Titlul VII - Colectarea creanţelor fiscale - Cod de procedura fiscala

TITLUL VII - Colectarea creantelor fiscale

• CAPITOLUL I - Dispozitii generale
• CAPITOLUL II - Stingerea creantelor fiscale prin plata, compensare si restituire
• CAPITOLUL III - Dobanzi, penalitati de intarziere si penalitati de nedeclarare
• CAPITOLUL IV - Inlesniri la plata
• SECTIUNEA 1 - Instituirea posibilitatii acordarii inlesnirilor la plata
• SECTIUNEA 2 - Procedura de acordare a esalonarii la plata de catre organul fiscal central
• CAPITOLUL V - Garantii
• CAPITOLUL VI - Masuri asiguratorii
• CAPITOLUL VII - Prescriptia dreptului de a cere executarea silita si a dreptului de a cere restituirea
• CAPITOLUL VIII - Stingerea creantelor fiscale prin executare silita
• SECTIUNEA 1 - Dispozitii generale
• SECTIUNEA 2 - Executarea silita prin poprire
• SECTIUNEA 3 - Executarea silita a bunurilor mobile
• SECTIUNEA 4 - Executarea silita a bunurilor imobile
• SECTIUNEA 5 - Executarea silita a altor bunuri
• SECTIUNEA 6 - Valorificarea bunurilor sechestrate
• CAPITOLUL IX - Cheltuieli
• CAPITOLUL X - Eliberarea si distribuirea sumelor realizate prin executare silita
• CAPITOLUL XI - Contestatia la executare silita
• CAPITOLUL XII - Stingerea creantelor fiscale prin alte modalitati
• CAPITOLUL XIII - Dispozitii speciale privind colectarea
   

CAPITOLUL I Dispozitii generale

ART. 152 Colectarea creantelor fiscale

(1) in sensul prezentului titlu, colectarea creantelor fiscale reprezinta totalitatea activitatilor care au ca scop stingerea creantelor fiscale.

(2) Colectarea creantelor fiscale se face in temeiul unui titlu de creanta fiscala sau al unui titlu executoriu, dupa caz.

ART. 153 Evidenta creantelor fiscale

(1) in scopul exercitarii activitatii de colectare a creantelor fiscale, organul fiscal organizeaza, pentru fiecare contribuabil/platitor, evidenta creantelor fiscale si modul de stingere a acestora. Evidenta se organizeaza pe baza titlurilor de creanta fiscala si a actelor referitoare la stingerea creantelor fiscale.

(2) Contribuabilul/Platitorul are acces la informatiile din evidenta creantelor fiscale, la cererea acestuia, adresata organului fiscal competent.

(3) Accesul la evidenta creantelor fiscale se efectueaza potrivit procedurii si conditiilor aprobate, astfel:

a) prin ordin al ministrului finantelor publice, in cazul evidentei creantelor fiscale organizate de organul fiscal central;

b) prin ordin al ministrului dezvoltarii regionale si administratiei publice, cu avizul Ministerului Finantelor Publice, in cazul evidentei creantelor fiscale organizate de organul fiscal local.

ART. 154 Scadenta creantelor fiscale

(1) Creantele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevazute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementeaza.

(2) in cazul in care legea nu prevede scadenta, aceasta se stabileste astfel:

a) prin ordin al ministrului finantelor publice, in cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal central;

b) prin ordin al ministrului dezvoltarii regionale si administratiei publice, cu avizul Ministerului Finantelor Publice, in cazul creantelor fiscale administrate de organele fiscale locale.

(3) Pentru creantele fiscale administrate de organul fiscal central stabilite pe baza declaratiilor de impunere, care se platesc in contul unic si care au scadenta diferita de data de 25, aceasta se inlocuieste cu data de 25 a lunii prevazute de actul normativ care le reglementeaza.

ART. 155 Prevederi speciale privind scadenta si declararea creantelor fiscale

(1) Persoanele juridice care, in cursul unei perioade fiscale, se dizolva cu lichidare potrivit legii, au obligatia sa depuna declaratiile fiscale si sa plateasca obligatiile fiscale aferente pana la data depunerii bilantului in conditiile legii.

(2) Creantele fiscale administrate de organul fiscal central pentru care, potrivit Codului fiscal sau altor legi care le reglementeaza, scadenta si/sau termenul de declarare se implinesc la 25 decembrie, sunt scadente si/sau se declara pana la data de 21 decembrie. in situatia in care data de 21 decembrie, este zi nelucratoare, creantele fiscale sunt scadente si/sau se declara pana in ultima zi lucratoare anterioara datei de 21 decembrie.

(3) Obligatiile fiscale stabilite de organul fiscal central prin decizii de plati anticipate comunicate dupa expirarea termenelor de plata prevazute de Codul fiscal, in cazul contribuabililor care nu au avut obligatia efectuarii de plati anticipate in anul precedent intrucat nu au realizat venituri sunt scadente in termen de 5 zile de la data comunicarii deciziei de plati anticipate.

(4) Obligatiile fiscale stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisa in baza unei declaratii de impunere in sensul art. 1 pct. 18 lit. c), comunicata dupa expirarea termenelor de plata prevazute de Codul fiscal sau alte legi speciale care reglementeaza respectivele obligatii fiscale, sunt scadente in termen de 5 zile de la data comunicarii deciziei de impunere, cu conditia depunerii de catre contribuabil/platitor a declaratiilor fiscale in termenul prevazut de lege.

ART. 156 Termenele de plata

(1) Pentru diferentele de obligatii fiscale principale si pentru obligatiile fiscale accesorii, stabilite prin decizie potrivit legii, termenul de plata se stabileste in functie de data comunicarii deciziei, astfel:

a) daca data comunicarii este cuprinsa in intervalul 1 - 15 din luna, termenul de plata este pana la data de 5 a lunii urmatoare, inclusiv;

b) daca data comunicarii este cuprinsa in intervalul 16 - 31 din luna, termenul de plata este pana la data de 20 a lunii urmatoare, inclusiv.

(2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile in mod corespunzator si in urmatoarele cazuri:

a) al deciziei de atragere a raspunderii solidare, emisa potrivit art. 26;

b) al deciziei emise potrivit art. 100 in cazul in care legea nu prevede un alt termen de plata;

c) al deciziei de impunere emise de organul fiscal, potrivit legii, pe baza declaratiei rectificative depuse de contribuabil

d) al deciziei de impunere emisa de organul fiscal potrivit art. 107, pentru obligatiile fiscale a caror scadenta era implinita la data comunicarii deciziei.

(3) Pentru obligatiile fiscale esalonate la plata, precum si pentru accesoriile acestora termenul de plata se stabileste prin documentul prin care se acorda esalonarea.

(4) In cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal central, pentru diferentele de obligatii fiscale principale stabilite de contribuabil/platitor prin declaratii fiscale rectificative, termenul de plata al diferentelor este data depunerii declaratieirectificative la organul fiscal.

ART. 157 Obligatii fiscale restante

(1) Prin obligatii fiscale restante se intelege:

a) obligatii fiscale pentru care s-a implinit scadenta sau termenul de plata;

b) diferentele de obligatii fiscale principale si accesorii stabilite prin decizie de impunere, chiar daca pentru acestea nu s-a implinit termenul de plata prevazut la art. 156 alin. (1).

(2) Nu sunt considerate obligatii fiscale restante:

a)  obligatiile fiscale pentru care s-au acordat si sunt in derulare inlesniri la plata, potrivit legii, daca pentru acestea nu s-a implinit termenul de plata prevazut in actul de acordare a inlesnirii sau se afla in termenul de plata prevazut la art. 194 alin. (1) lit. d), precum si celelalte obligatii fiscale, care sunt conditii de mentinere a valabilitatii inlesnirilor la plata, daca pentru acestea nu s-au implinit termenele suplimentare astfel cum sunt prevazute la art. 194 alin. (1); obligatiile fiscale pentru care s-au acordat si sunt in derulare inlesniri la plata, potrivit legii, daca pentru acestea nu s-a implinit termenul de plata prevazut in actul de acordare a inlesnirii sau se afla in termenul de plata prevazut la art. 194 alin. (1) lit. d), precum si celelalte obligatii fiscale, care sunt conditii de mentinere a valabilitatii inlesnirilor la plata, daca pentru acestea nu s-au implinit termenele suplimentare astfel cum sunt prevazute la art. 194 alin. (1);

b) obligatiile fiscale stabilite in acte administrative fiscale a caror executare este suspendata in conditiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare;

b^1) obligatiile fiscale stabilite in acte administrative fiscale contestate potrivit legii, care sunt garantate potrivit art. 210 - 211 sau art. 235;

c) obligatiile fiscale cu termene de plata viitoare stabilite in planul de reorganizare judiciara aprobat si confirmat in conditiile legii;

d) obligatiile fiscale care nu se sting potrivit art. 266 alin. (9);

e) creantele fiscale inscrise in titlurile executorii ce au stat la baza sechestrului pentru care s-a realizat valorificarea bunului cu plata in rate potrivit art. 253, in limita diferentei de pret ce a fost aprobata la plata in rate.

(3) Nu se considera ca un contribuabil inregistreaza obligatii fiscale restante in situatia in care suma obligatiilor fiscale datorate de contribuabil/platitor este mai mica sau egala cu suma de rambursat/restituit pentru care exista cerere in curs de solutionare si cu sumele certe, lichide si exigibile pe care contribuabilul le are de incasat de la autoritatile contractante. in cazul emiterii certificatului de atestare fiscala se face mentiune in acest sens.

ART. 158 Certificatul de atestare fiscala emis de organul fiscal central

(1) Certificatul de atestare fiscala se emite de organul fiscal central competent la solicitarea contribuabilului/platitorului. Certificatul se emite si din oficiu sau la solicitarea altor autoritati publice, in cazurile si in conditiile prevazute de reglementarile legale in vigoare, precum si la solicitarea oricarei persoane care detine titluri de participare la o societate.

(2) Certificatul de atestare fiscala se elibereaza pe baza datelor cuprinse in evidenta creantelor fiscale a organului fiscal central competent si cuprinde obligatiile fiscale restante existente in sold in ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii si nestinse pana la data eliberarii acestuia, precum si alte creante bugetare individualizate in titluri executorii emise potrivit legii si existente in evidenta organului fiscal central in vederea recuperarii.

(3) in certificatul de atestare fiscala se inscriu orice alte mentiuni cu privire la situatia fiscala a contribuabilului/platitorului, prevazute prin ordin al presedintelui A.N.A.F.

(4) Organul fiscal central emitent inscrie in certificatul de atestare fiscala sumele certe, lichide si exigibile pe care contribuabilul/platitorul solicitant le are de incasat de la autoritati contractante definite potrivit Legii nr. 98/2016 privind achizitiile publice, cu modificarile si completarile ulterioare. Inscrierea se face in baza unui document eliberat de autoritatea contractanta prin care se certifica faptul ca sumele sunt certe, lichide si exigibile.

(5)  Certificatul de atestare fiscala se emite in maximum 3 zile lucratoare de la data depunerii cererii si poate fi utilizat de persoana interesata, pe o perioada de pana la 30 de zile de la data eliberarii. In cazul certificatului de atestare fiscala eliberat pentru persoanele fizice care nu desfasoara activitati economice in mod independent sau nu exercita profesii libere, perioada in care poate fi utilizat este de pana la 90 de zile de la data eliberarii. Pe perioada de utilizare, certificatul poate fi prezentat de contribuabil/platitor, in original sau in copie legalizata, oricarui solicitant.

(6) Prin exceptie de la prevederile alin. (5), in situatia contribuabilului/platitorului supus unei inspectii fiscale si care solicita eliberarea unui certificat de atestare fiscala in scopul radierii din registrele in care a fost inregistrat, certificatul de atestare fiscala se emite in termen de 5 zile lucratoare de la data emiterii deciziei de impunere sau a deciziei de nemodificare a bazei de impozitare, dupa caz.

ART. 159 Certificatul de atestare fiscala emis de organul fiscal local

(1) Certificatul de atestare fiscala se emite de organul fiscal local, la solicitarea contribuabilului/platitorului. Certificatul se emite si la solicitarea autoritatilor publice in cazurile si in conditiile prevazute de reglementarile legale in vigoare, precum si la solicitarea notarului public, conform delegarii date de catre contribuabil.

(2) Certificatul de atestare fiscala se elibereaza pe baza datelor cuprinse in evidenta creantelor fiscale a organului fiscal local si cuprinde obligatiile fiscale restante si, dupa caz, obligatiile fiscale scadente pana in prima zi a lunii urmatoare depunerii cererii, precum si alte creante bugetare individualizate in titluri executorii emise potrivit legii si existente in evidenta organului fiscal local in vederea recuperarii.

(3) Certificatul de atestare fiscala se emite in termen de cel mult doua zile lucratoare de la data solicitarii si este valabil 30 de zile de la data emiterii.

(4) Certificatul de atestare fiscala emis in conditiile prezentului articol poate fi prezentat in original sau in copie legalizata oricarui solicitant.

(5) Pentru instrainarea dreptului de proprietate asupra cladirilor, terenurilor si a mijloacelor de transport, proprietarii bunurilor ce se instraineaza trebuie sa prezinte certificate de atestare fiscala prin care sa se ateste achitarea tuturor obligatiilor de plata datorate bugetului local al unitatii administrativ-teritoriale in a carei raza se afla inregistrat fiscal bunul ce se instraineaza, potrivit alin. (2). Pentru bunul ce se instraineaza, proprietarul bunului trebuie sa achite impozitul datorat pentru anul in care se instraineaza bunul, cu exceptia cazului in care pentru bunul ce se instraineaza impozitul se datoreaza de alta persoana decat proprietarul.

(5^1) Prin exceptie de la dispozitiile alin. (5), proprietarii bunurilor care instraineaza mijloace de transport nu trebuie sa prezinte certificatul de atestare fiscala in cazul in care pentru instrainare utilizeaza formularul de contract de instrainare-dobandire a unui mijloc de transport aprobat prin ordin al ministrului potrivit dispozitiilor legale in vigoare.

(6) Actele prin care se instraineaza cladiri, terenuri, respectiv mijloace de transport, cu incalcarea prevederilor alin. (5), sunt nule de drept.

(7) Prevederile alin. (5) si (6) nu sunt aplicabile in cazul procedurii de executare silita, procedurii insolventei si procedurilor de lichidare.

ART. 160 Solicitarea certificatului de atestare fiscala de catre alte persoane decat contribuabilul

(1) Orice persoana fizica sau juridica, alta decat cea prevazuta la art. 69 alin. (4), poate solicita organelor fiscale certificatul de atestare fiscala sau documente care sa ateste situatia fiscala a unui contribuabil numai cu consimtamantul expres si neechivoc al contribuabilului in cauza.

(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), ori de cate ori se dezbate succesiunea unei persoane fizice decedate, notarul public are obligatia de a solicita organului fiscal central si organului fiscal local, certificatul de atestare fiscala pentru persoana fizica pentru care se dezbate succesiunea.

(3) Certificatul de atestare fiscala prevazut la alin. (2) nu se solicita in urmatoarele situatii:

a) in cazul contribuabililor care la data decesului nu au avut alocat codul numeric personal;

b) in cazul in care se solicita eliberarea de catre notarul public a unui certificat de calitate de mostenitor.

c) in cazul in care se solicita eliberarea de catre notarul public a unui certificat de mostenitor exclusiv pentru locul de veci.

(4) Dispozitiile alin. (3) se aplica in mod corespunzator si in cazul in care procedura succesorala se solutioneaza de catre instanta de judecata.

(5) Dupa finalizarea procedurii succesorale in care in masa succesorala sunt cuprinse obligatii fiscale restante si alte creante bugetare, notarul public transmite prin mijloace electronice de comunicare organului fiscal central competent, precum si organului fiscal local in a carui raza teritoriala se afla sediul biroului notarial, in termen de 30 de zile de la incheierea acesteia, o copie a certificatului de mostenitor.

(6) Prin exceptie de la prevederile alin. (5), in cazul in care in masa succesorala, pe langa obligatiile fiscale restante si alte creante bugetare, se afla si bunuri imobile intabulate, obligatia comunicarii copiei certificatului de mostenitor impreuna cu incheierea de intabulare a acestuia revine Biroului de cadastru si publicitate imobiliara care a dispus inscrierea bunului in cartea funciara. In acest caz, comunicarea se face prin mijloace electronice de comunicare catre organul fiscal central competent si organul fiscal local in a carui raza teritoriala se afla bunurile imobile.

