constituită în termenul prevăzut la art. 194 alin. (1) lit. m).
(23)La cererea debitorului, organul fiscal competent poate executa garanÅ£ia constituită sub formele prevăzute la alin. (6) lit. a) ºi c) sau poate aproba valorificarea bunurilor potrivit înÅ£elegerii părÅ£ilor în condiÅ£iile art. 248, în situaÅ£ia în care se stinge întreaga sumă eºalonată la plată.
(24)ÃŽn cazul în care pe parcursul eºalonării la plată bunurile care fac obiectul garanÅ£iei constituite potrivit alin. (6) lit. c) ºi d), precum ºi alin. (15) ºi (16) s-au degradat ori dreptul de proprietate a acestor bunuri s-a modificat prin hotărâri judecătoreºti care constituie titluri executorii, la solicitarea organului fiscal central, debitorul are obligaÅ£ia reconstituirii garanÅ£iilor pentru obligaÅ£iile fiscale rămase nestinse din eºalonarea la plată dacă celelalte garanÅ£ii nu sunt îndestulătoare.
Articolul 194
CondiÅ£ii de menÅ£inere a valabilităţii eºalonării la plată
(1)Eºalonarea la plată acordată pentru obligaÅ£iile fiscale îºi menÅ£ine valabilitatea în următoarele condiÅ£ii:
a)să se declare ºi să se achite, potrivit legii, obligaÅ£iile fiscale administrate de organul fiscal cu termene de plată începând cu data comunicării deciziei de eºalonare la plată, cu excepÅ£ia situaÅ£iei în care debitorul a solicitat eºalonarea la plată potrivit art. 195. Eºalonarea la plată îºi menÅ£ine valabilitatea ºi dacă aceste obligaÅ£ii sunt declarate ºi/sau achitate până la data de 25 a lunii următoare scadenÅ£ei prevăzute de lege inclusiv sau până la finalizarea eºalonării la plată în situaÅ£ia în care acest termen se împlineºte după data stingerii în totalitate a obligaÅ£iilor fiscale eºalonate la plată;
b)să se achite, potrivit legii, obligaÅ£iile fiscale stabilite de organul fiscal competent prin decizie, cu termene de plată începând cu data comunicării deciziei de eºalonare la plată, cu excepÅ£ia situaÅ£iei în care debitorul a solicitat eºalonarea la plată potrivit art. 195. Eºalonarea la plată îºi menÅ£ine valabilitatea ºi dacă aceste obligaÅ£ii sunt achitate în cel mult 30 de zile de la termenul de plată prevăzut de lege sau până la finalizarea perioadei de eºalonare la plată în situaÅ£ia în care termenul de 30 de zile se împlineºte după această dată;
c)să se achite diferenÅ£ele de obligaÅ£ii fiscale rezultate din declaraÅ£ii rectificative în termen de cel mult 30 de zile de la data depunerii declaraÅ£iei, cu excepÅ£ia situaÅ£iei în care debitorul a solicitat eºalonarea la plată potrivit art. 195;
d)să se respecte cuantumul ºi termenele de plată din graficul de eºalonare. Eºalonarea la plată îºi menÅ£ine valabilitatea ºi dacă rata de eºalonare este achitată până la următorul termen de plată din graficul de eºalonare;
e)să se achite obligaÅ£iile fiscale administrate de organul fiscal, nestinse la data comunicării deciziei de eºalonare la plată ºi care nu fac obiectul eºalonării la plată, în termen de cel mult 180 de zile de la data comunicării acestei decizii sau până la finalizarea eºalonării la plată;
f)să se achite creanÅ£ele stabilite de alte organe decât organele fiscale ºi transmise spre recuperare organelor fiscale, precum ºi amenzile de orice fel, pentru care au fost comunicate somaÅ£ii după data comunicării deciziei de eºalonare la plată, în cel mult 180 de zile de la comunicarea somaÅ£iei sau până la finalizarea eºalonării la plată în situaÅ£ia în care termenul de 180 de zile se împlineºte după data stingerii în totalitate a obligaÅ£iilor fiscale eºalonate la plată, cu excepÅ£ia situaÅ£iei în care contribuabilul a solicitat eºalonarea potrivit art. 195;
g)să achite obligaÅ£iile fiscale rămase nestinse după soluÅ£ionarea deconturilor potrivit art. 190 alin. (5), în cel mult 30 de zile de la data comunicării înºtiinţării de plată, cu excepÅ£ia situaÅ£iei în care debitorul a solicitat eºalonarea la plată potrivit art. 195;
h)să se achite, în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării înºtiinţării de plată, obligaÅ£iile fiscale stabilite în acte administrative fiscale ce au fost suspendate în condiÅ£iile art. 14 sau 15 din Legea nr. 554/2004, cu modificările ºi completările ulterioare, ºi pentru care suspendarea executării actului administrativ fiscal a încetat după data comunicării deciziei de eºalonare la plată, cu excepÅ£ia situaÅ£iei în care debitorul a solicitat eºalonarea la plată a acestor sume;
i)să se achite, în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării înºtiinţării de plată, obligaÅ£iile fiscale stabilite de alte autorităţi a căror administrare a fost transferată organului fiscal după emiterea unei decizii de eºalonare la plată, cu excepÅ£ia situaÅ£iei în care debitorul a solicitat eºalonarea la plată a acestor sume;
j)să achite sumele pentru care s-a stabilit răspunderea potrivit prevederilor legislaÅ£iei privind insolvenÅ£a ºi/sau răspunderea solidară potrivit prevederilor art. 25 ºi 26, în cel mult 30 de zile de la data stabilirii răspunderii;
k)să nu intre sub incidenÅ£a uneia dintre situaÅ£iile prevăzute la art. 186 alin. (1) lit. c) ºi d);
l)să se reîntregească garanţia în condiţiile prevăzute la art. 193 alin. (21), în cel mult 15 zile de la data distribuirii sumelor rezultate din valorificarea bunurilor de către alţi creditori;
m)să constituie garanÅ£ia în condiÅ£iile prevăzute la art. 193 alin. (22), în cel mult 15 zile de la data comunicării de către organul fiscal a înºtiinţării cu privire la distribuirea sumelor rezultate din valorificarea bunurilor.
m^1)să constituie garanţia în condiţiile prevăzute la art. 193 alin. (24), în cel mult 15 zile de la data comunicării solicitării organului fiscal central;
n)să se achite, în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării înºtiinţării de plată, obligaÅ£iile fiscale datorate de debitorii care fuzionează, potrivit legii, ºi care nu beneficiază de eºalonarea la plată, cu excepÅ£ia situaÅ£iei în care debitorul a solicitat eºalonarea potrivit art. 195.
 (2)ÃŽn situaÅ£ia în care termenele prevăzute la alin. (1) se împlinesc după data finalizării eºalonării la plată, obligaÅ£iile fiscale trebuie stinse până la data finalizării eºalonării la plată.
(3)ÃŽn situaÅ£ia în care sumele eºalonate la plată au fost stinse în totalitate ºi au fost respectate condiÅ£iile prevăzute la alin. (1), organul fiscal competent comunică debitorului decizia de finalizare a eºalonării la plată.
Articolul 195
Modificarea deciziei de eºalonare la plată în perioada de valabilitate a eºalonării
(1)Pe perioada de valabilitate a eºalonării, decizia de eºalonare la plată poate fi modificată la cererea debitorului prin includerea în eºalonare a următoarelor obligaÅ£ii fiscale cuprinse în certificatul de atestare fiscală emis de organul fiscal competent:
a)cele prevăzute la art. 184 alin. (6) lit. d);
b)obligaÅ£iile fiscale stabilite de alte autorităţi a căror administrare a fost transferată organului fiscal după emiterea unei decizii de eºalonare la plată;
c)obligaÅ£iile fiscale principale stabilite de organul de inspecÅ£ie fiscală prin decizie de impunere, precum ºi obligaÅ£iile fiscale accesorii aferente acestora, cu termene de plată după data comunicării deciziei de eºalonare la plată;
d)obligaÅ£iile fiscale administrate de organul fiscal cu termene de plată începând cu data comunicării deciziei de eºalonare la plată;
e)diferenţele de obligaţii fiscale rezultate din declaraţii rectificative;
f)creanÅ£ele stabilite de alte organe ºi transmise spre recuperare organului fiscal, precum ºi amenzile de orice fel, în situaÅ£ia în care transmiterea creanÅ£elor se efectuează pe perioada derulării eºalonării la plată;
g)obligaţiile fiscale rămase nestinse după soluţionarea deconturilor potrivit art. 190 alin. (5).
(2)Contribuabilul poate depune cel mult două cereri de modificare a deciziei de eºalonare la plată într-un an de eºalonare sau, după caz, fracÅ£ie de an de eºalonare, calculat începând cu data comunicării deciziei de eºalonare. Aceste prevederi nu sunt aplicabile obligaÅ£iilor fiscale prevăzute la alin. (1) lit. a) ºi b) ºi alin. (11).
(3)Cererea se depune până la împlinirea termenului prevăzut la art. 194 alin. (1) lit. a), b), c), f), g), h) sau i), după caz, ºi se soluÅ£ionează de organul fiscal competent prin decizie de modificare a deciziei de eºalonare la plată sau decizie de respingere, după caz.
(4)Pentru obligaÅ£iile fiscale prevăzute la alin. (1), includerea în eºalonare se efectuează cu menÅ£inerea perioadei de eºalonare deja aprobate.
(5)Prin excepÅ£ie de la dispoziÅ£iile alin. (4), pentru obligaÅ£iile fiscale prevăzute la alin. (1), precum ºi pentru sumele rămase de plată din eºalonarea la plată în derulare, la cererea debitorului, se poate aproba ºi o altă perioadă de eºalonare, dar care nu poate depăºi perioada prevăzută la art. 184 sau 206, după caz. DispoziÅ£iile art. 184 alin. (8) sunt aplicabile în mod corespunzător.
(6)Cuantumul ºi termenele de plată ale noilor rate de eºalonare se stabilesc prin grafice de eºalonare care fac parte integrantă din decizia de modificare a deciziei de eºalonare la plată.
(7)După depunerea cererii, în termen de 10 zile de la emiterea acordului de principiu de către organul fiscal central, debitorul trebuie să constituie ºi garanÅ£iile prevăzute de prezentul capitol, corespunzător condiÅ£iilor în care urmează să se modifice decizia de eºalonare la plată.
 (8)Debitorul nu trebuie să constituie garanÅ£ii în situaÅ£ia în care valoarea garanÅ£iilor deja constituite acoperă obligaÅ£iile fiscale rămase din eºalonarea la plată, precum ºi obligaÅ£iile fiscale pentru care se solicită modificarea deciziei de eºalonare la plată. ÃŽn situaÅ£ia garanÅ£iilor deja constituite potrivit art. 193 alin. (6) lit. d), se încheie un act adiÅ£ional la contractul de ipotecă/gaj.
(8^1)ÃŽn situaÅ£ia debitorilor care deÅ£in bunuri în proprietate, insuficiente pentru a constitui garanÅ£iile în cuantumul prevăzut la prezentul capitol, organul fiscal central poate aproba cererea de modificare a deciziei de eºalonare la plată dacă sunt îndeplinite celelalte condiÅ£ii prevăzute la art. 186 alin. (1). ÃŽn acest caz, penalităţile de întârziere nu se amână la plată, ci se includ în eºalonare, iar decizia de amânare la plată a penalităţilor de întârziere ºi a penalităţilor de nedeclarare se anulează.
 (9)Prevederile art. 208 se aplică în mod corespunzător ºi penalităţilor de întârziere aferente sumelor prevăzute la alin. (1).
(10)ÃŽn situaÅ£ia în care cererea de modificare a deciziei de eºalonare la plată se respinge, debitorul are obligaÅ£ia să plătească sumele prevăzute la alin. (1) în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei de respingere.
(11)ÃŽn situaÅ£ia în care pe perioada de valabilitate a înlesnirii debitorul obÅ£ine o suspendare a executării actului administrativ fiscal în care sunt individualizate creanÅ£e fiscale ce fac obiectul eºalonării la plată, decizia de eºalonare la plată se modifică, la cererea debitorului.
(11^1)ÃŽn situaÅ£ia în care pe perioada de valabilitate a eºalonării se desfiinÅ£ează sau se anulează, în tot sau în parte, actul administrativ fiscal în care sunt individualizate creanÅ£e fiscale ce fac obiectul eºalonării la plată, decizia de eºalonare la plată se modifică în mod corespunzător, la cererea debitorului.
 (12)Prevederile prezentului articol sunt aplicabile în mod corespunzător ºi pentru obligaÅ£iile fiscale ale unui debitor care nu beneficiază de eºalonare la plată ºi fuzionează, potrivit legii, cu un alt debitor care beneficiază de eºalonarea la plată.
Articolul 196
RenunÅ£area la eºalonarea la plată
(1)Debitorul poate renunÅ£a la eºalonarea la plată pe perioada de valabilitate a acesteia, prin depunerea unei cereri de renunÅ£are la eºalonare.
(2)ÃŽn cazul renunţării la eºalonare, debitorul trebuie să achite obligaÅ£iile fiscale rămase din eºalonare până la data la care intervine pierderea valabilităţii eºalonării la plată. Prevederile art. 194 alin. (3) ºi art. 208 alin. (3) sunt aplicabile în mod corespunzător.
(3)ÃŽn cazul nerespectării obligaÅ£iei prevăzute la alin. (2), sunt aplicabile prevederile referitoare la pierderea valabilităţii eºalonării la plată.
Articolul 197
Dobânzi ºi penalităţi de întârziere
(1)Pe perioada pentru care au fost acordate eºalonări la plată, pentru obligaÅ£iile fiscale eºalonate la plată, cu excepÅ£ia celor prevăzute la art. 173 alin. (2), se datorează ºi se calculează dobânzi, la nivelul stabilit potrivit art. 174 alin. (5). Prin excepÅ£ie de la prevederile art. 174 alin. (5), nivelul dobânzii este de 0,015% pentru fiecare zi de întârziere, în situaÅ£ia în care debitorul constituie întreaga garanÅ£ie sub forma scrisorii de garanÅ£ie ºi/sau poliÅ£ei de asigurare de garanÅ£ie ºi/sau consemnării de mijloace băneºti la o unitate a Trezoreriei Statului.
(2)Dobânzile se datorează ºi se calculează pentru fiecare rată din graficul de eºalonare la plată începând cu data emiterii deciziei de eºalonare la plată ºi până la termenul de plată din grafic sau până la data achitării ratei potrivit art. 194 alin. (1) lit. d), după caz.
(3)Dobânzile datorate ºi calculate în cazul achitării cu întârziere a ratei potrivit art. 194 alin. (1) lit. d) se comunică prin decizie referitoare la obligaÅ£iile de plată accesorii ºi se achită potrivit prevederilor art. 156 alin. (1).
(4)Penalitatea de întârziere prevăzută la art. 176 se calculează până la data emiterii deciziei de eºalonare la plată.
(5)Pentru creanÅ£ele bugetare stabilite de alte organe ºi transmise spre recuperare organului fiscal, potrivit legii, ºi pentru care legislaÅ£ia specifică prevede un alt regim privind calculul dobânzilor, sunt aplicabile prevederile legislaÅ£iei specifice.
Articolul 198
Penalitate
(1)Pentru rata de eºalonare la plată achitată cu întârziere până la următorul termen de plată din graficul de eºalonare, potrivit art. 194 alin. (1) lit. d), precum ºi pentru diferenÅ£ele de obligaÅ£ii fiscale marcate ºi rămase nestinse după soluÅ£ionarea deconturilor cu sumă negativă de TVA cu opÅ£iune de rambursare, potrivit art. 190 alin. (5), se percepe o penalitate, care i se comunică debitorului prin decizie referitoare la obligaÅ£iile de plată accesorii ºi se achită potrivit prevederilor art. 156 alin. (1).
(2)Nivelul penalităţii este de 5% din:
a)suma rămasă nestinsă din rata de eºalonare, reprezentând obligaÅ£ii fiscale principale ºi/sau obligaÅ£ii fiscale accesorii eºalonate la plată, inclusiv dobânzile datorate pe perioada eºalonării la plată, după caz;
b)diferenÅ£ele de obligaÅ£ii fiscale marcate ºi rămase nestinse după soluÅ£ionarea deconturilor cu sumă negativă de TVA cu opÅ£iune de rambursare.
(3)Penalitatea se face venit la bugetul de stat.
Articolul 199
Pierderea valabilităţii eºalonării la plată ºi consecinÅ£ele pierderii acesteia
(1)Eºalonarea la plată îºi pierde valabilitatea la data la care nu sunt respectate dispoziÅ£iile art. 194 alin. (1). Organul fiscal competent emite o decizie de constatare a pierderii valabilităţii eºalonării la plată, care se comunică debitorului.
(2)Pierderea valabilităţii eºalonării la plată atrage începerea sau continuarea, după caz, a executării silite pentru întreaga sumă nestinsă.
(3)ÃŽn cazul pierderii valabilităţii eºalonării la plată, pentru sumele rămase de plată din eºalonarea la plată acordată de organul fiscal central, reprezentând obligaÅ£ii fiscale principale ºi/sau obligaÅ£ii fiscale accesorii eºalonate la plată, se datorează o penalitate de 5%. Prevederile art. 198 alin. (1) ºi (3) se aplică în mod corespunzător.
(4)Prevederile alin. (3) nu sunt aplicabile pentru obligaÅ£iile fiscale principale eºalonate la plată ºi pentru care se datorează penalitate de nedeclarare potrivit art. 181. ÃŽn cazul pierderii valabilităţii eºalonării la plată, pentru aceste obligaÅ£ii fiscale se datorează penalitatea de nedeclarare prevăzută de art. 181 alin. (1).
Articolul 200
MenÅ£inerea eºalonării la plată
(1)Debitorul poate solicita organului fiscal competent menÅ£inerea unei eºalonări a cărei valabilitate a fost pierdută din cauza nerespectării condiÅ£iilor prevăzute la art. 194 alin. (1) lit. a)-j) ºi l), o singură dată într-un an de eºalonare, dacă depune o cerere în acest scop înainte de executarea garanÅ£iei de către organul fiscal competent sau înainte de stingerea obligaÅ£iilor fiscale, după caz. Cererea se soluÅ£ionează prin emiterea unei decizii de menÅ£inere a valabilităţii eºalonării, cu păstrarea perioadei de eºalonare aprobate iniÅ£ial.
(2)Pentru menÅ£inerea valabilităţii eºalonării, debitorul are obligaÅ£ia să achite obligaÅ£iile fiscale exigibile la data comunicării deciziei de menÅ£inere a valabilităţii eºalonării, cu excepÅ£ia celor care au făcut obiectul eºalonării a cărei valabilitate a fost pierdută, în termen de 90 de zile de la data comunicării deciziei. Prevederile art. 194 sunt aplicabile în mod corespunzător.
Articolul 201
Dobânzi în cazul pierderii valabilităţii eºalonării la plată
ÃŽn cazul pierderii valabilităţii eºalonării la plată acordate de organul fiscal, pentru obligaÅ£iile fiscale principale rămase de plată din eºalonarea la plată acordată, se datorează de la data emiterii deciziei de eºalonare la plată dobânzi potrivit art. 174.
Articolul 202
Executarea garanţiilor
(1)ÃŽn cazul pierderii valabilităţii eºalonării la plată, organul fiscal competent execută garanÅ£iile în contul obligaÅ£iilor fiscale rămase nestinse.
(2)Dacă până la pierderea valabilităţii eºalonării la plată nu au fost soluÅ£ionate deconturile cu sumă negativă de TVA cu opÅ£iune de rambursare, garanÅ£iile se execută ºi în contul obligaÅ£iilor marcate în vederea stingerii prin compensare cu sume de rambursat, în limita sumei solicitate la rambursare.
(3)ÃŽn situaÅ£ia în care deconturile cu sumă negativă de TVA cu opÅ£iune de rambursare nu sunt soluÅ£ionate până la finalizarea eºalonării la plată, organul fiscal competent execută garanÅ£iile constituite sub formele prevăzute la art. 193 alin. (6) lit. a) ºi b) în contul obligaÅ£iilor marcate, până la emiterea deciziei de finalizare a eºalonării. ÃŽn acest caz data stingerii obligaÅ£iilor marcate este termenul prevăzut de lege pentru depunerea decontului cu sumă negativă de TVA cu opÅ£iune de rambursare. ÃŽn cazul garanÅ£iilor constituite sub formă de bunuri potrivit art. 193 alin. (6) lit. c) ºi d), acestea se eliberează după soluÅ£ionarea deconturilor. GaranÅ£iile constituite sub formele prevăzute la art. 193 alin. (6) lit. c) ºi d) se execută în situaÅ£ia în care după soluÅ£ionarea deconturilor au rămas nestinse obligaÅ£ii fiscale.
Articolul 203
Suspendarea executării silite
(1)Pentru sumele care fac obiectul eºalonării la plată a obligaÅ£iilor fiscale, precum ºi pentru obligaÅ£iile prevăzute la art. 194 alin. (1) lit. a)-c) ºi e)-j) nu începe sau se suspendă, după caz, procedura de executare silită, de la data comunicării deciziei de eºalonare la plată. ÃŽn cazul obligaÅ£iilor prevăzute la art. 194 alin. (1) lit. f) executarea silită se suspendă după comunicarea somaÅ£iei.
(2)Odată cu comunicarea deciziei de eºalonare la plată către debitor, organele fiscale competente comunică, în scris, instituÅ£iilor de credit la care debitorul are deschise conturile bancare ºi/sau terÅ£ilor popriÅ£i care deÅ£in/datorează sume de bani debitorului măsura de suspendare a executării silite prin poprire.
(3)ÃŽn cazul prevăzut la alin. (2), suspendarea executării silite prin poprire bancară are ca efect încetarea indisponibilizării sumelor viitoare provenite din încasările zilnice în conturile în lei ºi în valută, începând cu data ºi ora comunicării către instituÅ£iile de credit a adresei de suspendare a executării silite prin poprire.
(4)Sumele existente în cont la data ºi ora comunicării adresei de suspendare a executării silite rămân indisponibilizate, debitorul putând dispune de acestea numai pentru efectuarea de plăţi în scopul:
a)achitării obligaÅ£iilor administrate de organele fiscale competente de care depinde menÅ£inerea valabilităţii eºalonării la plată;
b)achitării drepturilor salariale.
(5)ÃŽn cazul terÅ£ilor popriÅ£i, suspendarea executării silite are ca efect încetarea indisponibilizării sumelor datorate de aceºtia debitorului, atât a celor prezente, cât ºi a celor viitoare, până la o nouă comunicare din partea organului fiscal privind continuarea măsurilor de executare silită prin poprire.
(6)Măsurile de executare silită începute asupra bunurilor mobile ºi/sau imobile proprietate a debitorului se suspendă de la data comunicării deciziei de eºalonare la plată.
Articolul 204
Regimul special al obligaţiilor fiscale de a căror plată depinde menţinerea autorizaţiei, acordului ori a altui act administrativ similar
Eºalonarea la plată nu se acordă pentru obligaÅ£iile fiscale de a căror plată depinde menÅ£inerea autorizaÅ£iei, acordului ori a altui act administrativ similar. ÃŽn sensul prezentului articol nu sunt asimilate obligaÅ£iilor fiscale obligaÅ£iile prevăzute la art. 184 alin. (5).
Articolul 205
Calcularea termenelor
(1)Termenele stabilite în prezentul capitol, cu excepÅ£ia celui prevăzut la art. 191 alin. (2) ºi (3), se calculează pe zile calendaristice începând cu ziua imediat următoare acestor termene ºi expiră la ora 24,00 a ultimei zile a termenelor.
(2)ÃŽn situaÅ£ia în care termenele prevăzute la alin. (1) sfârºesc într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat, acestea se prelungesc până la sfârºitul primei zile de lucru următoare.
Articolul 206
Prevederi speciale pentru eºalonările la plată acordate de organele fiscale
(1)ÃŽn cazul debitorilor cu risc fiscal mic, organul fiscal competent poate aproba eºalonarea la plată a obligaÅ£iilor fiscale restante, pe o perioadă de cel mult 12 luni.
(2)Pentru a beneficia de eºalonarea la plată prevăzută la alin. (1), debitorul trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiÅ£ii:
a)debitorul depune o cerere la organul fiscal competent;
b)sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 186, cu excepţia celei prevăzute la art. 186 alin. (1) lit. a);
c)debitorul depune, în cel mult 30 de zile de la data comunicării certificatului de atestare fiscală, o garanÅ£ie în valoare de minimum 20% din sumele ce pot face obiectul eºalonării la plată, precum ºi a penalităţilor de întârziere ce pot face obiectul amânării la plată potrivit art. 208, înscrise în certificatul de atestare fiscală emis în condiÅ£iile prezentului capitol.
(3)ÃŽn sensul prezentului articol este considerat cu risc fiscal mic debitorul care, la data depunerii cererii, îndeplineºte, cumulativ, următoarele condiÅ£ii:
a)nu are fapte înscrise în cazierul fiscal;
b)niciunul dintre administratori ºi/sau asociaÅ£i nu a deÅ£inut, în ultimii 5 ani anteriori depunerii cererii, calitatea de administrator sau asociat la persoane juridice care au fost lichidate sau la care a fost declanºată procedura insolvenÅ£ei ºi la care au rămas obligaÅ£ii fiscale neachitate;
c)nu se află în inactivitate temporară înscrisă la registrul comerÅ£ului sau în registre Å£inute de instanÅ£e judecătoreºti competente;
d)nu are obligaţii fiscale restante mai mari de 12 luni;
e)nu a înregistrat pierderi contabile în fiecare an din ultimii 3 ani consecutivi. Pierderea contabilă prevăzută de prezenta literă nu cuprinde pierderea contabilă reportată provenită din ajustările cerute de aplicarea IAS 29 "Raportarea financiară în economiile hiperinflaţioniste" de către contribuabilii care aplică sau au aplicat reglementări contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară;
f)în cazul persoanelor juridice, să fi fost înfiinţate cu minimum 12 luni anterior depunerii cererii.
(4)Cererea depusă potrivit prevederilor alin. (2) lit. a) se soluÅ£ionează de organul fiscal competent în termen de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării acesteia. Acest termen se prelungeºte cu perioada cuprinsă între data comunicării certificatului de atestare fiscală de către organul fiscal competent ºi data depunerii garanÅ£iei de către debitor.
(5)ÃŽn condiÅ£iile prezentului articol, debitorii care, la data depunerii cererii, nu au obligaÅ£ii fiscale restante pot solicita eºalonarea la plată a obligaÅ£iilor fiscale declarate, precum ºi a obligaÅ£iilor fiscale stabilite prin decizie de impunere ºi pentru care nu s-a împlinit scadenÅ£a sau termenul de plată prevăzut la art. 156 alin. (1), după caz.
(6)Prevederile art. 208 se aplică în mod corespunzător pentru penalităţile de întârziere ºi pentru un procent de 50% din dobânzile cuprinse în certificatul de atestare fiscală.
Articolul 207
Dispoziţii finale
(1)Organul fiscal competent care emite decizia de eºalonare la plată poate îndrepta erorile din conÅ£inutul acesteia, din oficiu sau la cererea debitorului, printr-o decizie de îndreptare a erorii. Decizia de îndreptare a erorii produce efecte faţă de debitor de la data comunicării acesteia, potrivit legii.
(2)ÃŽn cazul în care în perioada cuprinsă între data eliberării certificatului de atestare fiscală ºi data comunicării deciziei de eºalonare la plată s-au stins obligaÅ£ii fiscale prin orice modalitate prevăzută de lege ºi care sunt cuprinse în suma care face obiectul eºalonării la plată, debitorul achită ratele eºalonate până la concurenÅ£a sumei rămase de plată.
(3)Prin excepÅ£ie de la prevederile alin. (2), în situaÅ£ia în care, până la emiterea deciziei de eºalonare la plată, se constată că s-au stins mai mult de 50% din obligaÅ£iile fiscale care fac obiectul eºalonării la plată, la cererea debitorului, organul fiscal competent eliberează un nou certificat de atestare fiscală, caz în care prevederile prezentului capitol se aplică în mod corespunzător.
(4)Debitorul poate plăti anticipat, parÅ£ial sau total, sumele cuprinse în graficul de eºalonare la plată. ÃŽn acest caz, debitorul notifică organului fiscal, prin cerere, intenÅ£ia de a stinge anticipat aceste sume. ÃŽn cazul achitării anticipate parÅ£iale, organul fiscal competent înºtiinÅ£ează debitorul, până la următorul termen de plată din graficul de eºalonare, cu privire la stingerea sumelor datorate în contul următoarelor rate de eºalonare aprobate până la concurenÅ£a cu suma achitată.
(5)ÃŽn situaÅ£ia în care se sting anticipat mai mult de 3 rate din graficul de eºalonare la plată, organul fiscal competent, din oficiu, reface graficul de eºalonare, până la următorul termen de plată a ratelor, cu respectarea perioadei de eºalonare aprobate. ÃŽn acest caz, ratele ce fac obiectul stingerii anticipate sunt exigibile la data plăţii sau la data emiterii deciziei de rambursare, după caz. Noul grafic de eºalonare se comunică debitorului prin decizia organului fiscal.
(6)ÃŽn situaÅ£ia în care în graficul de eºalonare există ºi creanÅ£e bugetare stabilite de alte organe ºi transmise spre recuperare organului fiscal, potrivit legii, iar acestea au fost stinse, total sau parÅ£ial, potrivit legislaÅ£iei specifice, de către organele care le gestionează, graficul de eºalonare se reface în mod corespunzător.
(7)ÃŽn cazul constituirii garanÅ£iei sub forma prevăzută la art. 193 alin. (6) lit. b), la solicitarea debitorului, organul fiscal poate solicita emitentului scrisorii de garanÅ£ie/poliÅ£ei de asigurare de garanÅ£ie executarea acesteia pentru stingerea ratelor de eºalonare la scadenÅ£a acestora.
 (8)Ori de câte ori se modifică graficul de eºalonare potrivit prezentului capitol, organul fiscal competent emite decizie de modificare a deciziei de eºalonare la plată, la care anexează noul grafic.
Articolul 208
Amânarea la plată a penalităţilor de întârziere
(1)Pe perioada eºalonării la plată, penalităţile de întârziere cuprinse în certificatul de atestare fiscală se amână la plată prin decizie care se comunică debitorului odată cu decizia de eºalonare la plată. Aceste prevederi se aplică, după caz, ºi unui procent de 50% din majorările de întârziere, reprezentând componenta de penalitate a acestora.
 (2)GaranÅ£iile ori valoarea bunurilor prevăzute la art. 193 alin. (13)-(16) trebuie să acopere ºi penalităţile de întârziere, precum ºi majorările de întârziere amânate la plată.
(3)ÃŽn situaÅ£ia în care eºalonarea la plată se finalizează în condiÅ£iile art. 194 alin. (3), penalităţile de întârziere, precum ºi majorările de întârziere amânate la plată se anulează prin decizie care se comunică debitorului odată cu decizia de finalizare a eºalonării la plată.
(4)Pierderea valabilităţii eºalonării la plată atrage pierderea valabilităţii amânării la plată a penalităţilor de întârziere ºi/sau a majorărilor de întârziere. ÃŽn acest caz, odată cu decizia de constatare a pierderii valabilităţii eºalonării la plată se comunică debitorului ºi decizia de pierdere a valabilităţii amânării la plată a penalităţilor de întârziere ºi/sau a majorărilor de întârziere.
(5)ÃŽn situaÅ£ia în care eºalonarea la plată îºi pierde valabilitatea în condiÅ£iile art. 199, garanÅ£iile se execută ºi în contul penalităţilor de întârziere ºi/sau majorărilor de întârziere amânate la plată.
(6)ÃŽn scopul aplicării reducerii prevăzute la art. 181 alin. (2) lit. b), prevederile prezentului articol sunt aplicabile în mod corespunzător ºi pentru penalitatea de nedeclarare aferentă obligaÅ£iilor fiscale eºalonate.
Articolul 209
Acte normative de aplicare
Procedura de aplicare a eºalonării la plată acordate de organul fiscal central se aprobă prin ordin al preºedintelui A.N.A.F.
 