(7) Dupa inscrierea in cartea funciara a actului autentic notarial, a hotararii judecatoresti sau, dupa caz, a actului de adjudecare prin care se transfera dreptul de proprietate asupra unui bun imobil, Biroul de cadastru si publicitate imobiliara comunica organului fiscal local de la locul situarii bunului imobil o copie a incheierii de intabulare la care se ataseaza si copia actului de instrainare a bunului imobil.

(8) Solicitarea si eliberarea certificatului de atestare fiscala potrivit alin. (2) sau art. 159 alin. (1), precum si transmiterea documentelor prevazute la alin. (5) - (7) se fac prin mijloace electronice de comunicare conform unor proceduri care se aproba, astfel:

a) prin ordin al ministrului finantelor publice, cu avizul Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliara si al Uniunii Nationale a Notarilor Publici din Romania, pentru solicitarile ce se depun la organul fiscal central, si respectiv, comunicarile facute catre acesta;

b) prin ordin al ministrului dezvoltarii regionale, administratiei publice si fondurilor europene, cu avizul Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliara si al Uniunii Nationale a Notarilor Publici din Romania, pentru solicitarile ce se depun la organul fiscal local si, respectiv, comunicarile facute catre acesta.

(9) Organele fiscale centrale si locale primesc informatii, prin mijloace electronice de comunicare, din registrele nationale notariale conform procedurilor aprobate potrivit alin. (8).

ART. 161 Plata obligatiilor fiscale in cazuri speciale

Orice persoana poate efectua, pentru sine sau pentru alta persoana, plata unor obligatii fiscale pentru care s-a implinit termenul de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale sau termenul de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita ori obligatiile fiscale erau datorate de o persoana juridica care si-a incetat existenta. Persoana care efectueaza plata trebuie sa depuna la organul fiscal o declaratie pe propria raspundere cu privire la optiunea efectuarii unei asemenea plati.

ART. 162 Publicarea listelor debitorilor care inregistreaza obligatii fiscale restante

(1) Organele fiscale au obligatia de a publica pe pagina de internet proprie lista debitorilor persoane juridice care inregistreaza obligatii fiscale restante, precum si cuantumul acestor obligatii.

a) in cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal central, prin ordin al presedintelui A.N.A.F.;

 

(2) Lista se publica trimestrial, pana in ultima zi a primei luni din trimestrul urmator celui de raportare si cuprinde obligatiile fiscale restante la sfarsitul trimestrului si neachitate la data publicarii listei, al caror plafon se stabileste astfel:

a) in cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal central, prin ordin al presedintelui A.N.A.F.;

b) in cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal local, prin hotarare a consiliului local.

(3) inainte de publicare, obligatiile fiscale restante se notifica debitorilor. Obligatiile fiscale ale sediilor secundare platitoare de salarii si venituri asimilate salariilor se notifica persoanei in structura careia acestea functioneaza.

(4) in termen de 15 zile de la achitarea integrala a obligatiilor fiscale datorate, organul fiscal competent opereaza modificarile pentru fiecare debitor care si-a achitat aceste obligatii.

(5) Prevederile prezentului articol se aplica si pentru obligatiile fiscale stabilite prin titluri de creanta impotriva carora contribuabilul a exercitat caile de atac prevazute de lege, pana la solutionarea cailor de atac, caz in care organul fiscal face mentiuni cu privire la aceasta situatie. Ori de cate ori contribuabilul obtine suspendarea executarii actului administrativ fiscal in conditiile Legii nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, sunt aplicabile prevederile alin. (4).

CAPITOLUL II Stingerea creantelor fiscale prin plata, compensare si restituire

ART. 163 Dispozitii privind efectuarea platii

(1) Platile catre organul fiscal se efectueaza prin intermediul bancilor, trezoreriilor si al altor institutii autorizate sa deruleze operatiuni de plata.

(2)In cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal central si organul fiscal local, debitorii efectueaza plata acestora intr-un cont unic, prin utilizarea unui ordin de plata pentru Trezoreria Statului pentru obligatiile fiscale datorate. Tipurile de obligatii fiscale supuse acestor prevederi se aproba prin ordin al presedintelui A.N.A.F., in cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal central si prin ordin al ministrului dezvoltarii regionale, administratiei publice si fondurilor europene, in cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal local.

(3) Distribuirea sumelor din contul unic se face de organul fiscal competent, distinct pe fiecare buget sau fond, dupa caz, proportional cu obligatiile fiscale datorate.

(4) in cazul in care suma platita nu acopera obligatiile fiscale datorate unui buget sau fond, distribuirea in cadrul fiecarui buget sau fond se face in urmatoarea ordine:

a) pentru toate impozitele si contributiile sociale cu retinere la sursa;

b) pentru toate celelalte obligatii fiscale principale;

c) pentru obligatiile fiscale accesorii aferente obligatiilor prevazute la lit. a) si b).

(5) in cazul in care suma achitata nu acopera toate obligatiile fiscale aferente uneia dintre categoriile prevazute la alin. (4), distribuirea se face, in cadrul categoriei respective, proportional cu obligatiile fiscale datorate.

(6) Metodologia de distribuire a sumelor platite in contul unic si de stingere a obligatiilor fiscale se aproba prin ordin al presedintelui A.N.A.F.

(7) Plata obligatiilor fiscale, altele decat cele prevazute la alin. (2), se efectueaza de catre debitori, distinct pe fiecare tip de creanta fiscala.

(8) in cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal local, debitorii efectueaza plata acestora potrivit prevederilor alin. (7). Dispozitiile alin. (1), (9), (11) si (12) sunt aplicabile si platilor efectuate la organul fiscal local.

 Se abroga incepand cu 1 ianuarie 2018
(9) Plata obligatiilor fiscale se efectueaza de debitor. Plata poate fi efectuata in numele debitorului si de catre o alta persoana decat acesta.

(10) Prin exceptie de la prevederile alin. (3), in cazul in care debitorii beneficiaza de inlesniri la plata potrivit reglementarilor legale in vigoare ori se afla sub incidenta legislatiei privind insolventa, distribuirea sumelor achitate in contul unic se efectueaza de catre organul fiscal competent, potrivit ordinii prevazute la art. 165 alin. (1) sau (6), dupa caz, indiferent de tipul de creanta.

(11) In cazul stingerii prin plata a obligatiilor fiscale, bugetare sau a altor sume colectate de institutii publice, in conditiile legii, momentul platii este:

a) in cazul platilor in numerar, data inscrisa in documentul de plata eliberat de organul fiscal, unitatile Trezoreriei Statului, institutiile publice beneficiare care colecteaza sume in conditiile legii sau institutii de credit care au incheiate conventii cu institutiile publice sau cu Trezoreria Statului in conditiile prevazute prin acte normative specifice;

b) in cazul platilor in numerar efectuate la terminale si echipamente de plata puse la dispozitia debitorilor de catre institutiile de credit, in cadrul serviciilor bancare oferite pentru achitarea obligatiilor fiscale, bugetare sau a altor sume colectate de institutii publice, in contul tranzitoriu deschis conform conventiilor incheiate cu Ministerul Finantelor Publice, data inscrisa in documentul de plata eliberat de terminalele sau echipamentele respective;

c) in cazul platilor efectuate prin mandat postal, data postei, inscrisa pe mandatul postal. In cazul mandatelor postale transmise de unitatile postale in sistem electronic, momentul platii este data postei astfel cum este aceasta transmisa prin sistemul electronic catre Trezoreria Statului, potrivit normelor etodologice aprobate prin ordin comun al ministrului comunicatiilor si pentru societatea informationala si al ministrului finantelor publice;

d) in cazul platilor efectuate prin decontare bancara, inclusiv internet banking, home banking, mobile banking sau alte mijloace de plata la distanta puse la dispozitia debitorilor de institutiile de credit, inclusiv tranzactiile efectuate prin intermediul contului tranzitoriu, data la care bancile debiteaza contul persoanei care efectueaza plata pe baza instrumentelor de decontare specifice, astfel cum aceasta informatie este transmisa prin mesajul electronic de plata de catre institutia bancara initiatoare, potrivit reglementarilor specifice in vigoare, cu exceptia situatiei prevazute la art. 177;

e) in cazul platilor efectuate prin intermediul cardurilor bancare, data la care a fost efectuata tranzactia, astfel cum este confirmata prin procedura de autorizare a acesteia. In cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal central, procedura si tipurile de creante fiscale care pot fi platite prin intermediul cardurilor bancare se aproba prin ordin al ministrului finantelor publice.

(11^1) Efectuarea platii si data platii pot fi dovedite, daca legea nu prevede altfel, pe baza urmatoarelor documente:

a) documentul de plata pe suport hartie, cum ar fi ordin de plata, chitanta sau mandat postal, in original sau in copie certificata prin semnatura olografa de catre institutia prin care s-a efectuat plata;

b) extrasul de cont, in original, emis de institutia de credit sau de unitatea Trezoreriei Statului sau copia extrasului de cont certificat prin semnatura olografa de catre institutia prin care s-a efectuat plata;

c) documentul eliberat de terminalele si echipamentele de plata puse la dispozitia debitorilor de institutiile de credit in cadrul serviciilor bancare oferite pentru achitarea obligatiilor fiscale in contul tranzitoriu deschis conform conventiilor incheiate cu Ministerul Finantelor Publice in conditiile legii, semnate de catre debitor cu semnatura olografa. In acest document debitorul isi va completa adresa de domiciliu, adresa de e-mail si numarul de telefon la care poate fi contactat;

d) documentul de plata sau extrasul de cont pe suport hartie, semnate de catre debitor cu semnatura olografa, in cazul platilor efectuate prin internet banking, home banking, mobile banking sau alte mijloace de plata la distanta, continand toate informatiile aferente platii efectuate.In acest document debitorul isi va completa adresa de domiciliu, adresa de e-mail si numarul de telefon la care poate fi contactat;

e) documentul de plata editat pe suport hartie continand toate informatiile aferente platii efectuate, semnat de catre debitor cu semnatura olografa, in cazul platilor efectuate online utilizand cardul bancar in cadrul sistemelor de plata apartinand institutiilor publice sau in cadrul altor sisteme de plata reglementate de acte normative in vigoare. In acest document debitorul isi va completa adresa de domiciliu, adresa de e-mail si numarul de telefon la care poate fi contactat;

f) mandatul postal editat pe suport hartie, continand toate informatiile aferente platii efectuate, semnat de catre debitor cu semnatura olografa. In acest document debitorul isi va completa adresa de domiciliu, adresa de e-mail si numarul de telefon la care poate fi contactat;

g) declaratia pe propria raspundere completata pe suport hartie in formatul solicitat de institutia publica, continand toate informatiile aferente platii efectuate si semnata de catre debitor cu semnatura olografa, in cazul platilor efectuate prin mijloacele de plata prevazute la lit. c) - f), in care debitorul isi va completa adresa de domiciliu, adresa de e-mail si numarul de telefon la care poate fi contactat.

(11^2) Institutiile publice care presteaza serviciile publice sau colecteaza sumele cuvenite bugetului general consolidat pot accepta comunicarea de catre debitori, prin mijloace electronice, a dovezii platii prevazute la alin. (11^1), in conditiile si in formatul stabilite de acestea, cu conditia verificarii ulterioare a incasarii in conturile de disponibilitati sau de venituri bugetare ale acestora, pe baza extraselor de cont eliberate de unitatile Trezoreriei Statului, in conditiile si in termenul prevazute la alin.(11^3).

(11^3) In situatia prezentarii de catre debitor, ca dovada a platii a documentelor prevazute la alin. (11^1) lit. c) - g) semnate olograf de catre acesta, si in cazurile prevazute la alin. (11^2), institutia publica are obligatia verificarii incasarii sumelor respective in termen de maximum 180 de zile de la data prestarii serviciului/acceptarii ca dovada a platii a respectivelor documente. In cadrul acestui termen, pentru eventualele sume neregasite in extrasele de cont, institutia publica evidentiaza in contabilitate creanta asupra debitorului si solicita acestuia informatii suplimentare in legatura cu plata la adresa de domiciliu, adresa de e-mail sau la numarul de telefon indicate de acesta in documentul prezentat in scopul dovedirii platii. In cadrul aceluiasi termen, institutia publica poate solicita confirmarea platii institutiei de credit sau unitatii Postei Romane care a initiat plata. Confirmarea scrisa a efectuarii platii de catre institutia prin care s-a initiat plata trebuie sa cuprinda toate informatiile aferente platii efectuate. Institutiile publice pot stabili prin normele proprii prevazute la alin. (11^9) acceptarea transmiterii prin e-mail a acestui document.

(11^4) In situatia in care platitorul difera de debitorul pentru care s-a efectuat plata, in documentele prevazute la alin. (11^1) lit. c) - g) se completeaza adresa de domiciliu, adresa de e-mail si numarul de telefon la care poate fi contactat debitorul si se semneaza olograf de catre acesta. Prin semnarea de catre debitor acesta isi asuma ca plata efectuata este pentru sine. In cazul debitorilor reprezentati, in numele acestora semneaza reprezentantul legal.

(11^5)In cazul in care, in termen de 180 de zile de la data prestarii serviciului/data acceptarii ca dovada a platii a documentelor prevazute la alin. (11^1), sumele inscrise in aceste documente nu se regasesc incasate sau acestea nu au fost confirmate de institutiile prin care s-a initiat plata, institutia publica emite si comunica debitorului o decizie de recuperare care reprezinta titlu executoriu si cuprinde elementele prevazute la art. 226 alin. (8). Pentru sumele individualizate in decizia de recuperare se datoreaza obligatii fiscale accesorii, potrivit cap. III al titlului VII, din ziua urmatoare datei prestarii serviciului sau datei scadentei, dupa caz, si pana la data stingerii acestor sume inclusiv, aceasta mentiune inscriindu-se in decizie. In cazul in care executarea silita se efectueaza de organele fiscale, obligatiile fiscale accesorii se fac venit la bugetul de stat, in cazul in care executarea silita se efectueaza de organul fiscal central, sau la bugetele locale, in cazul in care executarea silita se efectueaza de organul fiscal local.

(11^6) Prin exceptie de la prevederile art. 226 alin. (10) - (13), in cazul in care executarea silita se efectueaza de organele fiscale, sumele recuperate in cadrul procedurii de executare silita reprezentand obligatii principale se vireaza integral intr-un cont distinct al institutiei publice care a prestat serviciul public deschis la unitatea Trezoreriei Statului, in scopul stingerii debitelor inregistrate in contabilitatea acesteia si a virarii sumelor catre bugetele sau beneficiarii carora se cuvin.

(11^7) Informatiile minime obligatorii privind efectuarea platii in baza documentelor acceptate ca dovada a platii, prevazute la alin. (11^1) si procedura de restituire a sumelor incasate de institutiile publice care presteaza serviciile publice se stabilesc astfel:

a) prin ordin al ministrului finantelor publice, in cazul institutiilor publice care fac parte din administratia publica centrala;

b) prin ordin comun al ministrului finantelor publice si al ministrului dezvoltarii regionale si administratiei publice, in cazul institutiilor publice care fac parte din administratia publica locala.

(11^8) In aplicarea prevederilor alin. (11^2) - (11^7) pot fi emise instructiuni aprobate prin ordin comun al ministrului finantelor publice si al ministrului dezvoltarii regionale si administratiei publice.

(11^9) Procedura de verificare a sumelor incasate pentru care au fost acceptate ca dovada a platii documentele de la alin. (11^3) se aproba prin norme proprii de catre institutiile publice. Institutiile publice pot aproba norme proprii de verificare a sumelor incasate si pentru situatiile in care dovada platii este cea prevazuta la alin. (11^1) lit. a) si b).

(11^10) Institutiile publice care presteaza serviciile publice pot dezvolta sisteme centralizate care sa permita facilitarea verificarii incasarii sumelor colectate. Procedura de functionare si de administrare a sistemelor centralizate se aproba prin hotarare a Guvernului.

(11^11) Pana la aprobarea ordinelor prevazute la alin. (11^7) informatiile aferente identificarii platilor sunt cele prevazute in documentele de plata prevazute de normele legale in vigoare la data efectuarii platii.

(11^12) Utilizarea informatiilor solicitate potrivit alin. (11^1) se realizeaza cu respectarea legislatiei privind prelucrarea datelor cu caracter personal.

(12) in cazul stingerii obligatiilor fiscale prin valorificarea garantiei constituite potrivit art. 211 lit. a), data stingerii este data constituirii garantiei.