Capitolul V - Garanţii
 

Articolul 210
Constituirea de garanţii
Organul fiscal solicită constituirea unei garanţii pentru:
a)suspendarea executării silite în condiţiile art. 233 alin. (8);
b)ridicarea măsurilor asigurătorii;
c)asumarea obligaţiei de plată de către altă persoană prin angajament de plată, în condiţiile art. 24 alin. (1) lit. a);
d)în alte cazuri prevăzute de lege.
Articolul 211
Tipuri de garanţii
Garanţiile pentru luarea măsurilor prevăzute la art. 210 se pot constitui, în condiţiile legii, prin:
a)consemnarea de mijloace băneºti la o unitate a Trezoreriei Statului;
b)scrisoare de garanÅ£ie emisă de o instituÅ£ie de credit sau, după caz, de o instituÅ£ie financiară nebancară înscrisă în registrele Băncii NaÅ£ionale a României pentru emiterea de garanÅ£ii ori poliţă de asigurare de garanÅ£ie emisă de o societate de asigurare. ÃŽn cazul în care scrisoarea de garanÅ£ie/poliÅ£a de asigurare de garanÅ£ie este emisă de o instituÅ£ie financiară din afara Uniunii Europene aceasta trebuie confirmată conform normelor bancare de o instituÅ£ie de credit sau, după caz, de o instituÅ£ie financiară nebancară ori societate de asigurare din România. ÃŽn cazul în care scrisoarea de garanÅ£ie/poliÅ£a de asigurare de garanÅ£ie este emisă de o instituÅ£ie financiară din Uniunea Europeană, aceasta este acceptată de organul fiscal dacă sunt respectate prevederile referitoare la notificare cuprinse în Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European ºi al Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituÅ£iilor de credit ºi supravegherea prudenÅ£ială a instituÅ£iilor de credit ºi a firmelor de investiÅ£ii, de modificare a Directivei 2002/87/CE ºi de abrogare a Directivelor 2006/48/CE ºi 2006/49/CE, transpusă prin OrdonanÅ£a de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituÅ£iile de credit ºi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări ºi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările ºi completările ulterioare, sau, după caz, Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European ºi a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate ºi desfăºurarea activităţii de asigurare ºi de reasigurare (Solvabilitate II), transpusă prin Legea nr. 237/2015 privind autorizarea ºi supravegherea activităţii de asigurare ºi reasigurare, cu modificările ºi completările ulterioare.
c)ipotecă asupra unor bunuri imobile sau mobile din ţară;
d)gaj asupra bunurilor mobile.
Articolul 212
Valorificarea garanţiilor
(1)Organul fiscal competent se îndestulează din garanţiile depuse dacă nu s-a realizat scopul pentru care acestea au fost constituite.
(2)ÃŽn cazul garanÅ£iilor prevăzute la art. 211 lit. a) ºi b), organul fiscal dispune instituÅ£iei de credit sau instituÅ£iei financiare nebancare ori societăţii de asigurare emitente a scrisorii de garanÅ£ie sau poliÅ£ei de asigurare de garanÅ£ie, după caz, sau instituÅ£iei de credit ori instituÅ£iei financiare nebancare ori societăţii de asigurare din România care a confirmat scrisoarea de garanÅ£ie/poliÅ£a de asigurare de garanÅ£ie ori unităţii de Trezorerie a Statului, după caz, virarea sumei de bani în conturile de venituri bugetare corespunzătoare.
 (3)Valorificarea garanÅ£iilor prevăzute la art. 211 lit. c) ºi d) se realizează prin modalităţile ºi procedurile prevăzute de dispoziÅ£iile art. 247 alin. (2)-(6) ºi ale art. 248-259, care se aplică în mod corespunzător.
 

Capitolul VI - Măsuri asigurătorii
 

Articolul 213
Poprirea ºi sechestrul asigurător
(1)Măsurile asigurătorii prevăzute în prezentul capitol se dispun ºi se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organul fiscal competent.
(2)Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii ºi sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile ºi/sau imobile proprietate a debitorului, precum ºi asupra veniturilor acestuia, în cazuri excepÅ£ionale, respectiv în situaÅ£ia în care există pericolul ca acesta să se sustragă, să îºi ascundă ori să îºi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. DispoziÅ£iile art. 231 rămân aplicabile. Măsurile asigurătorii devin măsuri executorii la împlinirea termenului prevăzut la art. 230 alin. (1) sau art. 236 alin. (12), după caz, ori la expirarea perioadei de suspendare a executării silite.
 (2^1)Prin excepţie de la prevederile alin. (2), nu se dispun măsuri asigurătorii pentru debitorul aflat sub incidenţa legislaţiei privind insolvenţa sau când acesta nu deţine active patrimoniale urmăribile.
(3)Aceste măsuri pot fi luate ºi înainte de emiterea titlului de creanţă, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât ºi de instanÅ£ele judecătoreºti ori de alte organe competente, dacă nu au fost desfiinÅ£ate în condiÅ£iile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalităţi. Odată cu individualizarea creanÅ£ei ºi ajungerea acesteia la scadenţă, în cazul neplăţii, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.
(4)Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal precizează debitorului că prin constituirea unei garanţii la nivelul creanţei stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate.
(5)Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată ºi semnată de către conducătorul organului fiscal competent.
(6)Măsurile asigurătorii dispuse potrivit alin. (2), precum ºi cele dispuse de instanÅ£ele judecătoreºti sau de alte organe competente se duc la îndeplinire în conformitate cu dispoziÅ£iile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător.
(7)ÃŽn situaÅ£ia în care măsurile asigurătorii au fost luate înainte de emiterea titlului de creanţă acestea încetează dacă titlul de creanţă nu a fost emis ºi comunicat în termen de cel mult 6 luni de la data la care au fost dispuse măsurile asigurătorii. ÃŽn cazuri excepÅ£ionale, acest termen poate fi prelungit până la un an, de organul fiscal competent, prin decizie. Organul fiscal are obligaÅ£ia să emită decizia de ridicare a măsurilor asigurătorii în termen de cel mult două zile de la împlinirea termenului de 6 luni sau un an, după caz, iar în cazul popririi asigurătorii să elibereze garanÅ£ia.
(8)Prin excepÅ£ie de la prevederile alin. (7), în situaÅ£ia în care au fost instituite măsuri asigurătorii ºi au fost sesizate organele de urmărire penală potrivit legii, măsurile asigurătorii subzistă până la data soluÅ£ionării cauzei de către organele de urmărire penală sau de instanÅ£a de judecată. După comunicarea soluÅ£iei date de către organele de urmărire penală sau hotărârii judecătoreºti, în cazul în care măsurile asigurătorii instituite de către organul fiscal competent nu se transformă în măsuri executorii potrivit legii, acestea se ridică de către organul care le-a dispus.
 (8^1)ÃŽn situaÅ£ia în care au fost constituite garanÅ£ii în vederea ridicării măsurilor asigurătorii, acestea trebuie menÅ£inute pentru toată perioada de valabilitate în care ar fi fost menÅ£inute măsurile asigurătorii potrivit alin. (7) sau (8), după caz. Organul fiscal execută garanÅ£iile constituite potrivit art. 211 lit. b) în ultima zi de valabilitate a acestora în cazul în care debitorul nu prelungeºte valabilitatea garanÅ£iei. ÃŽn acest caz, suma de bani va fi virată în contul de garanÅ£ii menÅ£ionat de organul de executare silită ºi reprezintă o garanÅ£ie potrivit art. 211 lit. a).
 (9)Bunurile perisabile ºi/sau degradabile sechestrate asigurător pot fi valorificate:
a)de către debitor cu acordul organului de executare silită, sumele obţinute consemnându-se la dispoziţia organului de executare silită;
b)prin vânzare în regim de urgenţă în condiţiile art. 247 alin. (4).
(10)În cazul înfiinţării sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de executare silită se comunică pentru notare Biroului de carte funciară.
(11)Notarea potrivit alin. (10) face opozabil sechestrul tuturor acelora care, după notare, vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispoziţie ce ar interveni ulterior notării prevăzute la alin. (10) sunt lovite de nulitate absolută.
(12)Dacă valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acoperă integral creanÅ£a fiscală a bugetului general consolidat, măsurile asigurătorii pot fi înfiinÅ£ate ºi asupra bunurilor deÅ£inute de către debitor în proprietate comună cu terÅ£e persoane, pentru cota-parte deÅ£inută de acesta.
(13)Prin derogare de la prevederile art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ºi completările ulterioare, împotriva deciziei prin care se dispune instituirea măsurilor asigurătorii, prevăzute la alin. (4), cel interesat poate face contestaÅ£ie, în termen de 30 de zile de la comunicare, la instanÅ£a de contencios administrativ competentă, fără a fi necesară parcurgerea procedurii prealabile.
Articolul 214
Ridicarea măsurilor asigurătorii
(1)Măsurile asigurătorii instituite potrivit art. 213 se ridică, în tot sau în parte, prin decizie motivată, de către creditorul fiscal, când au încetat motivele pentru care au fost dispuse sau la constituirea garanţiei prevăzute la art. 211, după caz.
 (2)Decizia de ridicare a măsurii asigurătorii emisă potrivit alin. (1) se duce la îndeplinire de către organul de executare silită competent ºi se comunică tuturor celor cărora le-a fost comunicată decizia de dispunere a măsurilor asigurătorii sau celelalte acte de executare în legătură cu acestea.