 

ART. 164 Dispozitii privind corectarea erorilor din documentele de plata

(1) Plata obligatiilor fiscale efectuata intr-un cont bugetar eronat este valabila, de la momentul efectuarii acesteia, in conditiile prezentului articol. La cererea debitorului, organul fiscal competent efectueaza indreptarea erorilor din documentele de plata intocmite de debitor, in suma si din contul debitorului inscrise in documentul de plata, cu conditia debitarii contului acestuia si a creditarii unui cont bugetar.

(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si in cazul in care plata s-a efectuat in alt buget decat cel al carui venit este creanta fiscala platita, cu conditia ca plata sa nu fi stins creantele datorate bugetului in care s-a incasat suma platita eronat, cu exceptia cazului in care in evidenta fiscala debitorul inregistreaza sume platite in plus cel putin la nivelul platii eronate.

(3) in cazul platilor efectuate in alt buget, organul fiscal competent dispune unitatii Trezoreriei Statului transferul sumelor platite eronat catre bugetul caruia obligatia fiscala este datorata.

(4) in situatia in care plata obligatiilor fiscale s-a efectuat utilizand un cod de identificare fiscala eronat, eroarea din documentul de plata poate fi corectata cu conditia ca plata sa nu fi stins creantele datorate bugetului in care s-a incasat suma platita eronat, cu exceptia cazului in care in evidenta fiscala debitorul inregistreaza sume platite in plus cel putin la nivelul platii eronate. in acest caz, cererea de indreptare a erorii se depune de cel care a efectuat plata la organul fiscal competent.

(5) Cererea de indreptare a erorilor din documentele de plata poate fi depusa in termen de 5 ani, sub sanctiunea decaderii. Termenul incepe sa curga de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care s-a efectuat plata.

(6) Procedura de indreptare a erorilor din documentele de plata se aproba astfel:

a) prin ordin al ministrului finantelor publice, in cazul platilor efectuate la organul fiscal central;

b) prin ordin al ministrului dezvoltarii regionale si administratiei publice, cu avizul Ministerului Finantelor Publice, in cazul platilor efectuate la organul fiscal local.

(7) Prevederile prezentului articol se aplica in mod corespunzator si in urmatoarele situatii:

a) documentele de plata sunt intocmite de tertii popriti;

b) creanta fiscala este administrata de organ fiscal diferit. in acest caz, cererea se depune de debitor la organul fiscal la care s-a creditat contul bugetar cu plata efectuata eronat.

(8) Dispozitiile prezentului articol se aplica si in cazul erorilor generate de operatorii sistemului de decontare bancara. in acest caz, indreptarea erorilor se realizeaza din oficiu de catre organul fiscal sau, dupa caz, la solicitarea institutiei de credit.

 

ART. 165 Ordinea stingerii obligatiilor fiscale

(1) Daca un debitor datoreaza mai multe tipuri de obligatii fiscale, iar suma platita nu este suficienta pentru a stinge toate obligatiile, atunci se stinge obligatia fiscala pe care o indica debitorul, potrivit legii, sau care este distribuita potrivit prevederilor art. 163, dupa caz, stingerea efectuandu-se, de drept, in urmatoarea ordine:

a) toate obligatiile fiscale principale, in ordinea vechimii, si apoi obligatiile fiscale accesorii, in ordinea vechimii;

b) obligatiile cu scadente viitoare, la solicitarea debitorului.

(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), in cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal local cu suma platita de titulari ai dreptului de proprietate asupra cladirilor, terenurilor sau mijloacelor de transport, se sting cu prioritate amenzile contraventionale individualizate in titluri executorii, in ordinea vechimii, chiar daca debitorul indica un alt tip de obligatie fiscala. Aceste prevederi nu se aplica in cazul platii taxelor astfel cum sunt definite la art. 1 pct. 36.

(3) in scopul stingerii obligatiilor fiscale, vechimea acestora se stabileste astfel:

a) in functie de scadenta, pentru obligatiile fiscale principale;

b) in functie de data comunicarii, pentru diferentele de obligatii fiscale principale stabilite de organul fiscal competent, precum si pentru obligatiile fiscale accesorii;

c) in functie de data depunerii la organul fiscal a declaratiilor fiscale rectificative, pentru diferentele de obligatii fiscale principale stabilite de contribuabil/platitor, in cazul in care legea prevede obligatia acestuia de a calcula cuantumul obligatiei fiscale;

d) in functie de data primirii, in conditiile legii, a titlurilor executorii transmise de alte institutii.

(4) Pentru beneficiarii unei esalonari la plata, ordinea de stingere este urmatoarea:

a) ratele de esalonare si/sau, dupa caz, obligatiile fiscale de a caror plata depinde mentinerea valabilitatii esalonarii la plata;

b) sumele datorate in contul urmatoarelor rate din graficul de plata, pana la concurenta cu suma esalonata la plata sau pana la concurenta cu suma achitata, dupa caz.

(5) Pentru beneficiarii unei amanari la plata, ordinea de stingere este urmatoarea:

a) obligatiile fiscale datorate, altele decat cele care fac obiectul amanarii la plata;

b) obligatiile fiscale amanate la plata.

(6) Cu exceptia situatiilor prevazute la art. 167 alin. (11) si (12), pentru debitorii care se afla sub incidenta legislatiei privind insolventa, ordinea de stingere este urmatoarea:

a) obligatii fiscale nascute dupa data deschiderii procedurii insolventei, in ordinea vechimii;

b) sume datorate in contul ratelor din programele de plati ale obligatiilor fiscale, cuprinse in planul de reorganizare judiciara confirmat, precum si obligatiile fiscale accesorii datorate pe perioada reorganizarii, daca in plan s-au prevazut calcularea si plata acestora;

c) obligatii fiscale nascute anterior datei la care s-a deschis procedura insolventei, in ordinea vechimii, pana la stingerea integrala a acestora, in situatia contribuabililor aflati in stare de faliment;

d) alte obligatii fiscale in afara celor prevazute la lit. a) - c).

(7) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), in cazul contribuabililor care beneficiaza de ajutor de stat sub forma de subventii de la bugetul de stat pentru completarea veniturilor proprii, potrivit legii, se sting cu prioritate obligatiile fiscale aferente perioadei fiscale la care se refera subventia, indiferent daca plata este efectuata din subventie sau din veniturile proprii.

(8) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), in cazul obligatiilor fiscale de plata stabilite de organele de inspectie fiscala, precum si a amenzilor de orice fel, se stinge cu prioritate obligatia fiscala sau amenda pe care o alege contribuabilul.

 

(9) Debitorul poate opta pentru a fi instiintat cu privire la modul in care a fost efectuata stingerea obligatiilor fiscale, prin depunerea unei cereri in acest sens la organul fiscal competent. In acest caz,organul fiscal competent comunica debitorului modul in care a fost efectuata stingerea obligatiilor fiscale, cu cel putin 5 zile inainte de urmatorul termen de plata a obligatiilor fiscale.

ART. 166 Reguli speciale privind stingerea creantelor fiscale prin plata sau compensare

(1) Platile efectuate de catre debitori nu se distribuie si nu sting obligatiile fiscale inscrise in titluri executorii pentru care executarea silita este suspendata in conditiile art. 233 alin. (1) lit. a) si d) si alin. (7), cu exceptia situatiei in care contribuabilul opteaza pentru stingerea acestora potrivit art. 165 alin. (8).

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile si in cazul stingerii obligatiilor fiscale prin compensare.

ART. 167 Compensarea

(1) Prin compensare se sting creantele statului sau unitatilor administrativ-teritoriale ori subdiviziunilor acestora reprezentand impozite, taxe, contributii si alte sume datorate bugetului general consolidat cu creantele debitorului reprezentand sume de rambursat, de restituit sau de plata de la buget, pana la concurenta celei mai mici sume, cand ambele parti dobandesc reciproc atat calitatea de creditor, cat si pe cea de debitor, cu conditia ca respectivele creante sa fie administrate de aceeasi autoritate publica, inclusiv unitatile subordonate acesteia. Prin sume de plata de la buget se inteleg sumele pe care statul sau unitatea/subdiviziunea administrativ-teritoriala trebuie sa le plateasca unei persoane, inclusiv cele care rezulta din raporturi juridice contractuale, daca acestea sunt stabilite prin titluri executorii.

(2) Creantele debitorului se compenseaza cu obligatii datorate aceluiasi buget, urmand ca din diferenta ramasa sa fie compensate obligatiile datorate altor bugete, in mod proportional, cu respectarea conditiilor prevazute la alin. (1).

(3) Creantele fiscale rezultate din raporturi juridice vamale se compenseaza cu creantele debitorului reprezentand sume de restituit de aceeasi natura. Eventualele diferente ramase se compenseaza cu alte obligatii fiscale ale debitorului, in ordinea prevazuta la alin. (2).

(4) Daca legea nu prevede altfel, compensarea opereaza de drept la data la care creantele exista deodata, fiind deopotriva certe, lichide si exigibile.

(5) in sensul prezentului articol, creantele sunt exigibile:

a) la data scadentei, potrivit art. 154 sau 155, dupa caz;

b) la termenul prevazut de lege pentru depunerea decontului cu suma negativa de TVA cu optiune de rambursare, in limita sumei aprobate la rambursare prin decizia emisa de organul fiscal central, potrivit legii;

c) la data depunerii cererii de restituire, in limita sumei aprobate pentru restituire prin decizia emisa de organul fiscal central, potrivit legii, pentru cererile de restituire a accizei sau taxei pe valoarea adaugata, dupa caz, depuse potrivit Codului fiscal;

d) la data comunicarii deciziei, pentru obligatiile fiscale principale, precum si pentru obligatiile fiscale accesorii stabilite de organul fiscal competent prin decizie;

e) la data depunerii la organul fiscal a declaratiilor de impunere rectificative, pentru diferentele de obligatii fiscale principale stabilite de contribuabil/platitor in cazul in care legea prevede obligatia acestuia de a calcula cuantumul obligatiei fiscale;

f) la data comunicarii actului de individualizare a sumei, pentru obligatiile de plata de la buget;

g) la data primirii, in conditiile legii, de catre organul fiscal a titlurilor executorii emise de alte institutii, in vederea executarii silite;

h) la data nasterii dreptului la restituire pentru sumele de restituit potrivit art. 168, astfel:

1. la data platii pentru sumele achitate in plus fata de obligatiile fiscale datorate;

2. la data prevazuta de lege pentru depunerea declaratiei anuale de impozit pe profit, in cazul impozitului pe profit de restituit rezultat din regularizarea anuala, potrivit legii. Restituirea se face in limita sumei ramase dupa regularizarea impozitului anual cu platile anticipate neachitate;

3. la data emiterii deciziei de impunere anuala, in cazul impozitului pe venit de restituit rezultat din regularizarea anuala, potrivit legii. Restituirea se face in limita sumei ramase dupa regularizarea impozitului anual cu platile anticipate neachitate;

4. la data procesului-verbal de distribuire, pentru sumele ramase dupa efectuarea distribuirii prevazute la art. 258;

5. la data prevazuta de lege pentru depunerea declaratiei fiscale, in cazul sumelor de restituit rezultate din regularizarea prevazuta la art. 170;

6. la data depunerii cererii de restituire, in limita sumei aprobate pentru restituire prin decizia emisa de organul fiscal potrivit legii, pentru celelalte cazuri de sume de restituit.

(6) Creantele fiscale rezultate din cesiunea notificata potrivit prevederilor art. 28 se sting prin compensare cu obligatiile cesionarului la data notificarii cesiunii.

(7) Compensarea se constata de catre organul fiscal competent, la cererea debitorului sau din oficiu. Dispozitiile art. 165 privind ordinea stingerii datoriilor sunt aplicabile in mod corespunzator.

(8) Organul fiscal competent comunica debitorului decizia cu privire la efectuarea compensarii, in termen de 7 zile de la data efectuarii operatiunii.

(9) Se compenseaza, in conditiile prezentului articol, suma negativa a taxei pe valoarea adaugata din decontul de taxa cu optiune de rambursare depus de reprezentantul unui grup fiscal constituit potrivit Codului fiscal cu obligatiile fiscale ale membrilor grupului fiscal, in urmatoarea ordine:

a) obligatiile fiscale ale reprezentantului grupului fiscal;

b) obligatiile fiscale ale celorlalti membri ai grupului fiscal, la alegerea organului fiscal central.

(9^1) Dispozitiile alin. (9) privind ordinea de stingere prin compensare se aplica in mod corespunzator si in cazul grupului fiscal constituit in domeniul impozitului pe profit, daca drept urmare a depunerii declaratiei anuale consolidate privind impozitul pe profit rezulta o suma de restituit.

(10) in cazul in care taxa pe valoarea adaugata de plata se stinge prin regularizare cu suma negativa de taxa, potrivit Codului fiscal, data stingerii taxei de plata este data prevazuta de lege pentru depunerea decontului in care s-a efectuat regularizarea.

(11) Pentru debitorii care se afla sub incidenta legislatiei privind insolventa si care depun un decont cu suma negativa de taxa pe valoarea adaugata cu optiune de rambursare dupa data deschiderii procedurii insolventei, suma aprobata la rambursare se compenseaza in conditiile prezentului articol cu obligatiile fiscale nascute dupa data deschiderii procedurii insolventei.

(12) Suma negativa de taxa pe valoarea adaugata inscrisa in decontul de taxa pe valoarea adaugata aferenta perioadei fiscale anterioare datei deschiderii procedurii insolventei se compenseaza in conditiile prezentului articol cu obligatiile fiscale ale debitorului nascute anterior deschiderii procedurii.

 

ART. 168 Restituiri de sume

(1) Se restituie, la cerere, contribuabilului/platitorului orice suma platita sau incasata fara a fi datorata.

(2) in situatia in care s-a facut o plata fara a fi datorata, cel pentru care s-a facut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.

(3) Prevederile prezentului articol se aplica si pentru sumele de restituit ca urmare a aplicarii, potrivit legii, a scutirii indirecte sau a altor asemenea scutiri.

(4) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), se restituie din oficiu urmatoarele sume:

a) cele de restituit, reprezentand diferente de impozite rezultate din regularizarea anuala a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice, care se restituie in termen de cel mult 60 de zile de la data comunicarii deciziei de impunere;

b) cele incasate prin poprire, in plus fata de creantele fiscale pentru care s-a infiintat poprirea, care se restituie in termen de cel mult 5 zile lucratoare de la data incasarii.

(5) Diferentele de impozit pe venit si/sau contributii sociale de restituit mai mici de 10 lei raman in evidenta fiscala spre a fi compensate cu datorii viitoare, urmand sa se restituie atunci cand suma cumulata a acestora depaseste limita mentionata.

(6) Prin exceptie de la alin. (5), diferentele mai mici de 10 lei se restituie in numerar numai la solicitarea contribuabilului/platitorului.

(7) in cazul restituirii sumelor in valuta confiscate, aceasta se realizeaza conform legii, in lei la cursul de referinta al pietei valutare pentru euro, comunicat de Banca Nationala a Romaniei, de la data ramanerii definitiva a hotararii judecatoresti prin care se dispune restituirea.

(8) in cazul in care contribuabilul/platitorul inregistreaza obligatii restante, restituirea/rambursarea se efectueaza numai dupa efectuarea compensarii potrivit prezentului cod.

(9) in cazul in care suma de rambursat sau de restituit este mai mica decat obligatiile restante ale contribuabilului/platitorului, se efectueaza compensarea pana la concurenta sumei de rambursat sau de restituit.

(10) in cazul in care suma de rambursat sau de restituit este mai mare decat suma reprezentand obligatii restante ale contribuabilului/platitorului, compensarea se efectueaza pana la concurenta obligatiilor restante, diferenta rezultata restituindu-se contribuabilului/platitorului.

(11) in cazul in care dupa decesul persoanei fizice sau incetarea persoanei juridice se stabilesc sume de restituit sau de rambursat prin hotarari judecatoresti definitive, aceste sume se restituie sau se ramburseaza numai daca exista succesori ori alti titulari care au dobandit drepturile de rambursare sau de restituire in conditiile legii.

(12) In cazul in care din eroare institutiile de credit vireaza organului fiscal sume reprezentand credite nerambursabile sau finantari primite de la institutii sau organizatii nationale ori internationale pentru derularea unor programe ori proiecte, precum si sumele prevazute la art. 729 alin. (7) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, prin exceptie de la prevederile alin. (8), sumele respective se restituie la cererea institutiei de credit sau a contribuabilului/platitorului, chiar daca acesta inregistreaza obligatii restante.