Capitolul VII - PrescripÅ£ia dreptului de a cere executarea silită ºi a dreptului de a cere restituirea

Articolul 215
Începerea termenului de prescripţie
(1)Dreptul organului de executare silită de a cere executarea silită a creanÅ£elor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naºtere acest drept.
(2)Termenul de prescripÅ£ie prevăzut la alin. (1) se aplică ºi creanÅ£elor provenind din amenzi contravenÅ£ionale.
Articolul 216
Suspendarea termenului de prescripţie
Termenul de prescripţie prevăzut la art. 215 se suspendă:
a)în cazurile ºi în condiÅ£iile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripÅ£ie a dreptului la acÅ£iune;
b)în cazurile ºi în condiÅ£iile în care suspendarea executării este prevăzută de lege ori a fost dispusă de instanÅ£a judecătorească sau de alt organ competent, potrivit legii;
c)pe perioada valabilităţii înlesnirii acordate potrivit legii;
d)cât timp debitorul îºi sustrage veniturile ºi bunurile de la executarea silită;
e)în alte cazuri prevăzute de lege.
Articolul 217
Întreruperea termenului de prescripţie
(1)Termenul de prescripţie prevăzut la art. 215 se întrerupe:
a)în cazurile ºi în condiÅ£iile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripÅ£ie a dreptului la acÅ£iune;
b)pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de plată a obligaÅ£iei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaºterii în orice alt mod a datoriei;
c)pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită;
d)la data comunicării procesului-verbal de insolvabilitate;
e)în alte cazuri prevăzute de lege.
(2)ÃŽn cazul în care pentru acelaºi titlu executoriu organul fiscal emite ºi comunică debitorului mai multe somaÅ£ii, termenul de prescripÅ£ie se întrerupe potrivit alin. (1) lit. c) doar în cazul primei somaÅ£ii.
Articolul 218
Efecte ale împlinirii termenului de prescripţie
(1)Dacă organul de executare silită constată împlinirea termenului de prescripÅ£ie a dreptului de a cere executarea silită a creanÅ£elor fiscale, acesta va proceda la încetarea măsurilor de realizare ºi la scăderea acestora din evidenÅ£a creanÅ£elor fiscale.
(2)Sumele achitate de debitor în contul unor creanţe fiscale, după împlinirea termenului de prescripţie, nu se restituie.
Articolul 219
Prescripţia dreptului de a cere restituirea
Dreptul contribuabilului/plătitorului de a cere restituirea creanÅ£elor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naºtere dreptul la restituire.