 

ART. 169 Prevederi speciale privind rambursarea taxei pe valoarea adaugata

(1) Taxa pe valoarea adaugata solicitata la rambursare prin deconturile cu suma negativa de taxa pe valoarea adaugata cu optiune de rambursare, depuse in cadrul termenului legal de depunere, se ramburseaza de organul fiscal central, potrivit procedurii si conditiilor aprobate prin ordin al presedintelui A.N.A.F.

(2) in cazul deconturilor cu suma negativa de taxa pe valoarea adaugata cu optiune de rambursare, depuse dupa termenul legal de depunere, suma negativa din acestea se preia in decontul perioadei urmatoare.

(3) Organul fiscal central decide in conditiile prevazute in ordinul mentionat la alin. (1) daca efectueaza inspectia fiscala anterior sau ulterior aprobarii rambursarii, in baza unei analize de risc.

(4) Prin exceptie de la prevederile alin. (3), in cazul decontului cu suma negativa de taxa pe valoarea adaugata cu optiune de rambursare pentru care suma solicitata la rambursare este de pana la 45.000 lei, precum si in cazul decontului cu suma negativa de taxa pe valoarea adaugata cu optiune de rambursare depus de contribuabilul care beneficiaza de o esalonare la plata potrivit cap. IV, organul fiscal central ramburseaza taxa cu efectuarea, ulterior, a inspectiei fiscale.

(5) Dispozitiile alin. (4) nu se aplica:

a) in cazul in care contribuabilul/platitorul are inscrise in cazierul fiscal fapte care sunt sanctionate ca infractiuni;

b) in cazul in care organul fiscal central, pe baza informatiilor detinute, constata ca exista riscul unei rambursari necuvenite.

(6) in cazul decontului cu suma negativa de taxa pe valoarea adaugata depus in numele unui grup fiscal constituit potrivit Codului fiscal, dispozitiile alin. (5) sunt aplicabile atat pentru reprezentantul grupului fiscal, cat si pentru membrii acestuia.

(7) Ori de cate ori, in conditiile prezentului articol, rambursarea se aproba cu inspectie fiscala ulterioara, inspectia fiscala se decide in baza unei analize de risc.

(8) Deconturile cu suma negativa de taxa pe valoarea adaugata cu optiune de rambursare pentru care suma solicitata la rambursare este de pana la 45.000 lei, depuse de persoane impozabile aflate in una dintre situatiile prevazute la alin. (5), se solutioneaza dupa efectuarea inspectiei fiscale anticipate.

 

(9) In cazul inspectiei fiscale anticipate, efectuate pentru solutionarea deconturilor cu suma negativa de TVA, prin exceptie de la prevederile art. 117, perioada supusa inspectiei fiscale va cuprinde exclusiv perioadele fiscale in care s-au derulat operatiunile care au generat soldul sumei negative a taxei. Dispozitiile art. 94 alin. (3) raman aplicabile.

(10) In situatia in care se constata indicii privind nerespectarea legislatiei fiscale ori stabilirea incorecta a obligatiilor fiscale, prin operatiuni care s-au desfasurat in afara perioadei prevazute la alin. (9), inspectia fiscala se extinde corespunzator, cu respectarea prevederilor art. 117.

ART. 170 Prevederi speciale privind restituirea impozitului pe venit retinut la sursa

(1) in situatia in care platitorul a retinut la sursa un impozit pe venit in cuantum mai mare decat cel legal datorat, restituirea acestuia se efectueaza de catre platitor, la cererea contribuabilului depusa in termenul de prescriptie a dreptului de a cere restituirea prevazut la art. 219.

(2) Sumele restituite de catre platitor se regularizeaza de catre acesta cu obligatiile fiscale de acelasi tip datorate in perioada fiscala in care s-a efectuat restituirea prin depunerea unei declaratii de regularizare/cerere de restituire. Declaratia de regularizare/cererea de restituire poate fi depusa si ulterior, in cadrul termenului de prescriptie a dreptului de a cere restituirea. Pentru diferentele de restituit sunt aplicabile prevederile art. 167 sau 168, dupa caz.

(3) in cazul contribuabililor nerezidenti care depun certificatul de rezidenta fiscala ulterior retinerii la sursa a impozitului de catre platitorul de venit, restituirea si regularizarea, potrivit prezentului articol, se efectueaza chiar daca pentru perioada fiscala in care creanta fiscala restituita a fost datorata s-a ridicat rezerva verificarii ulterioare, ca urmare a efectuarii inspectiei fiscale.

(4) Pentru impozitul pe venit care se regularizeaza potrivit prezentului articol, platitorul nu depune declaratie rectificativa.

 

(5) in situatia in care platitorul nu mai exista sau acesta se afla in procedura insolventei potrivit Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, restituirea impozitului pe venit retinut la sursa in cuantum mai mare decat cel legal datorat se efectueaza de catre organul fiscal central competent, in baza cererii de restituire depuse de contribuabil. Prin organ fiscal central competent se intelege organul fiscal central competent pentru administrarea creantelor fiscale ale contribuabilului solicitant.

(6) Platitorul are obligatia de a corecta, daca este cazul, declaratiile informative corespunzatoare regularizarii efectuate.

(7) Procedura de aplicare a prezentului articol se aproba prin ordin al presedintelui A.N.A.F.

 

ART. 170^1 Prevederi speciale privind restituirea impozitului pe dividende

(1) In cazul in care din regularizarea anuala a dividendelor platite ca urmare a distribuirii partiale in cursul anului, potrivit art. 67 din Legea societatilor nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, rezulta sume de restituit de la buget, platitorul de dividende depune la organul fiscal competent o declaratie de regularizare/cerere de restituire dupa restituirea de catre asociati sau actionari a dividendelor si pana la implinirea termenului de prescriptie a dreptului de a cere restituirea. Pentru diferentele de restituit sunt aplicabile prevederile art. 167 sau 168, dupa caz.

(2) Procedura de aplicare a prezentului articol se aproba prin ordin al presedintelui A.N.A.F.

ART. 171 Regularizarea obligatiilor fiscale in cazul reconsiderarii unei tranzactii de catre organul fiscal central

(1) Obligatiile fiscale stabilite de organul fiscal central ca urmare a reconsiderarii unei tranzactii, potrivit legii, se regularizeaza cu obligatiile fiscale declarate/platite de contribuabil/platitor aferente respectivei tranzactii. In acest caz, sumele achitate in contul obligatiilor fiscale declarate/platite de contribuabil/platitor se considera, in totalitate, indiferent de bugetul unde au fost ulterior distribuite, a reprezenta plati anticipate in contul obligatiilor fiscale stabilite ca urmare a reconsiderarii, cu regularizarea ulterioara intre bugete.

(2) Procedura de aplicare a prezentului articol se aproba prin ordin al presedintelui A.N.A.F.

 

ART. 172 Obligatia bancilor supuse regimului de supraveghere speciala sau de administrare speciala

Bancile supuse regimului de supraveghere speciala sau de administrare speciala si care efectueaza platile dispuse in limita incasarilor vor deconta zilnic, cu prioritate, sumele reprezentand obligatii fiscale cuprinse in ordinele de plata emise de debitori si/sau obligatii fiscale inscrise in adresa de infiintare a popririi transmisa de organele fiscale.
 

CAPITOLUL III Dobanzi, penalitati de intarziere si penalitati de nedeclarare

ART. 173 Dispozitii generale privind dobanzi si penalitati de intarziere

(1) Pentru neachitarea la termenul de scadenta de catre debitor a obligatiilor fiscale principale, se datoreaza dupa acest termen dobanzi si penalitati de intarziere.

(2) Nu se datoreaza dobanzi si penalitati de intarziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi de orice fel, obligatii fiscale accesorii stabilite potrivit legii, cheltuieli de executare silita, cheltuieli judiciare, sumele confiscate, precum si sumele reprezentand echivalentul in lei al bunurilor si sumelor confiscate care nu sunt gasite la locul faptei.

(3) Nu se datoreaza obligatii fiscale accesorii pentru suma platita in contul obligatiei fiscale principale daca, anterior stabilirii obligatiilor fiscale, debitorul a efectuat o plata, iar suma platita nu a stins alte obligatii, stabilite prin:

a) declaratii de impunere depuse ulterior efectuarii platii;

b) declaratii de impunere rectificative sau decizii de impunere, inclusiv cele emise ca urmare a refacerii inspectiei fiscale in conditiile art. 129. In aceste cazuri, se datoreaza obligatii fiscale accesorii de la data scadentei obligatiei fiscale principale pana la data platii, inclusiv.

(3^1) Prevederile alin. (3) se aplica in mod corespunzator si in cazul stingerii obligatiilor fiscale prin celelalte modalitati prevazute la art. 22 decat cea prin plata.

(4) Dobanzile si penalitatile de intarziere se fac venit la bugetul caruia ii apartine creanta principala.

(5) Dobanzile si penalitatile de intarziere se stabilesc prin decizii, cu exceptia situatiei prevazute la art. 227 alin. (8).

(5^1) Comunicarea deciziilor referitoare la obligatiile fiscale accesorii in cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal central se realizeaza in functie de vechimea, cuantumul obligatiilor fiscale accesorii si starea juridica a contribuabilului.

(5^2) Procedura de aplicare a prevederilor alin. (5^1) se aproba prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

(6) Dobanzile si penalitatile de intarziere pot fi actualizate anual, prin hotarare a Guvernului, in functie de evolutia ratei dobanzii de referinta a Bancii Nationale a Romaniei.

ART. 174 Dobanzi

(1) Dobanzile se calculeaza pentru fiecare zi de intarziere, incepand cu ziua imediat urmatoare termenului de scadenta si pana la data stingerii sumei datorate, inclusiv.

(2) Pentru diferentele suplimentare de creante fiscale rezultate din corectarea declaratiilor sau modificarea unei decizii de impunere, dobanzile se datoreaza incepand cu ziua imediat urmatoare scadentei creantei fiscale pentru care s-a stabilit diferenta si pana la data stingerii acesteia, inclusiv.

(3) in situatia in care diferentele rezultate din corectarea declaratiilor de impunere sau modificarea unei decizii de impunere sunt negative in raport cu sumele stabilite initial, se datoreaza dobanzi pentru suma datorata dupa corectare ori modificare, incepand cu ziua imediat urmatoare scadentei si pana la data stingerii acesteia, inclusiv.

(4) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), se datoreaza dobanzi dupa cum urmeaza:

a) pentru creantele fiscale stinse prin executare silita, pana la data intocmirii procesului-verbal de distribuire, inclusiv. in cazul platii pretului in rate, dobanzile se calculeaza pana la data intocmirii procesului-verbal de distribuire a avansului. Pentru suma ramasa de plata, dobanzile sunt datorate de catre cumparator;

b) pentru obligatiile fiscale datorate de catre debitorul declarat insolvabil care nu are venituri si bunuri urmaribile, pana la data comunicarii procesului-verbal de insolvabilitate potrivit prevederilor art. 265 alin. (4), urmand ca de la data trecerii obligatiilor fiscale in evidenta curenta sa se datoreze dobanzi.

(5) Nivelul dobanzii este de 0,02% pentru fiecare zi de intarziere.

ART. 175 Dobanzi in cazul impozitelor administrate de organul fiscal central pentru care perioada fiscala este anuala

(1) Pentru neachitarea la scadenta a obligatiilor fiscale reprezentand impozite pentru care perioada fiscala este anuala, se datoreaza dobanzi dupa cum urmeaza:

a) in anul fiscal de impunere, pentru obligatiile fiscale stabilite, potrivit legii, de organul fiscal central sau de contribuabili, inclusiv cele reprezentand plati anticipate, dobanzile se calculeaza din ziua urmatoare termenului de scadenta si pana la data stingerii sau, dupa caz, pana in ultima zi a anului fiscal de impunere, inclusiv;

b) pentru sumele neachitate in anul de impunere potrivit lit. a), dobanzile se calculeaza incepand cu prima zi a anului fiscal urmator pana la data stingerii acestora, inclusiv;

c) in cazul in care obligatia fiscala stabilita prin decizia de impunere anuala sau declaratia de impunere anuala, dupa caz, este mai mica decat cea stabilita prin deciziile de plati anticipate sau declaratiile depuse in cursul anului de impunere, dobanzile se recalculeaza, incepand cu prima zi a anului fiscal urmator celui de impunere, la soldul neachitat in raport cu impozitul anual stabilit prin decizia de impunere anuala sau declaratia de impunere anuala, urmand a se face regularizarea dobanzilor in mod corespunzator;

d) pentru diferentele de impozit ramase de achitat, conform deciziei de impunere anuala sau declaratiei de impunere anuala, dobanzile se datoreaza incepand cu ziua urmatoare termenului de scadenta prevazut de lege. in cazul impozitului pe venit, aceasta regula se aplica numai daca declaratia de venit a fost depusa pana la termenul prevazut de lege. in situatia in care declaratia de venit nu a fost depusa pana la termenul prevazut de lege, dobanda se datoreaza incepand cu data de 1 ianuarie a anului urmator celui de impunere.

(2) Prevederile alin. (1) se aplica si in cazul in care contribuabilii nu-si indeplinesc obligatiile declarative, iar creanta fiscala se stabileste de organul fiscal central prin decizie, precum si in cazul declaratiei depuse potrivit art. 107 alin. (5). in acest caz, in scopul aplicarii alin. (1) lit. a), creanta aferenta unei perioade fiscale, stabilita de organul fiscal central, se repartizeaza pe termenele de plata corespunzatoare din anul de impunere, cu exceptia cazului in care obligatiile fiscale au fost stabilite in anul fiscal de impunere.

(3) in cazul in care, in cadrul unei proceduri de control fiscal, organul fiscal central stabileste diferente de impozit suplimentare, dobanzile se calculeaza la diferenta de impozit incepand cu prima zi a anului fiscal urmator celui de impunere.

(4) Prevederile alin. (1) - (3) sunt aplicabile si in cazul contributiilor sociale.

ART. 176 Penalitati de intarziere

(1) Penalitatile de intarziere se calculeaza pentru fiecare zi de intarziere, incepand cu ziua imediat urmatoare termenului de scadenta si pana la data stingerii sumei datorate, inclusiv. Dispozitiile art. 174 alin. (2) - (4) si art. 175 sunt aplicabile in mod corespunzator.

(2) Nivelul penalitatii de intarziere este de 0,01% pentru fiecare zi de intarziere.

(3) Penalitatea de intarziere nu inlatura obligatia de plata a dobanzilor.

(4) Penalitatea de intarziere nu se aplica pentru obligatiile fiscale principale pentru care se datoreaza penalitate de nedeclarare potrivit art. 181.

ART. 177 Dobanzi si penalitati de intarziere in cazul platilor efectuate prin decontare bancara

(1) Nedecontarea de catre institutiile de credit a sumelor cuvenite bugetului general consolidat in termen de 3 zile lucratoare de la data debitarii contului contribuabilului/platitorului nu il exonereaza pe contribuabil/platitor de obligatia de plata a sumelor respective si atrage pentru acesta dobanzi si penalitati de intarziere la nivelul celor prevazute la art. 174 si 176, dupa termenul de 3 zile.

(2) Pentru recuperarea sumelor datorate bugetului general consolidat si nedecontate de institutiile de credit, precum si a dobanzilor si penalitatilor de intarziere prevazute la alin. (1), contribuabilul/platitorul se poate indrepta impotriva institutiei de credit respective.

ART. 178 Dobanzi si penalitati de intarziere in cazul compensarii

in cazul creantelor fiscale stinse prin compensare, dobanzile si penalitatile de intarziere, dupa caz, se calculeaza pana la data prevazuta la art. 167 alin. (4).

ART. 179 Dobanzi si penalitati de intarziere in cazul deschiderii procedurii insolventei

in cazul debitorilor carora li s-a deschis procedura insolventei, pentru creantele fiscale nascute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii insolventei se datoreaza dobanzi si penalitati de intarziere, potrivit legii care reglementeaza aceasta procedura.

ART. 180 Dobanzi si penalitati de intarziere in cazul debitorilor pentru care s-a pronuntat o hotarare de dizolvare

(1) Pentru creantele fiscale nascute anterior sau ulterior datei inregistrarii hotararii de dizolvare a debitorului in registrul comertului, incepand cu aceasta data nu se mai datoreaza si nu se calculeaza dobanzi si penalitati de intarziere.

(2) in cazul in care prin hotarare judecatoreasca definitiva a fost desfiintat actul care a stat la baza inregistrarii dizolvarii, se calculeaza dobanzi si penalitati de intarziere intre data inregistrarii in registrul comertului a actelor de dizolvare si data ramanerii definitive a hotararii de desfiintare.

ART. 181 Penalitatea de nedeclarare in cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal central

(1) Pentru obligatiile fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect de contribuabil/platitor si stabilite de organul fiscal prin decizii de impunere, contribuabilul/platitorul datoreaza o penalitate de nedeclarare de 0,08% pe fiecare zi, incepand cu ziua imediat urmatoare scadentei si pana la data stingerii sumei datorate, inclusiv, din obligatiile fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect de contribuabil/platitor si stabilite de organul fiscal prin decizii de impunere.

(2) Penalitatea de nedeclarare stabilita potrivit alin. (1) se reduce cu 75%, daca obligatiile fiscale principale stabilite prin decizie:

a) se sting prin plata sau compensare pana la termenul prevazut la art. 156 alin. (1);

b) sunt esalonate la plata, in conditiile legii. in acest caz, reducerea se acorda la finalizarea esalonarii la plata.

(2^1) Ori de cate ori organul fiscal constata incidenta prevederilor art. 181 alin. (2), acesta comunica decizia referitoare la obligatiile fiscale accesorii reprezentand penalitati de nedeclarare prin evidentierea reducerii de 75% aplicate.

(3) Penalitatea de nedeclarare prevazuta la alin. (1) se majoreaza cu 100% in cazul in care obligatiile fiscale principale au rezultat ca urmare a savarsirii unor fapte de evaziune fiscala, constatate de organele judiciare, potrivit legii.

(4) Aplicarea penalitatii de nedeclarare prevazute de prezentul articol nu inlatura obligatia de plata a dobanzilor prevazute de prezentul cod.

(5) Penalitatea de nedeclarare constituie venit al bugetului de stat.

(6) Organul fiscal nu stabileste penalitatea de nedeclarare prevazuta de prezentul articol daca aceasta este mai mica de 50 lei.

(7) Penalitatea de nedeclarare nu se aplica daca obligatiile fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect de contribuabil/platitor si stabilite de organul fiscal prin decizii de impunere rezulta din aplicarea unor prevederi ale legislatiei fiscale de catre contribuabil/platitor, potrivit interpretarii organului fiscal cuprinse in norme, instructiuni, circulare sau opinii comunicate contribuabilului/platitorului de catre organul fiscal central.

(8) In cazul inspectiei fiscale despre aplicarea penalitatii de nedeclarare potrivit alin. (1) sau, dupa caz, despre neaplicarea acesteia potrivit alin. (6) sau (7), se consemneaza si se motiveaza in raportul de inspectie fiscala. Prevederile art. 130 alin. (5) si ale art. 131 alin. (2) sunt aplicabile in mod corespunzator. Lipsa mentiunii din cuprinsul raportului de inspectie fiscala privind aplicarea penalitatii de nedeclarare conduce la decaderea organului fiscal din dreptul de a mai aplica penalitatea prin alte acte administrative subsecvente sau accesorii.

(9) in situatia in care obligatiile fiscale principale sunt stabilite de organul de inspectie fiscala ca urmare a nedepunerii declaratiei de impunere, se aplica numai penalitatea de nedeclarare, fara a se aplica sanctiunea contraventionala pentru nedepunerea declaratiei.

(10) Procedura de aplicare a prezentului articol se aproba prin ordin al presedintelui A.N.A.F.

(11) Cu exceptia situatiei prevazute la alin. (3), penalitatea de nedeclarare nu poate fi mai mare decat nivelul creantei fiscale principale la care se aplica, ori de cate ori prin aplicarea metodei de calcul prevazute la alin. (1) penalitatea de nedeclarare depaseste acest nivel.

(12) Prevederile prezentului articol se aplica in mod corespunzator si pentru obligatiile fiscale principale stabilite prin decizie de impunere emisa ca urmare a procedurii de verificare a situatiei fiscale personale. In acest caz, penalitatea de nedeclarare se calculeaza incepand cu prima zi a anului fiscal urmator celui de impunere si pana la data stingerii sumei datorate inclusiv.

(13) Prevederile prezentului articol se aplica in mod corespunzator si pentru obligatiile fiscale principale stabilite prin decizie de regularizare emisa ca urmare a procedurii de control vamal ulterior.

ART. 182 Dobanzi in cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget

(1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilul/platitorul are dreptul la dobanda din ziua urmatoare expirarii termenului prevazut la art. 168 alin. (4) sau la art. 77, dupa caz, pana la data stingerii prin oricare dintre modalitatile prevazute de lege. Acordarea dobanzilor se face la cererea contribuabilului/platitorului.

(2) in cazul creantelor contribuabilului/platitorului rezultate din anularea unui act administrativ fiscal prin care au fost stabilite obligatii fiscale de plata si care au fost stinse anterior anularii, contribuabilul/platitorul este indreptatit la dobanda incepand cu ziua in care a operat stingerea creantei fiscale individualizate in actul administrativ anulat si pana in ziua restituirii sau compensarii creantei contribuabilului/platitorului rezultate in urma anularii actului administrativ fiscal. Aceasta prevedere nu se aplica in situatia in care contribuabilul/platitorul a solicitat acordarea de despagubiri, in conditiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si in situatia prevazuta la art. 107 alin. (5).

(3) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile si pentru creantele fiscale ce au facut obiectul unei cereri de restituire, respinsa de organul fiscal, dar admisa definitiv de organul de solutionare a contestatiilor sau de instanta judecatoreasca.

(4) Nivelul dobanzii este cel prevazut la art. 174 alin. (5) si se suporta din acelasi buget din care se restituie ori se ramburseaza, dupa caz, sumele solicitate de contribuabil/platitor.

((5) Dreptul contribuabilului/platitorului de a solicita dobanda prevazuta de prezentul articol se prescrie in termen de 5 ani. Termenul incepe sa curga de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care:

(a) au fost stinse prin oricare dintre modalitatile prevazute de lege sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilului/platitorului;

(b) anularea actului administrativ fiscal a devenit definitiva, in cazul prevazut la alin. (2);

(c) restituirea a fost admisa definitiv, in cazul prevazut la alin. (3).

ART. 183 Majorari de intarziere in cazul obligatiilor fiscale datorate bugetelor locale

(1) Prin exceptie de la prevederile art. 173 si 176, pentru neachitarea la termenul de scadenta de catre debitor a obligatiilor fiscale principale datorate bugetelor locale, se datoreaza dupa acest termen majorari de intarziere.

(2) Nivelul majorarii de intarziere este de 1% din cuantumul obligatiilor fiscale principale neachitate in termen, calculata pentru fiecare luna sau fractiune de luna, incepand cu ziua imediat urmatoare termenului de scadenta si pana la data stingerii sumei datorate, inclusiv.

(3) Prevederile art. 173 - 180 si art. 182 sunt aplicabile in mod corespunzator.

(4) Pentru sumele de restituit de la bugetul local se datoreaza majorari de intarziere. Nivelul si modul de calcul al majorarii de intarziere sunt cele prevazute la alin. (2).
 

CAPITOLUL IV inlesniri la plata

SECTIUNEA 1 Instituirea posibilitatii acordarii inlesnirilor la plata

ART. 184 Instituirea posibilitatii acordarii esalonarilor la plata de catre organul fiscal central

(1) Organele fiscale centrale acorda la cererea debitorilor esalonari la plata pe o perioada de cel mult 5 ani, daca sunt indeplinite conditiile de acordare a acestora. Pentru debitorii care nu constituie niciun fel de garantie potrivit prezentului capitol, esalonarea se acorda pe cel mult 6 luni.

(2) in sensul prezentului capitol, asocierile fara personalitate juridica care, potrivit legii, au calitatea de debitor sunt asimilate persoanelor juridice.

(3) Esalonarea la plata se acorda pentru toate obligatiile fiscale inscrise in certificatul de atestare fiscala, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de prezentul capitol.

(4) Prevederile alin. (3) se aplica si pentru obligatiile fiscale preluate de organele fiscale de la alt organ fiscal sau de la alta autoritate publica ca urmare a transferului de competenta, in situatia in care acesta are loc pe perioada derularii unei esalonari la plata. in acest scop, organul fiscal competent comunica debitorului o instiintare de plata privind obligatiile fiscale individualizate in acte administrative preluate ca urmare a transferului de competenta, precum si deciziile referitoare la obligatiile fiscale accesorii aferente.

(5) in scopul acordarii esalonarii la plata, sunt asimilate obligatiilor fiscale:

a) amenzile de orice fel administrate de organul fiscal;

b) creantele bugetare stabilite de alte organe si transmise spre recuperare organelor fiscale, potrivit legii, inclusiv creantele bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale stabilite prin hotarari judecatoresti sau alte inscrisuri care, potrivit legii, constituie titluri executorii.

(6) Esalonarea la plata nu se acorda pentru:

a) obligatiile fiscale care au facut obiectul unei esalonari acordate in temeiul prezentului capitol, care si-a pierdut valabilitatea;

b) obligatiile fiscale care au scadenta si/sau termenul de plata dupa data eliberarii certificatului de atestare fiscala;

c) obligatiile fiscale care, la data eliberarii certificatului de atestare fiscala, intra sub incidenta art. 167, in limita sumei de rambursat/de restituit/de plata de la buget;

d) obligatiile fiscale stabilite prin acte administrative fiscale care, la data eliberarii certificatului de atestare fiscala, sunt suspendate in conditiile art. 14 sau 15 din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare. in cazul in care suspendarea executarii actului administrativ fiscal inceteaza dupa data comunicarii unei decizii de esalonare la plata, debitorul poate solicita includerea in esalonare a obligatiilor fiscale ce au facut obiectul suspendarii, precum si a obligatiilor fiscale accesorii aferente. in acest scop, organul fiscal competent comunica debitorului o instiintare de plata privind obligatiile fiscale individualizate in acte administrative pentru care a incetat suspendarea executarii, precum si deciziile referitoare la obligatiile fiscale accesorii aferente.

e) obligatiile fiscale care reprezinta ajutor de stat acordat din surse sau resurse de stat ori gestionate de stat, precum si fonduri europene sau fonduri publice nationale aferente fondurilor europene.

(7) Esalonarea la plata nu se acorda nici pentru obligatiile fiscale in suma totala mai mica de 500 lei in cazul persoanelor fizice, 2.000 lei in cazul asocierilor fara personalitate juridica si 5.000 lei in cazul persoanelor juridice.

(8) Perioada de esalonare la plata se stabileste de organul fiscal competent in functie de cuantumul obligatiilor fiscale si de capacitatea financiara de plata a debitorului. Perioada de esalonare la plata acordata nu poate fi mai mare decat perioada de esalonare la plata solicitata.

ART. 184^1 Reguli speciale privind esalonarea la plata a impozitului calculat potrivit art. 40^3 din Codul fiscal

(1) Procedura de executare silita nu incepe pentru sumele care fac obiectul esalonarii la plata a impozitului calculat potrivit art. 40^3 alin. (1) din Codul fiscal, de la data comunicarii deciziei de esalonare la plata.

(2) Debitorii care la data depunerii declaratiei prin care calculeaza impozitul prevazut de art. 40^3 alin. (1) din Codul fiscal au in derulare inlesniri la plata acordate potrivit prevederilor legale in vigoare pot beneficia de esalonare la plata potrivit prezentului articol.

(3) Prevederile art. 165 alin. (4) se aplica in mod corespunzator in ceea ce priveste ordinea de stingere a obligatiilor fiscale. Daca suma platita de catre debitor nu este suficienta pentru a stinge ratele din graficele de esalonare la plata, atunci se stinge, cu prioritate, rata aferenta celei mai vechi decizii de esalonare la plata.

(4) Obligatiile fiscale principale si accesorii ramase de plata din esalonarile la plata si/sau amanarile la plata, dupa caz, a caror valabilitate a fost pierduta potrivit prevederilor art. 40^3 alin. (6) din Codul fiscal ori potrivit prevederilor in baza carora au fost acordate celelalte inlesniri la plata, in scopul incadrarii in conditiile de mentinere a valabilitatii esalonarii la plata, sunt exigibile si au termen de plata data pierderii valabilitatii esalonarilor la plata, respectiv data comunicarii deciziei de pierdere a valabilitatii amanarii la plata a penalitatilor de intarziere si a penalitatilor de nedeclarare.

(5) Pentru debitorii care au obtinut o inlesnire la plata conform prevederilor legale in vigoare si opteaza prin cerere pentru esalonare la plata potrivit art. 40^3 alin. (4) din Codul fiscal, conditia de mentinere a valabilitatii esalonarilor la plata privind achitarea obligatiei fiscale declarate se considera indeplinita.

(6) Nu este considerat restant impozitul prevazut de art. 40^3 alin. (1) din Codul fiscal pentru care s-a acordat si este in derulare o esalonare la plata, potrivit acestui articol, daca pentru acesta nu s-a implinit termenul de plata prevazut in decizia de esalonare la plata sau se afla in termenul de plata prevazut la art. 40^3 alin. (6) lit. e) din Codul fiscal.

(7) Debitorul poate renunta la esalonarea la plata pe perioada de valabilitate a acesteia, prin depunerea unei cereri de renuntare la esalonare.

(8) Graficul de esalonare se poate suplimenta ca urmare a depunerii declaratiei rectificative, cu respectarea perioadei de esalonare acordata initial.

(9) Pe perioada derularii esalonarii la plata, cu sumele de rambursat/de restituit se sting obligatiile in ordinea prevazuta la art. 165 alin. (4), in limita sumei aprobate la rambursare/restituire. in sensul art. 167, ratele sunt exigibile la aceste termene de plata.

(10) Pentru debitorii care trebuie sa achite obligatiile fiscale administrate de organul fiscal central intr-un anumit termen pentru a se mentine autorizatia, acordul ori alt act administrativ similar se aplica in mod corespunzator prevederile art. 204.

(11) Pentru debitorii care beneficiaza de esalonare la plata potrivit 40^3 alin. (4) din Codul fiscal se aplica in mod corespunzator prevederile art. 207.

(12) Debitorul trebuie sa constituie garantia prevazuta la art. 40^3 alin. (4^1) din Codul fiscal, in termen de cel mult 10 zile de la data comunicarii acordului de principiu, daca are aceasta obligatie.

(13) Procedura de acordare de catre organul fiscal central a esalonarii la plata a impozitului prevazut de art. 40^3 alin. (4) din Codul fiscal, precum si formularistica utilizata se aproba prin ordin al presedintelui A.N.A.F.

(14) in situatia in care cererea prevazuta la alin. (5) se respinge, contribuabilul are obligatia sa plateasca impozitul prevazut de art. 40^3 alin. (1) din Codul fiscal, in termen de 30 de zile de la data comunicarii deciziei de respingere.

ART. 185 Instituirea posibilitatii acordarii inlesnirilor la plata de catre organul fiscal local

(1) La cererea temeinic justificata a contribuabilului, organul fiscal local poate acorda pentru obligatiile fiscale restante urmatoarele inlesniri la plata:

a) esalonari si/sau amanari la plata obligatiilor fiscale, precum si a obligatiilor bugetare prevazute la art. 184 alin. (5);

b) scutiri sau reduceri de majorari de intarziere.

(2) Esalonarea la plata se acorda pe o perioada de cel mult 5 ani, iar amanarea la plata se acorda pe o perioada de cel mult 6 luni, dar care nu poate depasi data de 20 decembrie a anului fiscal in care se acorda.

(3) Pe perioada pentru care au fost acordate amanari sau esalonari la plata, pentru obligatiile fiscale principale esalonate sau amanate la plata, se datoreaza majorari de intarziere de 0,5% pe luna sau fractiune de luna, reprezentand echivalentul prejudiciului.

(4) Pe perioada esalonarii si/sau amanarii la plata, un procent de 50% din majorarile de intarziere reprezentand componenta de penalitate a acestora, aferente obligatiilor fiscale esalonate sau amanate la plata, se amana la plata. in situatia in care sumele esalonate sau amanate au fost stinse in totalitate, majorarile de intarziere amanate la plata se anuleaza.