Capitolul VIII - Stingerea creanţelor fiscale prin executare silită

Secţiunea 1
Dispoziţii generale
Articolul 220
Organele de executare silită
(1)ÃŽn cazul în care debitorul nu îºi plăteºte de bunăvoie obligaÅ£iile fiscale datorate, organul fiscal competent, pentru stingerea acestora, procedează la acÅ£iuni de executare silită, potrivit prezentului cod, cu excepÅ£ia cazului în care există o cerere de restituire/rambursare în curs de soluÅ£ionare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decât creanÅ£a fiscală datorată de debitor.
(2)Organul fiscal care administrează creanÅ£e fiscale este abilitat să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii ºi să efectueze procedura de executare silită.
(2^1)Prin excepÅ£ie de la prevederile alin. (2), prin ordin al preºedintelui A.N.A.F. care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, se stabilesc:
a)cazurile speciale de executare silită, precum ºi structura abilitată cu ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii ºi efectuarea procedurii de executare silită;
b)alte organe fiscale pentru îndeplinirea unor acte de executare silită, precum ºi pentru valorificarea bunurilor confiscate, gajate/ipotecate sau sechestrate potrivit legii, prin procese electronice masive.
 (2^2)Organul fiscal central competent notifică contribuabilul ori de câte ori intervin modificări cu privire la cazurile speciale de executare silită, precum ºi structura abilitată cu ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii ºi efectuarea procedurii de executare silită.
 (3)CreanÅ£ele bugetare care, potrivit legii, se administrează de autorităţile sau instituÅ£iile publice, inclusiv cele reprezentând venituri proprii, se pot executa prin executori fiscali organizaÅ£i în compartimente de specialitate, aceºtia fiind abilitaÅ£i să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii ºi să efectueze procedura de executare silită, potrivit prevederilor prezentului cod.
(4)Organele prevăzute la alin. (2) ºi (3) sunt denumite în continuare organe de executare silită.
 (5)Organele de executare silită prevăzute la alin. (4) sunt competente ºi pentru executarea silită a creanÅ£elor prevăzute la art. 226 alin. (3).
(6)În cazul creanţelor fiscale administrate de organul fiscal central, pentru efectuarea procedurii de executare silită este competent organul de executare silită în a cărui rază teritorială se găsesc bunurile urmăribile, coordonarea întregii executări revenind organului de executare silită competent potrivit art. 30. În cazul în care executarea silită se face prin poprire, aplicarea măsurii de executare silită se face de către organul de executare silită coordonator prevăzut la alin. (7)-(9).
(7)Coordonarea executării silite în cazul în care s-a dispus atragerea răspunderii solidare cu debitorul aflat în stare de insolvabilitate, în condiÅ£iile art. 25, precum ºi în cazul prevăzut de art. 24 alin. (1) lit. b), revine organului de executare silită competent potrivit art. 30.
(8)Coordonarea executării silite în cazul în care s-a dispus atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, potrivit prevederilor legislaÅ£iei privind insolvenÅ£a, revine organului de executare silită competent potrivit art. 30 în a cărui rază teritorială îºi are/ºi-a avut domiciliul fiscal debitorul insolvent.
(9)Organul de executare silită coordonator în cazul prevăzut la art. 252 alin. (2) este cel în a cărui rază teritorială îºi are domiciliul fiscal sau îºi desfăºoară activitatea debitorul ale cărui bunuri au fost adjudecate.
(10)ÃŽn cazul în care, potrivit legii, s-a dispus atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, potrivit prevederilor legislaÅ£iei privind insolvenÅ£a, ºi pentru creanÅ£e fiscale, prin derogare de la prevederile art. 173 din Legea nr. 85/2014, executarea silită se efectuează potrivit dispoziÅ£iilor prezentului cod, de către organul de executare silită prevăzut de acesta. ÃŽn situaÅ£ia în care atragerea răspunderii priveºte atât creanÅ£e fiscale administrate de organul fiscal central, cât ºi creanÅ£e fiscale administrate de organul fiscal local, competenÅ£a aparÅ£ine organului fiscal care deÅ£ine creanÅ£a fiscală mai mare. ÃŽn acest caz, organul de executare silită distribuie sumele realizate potrivit ordinii prevăzute de Legea nr. 85/2014.
(11)Atunci când se constată că există pericolul evident de înstrăinare, substituire sau de sustragere de la executare silită a bunurilor ºi veniturilor urmăribile ale debitorului, organul de executare silită în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al debitorului poate proceda la indisponibilizarea ºi executarea silită a acestora, indiferent de locul în care se găsesc bunurile.
(12)Organul de executare silită coordonator sesizează în scris celelalte organe prevăzute la alin. (6), comunicându-le titlul executoriu în copie certificată, situaÅ£ia debitorului, contul în care se plătesc sumele încasate, precum ºi orice alte date utile pentru identificarea debitorului ºi a bunurilor ori veniturilor urmăribile.
(13)ÃŽn cazul în care asupra aceloraºi venituri ori bunuri ale debitorului a fost pornită executarea, atât pentru realizarea titlurilor executorii privind creanÅ£e fiscale, cât ºi pentru titluri ce se execută în condiÅ£iile prevăzute de alte dispoziÅ£ii legale, executarea silită se conexează ºi se efectuează, potrivit dispoziÅ£iilor prezentului cod, de către organul de executare silită prevăzut de acesta. ÃŽn acest caz competenÅ£a aparÅ£ine organului fiscal care deÅ£ine creanÅ£a fiscală mai mare. ÃŽn cazul existenÅ£ei unui conflict între organele fiscale de executare silită având ca obiect conexarea executării sunt aplicabile prevederile art. 41-43.
(14)Prevederile alin. (13) nu se aplică în următoarele situaţii:
a)dacă valoarea bunurilor debitorului acoperă doar creanţele altor creditori care deţin garanţii cu un rang prioritar faţă de creditorul fiscal;
b)dacă executarea silită pornită de executorul judecătoresc se află într-o etapă avansată ºi din valorificarea bunurilor supuse executării silite se asigură recuperarea integrală a creanÅ£elor fiscale.
(15)Dacă asupra aceloraºi bunuri ale debitorului au fost pornite executări silite de către un executor judecătoresc ºi un organ fiscal de executare silită, la cererea persoanei interesate sau a oricăruia dintre executori, instanÅ£a judecătorească competentă dispune conexarea executării silite, în condiÅ£iile prezentului articol. DispoziÅ£iile art. 654 alin. (2) - (4) din Codul de procedură civilă, republicat, sunt aplicabile în mod corespunzător.
(16)Când se constată că domiciliul fiscal al debitorului se află în raza teritorială a altui organ de executare silită, titlul executoriu împreună cu dosarul executării se transmit acestuia, înºtiinţându-se, dacă este cazul, organul de la care s-a primit titlul executoriu.
Articolul 221
Reguli speciale privind executarea silită a creanţelor fiscale administrate de organul fiscal local
(1)Autorităţile administraÅ£iei publice locale sunt obligate să colaboreze ºi să efectueze procedura de executare silită a creanÅ£elor fiscale datorate bugetelor locale ale unităţilor administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor.
(2)În situaţia în care debitorul nu are bunuri urmăribile pe raza teritorială a respectivei unităţi administrativ-teritoriale sau a subdiviziunii unităţii administrativ-teritoriale a municipiului, competenţa pentru efectuarea procedurii de executare silită revine organului fiscal local în a cărui rază teritorială se află bunurile urmăribile.
(3)Organul fiscal local din cadrul autorităţii administraţiei publice locale care administrează creanţele fiscale ale bugetului local al unei unităţi administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziune administrativ-teritorială a municipiului, denumit în prezentul articol autoritate solicitantă, solicită, în scris, organului fiscal local din cadrul autorităţii administraţiei publice locale în a cărui rază teritorială se află situate bunurile mobile sau imobile, denumit în prezentul articol autoritate solicitată, efectuarea procedurii de executare silită.
(4)Cererea conţine, în mod obligatoriu, următoarele informaţii:
a)datele de identificare ale debitorului;
b)valoarea creanţei de recuperat;
c)valoarea creanţelor fiscale accesorii stabilite, potrivit legii, până la data solicitării;
d)contul în care se virează sumele încasate;
e)orice date necesare pentru identificarea bunurilor urmăribile, dacă este cazul.
(5)Cererea este însoţită obligatoriu de o copie a titlului executoriu.
(6)Autoritatea solicitată confirmă, în scris, primirea cererii, în termen de 10 zile de la data primirii.
(7)Autoritatea solicitată poate refuza efectuarea procedurii de executare silită în următoarele cazuri:
a)titlul executoriu nu este valabil;
b)cererea nu conţine toate informaţiile prevăzute la alin. (4).
(8)Sumele realizate prin executare silită se virează autorităţii solicitante. Prevederile art. 256 se aplică în mod corespunzător.
Articolul 222
Executarea silită în cazul debitorilor solidari
(1)Organul de executare silită coordonator, în cazul debitorilor solidari, este cel în a cărui rază teritorială îºi are domiciliul fiscal debitorul despre care există indicii că deÅ£ine mai multe venituri sau bunuri urmăribile.
(2)Coordonarea executării silite în cazul în care s-a dispus atragerea răspunderii solidare în condiÅ£iile art. 25 ºi 26 revine organului de executare silită în a cărui rază teritorială îºi are domiciliul fiscal debitorul aflat în stare de insolvabilitate sau insolvenţă sau organul de executare silită competent, desemnat potrivit art. 30, după caz.
(3)Organul de executare silită coordonator înscrie în întregime debitul în evidenÅ£ele sale ºi ia măsuri de executare silită, comunicând întregul debit organelor de executare silită în a căror rază teritorială se află domiciliile fiscale ale celorlalÅ£i codebitori, aplicându-se dispoziÅ£iile art. 220.
(4)Organele de executare silită sesizate, cărora li s-a comunicat debitul, după înscrierea acestuia într-o evidenţă nominală, iau măsuri de executare silită ºi comunică organului de executare silită coordonator sumele realizate în contul debitorului, în termen de 10 zile de la realizarea acestora.
(5)Dacă organul de executare silită coordonator, care Å£ine evidenÅ£a întregului debit, constată că acesta a fost realizat prin actele de executare silită făcute de el însuºi ºi de celelalte organe sesizate potrivit alin. (4), el este obligat să ceară în scris acestora din urmă să înceteze de îndată executarea silită.
Articolul 223
Executorii fiscali
(1)Executarea silită se face de organul de executare silită competent prin intermediul executorilor fiscali. Aceºtia trebuie să deÅ£ină o legitimaÅ£ie de serviciu pe care trebuie să o prezinte în exercitarea activităţii.
(2)Executorul fiscal este împuternicit în faÅ£a debitorului ºi a terÅ£ilor prin legitimaÅ£ia de executor fiscal ºi delegaÅ£ie emisă de organul de executare silită.
(3)În scopul efectuării executării silite, executorii fiscali pot:
a)să intre în orice incintă de afaceri a debitorului, persoană juridică, sau în alte incinte unde acesta îºi păstrează bunurile, în scopul identificării bunurilor sau valorilor care pot fi executate silit, precum ºi să analizeze evidenÅ£a contabilă a debitorului în scopul identificării terÅ£ilor care datorează sau deÅ£in în păstrare venituri ori bunuri ale debitorului;
b)să intre în toate încăperile în care se găsesc bunuri sau valori ale debitorului, persoană fizică, precum ºi să cerceteze toate locurile în care acesta îºi păstrează bunurile;
c)să solicite ºi să cerceteze orice document sau element material care poate constitui o probă în determinarea bunurilor proprietate a debitorului;
d)să aplice sigilii asupra bunurilor, întocmind în acest sens proces-verbal;
e)să constate contravenÅ£ii ºi să aplice sancÅ£iuni potrivit legii.
(4)Executorul fiscal poate intra în încăperile ce reprezintă domiciliul sau reºedinÅ£a unei persoane fizice, cu consimţământul acesteia, iar în caz de refuz, organul de executare silită cere autorizarea instanÅ£ei judecătoreºti competente potrivit dispoziÅ£iilor Codului de procedură civilă, republicat.
(5)Accesul executorului fiscal în locuinţă, în incinta de afaceri sau în orice altă încăpere a debitorului, persoană fizică sau juridică, se poate efectua între orele 6,00-20,00, în orice zi lucrătoare. Executarea începută poate continua în aceeaºi zi sau în zilele următoare. ÃŽn cazuri temeinic justificate de pericolul înstrăinării unor bunuri, accesul în încăperile debitorului poate avea loc ºi la alte ore decât cele menÅ£ionate, precum ºi în zilele nelucrătoare, în baza autorizaÅ£iei prevăzute la alin. (4).
(6)ÃŽn absenÅ£a debitorului sau dacă acesta refuză accesul în oricare dintre încăperile prevăzute la alin. (3), executorul fiscal poate să pătrundă în acestea în prezenÅ£a unui reprezentant al poliÅ£iei ori al jandarmeriei sau a altui agent al forÅ£ei publice ºi a doi martori majori, fiind aplicabile prevederile alin. (4) ºi (5).
Articolul 224
Executarea silită împotriva veniturilor bugetului general consolidat
Impozitele, taxele, contribuÅ£iile sociale ºi orice alte venituri ale bugetului general consolidat nu pot fi urmărite de niciun creditor pentru nicio categorie de creanÅ£e în cadrul procedurii de executare silită.
Articolul 225
Executarea silită împotriva unei asocieri fără personalitate juridică
Pentru executarea silită a creanÅ£elor fiscale datorate de o asociere fără personalitate juridică, chiar dacă există un titlu executoriu pe numele asocierii, pot fi executate silit atât bunurile mobile ºi imobile ale asocierii, cât ºi bunurile personale ale membrilor acesteia.
Articolul 226
Titlul executoriu ºi condiÅ£iile pentru începerea executării silite
(1)Executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare silită competent potrivit art. 30.
(2)ÃŽn titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare silită prevăzut la alin. (1) se înscriu creanÅ£ele fiscale, principale ºi accesorii, neachitate la scadenţă, stabilite ºi individualizate în titluri de creanţă fiscală întocmite ºi comunicate în condiÅ£iile legii, precum ºi creanÅ£ele bugetare individualizate în alte înscrisuri care, potrivit legii, constituie titluri executorii. Niciun titlu executoriu nu se poate emite în absenÅ£a unui titlu de creanţă fiscală emis ºi comunicat în condiÅ£iile legii sau a unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
(3)Executarea silită a creanÅ£elor bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale se efectuează în baza hotărârii judecătoreºti sau a altui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
(4)Titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care se împlineºte scadenÅ£a sau termenul de plată prevăzut de lege.
(5)Modificarea titlului de creanţă atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător.
(6)Titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare silită competent conÅ£ine, pe lângă elementele prevăzute la art. 46, următoarele: cuantumul ºi natura sumelor datorate ºi neachitate, descrierea titlului de creanţă sau a înscrisului care constituie titlu executoriu, precum ºi temeiul legal al puterii executorii a titlului.
(7)Netransmiterea proceselor-verbale de constatare ºi sancÅ£ionare a contravenÅ£iilor în termen de 90 de zile de la comunicarea acestora către contravenient atrage, potrivit legii, răspunderea persoanelor care se fac vinovate de aceasta. Transmiterea cu întârziere a proceselor-verbale nu împiedică executarea silită a acestora în condiÅ£iile în care nu a intervenit prescripÅ£ia executării.
(8)ÃŽn cazul în care titlurile executorii emise de alte organe decât cele prevăzute la art. 30 alin. (1) nu cuprind unul dintre următoarele elemente: numele ºi prenumele sau denumirea debitorului, codul numeric personal, codul unic de înregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumul sumei datorate, temeiul legal, semnătura organului care l-a emis ºi dovada comunicării acestora, organul de executare silită restituie de îndată titlurile executorii organelor emitente.
(9)În cazul în care titlul executoriu i-a fost transmis spre executare de către un alt organ, organul de executare silită confirmă primirea, în termen de 30 de zile.
(10)InstituÅ£iile publice finanÅ£ate total sau parÅ£ial de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul Fondului naÅ£ional unic de asigurări sociale de sănătate ºi bugetul asigurărilor pentru ºomaj, după caz, care nu au organe de executare silită proprii, transmit titlurile executorii privind venituri ale bugetului general consolidat, spre executare silită, organelor fiscale din subordinea A.N.A.F. Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat.
(11)Instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii, care nu au organe de executare silită proprii, pot transmite titlurile executorii privind venituri proprii organului fiscal central sau, după caz, organului fiscal local. Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat sau la bugetul local, după caz.
(12)Instituţiile publice finanţate total sau parţial de la bugetul local, care nu au organe de executare silită proprii, transmit titlurile executorii privind venituri ale bugetului local, spre executare silită, organului fiscal local. Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul local.
(13)Instituţiile publice din subordinea unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale finanţate integral din venituri proprii, care nu au organe de executare silită proprii, pot transmite titlurile executorii privind venituri proprii organului fiscal local. Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul local.
Articolul 227
Reguli privind executarea silită
(1)Executarea silită se poate întinde asupra veniturilor ºi bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectuează numai în măsura necesară pentru realizarea creanÅ£elor fiscale ºi a cheltuielilor de executare. Executarea silită a bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, se efectuează, de regulă, în limita a 150% din valoarea creanÅ£elor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare, cu excepÅ£ia cazului în care din motive obiective în legătură cu situaÅ£ia patrimonială a debitorului acest nivel nu poate fi respectat.
(2)Sunt supuse sechestrării ºi valorificării bunurile urmăribile proprietate a debitorului, prezentate de acesta ºi/sau identificate de către organul de executare silită, în următoarea ordine:
a)bunurile mobile ºi imobile care nu sunt direct folosite în activitatea ce constituie principala sursă de venit;
b)bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate pentru desfăºurarea activităţii care constituie principala sursă de venit;
c)bunurile mobile ºi imobile ce se află temporar în deÅ£inerea altor persoane în baza contractelor de arendă, de împrumut, de închiriere, de concesiune, de leasing ºi altele;
d)ansamblu de bunuri în condiţiile prevederilor art. 246;
e)maºini-unelte, utilaje, materii prime ºi materiale ºi alte bunuri mobile, precum ºi bunuri imobile ce servesc activităţii care constituie principala sursă de venit;
f)produse finite.
(3)Organul fiscal poate trece la sechestrarea bunurilor din următoarea categorie din cele prevăzute la alin. (2) ori de câte ori valorificarea nu este posibilă.
(4)Bunurile supuse unui regim special de circulaţie pot fi urmărite numai cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.
(5)În cadrul procedurii de executare silită se pot folosi succesiv sau concomitent modalităţile de executare silită prevăzute de prezentul cod.
(6)Executarea silită a creanţelor fiscale nu se perimă.
(7)Executarea silită se desfăºoară până la stingerea creanÅ£elor fiscale înscrise în titlul executoriu, inclusiv a creanÅ£elor fiscale accesorii, ori a altor sume, datorate sau acordate potrivit legii prin acesta, precum ºi a cheltuielilor de executare.
(8)ÃŽn cazul în care prin titlul executoriu sunt prevăzute, după caz, creanÅ£e fiscale accesorii sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele se calculează de către organul de executare silită ºi se consemnează într-un proces-verbal care constituie titlu executoriu, care se comunică debitorului.
(9)Faţă de terÅ£i, inclusiv faţă de stat, o garanÅ£ie reală ºi celelalte sarcini reale asupra bunurilor au un grad de prioritate care se stabileºte de la momentul în care acestea au fost făcute publice prin oricare dintre metodele prevăzute de lege.
Articolul 227^1
Reguli speciale privind începerea sau continuarea executării silite
(1)Măsurile de executare silită se aplică diferenÅ£iat, în funcÅ£ie de cuantumul ºi vechimea creanÅ£elor fiscale.
(2)Procedura de aplicare a dispoziÅ£iilor alin. (1) se stabileºte prin ordin al preºedintelui AgenÅ£iei NaÅ£ionale de Administrare Fiscală.
Articolul 228
Obligaţia de informare
ÃŽn vederea începerii executării silite, organul de executare silită competent se poate folosi de mijloacele de probă prevăzute la art. 55, în vederea determinării averii ºi a venitului debitorului. La cererea organului fiscal, debitorul este obligat să furnizeze în scris, pe propria răspundere, informaÅ£iile solicitate.
Articolul 229
Precizarea naturii debitului
(1)ÃŽn toate actele de executare silită trebuie să se indice titlul executoriu ºi să se arate natura ºi cuantumul debitului ce face obiectul executării.
(2)Prin excepÅ£ie de la prevederile alin. (1), în toate actele de executare silită care privesc poprirea bancară, cu excepÅ£ia înºtiinţării debitorului privind înfiinÅ£area popririi, trebuie să se indice doar cuantumul total al obligaÅ£iilor fiscale ce fac obiectul popririi.
Articolul 230
Somaţia
(1)Executarea silită începe prin comunicarea somaţiei. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somaţiei nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somaţia este însoţită de un exemplar al titlului executoriu emis de organul de executare silită.
(2)SomaÅ£ia cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 46, următoarele: numărul dosarului de executare; suma pentru care se începe executarea silită; termenul în care cel somat urmează să plătească suma prevăzută în titlul executoriu, precum ºi indicarea consecinÅ£elor nerespectării acesteia.
(3)ÃŽn cazul în care debitorul are de încasat sume certe, lichide ºi exigibile de la autorităţi sau instituÅ£ii publice, executarea silită se continuă prin poprirea acestor sume ori de câte ori, ulterior comunicării somaÅ£iei, se depune la organul fiscal un document eliberat de autoritatea sau instituÅ£ia publică respectivă prin care se certifică că sumele sunt certe, lichide ºi exigibile. Prevederile art. 236 se aplică în mod corespunzător.
(4)Nu sunt considerate sume exigibile ºi nu sunt aplicabile prevederile alin. (3) sumelor aflate în litigiu.
(5)În cazul în care documentul prevăzut la alin. (3) a fost depus ulterior luării unor măsuri de executare silită potrivit prezentului cod, aceste măsuri se ridică după aplicarea măsurii popririi sumelor înscrise în documentul emis de autoritatea sau instituţia publică, în limita acestor sume, cu respectarea nivelului prevăzut la art. 227 alin. (1).
(6)În cazul în care documentul prevăzut la alin. (3) a fost depus ulterior stingerii sumelor pentru care s-a început executarea silită, acesta se ia în considerare pentru următoarele executări silite.
(7)Urmărirea imobilului, în baza somaÅ£iei prevăzute la alin. (1), se notează la cererea organului fiscal în cartea funciară, asupra bunurilor imobile ale debitorului, indiferent de modalitatea dreptului de proprietate, respectiv proprietate exclusivă, devălmăºie sau coproprietate.
Articolul 231
Drepturi ºi obligaÅ£ii ale terÅ£ului
Terţul nu se poate opune sechestrării unui bun al debitorului, invocând un drept de gaj, drept de ipotecă sau un privilegiu. Terţul participă la distribuirea sumelor rezultate din valorificarea bunului, potrivit legii.
Articolul 232
Evaluarea bunurilor supuse executării silite
(1)ÃŽnaintea valorificării bunurilor, acestea se evaluează. Evaluarea se efectuează de organul de executare silită prin experÅ£i evaluatori proprii sau prin experÅ£i evaluatori independenÅ£i. Evaluatorii independenÅ£i sunt desemnaÅ£i în condiÅ£iile art. 63. Atât evaluatorii proprii, cât ºi evaluatorii independenÅ£i sunt obligaÅ£i să îºi îndeplinească atribuÅ£iile ce le revin, astfel cum reies din prezentul cod, din actul prin care s-a dispus expertiza, precum ºi din actul prin care au fost numiÅ£i.
(2)Organul de executare silită actualizează preţul de evaluare ţinând cont de rata inflaţiei.
(3)Atunci când se consideră necesar, organul de executare silită procedează la o nouă evaluare.
(4)Organul de executare silită poate proceda la o nouă evaluare în situaţii cum sunt: când se constată modificări ale preţurilor de circulaţie pe piaţa liberă a bunurilor, când valoarea bunului s-a modificat prin deteriorări sau prin amenajări. Prevederile alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzător.
Articolul 233
Suspendarea executării silite
(1)Executarea silită se suspendă:
a)când suspendarea a fost dispusă de instanţă sau de creditor, în condiţiile legii;
b)la data comunicării aprobării înlesnirii la plată, în condiţiile legii;
c)în cazul prevăzut la art. 244;
d)pe o perioadă de cel mult 6 luni, în cazuri excepÅ£ionale, ºi doar o singură dată pentru acelaºi debitor, prin hotărâre a Guvernului, cu respectarea regulilor în materie de ajutor de stat.
e)în alte cazuri prevăzute de lege.
(2)Executarea silită se suspendă ºi în cazul în care, ulterior începerii executării silite, se depune o cerere de restituire/rambursare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decât creanÅ£a fiscală pentru care s-a început executarea silită. ÃŽn acest caz, executarea silită se suspendă la data depunerii cererii.
(2^1)Executarea silită se suspendă sau nu începe pentru creanţele fiscale stabilite printr-o decizie de organul fiscal competent dacă debitorul notifică organul fiscal, ulterior comunicării deciziei, cu privire la depunerea unei scrisori de garanţie/poliţe de asigurare de garanţie potrivit art. 235. Executarea silită continuă sau începe dacă debitorul nu depune scrisoarea de garanţie/poliţa de asigurare de garanţie în termen de 45 de zile de la data comunicării deciziei prin care sunt stabilite creanţele fiscale.
(2^2)Pe toată perioada suspendării executării silite potrivit alin. (2^1), creanţele fiscale ce fac obiectul suspendării nu se sting, cu excepţia situaţiei în care debitorul optează pentru stingerea acestora potrivit art. 165 alin. (8).
 (3)Pe perioada suspendării executării silite, actele de executare efectuate anterior, precum ºi orice alte măsuri de executare, inclusiv cele de indisponibilizare a bunurilor, veniturilor ori sumelor din conturile bancare, rămân în fiinţă.
(4)Suspendarea executării silite prin poprire bancară are ca efect încetarea indisponibilizării sumelor viitoare provenite din încasările zilnice în conturile în lei ºi în valută, începând cu data ºi ora comunicării către instituÅ£iile de credit a adresei de suspendare a executării silite prin poprire.