(5) Pentru obligatiile fiscale esalonate si/sau amanate la plata, contribuabilii trebuie sa constituie garantii astfel:

a) in cazul persoanelor fizice, o suma egala cu doua rate medii din esalonare, reprezentand obligatii fiscale locale esalonate si majorari de intarziere calculate, in cazul esalonarilor la plata, sau o suma rezultata din raportul dintre contravaloarea debitelor amanate si majorarile de intarziere calculate si numarul de luni aprobate pentru amanare la plata, in cazul amanarilor la plata;

b) in cazul persoanelor juridice garantia trebuie sa acopere totalul obligatiilor fiscale esalonate si/sau amanate la plata.

(6) Prin hotarare a autoritatii deliberative se aproba procedura de acordare a inlesnirilor la plata.

(7) in cazul contribuabilului persoana juridica, acordarea inlesnirilor prevazute la alin. (1) lit. b) se realizeaza cu respectarea regulilor in domeniul ajutorului de stat.
 

SECTIUNEA a 2-a Procedura de acordare a esalonarii la plata de catre organul fiscal central

ART. 186 Conditii de acordare a esalonarii la plata

(1) Pentru acordarea unei esalonari la plata de catre organul fiscal central, debitorul trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:

a) sa se afle in dificultate generata de lipsa temporara de disponibilitati banesti si sa aiba capacitate financiara de plata pe perioada de esalonare la plata. Aceste situatii se apreciaza de organul fiscal competent pe baza programului de restructurare sau de redresare financiara ori a altor informatii si/sau documente relevante, prezentate de debitor sau detinute de organul fiscal;

b) sa aiba constituita garantia potrivit art. 193;

c) sa nu se afle in procedura insolventei;

d) sa nu se afle in dizolvare potrivit prevederilor legale in vigoare;

e) sa nu li se fi stabilit raspunderea potrivit legislatiei privind insolventa si/sau raspunderea solidara, potrivit prevederilor art. 25 si 26. Prin exceptie, daca actele prin care s-a stabilit raspunderea sunt definitive in sistemul cailor administrative si judiciare de atac, iar suma pentru care a fost atrasa raspunderea a fost achitata, conditia se considera indeplinita.

(2) Pe langa conditiile prevazute la alin. (1), debitorul trebuie sa aiba depuse toate declaratiile fiscale, potrivit vectorului fiscal. Aceasta conditie trebuie indeplinita la data eliberarii certificatului de atestare fiscala.

(3) Conditia prevazuta la alin. (2) se considera indeplinita si in cazul in care, pentru perioadele in care nu s-au depus declaratii fiscale, obligatiile fiscale au fost stabilite, prin decizie, de catre organul fiscal.

(3^1) Prin exceptie de la prevederile alin. (1) lit.a), in cazul debitorilor care nu detin bunuri in proprietate, situatia de dificultate generata de lipsa temporara de disponibilitati banesti si capacitatea financiara de plata pe perioada de esalonare la plata se mentioneaza de debitor in cererea depusa potrivit art. 187. Organul fiscal competent verifica si constata situatia de dificultate generata de lipsa temporara de disponibilitati banesti din informatiile prezentate de debitor in cerere si/sau din informatii si/sau documente relevante detinute de organul fiscal.

Ordine de aplicare(4)  Prin exceptie de la prevederile alin. (1) lit. b), in situatia debitorilor care nu detin bunuri in proprietate sau acestea sunt insuficiente pentru a constitui garantiile prevazute de prezentul capitol, organul fiscal poate acorda esalonarea la plata daca sunt indeplinite celelalte conditii prevazute la alin. (1). In acest caz, penalitatile de intarziere cuprinse in certificatul de atestare fiscala nu se amana la plata si se includ in esalonare.

 

ART. 187 Cererea de acordare a esalonarii la plata

(1) Cererea de acordare a esalonarii la plata, denumita in continuare cerere, se depune la registratura organului fiscal competent sau se transmite prin posta cu confirmare de primire si se solutioneaza de organul fiscal competent, in termen de 60 de zile de la data inregistrarii cererii.

(2) Continutul cererii, precum si documentele justificative care se anexeaza acesteia se aproba prin ordin al presedintelui A.N.A.F.

Ordine de aplicare

(3) In cazul debitorilor care nu detin bunuri in proprietate, cererea poate fi insotita de o propunere de grafic de esalonare la plata. Dispozitiile art. 192 sunt aplicabile in mod corespunzator.

 

(4) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), in cazul debitorilor care nu detin bunuri in proprietate, cererea se solutioneaza de organul fiscal competent in termen de 15 zile de la data inregistrarii acesteia.

 

ART. 188 Retragerea cererii de acordare a esalonarii la plata

(1) Cererea poate fi retrasa de debitor pana la emiterea deciziei de esalonare la plata sau a deciziei de respingere. Organul fiscal competent comunica debitorului decizia prin care se ia act de retragerea cererii.

(2) Prin retragerea cererii, debitorul nu pierde dreptul de a depune o noua cerere.

ART. 189 Prevederi speciale privind stingerea obligatiilor fiscale

in cazul in care in perioada dintre data eliberarii certificatului de atestare fiscala si data comunicarii deciziei de esalonare la plata debitorul efectueaza plati in conturile bugetare aferente tipurilor de creante fiscale ce fac obiectul esalonarii la plata, se sting mai intai obligatiile exigibile in aceasta perioada si apoi obligatiile cuprinse in certificatul de atestare fiscala, in conditiile art. 207 alin. (2) sau (3), dupa caz.

ART. 190 Alte prevederi speciale privind stingerea obligatiilor fiscale administrate de organul fiscal central

(1) Pentru deconturile cu suma negativa de TVA cu optiune de rambursare depuse pana la data eliberarii certificatului de atestare fiscala se aplica dispozitiile art. 167.

(2) Pe perioada derularii esalonarii la plata, cu sumele de rambursat/de restituit se sting obligatiile in ordinea prevazuta la art. 165 alin. (4), in limita sumei aprobate la rambursare/restituire.

(3) Prin exceptie de la prevederile art. 167 alin. (5) lit. b), in cazul deconturilor cu suma negativa de TVA cu optiune de rambursare depuse in perioada dintre data eliberarii certificatului de atestare fiscala si data emiterii deciziei de esalonare la plata, momentul exigibilitatii sumei de rambursat este data emiterii deciziei de rambursare.

(4) Prin data emiterii deciziei de rambursare, prevazuta la alin. (3), se intelege data inregistrarii acesteia la organul fiscal competent.

(5) Diferentele de obligatii fiscale ramase nestinse in urma solutionarii deconturilor cu suma negativa de TVA cu optiune de rambursare se comunica debitorului printr-o instiintare de plata.

ART. 191 Eliberarea certificatului de atestare fiscala

(1) Dupa primirea cererii, organul fiscal competent elibereaza, din oficiu, certificatul de atestare fiscala, pe care il comunica debitorului. Eliberarea certificatului de atestare fiscala in scopul acordarii esalonarii la plata nu este supusa taxei extrajudiciare de timbru.

(2) Certificatul de atestare fiscala se elibereaza in termen de cel mult 5 zile lucratoare de la inregistrarea cererii.

(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (2), termenul de eliberare a certificatului de atestare fiscala este de cel mult 10 zile lucratoare in cazul cererilor depuse de debitorii persoane fizice care desfasoara activitati economice in mod independent sau exercita profesii libere.

(4) Prin exceptie de la prevederile art. 158, certificatul de atestare fiscala cuprinde obligatiile fiscale restante existente in sold la data eliberarii acestuia.

 

(5) Atunci cand exista diferente intre sumele solicitate de catre debitor in cerere si cele inscrise in certificatul de atestare fiscala, se procedeaza la punerea de acord a acestora.

(6) Prin exceptie de la prevederile art. 158, certificatul de atestare fiscala are valabilitate de 90 de zile de la data eliberarii.

ART. 192 Modul de solutionare a cererii

(1) Cererea debitorului se solutioneaza de organul fiscal competent prin decizie de esalonare la plata ori decizie de respingere, dupa caz.

(2) Cuantumul si termenele de plata a ratelor de esalonare se stabilesc prin grafice de esalonare care fac parte integranta din decizia de esalonare la plata. in sensul art. 167, ratele sunt exigibile la aceste termene de plata, cu exceptia situatiei prevazute la art. 190 alin. (2).

(2^1) In cazuri justificate, in functie de specificul activitatii contribuabilului si de capacitatea financiara de plata a acestuia pe parcursul unui an, la cererea debitorului, organul fiscal central poate aproba plata diferentiata a ratelor de esalonare.

 

(3) Cererea se solutioneaza prin decizie de respingere in oricare dintre urmatoarele situatii:

a) in cazul cererilor depuse pentru obligatiile prevazute la art. 184 alin. (6) si (7);

b) nu sunt indeplinite conditiile de acordare prevazute la art. 186 alin. (1) si (2);

c) debitorul nu depune documentele justificative necesare solutionarii cererii;

d) cererea si documentele aferente nu prezinta nicio modificare fata de conditiile de acordare a esalonarii la plata dintr-o cerere anterioara care a fost respinsa;

e) in cazul stingerii in totalitate, pana la data emiterii deciziei de esalonare la plata, a obligatiilor fiscale care au facut obiectul cererii de esalonare la plata.

(4) Dupa eliberarea certificatului de atestare fiscala si, dupa caz, punerea de acord a sumelor potrivit art. 191 alin. (5), organul fiscal competent verifica incadrarea cererii in prevederile prezentului capitol si comunica debitorului decizia de respingere sau acordul de principiu privind esalonarea la plata, dupa caz.

(5) Prin exceptie de la prevederile alin. (4), in cazul debitorilor care nu detin bunuri in proprietate, nu se emite acord de principiu privind esalonarea la plata.

 

ART. 193 Garantii

(1) in termen de cel mult 30 de zile de la data comunicarii acordului de principiu, debitorul trebuie sa constituie garantii. La cererea temeinic justificata a debitorului, organul fiscal competent poate aproba prelungirea acestui termen cu cel mult 30 de zile.

(2) Pentru obligatiile fiscale esalonate la plata, precum si cele care fac obiectul amanarii la plata potrivit art. 208, de pana la 5.000 lei in cazul persoanelor fizice, 10.000 lei in cazul asocierilor fara personalitate juridica si, respectiv, 20.000 lei in cazul persoanelor juridice, nu este necesara constituirea de garantii.

(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), urmatoarele categorii de debitori nu trebuie sa constituie garantii:

a) institutiile publice, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si prin Legea nr. 273/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, dupa caz;

b) autoritatile/serviciile publice autonome infiintate prin lege organica;

c) unitatile si institutiile de drept public prevazute la art. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea stiintifica si dezvoltarea tehnologica, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 324/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si unitatile si institutiile de drept public prevazute la art. 26 alin. (1) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea si functionarea Academiei de Stiinte Agricole si Silvice Gheorghe Ionescu-Sisesti si a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii si industriei alimentare, cu modificarile si completarile ulterioare;

d) institutiile de invatamant superior de stat.

 

(4) Debitorii prevazuti la alin. (3), precum si debitorii prevazuti la art. 186 alin. (4), care detin in proprietate bunuri, constituie garantii astfel:

a) daca valoarea bunurilor acopera valorile prevazute la alin. (13) sau (15), dupa caz, debitorii constituie garantii la nivelul acestor valori, cu respectarea prevederilor prezentului articol;

b) daca valoarea bunurilor nu acopera valorile prevazute la alin. (13) sau (15), dupa caz, debitorii constituie garantii la valoarea bunurilor detinute in proprietate, cu respectarea prevederilor prezentului articol.

(5) Prin acordul de principiu organul fiscal stabileste perioada de esalonare la plata, data pana la care este valabila garantia in cazul in care aceasta este constituita sub forma scrisorii de garantie/politei de asigurare de garantie, precum si cuantumul garantiei, cu mentionarea sumelor esalonate la plata, a dobanzilor datorate pe perioada de esalonare la plata si a procentului prevazut la alin. (13), corespunzator perioadei de esalonare.

(6) Garantiile pot consta in:

a) mijloace banesti consemnate pe numele debitorului la dispozitia organului fiscal la o unitate a Trezoreriei Statului;

b) scrisoare de garantie/polita de asigurare de garantie potrivit art. 211;

c) instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor proprietate a debitorului;

d) incheierea unui contract de ipoteca sau gaj in favoarea organului fiscal competent pentru executarea obligatiilor fiscale ale debitorului pentru care exista un acord de esalonare la plata, avand ca obiect bunuri proprietate a unei terte persoane. Aceste bunuri trebuie sa fie libere de orice sarcini, cu exceptia cazului in care acestea sunt sechestrate exclusiv de catre organul fiscal competent, cu respectarea limitelor prevazute la alin. (16).

(7) Pot forma obiect al garantiilor constituite potrivit alin. (6) bunurile mobile care nu au durata normala de functionare expirata potrivit Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat in active corporale si necorporale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si bunurile mobile care, desi au durata normala de functionare expirata, au fost supuse reevaluarii potrivit regulilor contabile in vigoare.

 

(7^1) Nu pot face obiectul garantiilor prevazute la alin. (6) lit. c) si d) bunurile perisabile.

(8) Bunul ce constituie obiect al garantiei prevazute la alin. (6) lit. d) nu poate sa mai constituie obiect al unei garantii pentru esalonarea la plata a obligatiilor unui alt debitor.

(9) Dispozitiile alin. (1) nu se aplica in cazul in care valoarea bunurilor proprietatea debitorului deja sechestrate de organul fiscal acopera valoarea prevazuta la alin. (13) sau (15), dupa caz, cu conditia prezentarii unui raport de evaluare cu valori actualizate ale bunurilor sechestrate la data depunerii cererii, in termenul prevazut la alin. (1). Dispozitiile alin. (11) sunt aplicabile in mod corespunzator.

(9^1) Prevederile alin. (9) se aplica in mod corespunzator si in cazul in care pentru creantele solicitate la esalonare a fost instituit, anterior emiterii titlului de creanta in care aceste creante au fost individualizate, un sechestru asiguratoriu, transformat in sechestru executoriu in conditiile art. 213 alin. (3), precum si in cazul in care exista sume indisponibilizate in conturile bancare ale debitorului ca urmare a popririi asiguratorii sau executorii care acopera valoarea prevazuta la alin. (14). Sumele indisponibilizate vor fi virate la trezorerie in vederea constituirii garantiei potrivit dispozitiilor alin. (6) lit. a).

(10) in situatia in care valoarea bunurilor deja sechestrate de organul fiscal nu acopera valoarea prevazuta la alin. (13) sau (15), dupa caz, debitorul constituie garantie potrivit prevederilor alin. (1) pentru diferenta de valoare neacoperita.

(11)Bunurile oferite drept garantie potrivit alin. (6) lit. c) si d) se evalueaza de un evaluator autorizat, care intocmeste un raport de evaluare conform standardelor de evaluare in vigoare.

(12) Pentru bunurile oferite drept garantie potrivit alin. (6) lit. c) si d), debitorul depune la organul fiscal competent, in termenul prevazut la alin. (1), raportul de evaluare si alte documente stabilite prin ordin emis in conditiile art. 209.

(13) Garantiile constituite sub formele prevazute la alin. (6) trebuie sa acopere sumele esalonate la plata, dobanzile datorate pe perioada esalonarii la plata, plus un procent de pana la 16% din sumele esalonate la plata, in functie de perioada de esalonare la plata, astfel:

a) pentru esalonari de la 13 la 24 de luni, procentul este de 4%;

b) pentru esalonari de la 25 la 36 de luni, procentul este de 8%;

c) pentru esalonari de la 37 la 48 de luni, procentul este de 12%;

d) pentru esalonari de peste 49 de luni, procentul este de 16%.

(14) Prin exceptie de la prevederile alin. (13), garantiile constituite sub formele prevazute la alin. (6) lit. a) si b) trebuie sa acopere sumele esalonate la plata, precum si dobanzile datorate pe perioada esalonarii la plata.

(15) in scopul constituirii garantiei sub forma prevazuta la alin. (6) lit. c), daca bunurile sunt ipotecate/gajate in favoarea altor creditori, valoarea acestor bunuri trebuie sa acopere valoarea pentru care s-a constituit ipoteca/gajul, precum si sumele esalonate la plata, dobanzile datorate pe perioada esalonarii la plata, plus un procent de pana la 16% din sumele esalonate la plata, in functie de perioada de esalonare la plata.