(5)Sumele existente în cont la data ºi ora comunicării adresei de suspendare a executării silite prin poprire înfiinÅ£ată de organul fiscal rămân indisponibilizate, debitorul putând dispune de acestea numai pentru efectuarea de plăţi în scopul:
a)achitării obligaţiilor fiscale administrate de organele fiscale competente;
b)achitării drepturilor salariale.
(6)ÃŽn cazul terÅ£ilor popriÅ£i, suspendarea executării silite are ca efect încetarea indisponibilizării sumelor datorate de aceºtia debitorului, atât a celor prezente, cât ºi a celor viitoare, până la o nouă comunicare din partea organului de executare silită privind continuarea măsurilor de executare silită prin poprire.
(7)ÃŽn cazul în care popririle înfiinÅ£ate de organul de executare silită generează imposibilitatea debitorului de a-ºi continua activitatea economică, cu consecinÅ£e sociale deosebite, organul fiscal poate dispune, la cererea debitorului ºi Å£inând seama de motivele invocate de acesta, fie suspendarea totală, fie suspendarea parÅ£ială a executării silite prin poprire. Suspendarea se poate dispune, o singură dată, pe parcursul a 2 ani calendaristici pentru o perioadă de cel mult 6 luni consecutive de la data comunicării către bancă sau alt terÅ£ poprit a actului de suspendare a popririi.
(8)Odată cu cererea de suspendare prevăzută la alin. (7), debitorul trebuie să indice bunurile libere de orice sarcini, oferite în vederea sechestrării, sau alte garanţii prevăzute de lege, la nivelul sumei pentru care s-a început executarea silită.
(9)Dispoziţiile alin. (8) nu se aplică în cazul în care valoarea bunurilor deja sechestrate de organul de executare silită acoperă valoarea creanţei pentru care s-a început executarea silită prin poprire.
(10)În situaţia în care la expirarea perioadei pentru care s-a aprobat suspendarea executării silite prin poprire creanţele fiscale nu au fost stinse în întregime, organul fiscal competent pentru administrarea acestor creanţe procedează la valorificarea garanţiilor prevăzute la alin. (8).
Articolul 234
ÃŽncetarea executării silite ºi ridicarea măsurilor de executare silită
(1)Executarea silită încetează dacă:
a)s-au stins integral obligaÅ£iile fiscale prevăzute în titlul executoriu, inclusiv obligaÅ£iile de plată accesorii, cheltuielile de executare ºi orice alte sume stabilite în sarcina debitorului, potrivit legii;
b)a fost desfiinţat titlul executoriu;
c)în alte cazuri prevăzute de lege.
(2)Măsurile de executare silită aplicate în condiţiile prezentului cod se ridică prin decizie întocmită în cel mult două zile de la data la care a încetat executarea silită, de către organul de executare silită. Nerespectarea termenului atrage răspunderea potrivit art. 341 alin. (2).
(3)În măsura în care creanţele fiscale înscrise în titluri executorii se sting prin plată, prin poprire sau prin alte modalităţi prevăzute de prezentul cod, sechestrele aplicate pe acele titluri asupra bunurilor, cu valoare mai mică ori egală cu suma creanţelor fiscale astfel stinse, se ridică, prin decizie întocmită de organul de executare silită, în cel mult două zile de la data stingerii.
(4)Organul de executare silită ridică poprirea bancară pentru sumele care depăºesc cuantumul creanÅ£elor înscrise în adresa de înfiinÅ£are a popririi în situaÅ£ia în care, din informaÅ£iile comunicate de bănci, rezultă că sumele indisponibilizate în favoarea organului de executare silită acoperă creanÅ£ele fiscale înscrise în adresa de înfiinÅ£are a popririi ºi sunt îndeplinite condiÅ£iile pentru realizarea creanÅ£ei.
(5)Poprirea bancară se ridică ºi în situaÅ£ia în care organul de executare silită constată că poprirea a rămas fără obiect.
Articolul 235
Suspendarea executării silite în cazul depunerii unei scrisori de garanţie/poliţă de asigurare de garanţie
(1)ÃŽn cazul contestaÅ£iilor formulate împotriva actelor administrative fiscale prin care se stabilesc creanÅ£e fiscale, potrivit prezentului cod, inclusiv pe timpul soluÅ£ionării acÅ£iunii în contencios administrativ, executarea silită se suspendă sau nu începe pentru obligaÅ£iile fiscale contestate dacă debitorul depune la organul fiscal competent o scrisoare de garanÅ£ie/poliţă de asigurare de garanÅ£ie la nivelul obligaÅ£iilor fiscale contestate ºi neachitate la data depunerii garanÅ£iei. Valabilitatea scrisorii de garanÅ£ie/poliÅ£ei de asigurare de garanÅ£ie trebuie să fie de minimum 6 luni de la data emiterii.
 (2)În situaţia în care pe perioada de valabilitate a scrisorii de garanţie/poliţei de asigurare de garanţie contestaţia ori acţiunea în contencios administrativ este respinsă, în totalitate sau în parte, organul fiscal execută garanţia în ultima zi de valabilitate a acesteia dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)contribuabilul/plătitorul nu plăteºte obligaÅ£iile fiscale pentru care s-a respins contestaÅ£ia sau acÅ£iunea în contencios administrativ;
b)contribuabilul/plătitorul nu depune o nouă scrisoare de garanţie/poliţă de asigurare de garanţie;
c)instanÅ£a judecătorească nu a dispus, prin hotărâre executorie, suspendarea executării actului administrativ fiscal potrivit Legii nr. 554/2004, cu modificările ºi completările ulterioare.
(3)Scrisoarea de garanţie/Poliţa de asigurare de garanţie rămâne fără obiect în următoarele situaţii:
a)contestaţia a fost admisă, în totalitate, de organul de soluţionare a contestaţiei;
b)actul administrativ fiscal contestat a fost desfiinţat, în totalitate, de către organul de soluţionare a contestaţiei;
c)acţiunea în contencios administrativ a fost admisă în totalitate;
d)instanÅ£a judecătorească admite, prin hotărâre executorie, cererea contribuabilului/plătitorului de suspendare a executării actului administrativ fiscal potrivit Legii nr. 554/2004, cu modificările ºi completările ulterioare;
e)dacă pe perioada soluţionării contestaţiei, în procedura administrativă sau în procedura de contencios administrativ, contribuabilul/plătitorul achită în totalitate obligaţiile fiscale contestate.
(4)În situaţia în care contribuabilul/plătitorul achită parţial obligaţiile fiscale contestate, acesta are posibilitatea de a redimensiona garanţia în mod corespunzător.
(5)Pe toată perioada suspendării executării silite potrivit prezentului articol, creanţele fiscale ce fac obiectul suspendării nu se sting, cu excepţia situaţiei în care debitorul optează pentru stingerea acestora potrivit art. 165 alin. (8).
(6)Pe toată perioada suspendării executării silite potrivit prezentului articol, pentru creanÅ£ele fiscale ce fac obiectul suspendării organul fiscal nu emite ºi nu comunică decizii referitoare la obligaÅ£iile fiscale accesorii.
Secţiunea a 2-a
Executarea silită prin poprire
Articolul 236
Executarea silită a sumelor ce se cuvin debitorilor
(1)Sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri ºi disponibilităţi băneºti în lei ºi în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deÅ£inute ºi/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terÅ£e persoane sau pe care aceºtia le vor datora ºi/sau deÅ£ine în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.
(2)Sumele reprezentând credite nerambursabile ori finanţări primite de la instituţii sau organizaţii naţionale ori internaţionale pentru derularea unor programe ori proiecte nu sunt supuse executării silite prin poprire, în cazul în care împotriva beneficiarului acestora a fost pornită procedura executării silite.
 (3)ÃŽn cazul sumelor urmăribile reprezentând venituri ºi disponibilităţi în valută, băncile sunt autorizate să efectueze convertirea în lei a sumelor în valută, fără consimţământul titularului de cont, la cursul de schimb afiºat de acestea pentru ziua respectivă.
(4)Sumele ce reprezintă venituri băneºti ale debitorului persoană fizică, realizate ca angajat, pensiile de orice fel, precum ºi ajutoarele sau indemnizaÅ£iile cu destinaÅ£ie specială sunt supuse urmăririi la plătitorul venitului numai în condiÅ£iile Codului de procedură civilă, republicat, cu modificările ulterioare.
 (5)Poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice se înfiinÅ£ează de către organul de executare silită, printr-o adresă care se comunică terÅ£ului poprit, cu respectarea termenului prevăzut la art. 230 ºi cu înºtiinÅ£area debitorului despre înfiinÅ£area popririi.
(6)Poprirea nu este supusă validării.
(7)Poprirea înfiinÅ£ată anterior, ca măsură asigurătorie, devine executorie potrivit art. 213 alin. (2) ºi (3). ÃŽn acest caz, organul fiscal transmite terÅ£ului poprit o adresă de înfiinÅ£are a popririi executorii. Totodată, despre această măsură va fi înºtiinÅ£at ºi debitorul.
 (8)Poprirea se consideră înfiinÅ£ată din momentul primirii adresei de înfiinÅ£are de către terÅ£ul poprit. ÃŽn acest sens, terÅ£ul poprit este obligat să înregistreze atât ziua, cât ºi ora primirii adresei de înfiinÅ£are a popririi.
(9)După înfiinţarea popririi, terţul poprit este obligat:
a)să plătească, de îndată sau după data la care creanÅ£a devine exigibilă, organului fiscal suma reÅ£inută ºi cuvenită, în contul indicat de organul de executare silită;
b)să indisponibilizeze bunurile mobile necorporale poprite, înºtiinţând despre aceasta organul de executare silită;
c)în cazul înfiinţării popririi asigurătorii, cu excepţia popririi asigurătorii asupra sumelor din conturile bancare, să vireze, de îndată sau după data la care creanţa devine exigibilă, organului fiscal suma indicată, în contul de garanţii menţionat de organul de executare silită. Suma virată reprezintă o garanţie în sensul art. 211 lit. a).
(10)ÃŽn situaÅ£ia în care, la data comunicării adresei de înfiinÅ£are a popririi, terÅ£ul poprit nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit sau nu va datora în viitor asemenea sume în temeiul unor raporturi juridice existente, înºtiinÅ£ează despre acest fapt organul de executare silită în termen de 5 zile de la primirea adresei de înfiinÅ£are a popririi.
(11)ÃŽn cazul în care sumele datorate debitorului sunt poprite de mai mulÅ£i creditori, terÅ£ul poprit anunţă în scris despre aceasta pe creditori ºi procedează la distribuirea sumelor potrivit ordinii de preferinţă prevăzute la art. 258.
(12)Pentru stingerea creanţelor fiscale, debitorii titulari de conturi bancare pot fi urmăriţi prin poprire asupra sumelor din conturile bancare, prevederile alin. (5) aplicându-se în mod corespunzător.
 (13)ÃŽn măsura în care este necesar, pentru achitarea sumei datorate la data sesizării băncii, potrivit alin. (12), sumele existente, precum ºi cele viitoare provenite din încasările zilnice în conturile în lei ºi în valută sunt indisponibilizate în limita sumei necesare pentru realizarea obligaÅ£iei ce se execută silit, astfel cum aceasta rezultă din adresa de înfiinÅ£are a popririi. Băncile au obligaÅ£ia să plătească sumele indisponibilizate în contul indicat de organul de executare silită în termen de 3 zile de la indisponibilizare.
(14)Din momentul indisponibilizării, respectiv de la data ºi ora primirii adresei de înfiinÅ£are a popririi asupra disponibilităţilor băneºti, băncile nu procedează la decontarea documentelor de plată primite, respectiv la debitarea conturilor debitorilor, ºi nu acceptă alte plăţi din conturile acestora până la achitarea integrală a obligaÅ£iilor fiscale înscrise în adresa de înfiinÅ£are a popririi, cu excepÅ£ia:
a)sumelor necesare plăţii drepturilor salariale, inclusiv a impozitelor ºi contribuÅ£iilor aferente acestora, reÅ£inute la sursă, dacă, potrivit declaraÅ£iei pe propria răspundere a debitorului sau reprezentantului său legal, rezultă că debitorul nu deÅ£ine alte disponibilităţi băneºti;
b)sumelor necesare plăţii accizelor de către antrepozitarii autorizaÅ£i. ÃŽn acest caz, debitorul prezintă instituÅ£iei de credit odată cu dispoziÅ£ia de plată ºi copia certificată, conform cu originalul, a autorizaÅ£iei de antrepozitar;
c)sumelor necesare plăţii accizelor, în numele antrepozitarilor autorizaţi, de către cumpărătorii de produse energetice;
d)sumelor necesare plăţii obligaÅ£iilor fiscale de care depinde menÅ£inerea valabilităţii înlesnirii. ÃŽn acest caz, debitorul va prezenta instituÅ£iei de credit odată cu dispoziÅ£ia de plată ºi copia certificată, conform cu originalul, a documentului prin care s-a aprobat înlesnirea la plată.
(15)Pe perioada popririi asigurătorii, băncile acceptă plăţi din conturile debitorilor dispuse pentru stingerea sumelor prevăzute la alin. (14), precum ºi pentru stingerea obligaÅ£iilor fiscale aferente bugetelor administrate de organul fiscal care a înfiinÅ£at poprirea.
(16)ÃŽncălcarea prevederilor alin. (9), (11), (13), (14) ºi (18) atrage nulitatea oricărei plăţi.
(17)ÃŽn cazul în care executarea silită este suspendată ori încetează, potrivit legii, organul de executare silită înºtiinÅ£ează de îndată, în scris, instituÅ£iile de credit ori, după caz, terÅ£ul poprit pentru sistarea, temporară, totală sau parÅ£ială a indisponibilizării conturilor ºi reÅ£inerilor. ÃŽn caz contrar instituÅ£ia de credit este obligată să procedeze potrivit dispoziÅ£iilor alin. (13) ºi (14).
(18)ÃŽn situaÅ£ia în care titlurile executorii nu pot fi onorate în aceeaºi zi, instituÅ£iile de credit urmăresc executarea acestora din încasările zilnice realizate în contul debitorului.
(19)Dispoziţiile alin. (11) se aplică în mod corespunzător.
Articolul 237
Executarea silită a terţului poprit
(1)Dacă terÅ£ul poprit înºtiinÅ£ează organul de executare silită că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, dar din informaÅ£iile ºi documentele deÅ£inute organul fiscal are indicii că terÅ£ul poprit datorează asemenea sume debitorului, precum ºi în cazul în care se invocă alte neregularităţi privind înfiinÅ£area popririi, instanÅ£a judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terÅ£ului poprit, la cererea organului de executare silită ori a altei părÅ£i interesate, pe baza probelor administrate, dispune cu privire la menÅ£inerea sau desfiinÅ£area popririi.
(2)Judecata se face de urgenţă ºi cu precădere.
(3)Pe baza hotărârii de menţinere a popririi, care constituie titlu executoriu, organul de executare silită poate începe executarea silită a terţului poprit, în condiţiile prezentului cod.
Secţiunea a 3-a
Executarea silită a bunurilor mobile
Articolul 238
Executarea silită a bunurilor mobile
(1)Sunt supuse executării silite orice bunuri mobile ale debitorului, cu excepţiile prevăzute de lege.
(2)ÃŽn cazul debitorului persoană fizică nu pot fi supuse executării silite, fiind necesare vieÅ£ii ºi muncii debitorului, precum ºi familiei sale:
a)bunurile mobile de orice fel care servesc la continuarea studiilor ºi la formarea profesională, precum ºi cele strict necesare exercitării profesiei sau a altei ocupaÅ£ii cu caracter permanent, inclusiv cele necesare desfăºurării activităţii agricole, cum sunt uneltele, seminÅ£ele, îngrăºÄƒmintele, furajele ºi animalele de producÅ£ie ºi de lucru;
b)bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului ºi familiei sale, precum ºi obiectele de cult religios, dacă nu sunt mai multe de acelaºi fel;
c)alimentele necesare debitorului ºi familiei sale pe timp de două luni, iar dacă debitorul se ocupă exclusiv cu agricultura, alimentele strict necesare până la noua recoltă;
d)combustibilul necesar debitorului ºi familiei sale pentru încălzit ºi pentru prepararea hranei, socotit pentru 3 luni de iarnă;
e)obiectele necesare persoanelor cu handicap sau destinate îngrijirii persoanelor bolnave;
f)bunurile declarate neurmăribile prin alte dispoziţii legale.
(3)Bunurile debitorului persoană fizică necesare desfăºurării activităţii în calitate de profesionist nu sunt exceptate de la executare silită.
(4)Executarea silită a bunurilor mobile se face prin sechestrarea ºi valorificarea acestora, chiar dacă acestea se află la un terÅ£. Sechestrul se instituie printr-un proces-verbal. ÃŽn cazul sechestrării autovehiculelor, prevederile art. 740 din Codul de procedură civilă, republicat, sunt aplicabile în mod corespunzător.
(5)Pentru bunurile mobile anterior sechestrate ca măsură asiguratorie nu este necesară o nouă sechestrare.
(6)Executorul fiscal, la începerea executării silite, este obligat să verifice dacă bunurile prevăzute la alin. (5) se găsesc la locul aplicării sechestrului ºi dacă nu au fost substituite sau degradate, precum ºi să sechestreze alte bunuri ale debitorului, în cazul în care cele găsite la verificare nu sunt suficiente pentru stingerea creanÅ£ei.
(7)Bunurile nu se sechestrează dacă:
a)prin valorificarea acestora nu s-ar putea acoperi decât cel mult cheltuielile executării silite;
b)valoarea acestora este mai mică de 1% în cazul în care valoarea obligaţiilor de plată este peste 500.000 lei.
 (8)Prin sechestrul înfiinÅ£at asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobândeºte un drept de gaj care conferă acestuia în raport cu alÅ£i creditori aceleaºi drepturi ca ºi dreptul de gaj în sensul prevederilor dreptului comun.
(9)De la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicţii atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpă.
(10)Actele de dispoziţie care ar interveni ulterior indisponibilizării prevăzute la alin. (9) sunt lovite de nulitate absolută.
(11)ÃŽn cazurile în care nu au fost luate măsuri asigurătorii pentru realizarea integrală a creanÅ£ei fiscale ºi la începerea executării silite se constată că există pericolul evident de înstrăinare, substituire sau sustragere de la urmărire a bunurilor urmăribile ale debitorului, sechestrarea lor va fi aplicată odată cu comunicarea somaÅ£iei.
Articolul 239
Procesul-verbal de sechestru
(1)Procesul-verbal de sechestru cuprinde:
a)denumirea organului de executare silită, indicarea locului, a datei ºi a orei când s-a făcut sechestrul;
b)numele ºi prenumele executorului fiscal care aplică sechestrul, numărul legitimaÅ£iei ºi al delegaÅ£iei;
c)numărul dosarului de executare, data ºi numărul de înregistrare a somaÅ£iei, precum ºi titlul executoriu în baza căruia se face executarea silită;
d)temeiul legal în baza căruia se face executarea silită;
e)sumele datorate pentru a căror executare silită se aplică sechestrul, inclusiv cele reprezentând obligaÅ£ii fiscale accesorii, precum ºi actul normativ în baza căruia a fost stabilită obligaÅ£ia fiscală de plată;
f)numele, prenumele ºi domiciliul debitorului persoană fizică ori, în lipsa acestuia, ale persoanei majore care locuieºte împreună cu debitorul sau denumirea ºi sediul debitorului, numele, prenumele ºi domiciliul altor persoane majore care au fost de faţă la aplicarea sechestrului, precum ºi alte elemente de identificare a acestor persoane;
g)descrierea bunurilor mobile sechestrate ºi indicarea valorii estimative a fiecăruia, după aprecierea executorului fiscal, pentru identificarea ºi individualizarea acestora, menÅ£ionându-se starea de uzură ºi eventualele semne particulare ale fiecărui bun, precum ºi dacă s-au luat măsuri spre neschimbare, cum sunt punerea de sigilii, custodia ori ridicarea de la locul unde se află, sau de administrare ori conservare a acestora, după caz, iar în cazul imobilelor, dacă sunt cunoscute, numărul cadastral ºi numărul de carte funciară;
h)menÅ£iunea că evaluarea urmează a se face înaintea începerii procedurii de valorificare, în cazul în care executorul fiscal nu a putut evalua bunul deoarece acesta necesită cunoºtinÅ£e de specialitate;
i)menţiunea făcută de debitor privind existenţa sau inexistenţa unui drept de gaj, ipotecă ori privilegiu, după caz, constituit în favoarea unei alte persoane pentru bunurile sechestrate;
j)numele, prenumele ºi adresa persoanei căreia i s-au lăsat bunurile, precum ºi locul de depozitare a acestora, după caz;
k)eventualele obiecţii făcute de persoanele de faţă la aplicarea sechestrului;
l)menÅ£iunea că, în cazul în care în termen de 15 zile de la data încheierii procesului-verbal de sechestru debitorul nu plăteºte obligaÅ£iile fiscale, se procedează la valorificarea bunurilor sechestrate;
m)semnătura executorului fiscal care a aplicat sechestrul ºi a tuturor persoanelor care au fost de faţă la sechestrare. Dacă vreuna dintre aceste persoane nu poate sau nu vrea să semneze, executorul fiscal menÅ£ionează această împrejurare.
(2)Câte un exemplar al procesului-verbal de sechestru se predă debitorului sub semnătură sau i se comunică la domiciliul ori sediul acestuia, precum ºi, atunci când este cazul, custodelui, acesta din urmă semnând cu menÅ£iunea de primire a bunurilor în păstrare.
(3)ÃŽn vederea valorificării, organul de executare silită este obligat să verifice dacă bunurile sechestrate se găsesc la locul menÅ£ionat în procesul-verbal de sechestru, precum ºi dacă nu au fost substituite sau degradate.
(4)Când bunurile sechestrate găsite cu ocazia verificării nu sunt suficiente pentru realizarea creanÅ£ei fiscale, organul de executare silită efectuează investigaÅ£iile necesare pentru identificarea ºi urmărirea altor bunuri ale debitorului.
(5)Dacă se constată că bunurile nu se găsesc la locul menţionat în procesul-verbal de sechestru sau dacă au fost substituite ori degradate, executorul fiscal încheie proces-verbal de constatare. Pentru bunurile găsite cu prilejul investigaţiilor efectuate conform alin. (4) se încheie procesul-verbal de sechestru.
(6)Dacă se sechestrează ºi bunuri gajate pentru garantarea creanÅ£elor altor creditori, organul de executare silită trimite ºi acestora câte un exemplar din procesul-verbal de sechestru.
(7)Executorul fiscal care constată că bunurile fac obiectul unui sechestru anterior consemnează aceasta în procesul-verbal, la care anexează o copie de pe procesele-verbale de sechestru respective. Prin acelaºi proces-verbal executorul fiscal declară sechestrate, când este necesar, ºi alte bunuri pe care le identifică.
(8)Bunurile înscrise în procesele-verbale de sechestru încheiate anterior se consideră sechestrate ºi în cadrul noii executări silite. ÃŽn acest sens se întocmeºte un proces-verbal adiÅ£ional la procesele-verbale de sechestru încheiate anterior, cu indicarea titlurilor executorii ºi cuantumul obligaÅ£iilor fiscale născute ulterior procesului-verbal de sechestru iniÅ£ial. Procesul-verbal adiÅ£ional se comunică debitorului, cât ºi celorlalte părÅ£i interesate care au drepturi reale sau sarcini asupra bunului sechestrat, după caz, Biroului de carte funciară ori Arhivei Electronice de GaranÅ£ii Reale Mobiliare. Prin procesul-verbal creditorul fiscal îºi menÅ£ine dreptul de gaj sau ipotecă pe care îl conferă procesul-verbal de sechestru în raport cu alÅ£i creditori.
(9)ÃŽn cazul în care executorul fiscal constată că în legătură cu bunurile sechestrate s-au săvârºit fapte care pot constitui infracÅ£iuni consemnează aceasta în procesul-verbal de sechestru ºi are obligaÅ£ia de a sesiza de îndată organele judiciare competente.
Articolul 240
Custodele
(1)Bunurile mobile sechestrate pot fi lăsate în custodia debitorului, a creditorului sau a altei persoane desemnate de organul de executare silită ori de executorul fiscal, după caz, ori pot fi ridicate ºi depozitate de către acesta. Atunci când bunurile sunt lăsate în custodia debitorului sau a altei persoane desemnate conform legii ºi când se constată că există pericol de substituire ori de degradare, executorul fiscal poate aplica sigiliul asupra bunurilor.
(2)ÃŽn cazul în care bunurile sechestrate constau în sume de bani în lei sau în valută, titluri de valoare, obiecte de metale preÅ£ioase, pietre preÅ£ioase, obiecte de artă, colecÅ£ii de valoare, acestea se ridică ºi se depun, în termen de 48 de ore de la sechestrare, la unităţile specializate. Bunurile care constau în sume de bani în lei, obiecte de metale preÅ£ioase, pietre preÅ£ioase sechestrate pot fi depozitate de organul de executare silită sau de executorul fiscal, după caz, în termen de 48 de ore de la sechestrare, ºi la unităţile teritoriale ale Trezoreriei Statului, care au calitatea de depozitar al acestora. Sumele de bani în lei se pot vira/depune de entităţile publice care le-au sechestrat într-un cont de disponibil deschis la unităţile teritoriale ale Trezoreriei Statului prin care îºi gestionează bugetul propriu, codificat cu codul de identificare fiscală al acestora. ÃŽn cazul în care entităţile publice care le-au sechestrat nu au personalitate juridică, contul de disponibil se codifică cu codul de identificare fiscală al entităţii publice cu personalitate juridică din structura căreia face parte entitatea publică respectivă. Contul de disponibil deschis la unităţile Trezoreriei Statului nu este purtător de dobândă, iar pentru operaÅ£iunile efectuate prin intermediul acestuia nu se percep comisioane. Unităţile teritoriale ale Trezoreriei Statului depozitare ale obiectelor de metale preÅ£ioase ºi ale pietrelor preÅ£ioase sechestrate, precum ºi procedura de depunere, manipulare ºi depozitare se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin ordin al ministrului finanÅ£elor publice. ÃŽn situaÅ£ia în care este necesară încercarea/analiza/expertiza/marcarea obiectelor de metale preÅ£ioase, pietrelor preÅ£ioase sechestrate depuse la unităţile teritoriale ale Trezoreriei Statului, entităţilor publice cu personalitate juridică din structura cărora face parte organul de executare silită sau executorul fiscal, după caz, le revine responsabilitatea efectuării acestor operaÅ£iuni prin intermediul instituÅ£iilor publice care au astfel de atribuÅ£ii potrivit prevederilor legale în vigoare.
 (3)Cel care primeºte bunurile în custodie semnează procesul-verbal de sechestru.
(4)ÃŽn cazul în care custodele este o altă persoană decât debitorul sau creditorul, organul de executare silită îi stabileºte acestuia o remuneraÅ£ie Å£inând seama de activitatea depusă.
Articolul 241
ÃŽnlocuirea bunurilor sechestrate
La solicitarea debitorului, organul fiscal poate înlocui sechestrul asupra unui bun cu sechestrul asupra altui bun ºi numai dacă bunul oferit în vederea sechestrării este liber de orice sarcini. DispoziÅ£iile art. 227 alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzător.
Secţiunea a 4-a
Executarea silită a bunurilor imobile
Articolul 242
Executarea silită a bunurilor imobile
(1)Sunt supuse executării silite bunurile imobile proprietate a debitorului, dispoziţiile art. 238 alin. (7) lit. b) aplicându-se în mod corespunzător. În situaţia în care debitorul deţine bunuri în proprietate comună cu alte persoane, executarea silită se întinde numai asupra bunurilor atribuite debitorului în urma partajului judiciar, respectiv asupra sultei.
 (2)Executarea silită imobiliară se întinde de plin drept ºi asupra bunurilor accesorii bunului imobil, prevăzute de Codul civil. Bunurile accesorii nu pot fi urmărite decât odată cu imobilul.
(3)ÃŽn cazul debitorului persoană fizică nu poate fi supus executării silite spaÅ£iul minim locuit de debitor ºi familia sa, stabilit în conformitate cu normele legale în vigoare.
(4)DispoziÅ£iile alin. (3) nu sunt aplicabile în cazurile în care executarea silită se face pentru stingerea creanÅ£elor fiscale rezultate din săvârºirea de infracÅ£iuni.
(5)Executorul fiscal care aplică sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru, dispoziÅ£iile art. 238 alin. (9)-(11), art. 239 alin. (1) ºi (2) ºi art. 241 fiind aplicabile. ÃŽn acest caz, procesul-verbal de sechestru va cuprinde ºi numărul cadastral, ºi numărul de carte funciară, dacă acestea reies din documentele prezentate de debitor.
 (6)Sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile în temeiul alin. (5) constituie ipotecă legală.
(7)Dreptul de ipotecă conferă creditorului fiscal în raport cu alÅ£i creditori aceleaºi drepturi ca ºi dreptul de ipotecă, în sensul prevederilor dreptului comun.
(8)Pentru bunurile imobile sechestrate, organul de executare silită care a instituit sechestrul va solicita de îndată biroului de cadastru ºi publicitate imobiliară intabularea ipotecii legale în cartea funciară, în termenele ºi condiÅ£iile prevăzute de lege, anexând un exemplar al procesului-verbal de sechestru.
 (9)Biroul de cadastru ºi publicitate imobiliară în raza căruia este situat imobilul comunică organului de executare silită, la cererea acestuia, în termen de 10 zile, un extras de carte funciară pentru informare sau un certificat de sarcini, după caz. Titularii drepturilor reale ºi sarcinilor constituite asupra imobilului urmărit trebuie înºtiinÅ£aÅ£i de către organul de executare silită ºi chemaÅ£i la termenele fixate pentru vânzarea bunului imobil ºi distribuirea preÅ£ului.
 (10)Creditorii debitorului, alţii decât titularii drepturilor prevăzute la alin. (9), sunt obligaţi ca, în termen de 30 de zile de la intabularea ipotecii legale în cartea funciară, să comunice în scris organului de executare silită titlurile pe care le au pentru bunul imobil respectiv.
Articolul 243
Instituirea administratorului-sechestru
(1)La instituirea sechestrului ºi în tot cursul executării silite, organul de executare silită poate numi un administrator-sechestru, dacă această măsură este necesară pentru administrarea imobilului urmărit, a chiriilor, a arendei ºi a altor venituri obÅ£inute din administrarea acestuia, inclusiv pentru apărarea în litigii privind imobilul respectiv.
(2)Administrator-sechestru poate fi numit creditorul, debitorul ori altă persoană fizică sau juridică.
(3)Administratorul-sechestru consemnează veniturile încasate potrivit alin. (1) la unităţile abilitate ºi depune recipisa la organul de executare silită.
(4)Când administrator-sechestru este numită o altă persoană decât creditorul sau debitorul, organul de executare silită îi fixează o remuneraţie ţinând seama de activitatea depusă.
(5)Ori de câte ori este necesar, administratorul-sechestru este obligat să prezinte organului de executare silită situaÅ£ia veniturilor ºi a cheltuielilor făcute cu administrarea bunului imobil sechestrat.
Articolul 244
Suspendarea executării silite a bunurilor imobile
(1)După primirea procesului-verbal de sechestru, debitorul poate solicita organului de executare silită, în termen de 15 zile de la comunicare, să îi aprobe ca plata integrală a creanţelor fiscale să se facă din veniturile bunului imobil urmărit sau din alte venituri ale sale pe timp de cel mult 6 luni.
(2)De la data aprobării cererii debitorului, executarea silită începută asupra bunului imobil se suspendă.
(3)Pentru motive temeinice, organul de executare silită poate relua executarea silită imobiliară înainte de expirarea termenului de 6 luni.
(4)Dacă debitorul persoană juridică căruia i s-a aprobat suspendarea conform prevederilor alin. (2) se sustrage ulterior de la executare silită sau îºi provoacă insolvabilitatea, sunt aplicabile în mod corespunzător prevederile art. 25.
Secţiunea a 5-a
Executarea silită a altor bunuri
Articolul 245
Executarea silită a fructelor neculese ºi a recoltelor prinse de rădăcini
(1)Executarea silită a fructelor neculese ºi a recoltelor prinse de rădăcini, care sunt ale debitorului, se efectuează în conformitate cu prevederile prezentului cod privind bunurile imobile.
(2)Pentru executarea silită a recoltelor ºi a fructelor culese sunt aplicabile prevederile prezentului cod privind bunurile mobile.
(3)Organul de executare silită hotărăºte, după caz, valorificarea fructelor neculese sau a recoltelor aºa cum sunt prinse de rădăcini ori după ce vor fi culese.
Articolul 246
Executarea silită a unui ansamblu de bunuri
(1)Bunurile mobile ºi/sau imobile, proprietate a debitorului, pot fi valorificate individual ºi/sau în ansamblu dacă organul de executare silită apreciază că astfel acestea pot fi vândute în condiÅ£ii mai avantajoase.
(2)Organul de executare silită îºi poate schimba opÅ£iunea în orice fază a executării, cu reluarea procedurii.
(3)Pentru executarea silită a bunurilor prevăzute la alin. (1) organul de executare silită procedează la sechestrarea acestora, potrivit prevederilor prezentului cod.
(4)Prevederile secÅ£iunii a 3-a privind executarea silită a bunurilor mobile ºi ale secÅ£iunii a 4-a privind executarea silită a bunurilor imobile, precum ºi ale art. 253 privind plata în rate se aplică în mod corespunzător.
Secţiunea a 6-a
Valorificarea bunurilor sechestrate
Articolul 247
Modalităţi de valorificare a bunurilor sechestrate
(1)În cazul în care creanţa fiscală nu este stinsă în termen de 15 zile de la data încheierii procesului-verbal de sechestru, se procedează, fără efectuarea altei formalităţi, la valorificarea bunurilor sechestrate, cu excepţia situaţiilor în care, potrivit legii, s-a dispus desfiinţarea sechestrului sau suspendarea executării silite.
(2)Pentru a realiza executarea silită cu rezultate cât mai avantajoase, Å£inând seama atât de interesul legitim ºi imediat al creditorului, cât ºi de drepturile ºi obligaÅ£iile debitorului urmărit, organul de executare silită procedează la valorificarea bunurilor sechestrate în una dintre modalităţile prevăzute de dispoziÅ£iile legale în vigoare ºi care, faţă de datele concrete ale cauzei, se dovedesc a fi mai eficiente.
(3)În sensul alin. (2) organul de executare silită competent procedează la valorificarea bunurilor sechestrate prin:
a)înţelegerea părţilor;
b)vânzare în regim de consignaţie a bunurilor mobile;
c)vânzare directă;
d)vânzare la licitaţie, inclusiv prin mijloace electronice;
e)alte modalităţi admise de lege, inclusiv valorificarea bunurilor prin case de licitaţii, agenţii imobiliare sau societăţi de brokeraj, după caz.
(3^1)Procedura de vânzare la licitaţie prin mijloace electronice se aprobă astfel:
a)prin ordin al preºedintelui A.N.A.F., în cazul creanÅ£elor administrate de organul fiscal central;
b)prin ordin al ministrului dezvoltării regionale, administraÅ£iei publice ºi fondurilor europene, cu avizul Ministerului FinanÅ£elor Publice, în cazul creanÅ£elor administrate de organul fiscal local.
 (4)Dacă au fost sechestrate bunuri perisabile sau supuse degradării, acestea pot fi vândute în regim de urgenţă. Evaluarea ºi valorificarea acestor bunuri se efectuează de către organele fiscale, la preÅ£ul pieÅ£ei.
(5)Procedura de evaluare ºi valorificare se aprobă astfel:
a)prin ordin al preºedintelui A.N.A.F., în cazul creanÅ£elor administrate de organul fiscal central;
b)prin ordin al ministrului dezvoltării regionale ºi administraÅ£iei publice, cu avizul Ministerului FinanÅ£elor Publice, în cazul creanÅ£elor administrate de organul fiscal local.
 (6)Dacă din cauza unei contestaÅ£ii sau a unei învoieli între părÅ£i data, locul ori ora vânzării directe sau la licitaÅ£ie a fost schimbată de organul de executare silită, se efectuează alte publicaÅ£ii ºi anunÅ£uri, potrivit art. 250.
Articolul 248
Valorificarea bunurilor sechestrate potrivit înţelegerii părţilor
(1)Valorificarea bunurilor potrivit înÅ£elegerii părÅ£ilor se realizează de debitorul însuºi, cu acordul organului de executare silită, astfel încât să se asigure o recuperare corespunzătoare a creanÅ£ei fiscale. Debitorul este obligat să prezinte în scris organului de executare silită propunerile ce i s-au făcut ºi nivelul de acoperire a creanÅ£elor fiscale, indicând numele ºi adresa potenÅ£ialului cumpărător, precum ºi termenul în care acesta din urmă va achita preÅ£ul propus.
(2)PreÅ£ul propus de cumpărător ºi acceptat de organul de executare silită nu poate fi mai mic decât preÅ£ul de evaluare.
(3)Organul de executare silită, după analiza propunerilor prevăzute la alin. (1), comunică aprobarea indicând termenul ºi contul bugetar în care preÅ£ul bunului trebuie plătit de cumpărător.
(4)Indisponibilizarea prevăzută la art. 238 alin. (9) ºi (10) se ridică după creditarea contului bugetar prevăzut la alin. (3).
Articolul 249
Valorificarea bunurilor sechestrate prin vânzare directă
(1)Valorificarea bunurilor prin vânzare directă se poate realiza în următoarele cazuri:
a)pentru bunurile prevăzute la art. 247 alin. (4);
b)înaintea începerii procedurii de valorificare prin licitaţie, dacă se recuperează integral creanţa fiscală;
c)după finalizarea unei licitaÅ£ii, dacă bunul/bunurile sechestrat/e nu a/au fost vândute ºi se oferă cel puÅ£in preÅ£ul de evaluare.
(2)Vânzarea directă se realizează prin încheierea unui proces-verbal care constituie titlu de proprietate.
(3)În cazul în care organul de executare silită înregistrează în condiţiile prevăzute la alin. (1) mai multe cereri, vinde bunul persoanei care oferă cel mai mare preţ faţă de preţul de evaluare.
(4)Vânzarea directă a bunurilor se face chiar dacă se prezintă un singur cumpărător.
Articolul 250
Vânzarea bunurilor sechestrate la licitaţie
(1)Pentru valorificarea bunurilor sechestrate prin vânzare la licitaÅ£ie organul de executare silită este obligat să efectueze publicitatea vânzării cu cel puÅ£in 10 zile înainte de data fixată pentru desfăºurarea licitaÅ£iei.
(2)Publicitatea vânzării se realizează prin afiºarea anunÅ£ului privind vânzarea la sediul organului de executare silită, al primăriei în a cărei rază teritorială se află bunurile sechestrate, la sediul ºi domiciliul debitorului, la locul vânzării, dacă acesta este altul decât cel unde se află bunurile sechestrate, pe imobilul scos la vânzare, în cazul vânzării bunurilor imobile, ºi prin anunÅ£uri într-un cotidian local ºi în pagina de internet a organului fiscal, precum ºi prin alte modalităţi gratuite care asigură publicitatea vânzării.
 (3)Despre data, ora ºi locul licitaÅ£iei trebuie înºtiinÅ£aÅ£i ºi debitorul, custodele, administratorul-sechestru, precum ºi titularii drepturilor reale ºi ai sarcinilor care grevează bunul urmărit.
(4)Anunţul privind vânzarea cuprinde următoarele elemente:
a)denumirea organului fiscal emitent;
b)data la care a fost emis;
c)numele ºi semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, ºi ºtampila organului fiscal emitent;
d)numărul dosarului de executare silită;
e)bunurile care se oferă spre vânzare ºi descrierea lor sumară;
f)preţul de evaluare ori preţul de pornire a licitaţiei, în cazul vânzării la licitaţie, pentru fiecare bun oferit spre vânzare;
g)indicarea, dacă este cazul, a drepturilor reale ºi a privilegiilor care grevează bunurile;
h)data, ora ºi locul vânzării;
i)invitaÅ£ia, pentru toÅ£i cei care pretind vreun drept asupra bunurilor, să înºtiinÅ£eze despre aceasta organul de executare silită înainte de data stabilită pentru vânzare;
j)invitaÅ£ia către toÅ£i cei interesaÅ£i în cumpărarea bunurilor să se prezinte la termenul de vânzare la locul fixat în acest scop ºi până la acel termen să prezinte oferte de cumpărare;
k)menţiunea că ofertanţii sunt obligaţi să depună în cazul vânzării la licitaţie, până la termenul prevăzut la alin. (7), o taxă de participare ori o scrisoare de garanţie, reprezentând 10% din preţul de pornire a licitaţiei;
m)data afiºÄƒrii publicaÅ£iei de vânzare;
n)obligaţii ce revin cumpărătorului potrivit prevederilor legale speciale, cum ar fi obligaţiile de mediu, obligaţiile de conservare a patrimoniului naţional sau altele asemenea;
o)alte informaţii de interes pentru cumpărător, dacă sunt cunoscute de organul fiscal.
(5)Licitaţia se ţine la locul unde se află bunurile sechestrate sau la locul stabilit de organul de executare silită, după caz.
(6)Debitorul este obligat să permită ţinerea licitaţiei în spaţiile pe care le deţine, dacă sunt adecvate acestui scop.
(7)Pentru participarea la licitaţie ofertanţii depun, cu cel puţin o zi înainte de data licitaţiei, următoarele documente:
a)oferta de cumpărare;
b)dovada plăţii taxei de participare sau a constituirii garanţiei sub forma scrisorii de garanţie, potrivit alin. (15) ori (16);
c)împuternicirea persoanei care îl reprezintă pe ofertant;
d)pentru persoanele juridice române, copie de pe certificatul unic de înregistrare eliberat de oficiul registrului comerţului;
e)pentru persoanele juridice străine, actul de înmatriculare tradus în limba română;
f)pentru persoanele fizice române, copie de pe actul de identitate;
g)pentru persoanele fizice străine, copie de pe actul de identitate/paºaport.
(8)Ofertele de cumpărare pot fi depuse direct sau transmise prin poºtă. Nu se admit oferte telefonice, telegrafice, transmise prin telex sau telefax.
(9)Persoanele înscrise la licitaÅ£ie se pot prezenta ºi prin mandatari care trebuie să îºi justifice calitatea prin procură specială autentică. Debitorul nu poate licita nici personal, nici prin persoană interpusă.
(10)ÃŽn cazul plăţii taxei de participare la licitaÅ£ie prin decontare bancară sau prin mandat poºtal, executorul fiscal verifică, la data Å£inerii licitaÅ£iei, creditarea contului curent general al Trezoreriei Statului indicat de organul de executare silită pentru virarea acesteia.
(11)PreÅ£ul de pornire a licitaÅ£iei este preÅ£ul de evaluare pentru prima licitaÅ£ie, diminuat cu 25% pentru a doua licitaÅ£ie ºi cu 50% pentru următoarele licitaÅ£ii.
(12)Licitaţia începe de la cel mai mare preţ din ofertele de cumpărare scrise, dacă acesta este superior celui prevăzut la alin. (11), iar în caz contrar începe de la acest din urmă preţ.
(13)Adjudecarea se face în favoarea participantului care a oferit cel mai mare preţ, dar nu mai puţin decât preţul de pornire. În cazul prezentării unui singur ofertant la licitaţie, comisia poate să îl declare adjudecatar dacă acesta oferă cel puţin preţul de pornire a licitaţiei.
(14)În situaţia în care nici la a treia licitaţie nu se vinde bunul, se organizează o nouă licitaţie. În acest caz bunul va fi vândut la cel mai mare preţ oferit, chiar dacă acesta este inferior preţului de pornire a licitaţiei, dar nu mai mic decât cuantumul taxei de participare la licitaţie.
 (14^1)Prin excepţie de la prevederile alin. (14), în cazul în care se valorifică bunuri imobile, iar la licitaţie se prezintă un singur ofertant, vânzarea se face doar în condiţiile în care se oferă cel puţin preţul de pornire a licitaţiei.
 (15)Taxa de participare reprezintă 10% din preÅ£ul de pornire a licitaÅ£iei ºi se plăteºte în lei la unitatea teritorială a Trezoreriei Statului. ÃŽn termen de 5 zile de la data întocmirii procesului-verbal de licitaÅ£ie, organul fiscal restituie taxa de participare participanÅ£ilor care au depus oferte de cumpărare ºi care nu au fost declaraÅ£i adjudecatari, iar în cazul adjudecării, taxa se reÅ£ine în contul preÅ£ului. Taxa de participare nu se restituie ofertanÅ£ilor care nu s-au prezentat la licitaÅ£ie, celui care a refuzat încheierea procesului-verbal de adjudecare, precum ºi adjudecatarului care nu a plătit preÅ£ul. Taxa de participare care nu se restituie se face venit la bugetul de stat, cu excepÅ£ia cazului în care executarea silită este organizată de organul fiscal local, caz în care taxa de participare se face venit la bugetul local.
(16)Pentru participarea la licitaÅ£ie, ofertanÅ£ii pot constitui ºi garanÅ£ii, în condiÅ£iile legii, sub forma scrisorii de garanÅ£ie.
(17)Scrisoarea de garanÅ£ie, constituită în condiÅ£iile alin. (16), se valorifică de organul de executare silită în cazul în care ofertantul este declarat adjudecatar ºi/sau în situaÅ£iile prevăzute la alin. (15) teza a treia.
Articolul 251
Comisia de licitaţie
(1)Vânzarea la licitaÅ£ie a bunurilor sechestrate este organizată de o comisie condusă de un preºedinte.
(2)Comisia de licitaţie este constituită din 3 persoane desemnate de conducătorul organului fiscal.
(3)Comisia de licitaÅ£ie verifică ºi analizează documentele de participare ºi afiºează la locul licitaÅ£iei, cu cel puÅ£in o oră înaintea începerii acesteia, lista cuprinzând ofertanÅ£ii care au depus documentaÅ£ia completă de participare.
(4)OfertanÅ£ii se identifică după numărul de ordine de pe lista de participare, după care preºedintele comisiei anunţă obiectul licitaÅ£iei, precum ºi modul de desfăºurare a acesteia.
(5)La termenele fixate pentru Å£inerea licitaÅ£iei executorul fiscal dă citire mai întâi anunÅ£ului de vânzare ºi apoi ofertelor scrise primite până la data prevăzută la art. 250 alin. (7).
(6)Dacă la prima licitaţie nu s-au prezentat ofertanţi sau nu s-a obţinut cel puţin preţul de pornire a licitaţiei conform art. 250 alin. (11), organul de executare silită fixează un termen în cel mult 30 de zile, în vederea ţinerii celei de-a doua licitaţii.
(7)În cazul în care nu s-a obţinut preţul de pornire nici la a doua licitaţie ori nu s-au prezentat ofertanţi, organul de executare silită fixează un termen în cel mult 30 de zile, în vederea ţinerii celei de-a treia licitaţii.
(8)La a treia licitaţie creditorii urmăritori sau intervenienţi nu pot să adjudece bunurile oferite spre vânzare la un preţ mai mic de 50% din preţul de evaluare.
(9)Pentru fiecare termen de licitaţie se efectuează o nouă publicitate a vânzării, conform prevederilor art. 250.
(10)După licitarea fiecărui bun se întocmeºte un proces-verbal privind desfăºurarea ºi rezultatul licitaÅ£iei.
(11)ÃŽn procesul-verbal prevăzut la alin. (10) se menÅ£ionează, pe lângă elementele prevăzute la art. 46, ºi următoarele: datele de identificare ale cumpărătorului; numărul dosarului de executare silită; indicarea bunurilor adjudecate, a preÅ£ului la care bunul a fost adjudecat ºi a taxei pe valoarea adăugată, dacă este cazul; toÅ£i cei care au participat la licitaÅ£ie ºi sumele oferite de fiecare participant, precum ºi, dacă este cazul, menÅ£ionarea situaÅ£iilor în care vânzarea nu s-a realizat.
Articolul 252
Adjudecarea
(1)După adjudecarea bunului adjudecatarul este obligat să plătească preţul, diminuat cu contravaloarea taxei de participare, în lei, în numerar la o unitate a Trezoreriei Statului sau prin decontare bancară, în cel mult 5 zile de la data adjudecării.
(2)Dacă adjudecatarul nu plăteºte preÅ£ul, licitaÅ£ia se reia în termen de 10 zile de la data adjudecării. ÃŽn acest caz, adjudecatarul este obligat să plătească cheltuielile prilejuite de noua licitaÅ£ie ºi, în cazul în care preÅ£ul obÅ£inut la noua licitaÅ£ie este mai mic, diferenÅ£a de preÅ£. Adjudecatarul poate să achite preÅ£ul oferit iniÅ£ial ºi să facă dovada achitării acestuia până la termenul prevăzut la art. 250 alin. (7), caz în care este obligat numai la plata cheltuielilor cauzate de noua licitaÅ£ie.
(3)Cu sumele încasate din eventuala diferenţă de preţ, percepute în temeiul alin. (2), se sting creanţele fiscale înscrise în titlul executoriu în baza căruia s-a început executarea silită.
(4)Dacă la următoarea licitaţie bunul nu a fost vândut, fostul adjudecatar este obligat să plătească toate cheltuielile prilejuite de urmărirea acestuia.
(5)Suma reprezentând diferenÅ£a de preÅ£ ºi/sau cheltuielile prevăzute la alin. (1) ºi (4) se stabilesc de organul de executare silită, prin proces-verbal, care constituie titlu executoriu potrivit prezentului cod. Contestarea procesului-verbal se face potrivit procedurii prevăzute la titlul VIII.
(6)Termenul prevăzut la alin. (1) se aplică ºi în cazul valorificării conform înÅ£elegerii părÅ£ilor sau prin vânzare directă.
Articolul 253
Plata în rate
(1)ÃŽn cazul vânzării la licitaÅ£ie a bunurilor, cumpărătorii pot solicita plata preÅ£ului în rate, cu un avans de minimum 50% din preÅ£ul de adjudecare a bunului ºi cu plata unei dobânzi sau majorări de întârziere, după caz, stabilite conform prezentului cod. Organul de executare silită stabileºte printr-un proces-verbal condiÅ£iile ºi termenele de plată a diferenÅ£ei de preÅ£. Prevederile art. 252 alin. (1) se aplică în mod corespunzător pentru plata avansului. Dobânda sau majorarea de întârziere, după caz, se datorează din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 252 alin. (1) ºi până la data stingerii diferenÅ£ei de preÅ£.
(2)Prin excepţie de la alin. (1), în cazul creanţelor administrate de organul fiscal central, contribuabilii nu pot solicita plata în rate a preţului, în situaţia în care diferenţa de preţ aferentă bunului valorificat are o valoare mai mică de 5.000 lei.
(3)Diferenţa de preţ se poate plăti, în condiţiile prezentului articol, de cumpărător pe o perioada de:
a)cel mult 12 luni, în cazul vânzării la licitaţie a bunurilor mobile;
b)cel mult 24 de luni, în cazul vânzării la licitaţie a bunurilor imobile.
(4)Procesul-verbal prevăzut la alin. (1) devine titlu executoriu în condiÅ£iile în care cumpărătorul nu respectă condiÅ£iile ºi termenele stabilite prin acesta.
(5)Organul de executare silită, odată cu întocmirea procesului-verbal prevăzut la alin. (1) ºi a procesului-verbal de adjudecare, instituie sechestru asigurător asupra bunului valorificat cu plata în rate.
(6)Un exemplar al procesului-verbal de sechestru asigurător se comunică Arhivei Electronice de Garanţii Reale Mobiliare ori, după caz, biroului de carte funciară însoţit de un exemplar al procesului-verbal de adjudecare.
(7)În cazul neplăţii avansului prevăzut la alin. (1), dispoziţiile art. 252 se aplică în mod corespunzător.
(8)Suma reprezentând dobânda sau majorarea de întârziere, după caz, nu stinge creanÅ£ele fiscale pentru care s-a început executarea silită ºi constituie venit al bugetului de stat ori local, după caz. DispoziÅ£iile art. 227 alin. (8) se aplică în mod corespunzător.
(9)ÃŽn cazul în care cumpărătorul căruia i s-a încuviinÅ£at plata preÅ£ului în rate nu plăteºte diferenÅ£a de preÅ£ în condiÅ£iile ºi la termenele stabilite, el poate fi executat silit pentru suma rămasă de plată, în temeiul procesului-verbal prevăzut la alin. (1).
(10)Până la încasarea diferenţei de preţ, creanţele fiscale înscrise în titlurile executorii ce au stat la baza sechestrului pentru care s-a realizat valorificarea bunului cu plata în rate nu se sting, prin nicio altă modalitate, în limita diferenţei de preţ rămase de achitat.
(11)Pentru creanţele prevăzute la alin. (10) se suspendă executarea silită până la încasarea diferenţei de preţ.
Articolul 254
Procesul-verbal de adjudecare
(1)Organul de executare silită încheie procesul-verbal de adjudecare, în termen de cel mult 5 zile de la plata în întregime a preÅ£ului sau a avansului prevăzut la art. 253 alin. (1), dacă bunul a fost vândut cu plata în rate. Procesul-verbal de adjudecare constituie titlu de proprietate ºi serveºte la intabulare în cartea funciară, transferul dreptului de proprietate operând la data încheierii acestuia. Câte un exemplar al procesului-verbal de adjudecare se transmite organului de executare silită coordonator, după caz, debitorului ºi cumpărătorului.
 (2)Procesul-verbal de adjudecare întocmit în condiÅ£iile alin. (1) cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 46, ºi următoarele menÅ£iuni:
a)numărul dosarului de executare silită;
b)numărul ºi data procesului-verbal de desfăºurare a licitaÅ£iei;
c)datele de identificare ale cumpărătorului;
d)datele de identificare ale debitorului;
e)preÅ£ul la care s-a adjudecat bunul ºi taxa pe valoarea adăugată, dacă este cazul;
f)modalitatea de plată a diferenţei de preţ în cazul în care vânzarea s-a făcut cu plata în rate;
g)datele de identificare a bunului, cu menÅ£ionarea numărului cadastral ºi de carte funciară, după caz;
h)menţiunea că acest document constituie titlu de proprietate;
i)semnătura cumpărătorului sau a reprezentantului său legal, după caz.
 (3)În cazul valorificării bunurilor prin vânzare directă sau licitaţie, predarea bunului către cumpărător se face de către organul de executare silită pe bază de proces-verbal de predare-primire.
 (4)ÃŽn cazul vânzării bunurilor mobile, după plata preÅ£ului, executorul fiscal întocmeºte în termen de 5 zile un proces-verbal de adjudecare care constituie titlu de proprietate.
(5)Procesul-verbal de adjudecare întocmit în condiÅ£iile alin. (4) cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 46, ºi elementele prevăzute la alin. (2) din prezentul articol, cu excepÅ£ia lit. f) ºi h), precum ºi menÅ£iunea că acest document constituie titlu de proprietate.
 (6)În cazul valorificării bunurilor prin vânzare directă sau licitaţie, predarea bunului către cumpărător se face de către organul de executare silită pe bază de proces-verbal de predare-primire.
Articolul 255
Reluarea procedurii de valorificare a bunurilor sechestrate
(1)Dacă bunurile supuse executării silite nu au putut fi valorificate prin modalităţile prevăzute la art. 247, se procedează astfel:
a)în cazul bunurilor imobile organul de executare silită menÅ£ine măsura de indisponibilizare, până la împlinirea termenului de prescripÅ£ie; în cadrul acestui termen organul de executare silită poate relua oricând procedura de valorificare ºi poate, după caz, să ia măsura numirii, menÅ£inerii ori schimbării administratorului-sechestru;
b)în cazul bunurilor mobile, se consideră că acestea nu au valoare de piaţă ºi se restituie debitorului; odată cu restituirea bunului mobil organul fiscal ridică ºi sechestrul; dispoziÅ£iile art. 234 alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător.
(2)În cazul bunurilor prevăzute la alin. (1) lit. a), cu ocazia reluării procedurii în cadrul termenului de prescripţie, dacă organul de executare silită consideră că nu se impune o nouă evaluare, preţul de pornire a licitaţiei nu poate fi mai mic de 50% din preţul de evaluare a bunurilor. Bunul va fi vândut la cel mai mare preţ oferit, chiar dacă acesta este inferior preţului de pornire a licitaţiei, dar nu mai mic decât cuantumul taxei de participare la licitaţie, cu excepţia situaţiei în care se prezintă un singur ofertant, când vânzarea se realizează la cel puţin preţul de pornire a licitaţiei.
 (3)ÃŽn cazul în care debitorii cărora urmează să li se restituie bunurile nu se mai află la domiciliul fiscal declarat ºi, în urma demersurilor întreprinse, nu au putut fi identificaÅ£i, organul fiscal procedează la înºtiinÅ£area acestora, cu procedura prevăzută pentru comunicarea prin publicitate potrivit art. 47, că bunul în cauză este păstrat la dispoziÅ£ia proprietarului până la împlinirea termenului de prescripÅ£ie, după care urmează a fi valorificat potrivit dispoziÅ£iilor legale privind valorificarea bunurilor intrate în proprietatea privată a statului, dacă legea nu prevede altfel.
(4)Cele arătate la alin. (3) se consemnează într-un proces-verbal întocmit de organul fiscal.
(5)În cazul bunurilor imobile, în baza procesului-verbal prevăzut la alin. (4) în condiţiile legii urmează a fi sesizată instanţa judecătorească competentă cu acţiune în constatarea dreptului de proprietate privată a statului asupra bunului respectiv.