(16) in scopul constituirii garantiei sub forma prevazuta la alin. (6) lit. d), valoarea acestor bunuri trebuie sa acopere obligatiile fiscale ale garantului pentru care organul fiscal competent a instituit sechestrul, precum si sumele esalonate la plata ale debitorului, dobanzile datorate pe perioada esalonarii la plata, plus un procent de pana la 16% din sumele esalonate la plata, in functie de perioada de esalonare la plata.

(17) Perioada de valabilitate a scrisorii de garantie/politei de asigurare de garantie trebuie sa fie cu cel putin 3 luni mai mare decat scadenta ultimei rate din esalonarea la plata.

(18) Pe parcursul derularii esalonarii la plata, garantia se poate inlocui sau redimensiona in functie de valoarea ratelor ramase de achitat, la cererea temeinic justificata a debitorului. In urma analizarii celor solicitate de debitor, organul fiscal poate aproba sau respinge solicitarea privind inlocuirea sau redimensionarea garantiei.

(18^1) In cazul aprobarii, pentru debitorii care beneficiaza de esalonarea la plata cu constituire de garantii potrivit alin. (13) sau art. 206 alin. (2) lit. c), dupa caz, procentajul suplimentar al garantiei care se ia in calcul la stabilirea valorii garantiei este cel in vigoare la data inlocuirii sau redimensionarii garantiei, corespunzator perioadei de timp ramase din esalonarea la plata acordata.

(18^2) In cazul aprobarii, pentru debitorii care beneficiaza de esalonarea la plata cu bunuri insuficiente, pentru stabilirea valorii garantiei se ia in calcul cuantumul obligatiilor ramase de plata din esalonare.

(18^3) Organul fiscal, la cererea debitorului, elibereaza diferenta de garantie care depaseste valoarea luata in calcul cu ocazia redimensionarii, iar in cazul inlocuirii elibereaza garantia constituita asupra bunului inlocuit.

(19) Organul fiscal competent elibereaza garantiile dupa comunicarea deciziei de finalizare a esalonarii la plata, prevazuta la art. 194 alin. (3), cu exceptia situatiei prevazute la art. 202 alin. (3).

(20) in cazul in care contribuabilul solicita inlocuirea sau redimensionarea garantiei potrivit alin. (18), iar sumele ramase din esalonarea la plata sunt mai mici decat limitele prevazute la alin. (2), prin exceptie de la prevederile alin. (19), organul fiscal elibereaza garantiile.

(21) in cazul in care, pe parcursul derularii esalonarii la plata, garantia constituita potrivit alin. (15) se executa de catre un alt creditor, iar sumele distribuite din valorificare, in favoarea organului fiscal competent, nu acopera valoarea garantiilor prevazute la alin. (13), debitorul are obligatia reintregirii acesteia, pentru obligatiile fiscale ramase nestinse din esalonarea la plata.

(22) in cazul in care, pe parcursul derularii esalonarii la plata, bunul care face obiectul garantiei constituite potrivit alin. (6) lit. d) si alin. (16) se executa de catre organul fiscal pentru obligatiile de plata ale garantului, debitorul are obligatia constituirii de garantii pentru obligatiile fiscale ramase nestinse din esalonarea la plata. in acest caz, pana la constituirea garantiei, sumele ramase dupa efectuarea distribuirii sunt indisponibilizate in favoarea organului fiscal, urmand a stinge obligatiile ramase din esalonarea la plata daca garantia nu este constituita in termenul prevazut la art. 194 alin. (1) lit. m).

(23) La cererea debitorului, organul fiscal competent poate executa garantia constituita sub formele prevazute la alin. (6) lit. a) si c) sau poate aproba valorificarea bunurilor potrivit intelegerii partilor in conditiile art. 248, in situatia in care se stinge intreaga suma esalonata la plata.

 

(24) In cazul in care pe parcursul esalonarii la plata bunurile care fac obiectul garantiei constituite potrivit alin. (6) lit. c) si d), precum si alin. (15) si (16) s-au degradat ori dreptul de proprietate a acestor bunuri s-a modificat prin hotarari judecatoresti care constituie titluri executorii, la solicitarea organului fiscal central, debitorul are obligatia reconstituirii garantiilor pentru obligatiile fiscale ramase nestinse din esalonarea la plata daca celelalte garantii nu sunt indestulatoare.

(25) In cazul in care contribuabilii care beneficiaza de esalonare la plata detin in proprietate bunuri deja sechestrate de catre organul fiscal, altele decat cele care fac obiectul garantiilor constituite potrivit prezentului articol, sechestrele instituite pe aceste bunuri se ridica, cu exceptia cazului in care sunt aplicabile dispozitiile art. 213 alin. (8) sau (8^1).

ART. 194 Conditii de mentinere a valabilitatii esalonarii la plata

(1) Esalonarea la plata acordata pentru obligatiile fiscale isi mentine valabilitatea in urmatoarele conditii:

a) sa se declare si sa se achite, potrivit legii, obligatiile fiscale administrate de organul fiscal cu termene de plata incepand cu data comunicarii deciziei de esalonare la plata, cu exceptia situatiei in care debitorul a solicitat esalonarea la plata potrivit art. 195. Esalonarea la plata isi mentine valabilitatea si daca aceste obligatii sunt declarate si/sau achitate pana la data de 25 a lunii urmatoare scadentei prevazute de lege inclusiv sau pana la finalizarea esalonarii la plata in situatia in care acest termen se implineste dupa data stingerii in totalitate a obligatiilor fiscale esalonate la plata;

b) sa se achite, potrivit legii, obligatiile fiscale stabilite de organul fiscal competent prin decizie, cu termene de plata incepand cu data comunicarii deciziei de esalonare la plata, cu exceptia situatiei in care debitorul a solicitat esalonarea la plata potrivit art. 195. Esalonarea la plata isi mentine valabilitatea si daca aceste obligatii sunt achitate in cel mult 30 de zile de la termenul de plata prevazut de lege sau pana la finalizarea perioadei de esalonare la plata in situatia in care termenul de 30 de zile se implineste dupa aceasta data;

c) sa se achite diferentele de obligatii fiscale rezultate din declaratii rectificative sau din declaratii depuse aferente obligatiilor fiscale pentru care nu exista obligatia de declarare in vectorul fiscal, in termen de cel mult 30 de zile de la data depunerii declaratiei, cu exceptia situatiei in care debitorul a solicitat esalonarea la plata potrivit art. 195;

d) sa se respecte cuantumul si termenele de plata din graficul de esalonare. Esalonarea la plata isi mentine valabilitatea si daca rata de esalonare este achitata pana la urmatorul termen de plata din graficul de esalonare;

e) sa se achite obligatiile fiscale administrate de organul fiscal, nestinse la data comunicarii deciziei de esalonare la plata si care nu fac obiectul esalonarii la plata, in termen de cel mult 180 de zile de la data comunicarii acestei decizii sau pana la finalizarea esalonarii la plata, cu exceptia situatiei in care debitorul a solicitat esalonarea la plata potrivit art. 195;

f) sa se achite creantele stabilite de alte organe decat organele fiscale si transmise spre recuperare organelor fiscale, precum si amenzile de orice fel, pentru care au fost comunicate somatii dupa data comunicarii deciziei de esalonare la plata, in cel mult 180 de zile de la comunicarea somatiei sau pana la finalizarea esalonarii la plata in situatia in care termenul de 180 de zile se implineste dupa data stingerii in totalitate a obligatiilor fiscale esalonate la plata, cu exceptia situatiei in care contribuabilul a solicitat esalonarea potrivit art. 195;

g) sa achite obligatiile fiscale ramase nestinse dupa solutionarea deconturilor potrivit art. 190 alin. (5), in cel mult 30 de zile de la data comunicarii instiintarii de plata, cu exceptia situatiei in care debitorul a solicitat esalonarea la plata potrivit art. 195;

h) sa se achite, in termen de cel mult 30 de zile de la data comunicarii instiintarii de plata, obligatiile fiscale stabilite in acte administrative fiscale ce au fost suspendate in conditiile art. 14 sau 15 din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, si pentru care suspendarea executarii actului administrativ fiscal a incetat dupa data comunicarii deciziei de esalonare la plata, cu exceptia situatiei in care debitorul a solicitat esalonarea la plata a acestor sume;

i) sa se achite, in termen de cel mult 30 de zile de la data comunicarii instiintarii de plata, obligatiile fiscale stabilite de alte autoritati a caror administrare a fost transferata organului fiscal dupa emiterea unei decizii de esalonare la plata, cu exceptia situatiei in care debitorul a solicitat esalonarea la plata a acestor sume;

j) sa achite sumele pentru care s-a stabilit raspunderea potrivit prevederilor legislatiei privind insolventa si/sau raspunderea solidara potrivit prevederilor art. 25 si 26, in cel mult 30 de zile de la data stabilirii raspunderii;

k) sa nu intre sub incidenta uneia dintre situatiile prevazute la art. 186 alin. (1) lit. c) si d);

l) sa se reintregeasca garantia in conditiile prevazute la art. 193 alin. (21), in cel mult 15 zile de la data distribuirii sumelor rezultate din valorificarea bunurilor de catre alti creditori;

m) sa constituie garantia in conditiile prevazute la art. 193 alin. (22), in cel mult 15 zile de la data comunicarii de catre organul fiscal a instiintarii cu privire la distribuirea sumelor rezultate din valorificarea bunurilor.

m^1) sa constituie garantia in conditiile prevazute la art. 193 alin. (24), in cel mult 15 zile de la data comunicarii solicitarii organului fiscal central;

n) sa se achite, in termen de cel mult 30 de zile de la data comunicarii instiintarii de plata, obligatiile fiscale datorate de debitorii care fuzioneaza, potrivit legii, si care nu beneficiaza de esalonarea la plata, cu exceptia situatiei in care debitorul a solicitat esalonarea potrivit art. 195.

o) sa achite impozitul pe profit calculat si declarat potrivit art. 40^3 alin. (2) din Codul fiscal, in termen de 30 de zile de la data comunicarii deciziei de respingere a solicitarii de esalonare.

 

(2) in situatia in care termenele prevazute la alin. (1) se implinesc dupa data finalizarii esalonarii la plata, obligatiile fiscale trebuie stinse pana la data finalizarii esalonarii la plata.

(3) in situatia in care sumele esalonate la plata au fost stinse in totalitate si au fost respectate conditiile prevazute la alin. (1), organul fiscal competent comunica debitorului decizia de finalizare a esalonarii la plata.

ART. 195 Modificarea deciziei de esalonare la plata in perioada de valabilitate a esalonarii

(1) Pe perioada de valabilitate a esalonarii, decizia de esalonare la plata poate fi modificata la cererea debitorului prin includerea in esalonare a urmatoarelor obligatii fiscale cuprinse in certificatul de atestare fiscala emis de organul fiscal competent:

a) obligatiile fiscale de a caror plata depinde mentinerea valabilitatii esalonarii la plata, prevazute la art. 194 alin. (1) lit. a) - c), e) - i) si n);

b) obligatiile fiscale exigibile la data comunicarii deciziei de mentinere a valabilitatii esalonarii, prevazute la art. 200 alin. (2), cu exceptia sumelor de natura celor prevazute la art. 194 alin. (1) lit. j).

 

(2) Contribuabilul poate depune cel mult doua cereri de modificare a deciziei de esalonare la plata intr-un an calendaristic sau, dupa caz, fractie de an calendaristic. Pentru obligatiile fiscale prevazute la alin. (11), alin. (11^1) si la art. 194 alin. (1) lit. h) si i) debitorul poate depune cererea de modificare a deciziei de esalonare la plata ori de cate ori este necesar. Printr-o cerere se poate solicita modificarea deciziei de esalonare la plata prin includerea tuturor obligatiilor fiscale ce reprezinta conditie de mentinere a valabilitatii esalonarii la plata la data depunerii cererii.

(3) Cererea se depune pana la iplinirea termenului prevazut la art. 194 alin. (1) lit. a) - c), e) - i) sau n), dupa caz, ori pana la iplinirea termenului prevazut la art. 200 alin. (2) si se solutioneaza de organul fiscal competent prin decizie de modificare a deciziei de esalonare la plata sau decizie de respingere, dupa caz.

 

(4) Pentru obligatiile fiscale prevazute la alin. (1), includerea in esalonare se efectueaza cu mentinerea perioadei de esalonare deja aprobate.

(5) Prin exceptie de la dispozitiile alin. (4), pentru obligatiile fiscale prevazute la alin. (1), precum si pentru sumele ramase de plata din esalonarea la plata in derulare, la cererea debitorului, se poate aproba si o alta perioada de esalonare, calculata de la data emiterii deciziei de modificare a deciziei de esalonare la plata si care nu poate depasi perioada prevazuta la art. 184 sau art. 206, dupa caz. Dispozitiile art. 184 alin. (8) sunt aplicabile in mod corespunzator.

(6) Cuantumul si termenele de plata ale noilor rate de esalonare se stabilesc prin grafice de esalonare care fac parte integranta din decizia de modificare a deciziei de esalonare la plata.

(7) Dupa depunerea cererii, in termen de 10 zile de la emiterea acordului de principiu de catre organul fiscal central, debitorul trebuie sa constituie si garantiile prevazute de prezentul capitol, corespunzator conditiilor in care urmeaza sa se modifice decizia de esalonare la plata.

 

(8) Debitorul nu trebuie sa constituie garantii in situatia in care valoarea garantiilor deja constituite acopera obligatiile fiscale ramase din esalonarea la plata, precum si obligatiile fiscale pentru care se solicita modificarea deciziei de esalonare la plata. in situatia garantiilor deja constituite potrivit art. 193 alin. (6) lit. d), se incheie un act aditional la contractul de ipoteca/gaj.

(8^1) In situatia debitorilor care detin bunuri in proprietate, insuficiente pentru a constitui garantiile in cuantumul prevazut la prezentul capitol, organul fiscal central poate aproba cererea de modificare a deciziei de esalonare la plata daca sunt indeplinite celelalte conditii prevazute la art. 186 alin. (1). In acest caz, penalitatile de intarziere nu se amana la plata, ci se includ in esalonare, iar decizia de amanare la plata a penalitatilor de intarziere si a penalitatilor de nedeclarare se anuleaza.

 

(8^2) in cazul debitorilor pentru care s-a acordat esalonare la plata potrivit prevederilor art. 186 alin. (4), la cererea acestora, penalitatile de intaziere ramase de plata din graficul de esalonare se amana la plata in situatia in care garantiile constituite odata cu acordarea esalonarii sau ulterior acesteia acopera cuantumul prevazut la art. 193 alin. (13) sau (15), dupa caz.

(9) Prevederile art. 208 se aplica in mod corespunzator si penalitatilor de intarziere aferente sumelor prevazute la alin. (1).

(10) in situatia in care cererea de modificare a deciziei de esalonare la plata se respinge, debitorul are obligatia sa plateasca sumele prevazute la alin. (1) in termen de 30 de zile de la data comunicarii deciziei de respingere.

(11) In situatia in care pe perioada de valabilitate a inlesnirii debitorul obtine o suspendare a executarii actului administrativ fiscal in care sunt individualizate creante fiscale ce fac obiectul esalonarii la plata, decizia de esalonare la plata se modifica, la cererea debitorului. Daca esalonarea cuprinde doar creantele fiscale individualizate in actul administrativ suspendat, decizia de esalonare la plata se suspenda.

(11^1) In situatia in care pe perioada de valabilitate a esalonarii se desfiinteaza sau se anuleaza, in tot sau in parte, actul administrativ fiscal in care sunt individualizate creante fiscale ce fac obiectul esalonarii la plata, decizia de esalonare la plata se modifica in mod corespunzator, la cererea debitorului.

 

(11^2) Prevederile alineatului (11) si (11^1) se aplica si in situatia in care debitorul obtine suspendarea executarii silite conform art. 719 din Codul de procedura civila, atunci cand motivele contestatiei la executare privesc stingerea sau inexistenta creantei fiscale care face obiectul executarii silite contestate.

(11^3) Daca hotararea judecatoreasca definitiva de admitere in tot sau in parte a contestatiei la executare formulata in conditiile alin. (11^2) este pronuntata dupa emiterea deciziei de finalizare a esalonarii la plata emisa in conditiile art. 194 alin. (3) sau daca debitorul nu a solicitat modificarea deciziei de esalonare conform alin. (11^2), aceasta din urma, precum si decizia de finalizare a esalonarii la plata se anuleaza din oficiu sau la cererea debitorului, iar sumele achitate in baza deciziei de esalonare se restituie debitorului la cerere, in conditiile art. 168.