Capitolul IX - Cheltuieli

Articolul 256
Cheltuieli de executare silită
(1)Cheltuielile ocazionate cu efectuarea procedurii de executare silită sunt în sarcina debitorului.
(2)Prin excepÅ£ie de la prevederile alin. (1), în cazul creanÅ£elor fiscale administrate de organul fiscal central, cheltuielile generate de comunicarea somaÅ£iei ºi a adresei de înfiinÅ£are a popririi sunt suportate de organul fiscal central.
(3)Suma cheltuielilor cu executarea silită se stabileºte de organul de executare, prin proces-verbal, care constituie titlu executoriu potrivit prezentului cod ºi are la bază documente privind cheltuielile efectuate.
(4)Cheltuielile de executare silită a creanţelor fiscale se avansează de organul de executare silită, din bugetul acestuia.
(5)Cheltuielile de executare silită care nu au la bază documente care să ateste că au fost efectuate în scopul executării silite nu sunt în sarcina debitorului urmărit.
(6)Sumele recuperate în contul cheltuielilor de executare silită se fac venit la bugetul din care au fost avansate, cu excepţia sumelor reprezentând cheltuieli de executare silită a creanţelor fiscale administrate de organul fiscal central, care se fac venit la bugetul de stat, dacă legea nu prevede altfel.

Capitolul X - Eliberarea ºi distribuirea sumelor realizate prin executare silită

Articolul 257
Sumele realizate din executare silită
(1)Suma realizată în cursul procedurii de executare silită reprezintă totalitatea sumelor încasate după comunicarea somaţiei prin orice modalitate prevăzută de prezentul cod.
(2)Sumele realizate din executare silită potrivit alin. (1) sting creanÅ£ele fiscale în ordinea vechimii titlurilor executorii, cu excepÅ£ia sumelor realizate prin poprire. ÃŽn cadrul titlului executoriu se sting mai întâi creanÅ£ele fiscale principale, în ordinea vechimii, ºi apoi creanÅ£ele fiscale accesorii, în ordinea vechimii. Prevederile art. 165 alin. (3) referitoare la ordinea vechimii sunt aplicabile în mod corespunzător. Sumele realizate ca urmare a popririi sting creanÅ£ele fiscale în ordinea vechimii titlurilor executorii, pentru care s-a înfiinÅ£at poprirea.
 (3)Prin excepÅ£ie de la prevederile alin. (2), în cazul sumelor realizate prin plată sau compensare, stingerea se face potrivit prevederilor art. 163 ºi 165.
(4)Dacă suma ce reprezintă atât creanÅ£a fiscală, cât ºi cheltuielile de executare este mai mică decât suma realizată prin executare silită, cu diferenÅ£a se procedează la compensare, potrivit art. 167, sau se restituie, la cerere, debitorului, după caz.
(5)Despre sumele de restituit debitorul trebuie înºtiinÅ£at de îndată.
(6)Prin excepÅ£ie de la prevederile art. 226 alin. (10)-(13), sumele realizate în cursul procedurii de executare silită efectuate în baza titlurilor executorii transmise organului fiscal de către alte instituÅ£ii sau autorităţi publice ºi care se fac venit potrivit legii speciale la alte bugete se virează de către organul fiscal în conturile indicate de instituÅ£ia sau autoritatea solicitantă sau în titlul executoriu, după caz, în termen de 15 zile de la încheierea procesului-verbal de distribuire a sumelor încasate în procedura de executare silită.
Articolul 258
Ordinea de distribuire
(1)ÃŽn cazul în care executarea silită a fost pornită de mai mulÅ£i creditori sau când până la eliberarea ori distribuirea sumei rezultate din executare au depus ºi alÅ£i creditori titlurile lor, organele prevăzute la art. 220 procedează la distribuirea sumei potrivit următoarei ordini de preferinţă, dacă legea nu prevede altfel:
a)creanÅ£ele reprezentând cheltuielile de orice fel, făcute cu urmărirea ºi conservarea bunurilor al căror preÅ£ se distribuie, inclusiv cheltuielile făcute în interesul comun al creditorilor;
b)cheltuielile de înmormântare a debitorului, în raport cu condiÅ£ia ºi starea acestuia;
c)creanÅ£ele reprezentând salarii ºi alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite ºomerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru întreÅ£inerea ºi îngrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporară de muncă, pentru prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea sau întărirea sănătăţii, ajutoarele de deces, acordate în cadrul asigurărilor sociale de stat, precum ºi creanÅ£ele reprezentând obligaÅ£ia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii;
d)creanţele rezultând din obligaţii de întreţinere, alocaţii pentru copii sau de plată a altor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existenţă;
e)creanÅ£ele fiscale provenite din impozite, taxe, contribuÅ£ii sociale ºi din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului Trezoreriei Statului, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale ºi bugetelor fondurilor speciale, inclusiv amenzile cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale;
f)creanţele rezultând din împrumuturi acordate de stat;
g)creanţele reprezentând despăgubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietăţii publice prin fapte ilicite;
h)creanÅ£ele rezultând din împrumuturi bancare, din livrări de produse, prestări de servicii sau executări de lucrări, precum ºi din chirii, redevenÅ£e ori arenzi;
i)alte creanţe.
(2)Pentru plata creanÅ£elor care au aceeaºi ordine de preferinţă, dacă legea nu prevede altfel, suma realizată din executare se repartizează între creditori proporÅ£ional cu creanÅ£a fiecăruia.
Articolul 259
Reguli privind eliberarea ºi distribuirea
(1)Creditorii fiscali care au un privilegiu prin efectul legii ºi care îndeplinesc condiÅ£ia de publicitate sau posesie a bunului mobil au prioritate, în condiÅ£iile prevăzute la art. 227 alin. (9), la distribuirea sumei rezultate din vânzare faţă de alÅ£i creditori care au garanÅ£ii reale asupra bunului respectiv.
(2)Accesoriile creanţei principale prevăzute în titlul executoriu urmează ordinea de preferinţă a creanţei principale.
(3)Dacă există creditori care, asupra bunului vândut, au drepturi de gaj, ipotecă sau alte drepturi reale, despre care organul de executare silită a luat cunoºtinţă în condiÅ£iile art. 239 alin. (6) ºi ale art. 242 alin. (9), la distribuirea sumei rezultate din vânzarea bunului, creanÅ£ele lor sunt plătite înaintea creanÅ£elor prevăzute la art. 258 alin. (1) lit. b). ÃŽn acest caz, organul de executare silită este obligat să îi înºtiinÅ£eze din oficiu pe creditorii în favoarea cărora au fost conservate aceste sarcini, pentru a participa la distribuirea preÅ£ului.
(4)Creditorii care nu au participat la executarea silită pot depune titlurile lor în vederea participării la distribuirea sumelor realizate prin executare silită, numai până la data întocmirii de către organele de executare silită a procesului-verbal privind eliberarea sau distribuirea acestor sume.
(5)Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silită se efectuează numai după trecerea unui termen de 15 zile de la data depunerii sumei, când organul de executare silită procedează, după caz, la eliberarea ori distribuirea sumei, cu înºtiinÅ£area părÅ£ilor ºi a creditorilor care ºi-au depus titlurile.
(6)Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silită se consemnează de executorul fiscal de îndată într-un proces-verbal, care se semnează de toţi cei îndreptăţiţi.
(7)Cel nemulţumit de modul în care se face eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silită poate cere executorului fiscal să consemneze în procesul-verbal obiecţiile sale.
(8)După întocmirea procesului-verbal prevăzut la alin. (6) niciun creditor nu mai este în drept să ceară să participe la distribuirea sumelor rezultate din executarea silită.

Capitolul XI - Contestaţia la executare silită

Articolul 260
Contestaţia la executare silită
(1)Persoanele interesate pot face contestaÅ£ie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare silită, precum ºi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiÅ£iile legii.
(2)Dispoziţiile privind suspendarea provizorie a executării silite prevăzute de Codul de procedură civilă, republicat, nu sunt aplicabile.
(3)ContestaÅ£ia poate fi făcută ºi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicÅ£ional ºi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
(4)ContestaÅ£ia se introduce la instanÅ£a judecătorească competentă ºi se judecă în procedură de urgenţă.
Articolul 261
Termen de contestare
(1)Contestaţia se poate face în termen de 15 zile, sub sancţiunea decăderii, de la data când:
a)contestatorul a luat cunoºtinţă de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somaÅ£iei sau din altă înºtiinÅ£are primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod;
b)contestatorul a luat cunoºtinţă, potrivit lit. a), de refuzul organului de executare silită de a îndeplini un act de executare;
c)cel interesat a luat cunoºtinţă, potrivit lit. a), de eliberarea sau distribuirea sumelor pe care le contestă.
(2)Contestaţia prin care o terţă persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă cel mai târziu în termen de 15 zile după efectuarea executării.
(3)Neintroducerea contestaÅ£iei în termenul prevăzut la alin. (2) nu îl împiedică pe cel deal treilea să îºi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, potrivit dreptului comun.
Articolul 262
Judecarea contestaţiei
(1)La judecarea contestaÅ£iei instanÅ£a citează ºi organul de executare silită în a cărui rază teritorială se găsesc bunurile urmărite ori, în cazul executării prin poprire, îºi are sediul sau domiciliul terÅ£ul poprit.
(2)La cererea părţii interesate instanţa poate decide, în cadrul contestaţiei la executare, asupra împărţirii bunurilor pe care debitorul le deţine în proprietate comună cu alte persoane.
(3)Dacă admite contestaÅ£ia la executare, instanÅ£a, după caz, poate dispune anularea actului de executare contestat sau îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării înseºi, anularea sau lămurirea titlului executoriu ori efectuarea actului de executare a cărui îndeplinire a fost refuzată.
(4)ÃŽn cazul anulării actului de executare contestat sau al încetării executării înseºi ºi al anulării titlului executoriu, instanÅ£a poate dispune prin aceeaºi hotărâre să i se restituie celui îndreptăţit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor ori din reÅ£inerile prin poprire.
(5)ÃŽn cazul respingerii contestaÅ£iei contestatorul poate fi obligat, la cererea organului de executare silită, la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executării, iar când contestaÅ£ia a fost exercitată cu rea-credinţă, el poate fi obligat ºi la plata unei amenzi potrivit art. 720 alin. (3) din Codul de procedură civilă, republicat.

Capitolul XII - Stingerea creanţelor fiscale prin alte modalităţi

Articolul 263
Darea în plată
(1)CreanÅ£ele fiscale administrate de organul fiscal central, cu excepÅ£ia celor cu reÅ£inere la sursă ºi a accesoriilor aferente acestora, a drepturilor vamale ºi a altor creanÅ£e transmise spre colectare organului fiscal central, precum ºi creanÅ£ele fiscale administrate de organul fiscal local pot fi stinse, la cererea debitorului, oricând, cu acordul creditorului fiscal, prin trecerea în proprietatea publică a statului sau, după caz, a unităţii administrativ-teritoriale a bunurilor imobile reprezentând construcÅ£ie ºi teren aferent, precum ºi terenuri fără construcÅ£ii, după caz, chiar dacă acestea sunt supuse executării silite de către organul fiscal competent, potrivit prezentului cod.
(2)În cazul creanţelor fiscale stinse prin dare în plată, data stingerii este data procesului-verbal de trecere în proprietatea publică a bunului imobil.
(3)DispoziÅ£iile alin. (1) sunt aplicabile ºi debitorilor prevăzuÅ£i la art. 24 alin. (1) lit. a). ÃŽn acest caz, prin excepÅ£ie de la prevederile alin. (1), bunurile imobile oferite în vederea stingerii prin dare în plată trebuie să nu fie supuse executării silite ºi să nu fie grevate de alte sarcini cu excepÅ£ia ipotecii constituite în condiÅ£iile art. 24 alin. (1) lit. a).
(4)În termen de 90 de zile de la data comunicării procesului-verbal de trecere în proprietatea publică a bunului imobil, instituţia care a solicitat preluarea în administrare a bunului are obligaţia de a efectua demersurile pentru iniţierea hotărârii de constituire a dreptului de administrare potrivit art. 867 din Codul civil.
(5)ÃŽn scopul prevăzut la alin. (1), organul fiscal transmite cererea, însoÅ£ită de propunerile sale, comisiei numite prin ordin al ministrului finanÅ£elor publice sau, după caz, prin hotărâre a autorităţii deliberative. ÃŽn aceleaºi condiÅ£ii se stabileºte ºi documentaÅ£ia care însoÅ£eºte cererea.
(6)Comisia prevăzută la alin. (5) analizează cererea numai în condiÅ£iile existenÅ£ei unor solicitări de preluare în administrare, potrivit legii, a acestor bunuri din care să rezulte că bunurile respective urmează a fi destinate uzului ºi interesului public ºi numai dacă s-a efectuat inspecÅ£ia fiscală la respectivul contribuabil. Comisia hotărăºte, prin decizie, asupra modului de soluÅ£ionare a cererii. ÃŽn cazul admiterii cererii, comisia dispune organului fiscal competent încheierea procesului-verbal de trecere în proprietatea publică a bunului imobil ºi stingerea creanÅ£elor fiscale. Comisia poate respinge cererea în situaÅ£ia în care bunurile imobile oferite nu sunt destinate uzului sau interesului public.
(7)Procesul-verbal de trecere în proprietatea publică a bunului imobil constituie titlu de proprietate.
(8)În cazul în care operaţiunea de transfer al proprietăţii bunurilor imobile prin dare în plată este taxabilă, cu valoarea stabilită, potrivit legii, plus taxa pe valoarea adăugată, se stinge cu prioritate taxa pe valoarea adăugată aferentă operaţiunii de dare în plată.
(9)Bunurile imobile trecute în proprietatea publică conform alin. (1) sunt date în administrare în condiÅ£iile legii, cu condiÅ£ia menÅ£inerii, pe o perioadă de 5 ani, a uzului ºi a interesului public. Până la intrarea în vigoare a actului prin care s-a dispus darea în administrare, imobilul se află în custodia instituÅ£iei care a solicitat preluarea în administrare. InstituÅ£ia care are bunul în custodie are obligaÅ£ia inventarierii acestuia, potrivit legii.
(10)La data întocmirii procesului-verbal pentru trecerea în proprietatea publică a statului a bunului imobil încetează măsura de indisponibilizare a acestuia, precum ºi calitatea de administrator-sechestru a persoanelor desemnate conform legii, dacă este cazul.
(11)Eventualele cheltuieli de administrare efectuate în perioada cuprinsă între data încheierii procesului-verbal de trecere în proprietatea publică a statului a bunurilor imobile ºi preluarea în administrare prin hotărâre a Guvernului sunt suportate de instituÅ£ia publică solicitantă. ÃŽn cazul în care Guvernul hotărăºte darea în administrare către altă instituÅ£ie publică decât cea solicitantă, cheltuielile de administrare se suportă de instituÅ£ia publică căreia i-a fost atribuit bunul în administrare.
(12)ÃŽn cazul în care bunurile imobile trecute în proprietatea publică conform prezentului cod au fost revendicate ºi restituite, potrivit legii, terÅ£elor persoane, debitorul este obligat la plata sumelor stinse prin această modalitate. CreanÅ£ele fiscale renasc la data la care bunurile imobile au fost restituite terÅ£ului.
(13)ÃŽn cazul în care, în interiorul termenului de prescripÅ£ie a creanÅ£elor fiscale, comisia prevăzută la alin. (6) ia cunoºtinţă despre unele aspecte privind bunurile imobile, necunoscute la data aprobării cererii debitorului, aceasta poate decide, pe baza situaÅ£iei de fapt, revocarea, în tot sau în parte, a deciziei prin care s-a aprobat stingerea unor creanÅ£e fiscale prin trecerea bunurilor imobile în proprietatea publică, dispoziÅ£iile alin. (12) aplicându-se în mod corespunzător.
(14)ÃŽn situaÅ£iile prevăzute la alin. (12) ºi (13), pentru perioada cuprinsă între data trecerii în proprietatea publică ºi data la care au renăscut creanÅ£ele fiscale, respectiv data revocării deciziei prin care s-a aprobat darea în plată, nu se datorează dobânzi, penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere, după caz.
Articolul 264
Conversia în acţiuni a obligaţiilor fiscale
(1)La contribuabilii/plătitorii la care statul este acÅ£ionar integral sau majoritar se poate aproba, în condiÅ£iile legii ºi cu respectarea procedurilor privind ajutorul de stat, conversia în acÅ£iuni a obligaÅ£iilor fiscale principale administrate de organul fiscal central reprezentând impozite, taxe, contribuÅ£ii sociale obligatorii ºi alte sume datorate bugetului general consolidat, inclusiv amenzile de orice fel care se fac venit la bugetul de stat, precum ºi obligaÅ£iile fiscale accesorii, datorate ºi neachitate, cu excepÅ£ia obligaÅ£iilor fiscale principale cu reÅ£inere la sursă ºi a accesoriilor aferente acestora ºi obligaÅ£iile fiscale către fondul de risc ca urmare a împrumuturilor interne ºi externe garantate de stat ºi a subîmprumuturilor acordate ca urmare a contractării de împrumuturi interne ºi externe de către stat.
 (2)În aplicarea alin. (1), prin hotărâre a Guvernului, se aprobă contribuabilii/plătitorii la care se realizează stingerea obligaţiilor fiscale prin conversie în acţiuni.
(3)Conversia în acÅ£iuni prevăzută la alin. (1) se realizează numai cu respectarea dreptului de preferinţă al acÅ£ionarilor existenÅ£i, în condiÅ£iile legii ºi conform prevederilor actelor constitutive.
(4)InstituÅ£ia publică ce exercită calitatea de acÅ£ionar în numele statului la data efectuării conversiei exercită drepturile ºi obligaÅ£iile statului român în calitate de acÅ£ionar pentru acÅ£iunile emise în favoarea statului de operatorii economici prevăzuÅ£i la alin. (1) ºi înregistrează în evidenÅ£ele contabile aceste acÅ£iuni.
(5)La contribuabilii/plătitorii cu capital integral sau majoritar de stat la care s-a deschis procedura insolvenţei, potrivit legii, conversia creanţelor bugetare în acţiuni poate fi prevăzută prin planul de reorganizare, în condiţiile legii, cu acordul expres, în scris, al creditorului. Prevederile alin. (4) rămân aplicabile.
(6)În vederea stingerii prin conversie în acţiuni a obligaţiilor prevăzute la alin. (1), organul fiscal competent emite, din oficiu, certificatul de atestare fiscală.
(7)Certificatul de atestare fiscală emis potrivit alin. (6) se comunică contribuabililor/plătitorilor prevăzuţi la alin. (1).
(8)Conversia obligaţiilor cuprinse în certificatul de atestare fiscală se face la valoarea nominală a acţiunilor.
(9)Data stingerii obligaţiilor prevăzute la alin. (1) este data realizării conversiei.
(10)Operarea în evidenÅ£ele contabile ale contribuabilului/plătitorului a conversiei în acÅ£iuni a creanÅ£ei prevăzute la alin. (1) se face în baza certificatului de atestare fiscală emis de organul fiscal competent potrivit alin. (6) ºi comunicat contribuabilului/plătitorului potrivit alin. (7).
(11)ÃŽncepând cu data emiterii certificatului de atestare fiscală, pentru obligaÅ£iile principale datorate de contribuabil/plătitor care fac obiectul conversiei în acÅ£iuni, nu se calculează ºi nu se datorează obligaÅ£ii accesorii.
(12)Pentru obligaÅ£iile care fac obiectul prezentului articol, executarea silită se suspendă la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la alin. (2) ºi încetează la data conversiei în acÅ£iuni a creanÅ£elor.
(13)InstituÅ£ia publică sub autoritatea căreia funcÅ£ionează contribuabilul/plătitorul exercită drepturile ºi obligaÅ£iile statului român, în calitate de acÅ£ionar unic sau majoritar, după caz, ºi înregistrează acÅ£iunile emise de contribuabil/plătitor în favoarea statului ca urmare a conversiei creanÅ£elor prevăzute la alin. (1), Å£inându-se evidenÅ£a acestora distinct potrivit reglementărilor privind contabilitatea instituÅ£iilor publice în vigoare.
(14)La contribuabilii/plătitorii la care o unitate administrativ-teritorială/subdiviziune administrativ-teritorială este acÅ£ionar integral sau majoritar, se poate aproba, în condiÅ£iile legii ºi cu respectarea procedurilor privind ajutorul de stat, conversia în acÅ£iuni a obligaÅ£iilor fiscale principale administrate de organul fiscal local reprezentând impozite, taxe locale ºi alte sume datorate bugetului local, inclusiv amenzile de orice fel care se fac venit la bugetul local, precum ºi obligaÅ£iile fiscale accesorii, datorate ºi neachitate.
(15)În aplicarea alin. (14), prin hotărâre a autorităţii deliberative, se aprobă contribuabilii/plătitorii la care se realizează stingerea obligaţiilor fiscale prin conversie în acţiuni.
(16)Prevederile alin. (3)-(13) sunt aplicabile în mod corespunzător ºi pentru conversia prevăzută la alin. (14).
Articolul 265
Conduita organului fiscal în cazul insolvabilităţii ºi al deschiderii procedurii insolvenÅ£ei potrivit Legii nr. 85/2014
(1)ÃŽn sensul prezentului cod este insolvabil debitorul ale cărui venituri ºi/sau bunuri urmăribile au o valoare mai mică decât obligaÅ£iile fiscale de plată sau care nu are venituri ori bunuri urmăribile. ÃŽn acest sens, organul fiscal comunică debitorului procesul-verbal de insolvabilitate.
 (1^1)Se consideră debitori care nu au venituri sau bunuri urmăribile ºi următoarele categorii:
a)debitorii ce deţin în proprietate bunuri a căror valorificare acoperă cel mult cheltuielile estimate de executare silită;
b)debitorii care deţin în proprietate bunuri a căror valoare se încadrează în limita pragului prevăzut la art. 238 alin. (7) lit. b).
 (2)Pentru obligaÅ£iile fiscale ale debitorilor declaraÅ£i în stare de insolvabilitate care nu au venituri sau bunuri urmăribile, conducătorul organului de executare silită dispune scoaterea creanÅ£ei din evidenÅ£a curentă ºi trecerea ei într-o evidenţă separată pe baza procesului-verbal de insolvabilitate.
(3)În cazul debitorilor prevăzuţi la alin. (2) executarea silită se întrerupe. Organul fiscal are obligaţia ca cel puţin o dată pe an să efectueze o investigaţie asupra stării acestor contribuabili, care nu constituie acte de executare silită.
(4)ÃŽn cazurile în care se constată că debitorii au dobândit venituri sau bunuri urmăribile, organele de executare silită iau măsurile necesare de trecere din evidenÅ£a separată în evidenÅ£a curentă ºi de executare silită.
(5)În vederea recuperării creanţelor fiscale de la debitorii care se află în stare de insolvenţă potrivit Legii nr. 85/2014, organul fiscal solicită înscrierea la masa credală a impozitelor, taxelor, contribuţiilor sociale existente în evidenţa creanţelor fiscale la data declarării insolvenţei.
(6)DispoziÅ£iile alin. (5) se aplică ºi în vederea recuperării creanÅ£elor fiscale de la debitorii aflaÅ£i în lichidare în condiÅ£iile legii.
(7)Cererile organelor fiscale privind începerea procedurii insolvenţei sunt scutite de consemnarea vreunei cauţiuni.
(8)ÃŽn situaÅ£ia în care organul fiscal central deÅ£ine cel puÅ£in 50% din valoarea totală a creanÅ£elor, A.N.A.F. poate decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i ºi remuneraÅ£ia. Confirmarea administratorului judiciar/lichidatorului desemnat de A.N.A.F. de către judecătorul-sindic se efectuează, conform art. 45 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 85/2014.
(9)ÃŽn dosarele în care organul fiscal deÅ£ine cel puÅ£in 50% din valoarea totală a creanÅ£elor, acesta are dreptul să verifice activitatea administratorului judiciar/lichidatorului ºi să îi solicite prezentarea documentelor referitoare la activitatea desfăºurată ºi onorariile încasate.
Articolul 266
Anularea creanţelor fiscale
(1)ÃŽn situaÅ£iile în care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea prin poºtă, sunt mai mari decât creanÅ£ele fiscale supuse executării silite, conducătorul organului de executare silită poate aproba anularea debitelor respective.
(2)ÃŽn cazul prevăzut la art. 265 alin. (2), dacă la sfârºitul perioadei de prescripÅ£ie se constată că debitorul nu a dobândit bunuri sau venituri urmăribile, organele de executare silită procedează la anularea obligaÅ£iilor fiscale.
(3)Anularea se face ºi atunci când organul fiscal constată că debitorul persoană fizică este dispărut sau decedat fără să fi lăsat venituri ori bunuri urmăribile.
(4)Obligaţiile fiscale datorate de debitori, persoane juridice, radiaţi din registrele în care au fost înregistraţi potrivit legii se anulează după radiere dacă pentru plata acestora nu s-a atras răspunderea altor persoane, potrivit legii.
(4^1)ObligaÅ£iile fiscale datorate de debitori, persoane fizice care desfăºoară activităţi economice în mod independent sau profesii libere, precum ºi asocieri ºi alte entităţi fără personalitate juridică, radiaÅ£i din registrele în care au fost înregistraÅ£i potrivit legii, se anulează după radiere, inclusiv în situaÅ£ia în care obligaÅ£iile au fost preluate de alÅ£i debitori în conformitate cu prevederile art. 23.
 (5)CreanÅ£ele fiscale restante administrate de organul fiscal central, aflate în sold la data de 31 decembrie a anului, mai mici de 40 lei, se anulează. Plafonul se aplică totalului creanÅ£elor fiscale datorate ºi neachitate de debitori.
(6)ÃŽn cazul creanÅ£elor fiscale administrate de organul fiscal local, prin hotărâre, autorităţile deliberative pot stabili plafonul creanÅ£elor fiscale care pot fi anulate, care nu poate depăºi limita maximă prevăzută la alin. (5).
(7)Prevederile alin. (6) se aplică totalului creanÅ£elor fiscale datorate ºi neachitate de debitori aflate în sold la data de 31 decembrie a anului.
(8)CreanÅ£ele fiscale restante administrate de organul fiscal central ºi local se anulează ºi în următoarele situaÅ£ii:
a)ulterior închiderii procedurii insolvenţei, în situaţia în care creanţele nu sunt admise la masa credală potrivit legii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăţi ori transferuri frauduloase, inclusiv în cazul atragerii răspunderii acestuia, potrivit legii;
b)ulterior închiderii procedurii de reorganizare judiciară, în situaţia în care creanţele fiscale nu sunt acceptate în planul de reorganizare confirmat de judecătorul-sindic, sub rezerva ca debitorii să se conformeze planului de reorganizare aprobat.
 (9)Pe toată perioada derulării procedurii insolvenţei sau reorganizării judiciare, după caz, creanţele prevăzute la alin. (8) nu se sting.

Capitolul XII^1 - Dispoziţii aplicabile cazurilor speciale de executare silită

Articolul 266^1
Sfera de aplicare
(1)Prezentul capitol se aplică pentru executarea silită a tuturor creanÅ£elor bugetare stabilite prin hotărâri judecătoreºti pronunÅ£ate în materie penală, provenite din săvârºirea de infracÅ£iuni, astfel:
a)sumele reprezentând repararea prejudiciului material; 
b)amenzi;
c)cheltuieli judiciare;
d)sume confiscate.
(2)Prin cazuri speciale de executare în sensul prezentului capitol se înţelege cazurile date în competenţa organului de executare prevăzut la art. 220 alin. (2^1) lit. a).
Articolul 266^2
Comunicarea actelor de executare silită în cazuri speciale
Prin excepÅ£ie de la prevederile art. 47 alin. (1), în cazul debitorului care datorează sume de natura celor prevăzute la art. 266^1 ºi care este arestat preventiv sau deÅ£inut în penitenciar, comunicarea actelor de executare silită se realizează la sediul locului de deÅ£inere. 
Articolul 266^3
Executarea silită în cazul debitorilor insolvenţi
(1)Prin derogare de la dispoziÅ£iile Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenÅ£ei ºi de insolvenţă, cu modificările ºi completările ulterioare, executarea silită a creanÅ£elor prevăzute la art. 266^1 datorate de debitorii declaraÅ£i insolvenÅ£i se realizează potrivit dispoziÅ£iilor prezentului cod.
(2)Prin excepÅ£ie de la prevederile art. 220 alin. (8), în cazul debitorului care datorează sume de natura celor prevăzute la art. 266^1 ºi pentru care s-a dispus atragerea răspunderii potrivit prevederilor legislaÅ£iei privind insolvenÅ£a, coordonarea executării silite revine organului de executare silită cazuri speciale în a cărui rază teritorială îºi are/ºi-a avut domiciliul fiscal debitorul insolvent.
Articolul 266^4
Titlul executoriu ºi condiÅ£iile pentru începerea executării silite
Prin excepÅ£ie de la dispoziÅ£iile art. 226 alin. (1), pentru creanÅ£ele prevăzute la art. 266^1 stabilite prin hotărâri judecătoreºti definitive pronunÅ£ate în materie penală, se aplică măsurile de executare silită prevăzute de prezentul cod, fără a se emite alt titlu executoriu de către organul de executare.
Articolul 266^5
Condiţiile începerii executării silite cazuri speciale
Prin excepţie de la dispoziţiile art. 230, pentru creanţele prevăzute la art. 266^1 se aplică măsurile de executare silită prevăzute de prezentul cod, fără comunicarea somaţiei.

Capitolul XIII - Dispoziţii speciale privind colectarea

Articolul 267
Dispoziţii speciale privind colectarea
Prevederile prezentului titlu se aplică ºi pentru colectarea amenzilor de orice fel ºi altor creanÅ£e bugetare, pe baza unor titluri executorii de creanţă bugetară, transmise spre recuperare organului fiscal.

 

Legea nr. 2072015 - Codul de procedura fiscala 2017 - TITLUL I - Dispozitii generale  art. 1 - art. 15

Codul de procedura fiscala - TITLUL II - Raportul juridic fiscal - art. 16 - art. 28

Codul de procedura fiscala - TITLUL III - Dispozitii procedurale generale - art. 29 - art. 80 

Codul de procedura fiscala - TITLUL IV - Inregistrarea fiscala - art. 81 - art. 92

Codul de procedura fiscala - TITLUL V - Stabilirea creantelor fiscale - art. 93 - art. 112

Codul de procedura fiscala - TITLUL VI - Controlul fiscal - art. 113 - art. 151

Codul de procedura fiscala - TITLUL VIII - Solutionare contestatiilor formulate impotriva actelor administrative fiscale - art. 268 - art. 281

Codul de procedura fiscala - TITLUL IX - Procedura amiabila pentru evitarea/eliminarea dublei impuneri - art. 282 - art. 283

Codul de procedura fiscala - TITLUL X - Aspecte internationale - art. 284 - art. 335

Codul de procedura fiscala - TITLUL XI - Sanctiuni - art. 336 - art. 339

Codul de procedura fiscala - TITLUL XII - Sanctiuni - art. 340 - art. 354