(12) Prevederile prezentului articol sunt aplicabile in mod corespunzator si pentru obligatiile fiscale ale unui debitor care nu beneficiaza de esalonare la plata si fuzioneaza, potrivit legii, cu un alt debitor care beneficiaza de esalonarea la plata.

ART. 196 Renuntarea la esalonarea la plata

(1) Debitorul poate renunta la esalonarea la plata pe perioada de valabilitate a acesteia, prin depunerea unei cereri de renuntare la esalonare.

(2) in cazul renuntarii la esalonare, debitorul trebuie sa achite obligatiile fiscale ramase din esalonare pana la data la care intervine pierderea valabilitatii esalonarii la plata. Prevederile art. 194 alin. (3) si art. 208 alin. (3) sunt aplicabile in mod corespunzator.

(3) in cazul nerespectarii obligatiei prevazute la alin. (2), sunt aplicabile prevederile referitoare la pierderea valabilitatii esalonarii la plata.

ART. 197 Dobanzi si penalitati de intarziere

(1) Pe perioada pentru care au fost acordate esalonari la plata, pentru obligatiile fiscale esalonate la plata, cu exceptia celor prevazute la art. 173 alin. (2), se datoreaza si se calculeaza dobanzi, la nivelul stabilit potrivit art. 174 alin. (5). Prin exceptie de la prevederile art. 174 alin. (5), nivelul dobanzii este de 0,015% pentru fiecare zi de intarziere, in situatia in care debitorul constituie intreaga garantie sub forma scrisorii de garantie si/sau politei de asigurare de garantie si/sau consemnarii de mijloace banesti la o unitate a Trezoreriei Statului.

(2) Dobanzile se datoreaza si se calculeaza pentru fiecare rata din graficul de esalonare la plata incepand cu data emiterii deciziei de esalonare la plata si pana la termenul de plata din grafic sau pana la data achitarii ratei potrivit art. 194 alin. (1) lit. d), dupa caz.

(2^1) Prin exceptie de la prevederile alin. (2), in cazul debitorilor care nu detin bunuri in proprietate, dobanzile se datoreaza, se calculeaza si se comunica pentru obligatiile fiscale principale esalonate la plata, dupa finalizarea esalonarii la plata sau, dupa caz, la data pierderii valabilitatii esalonarii la plata.

 

(3) Dobanzile datorate si calculate in cazul achitarii cu intarziere a ratei potrivit art. 194 alin. (1) lit. d) se comunica prin decizie referitoare la obligatiile de plata accesorii si se achita potrivit prevederilor art. 156 alin. (1).

(4) Penalitatea de intarziere prevazuta la art. 176 se calculeaza pana la data emiterii deciziei de esalonare la plata.

(5) Pentru creantele bugetare stabilite de alte organe si transmise spre recuperare organului fiscal, potrivit legii, si pentru care legislatia specifica prevede un alt regim privind calculul dobanzilor, sunt aplicabile prevederile legislatiei specifice.

ART. 198 Penalitate

(1) Pentru rata de esalonare la plata achitata cu intarziere pana la urmatorul termen de plata din graficul de esalonare, potrivit art. 194 alin. (1) lit. d), precum si pentru diferentele de obligatii fiscale marcate si ramase nestinse dupa solutionarea deconturilor cu suma negativa de TVA cu optiune de rambursare, potrivit art. 190 alin. (5), se percepe o penalitate, care i se comunica debitorului prin decizie referitoare la obligatiile de plata accesorii si se achita potrivit prevederilor art. 156 alin. (1).

(2) Nivelul penalitatii este de 5% din:

a) suma ramasa nestinsa din rata de esalonare, reprezentand obligatii fiscale principale si/sau obligatii fiscale accesorii esalonate la plata, inclusiv dobanzile datorate pe perioada esalonarii la plata, dupa caz;

b) diferentele de obligatii fiscale marcate si ramase nestinse dupa solutionarea deconturilor cu suma negativa de TVA cu optiune de rambursare.

(3) Penalitatea se face venit la bugetul de stat.

ART. 199 Pierderea valabilitatii esalonarii la plata si consecintele pierderii acesteia

(1) Esalonarea la plata isi pierde valabilitatea la data la care nu sunt respectate dispozitiile art. 194 alin. (1) si art. 195 alin. (10). Organul fiscal competent emite o decizie de constatare a pierderii valabilitatii esalonarii la plata, care se comunica debitorului.

(2) Pierderea valabilitatii esalonarii la plata atrage inceperea sau continuarea, dupa caz, a executarii silite pentru intreaga suma nestinsa.

(3) in cazul pierderii valabilitatii esalonarii la plata, pentru sumele ramase de plata din esalonarea la plata acordata de organul fiscal central, reprezentand obligatii fiscale principale si/sau obligatii fiscale accesorii esalonate la plata, se datoreaza o penalitate de 5%. Prevederile art. 198 alin. (1) si (3) se aplica in mod corespunzator.

(4) Prevederile alin. (3) nu sunt aplicabile pentru obligatiile fiscale principale esalonate la plata si pentru care se datoreaza penalitate de nedeclarare potrivit art. 181. In cazul pierderii valabilitatii esalonarii la plata, pentru aceste obligatii fiscale se datoreaza penalitatea de nedeclarare prevazuta de art. 181 alin. (1).

 

ART. 200 Mentinerea esalonarii la plata

(1) Debitorul poate solicita organului fiscal competent mentinerea unei esalonari a carei valabilitate a fost pierduta din cauza nerespectarii conditiilor prevazute la alin. (2) si la art. 194 alin. (1), cu exceptia cazului in care esalonarea a fost pierduta ca urmare a nerespectarii conditiei prevazute la art. 194 alin. (1) lit. k), de doua ori intr-un an calendaristic, sau fractie de an calendaristic, daca depune o cerere in acest scop inainte de executarea garantiei de catre organul fiscal competent sau inainte de stingerea tuturor obligatiilor fiscale care au facut obiectul esalonarii la plata, dupa caz. Cererea se solutioneaza prin emiterea unei decizii de mentinere a valabilitatii esalonarii, cu pastrarea perioadei de esalonare deja aprobate.

 

(2) Pentru mentinerea valabilitatii esalonarii, debitorul are obligatia sa achite obligatiile fiscale exigibile la data comunicarii deciziei de mentinere a valabilitatii esalonarii, cu exceptia celor care au facut obiectul esalonarii a carei valabilitate a fost pierduta, in termen de 90 de zile de la data comunicarii deciziei. Prevederile art. 194 sunt aplicabile in mod corespunzator.

ART. 201 Dobanzi in cazul pierderii valabilitatii esalonarii la plata

in cazul pierderii valabilitatii esalonarii la plata acordate de organul fiscal, pentru obligatiile fiscale principale ramase de plata din esalonarea la plata acordata, se datoreaza de la data emiterii deciziei de esalonare la plata dobanzi potrivit art. 174.

ART. 202 Executarea garantiilor

(1) in cazul pierderii valabilitatii esalonarii la plata, organul fiscal competent executa garantiile in contul obligatiilor fiscale ramase nestinse.

(2) Daca pana la pierderea valabilitatii esalonarii la plata nu au fost solutionate deconturile cu suma negativa de TVA cu optiune de rambursare, garantiile se executa si in contul obligatiilor marcate in vederea stingerii prin compensare cu sume de rambursat, in limita sumei solicitate la rambursare.

(3) in situatia in care deconturile cu suma negativa de TVA cu optiune de rambursare nu sunt solutionate pana la finalizarea esalonarii la plata, organul fiscal competent executa garantiile constituite sub formele prevazute la art. 193 alin. (6) lit. a) si b) in contul obligatiilor marcate, pana la emiterea deciziei de finalizare a esalonarii. in acest caz data stingerii obligatiilor marcate este termenul prevazut de lege pentru depunerea decontului cu suma negativa de TVA cu optiune de rambursare. in cazul garantiilor constituite sub forma de bunuri potrivit art. 193 alin. (6) lit. c) si d), acestea se elibereaza dupa solutionarea deconturilor. Garantiile constituite sub formele prevazute la art. 193 alin. (6) lit. c) si d) se executa in situatia in care dupa solutionarea deconturilor au ramas nestinse obligatii fiscale.

ART. 203 Suspendarea executarii silite

(1) Pentru sumele care fac obiectul esalonarii la plata a obligatiilor fiscale, precum si pentru obligatiile prevazute la art. 194 alin. (1) lit. a) - c), e) - j) si n) nu incepe sau se suspenda, dupa caz, procedura de executare silita, de la data comunicarii deciziei de esalonare la plata. In cazul obligatiilor prevazute la art. 194 alin. (1) lit. f), executarea silita se suspenda dupa comunicarea somatiei.

(2) Odata cu comunicarea deciziei de esalonare la plata catre debitor, organele fiscale competente comunica, in scris, institutiilor de credit la care debitorul are deschise conturile bancare si/sau tertilor popriti care detin/datoreaza sume de bani debitorului masura de suspendare a executarii silite prin poprire.

(3) in cazul prevazut la alin. (2), suspendarea executarii silite prin poprire bancara are ca efect incetarea indisponibilizarii sumelor viitoare provenite din incasarile zilnice in conturile in lei si in valuta, incepand cu data si ora comunicarii catre institutiile de credit a adresei de suspendare a executarii silite prin poprire.

(4) Sumele existente in cont la data si ora comunicarii adresei de suspendare a executarii silite raman indisponibilizate, debitorul putand dispune de acestea numai pentru efectuarea de plati in scopul:

a) achitarii obligatiilor administrate de organele fiscale competente de care depinde mentinerea valabilitatii esalonarii la plata;

b) achitarii drepturilor salariale.

(5) in cazul tertilor popriti, suspendarea executarii silite are ca efect incetarea indisponibilizarii sumelor datorate de acestia debitorului, atat a celor prezente, cat si a celor viitoare, pana la o noua comunicare din partea organului fiscal privind continuarea masurilor de executare silita prin poprire.

(6) Masurile de executare silita incepute asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului se suspenda de la data comunicarii deciziei de esalonare la plata.

ART. 204Regimul special al obligatiilor fiscale de a caror plata depinde mentinerea autorizatiei, acordului ori a altui act administrativ similar

(1) Pentru debitorii care au solicitat esalonarea la plata si care trebuie sa achite obligatiile fiscale administrate de organul fiscal central itr-un anumit termen pentru a se mentine autorizatia, acordul ori alt act administrativ similar, autoritatea competenta nu revoca/nu suspenda actul pe motiv de neplata a obligatiilor fiscale la termenul prevazut in legislatia specifica, iar garantiile constituite nu se executa pana la solutionarea cererii de acordare a esalonarii la plat&#

(2) in situatia in care cererea de acordare a esalonarii la plata a fost respinsa sau retrasa, debitorii prevazuti la alin. (1) trebuie sa achite obligatiile fiscale de a caror plata depinde mentinerea autorizatiei, acordului ori a altui act administrativ similar in scopul mentinerii actului, in termen de 15 zile de la data comunicarii deciziei de respingere sau a deciziei prin care se ia act de retragerea cererii. in acest caz, o noua cerere de acordare a esalonarii la plata se poate depune numai dupa achitarea acestor obligatii fiscale.

(3) Pe perioada de valabilitate a esalonarii la plata, autoritatea competenta nu revoca/nu suspenda autorizatia, acordul sau alt act administrativ similar pe motiv de neplata a obligatiilor fiscale la termenul prevazut in legislatia specifica, iar garantiile constituite nu se executa."

ART. 205 Calcularea termenelor

(1) Termenele stabilite in prezentul capitol, cu exceptia celui prevazut la art. 191 alin. (2) si (3), se calculeaza pe zile calendaristice incepand cu ziua imediat urmatoare acestor termene si expira la ora 24,00 a ultimei zile a termenelor.

(2) in situatia in care termenele prevazute la alin. (1) sfarsesc intr-o zi de sarbatoare legala sau cand serviciul este suspendat, acestea se prelungesc pana la sfarsitul primei zile de lucru urmatoare.

ART. 206 Prevederi speciale pentru esalonarile la plata acordate de organele fiscale

(1) in cazul debitorilor cu risc fiscal mic, organul fiscal competent poate aproba esalonarea la plata a obligatiilor fiscale restante, pe o perioada de cel mult 12 luni.

(2) Pentru a beneficia de esalonarea la plata prevazuta la alin. (1), debitorul trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:

a) debitorul depune o cerere la organul fiscal competent. La cerere, debitorul poate anexa graficul de esalonare cuprinzand cuantumul propus al ratelor de esalonare;

b) sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 186, cu exceptia celei prevazute la art. 186 alin. (1) lit. a);

c) debitorul depune, in cel mult 30 de zile de la data comunicarii certificatului de atestare fiscala, o garantie in valoare de minimum 20% din sumele ce pot face obiectul esalonarii la plata, precum si a penalitatilor de intarziere si dobanzilor ce pot face obiectul amanarii la plata potrivit art. 208, inscrise in certificatul de atestare fiscala emis in conditiile prezentului capitol.

(3) In sensul prezentului articol este considerat cu risc fiscal mic debitorul care, la data depunerii cererii, indeplineste, cumulativ, urmatoarele conditii:

b) administratorii, in cazul societatilor pe actiuni sau in comandita pe actiuni, si asociatii majoritari sau, dupa caz, asociatul unic si/sau administratorii, in cazul celorlalte societati, altele decat societatile pe actiuni sau in comandita pe actiuni, nu au fapte inscrise in cazierul fiscal;

c) nu se afla in inactivitate temporara inscrisa la registrul comertului sau in registre tinute de instante judecatoresti competente;

d) nu are obligatii fiscale restante mai mari de 12 luni;

e) nu a inregistrat, conform reglementarilor contabile, pierderi din exploatare in ultimul exercitiu financiar inchis;

f) in cazul persoanelor juridice, sa fi fost infiintate cu minimum 12 luni anterior depunerii cererii.

(4) Cererea depusa potrivit prevederilor alin. (2) lit. a) se solutioneaza de organul fiscal competent in termen de 15 zile lucratoare de la data inregistrarii acesteia. Acest termen se prelungeste cu perioada cuprinsa intre data comunicarii certificatului de atestare fiscala de catre organul fiscal competent si data depunerii garantiei de catre debitor.

(5) in conditiile prezentului articol, debitorii care, la data depunerii cererii, nu au obligatii fiscale restante pot solicita esalonarea la plata a obligatiilor fiscale declarate, precum si a obligatiilor fiscale stabilite prin decizie de impunere si pentru care nu s-a implinit scadenta sau termenul de plata prevazut la art. 156 alin. (1), dupa caz.

(6) Prevederile art. 208 se aplica in mod corespunzator pentru penalitatile de intarziere si pentru un procent de 50% din dobanzile cuprinse in certificatul de atestare fiscala.

(7) in situatia in care, ulterior emiterii deciziei de esalonare la plata, organul fiscal constata ca informatiile cuprinse in documentele anexate la cererea depusa potrivit alin. (2) lit. a) nu corespund realitatii, organul fiscal emite decizia de anulare a deciziei de esalonare la plata si a deciziei de amanare la plata a penalitatilor de intarziere, aplicandu-se in mod corespunzator dispozitiile art. 199, 201 si 202.

ART. 207 Dispozitii finale

(1) Organul fiscal competent care emite decizia de esalonare la plata poate indrepta erorile din continutul acesteia, din oficiu sau la cererea debitorului, printr-o decizie de indreptare a erorii. Decizia de indreptare a erorii produce efecte fata de debitor de la data comunicarii acesteia, potrivit legii.

(2) in cazul in care in perioada cuprinsa intre data eliberarii certificatului de atestare fiscala si data comunicarii deciziei de esalonare la plata s-au stins obligatii fiscale prin orice modalitate prevazuta de lege si care sunt cuprinse in suma care face obiectul esalonarii la plata, debitorul achita ratele esalonate pana la concurenta sumei ramase de plata.

(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (2), in situatia in care, pana la emiterea deciziei de esalonare la plata, se constata ca s-au stins mai mult de 50% din obligatiile fiscale care fac obiectul esalonarii la plata, la cererea debitorului, organul fiscal competent elibereaza un nou certificat de atestare fiscala, caz in care prevederile prezentului capitol se aplica in mod corespunzator.

(4) Debitorul poate plati anticipat, partial sau total, sumele cuprinse in graficul de esalonare la plata. in acest caz, debitorul notifica organului fiscal, prin cerere, intentia de a stinge anticipat aceste sume. in cazul achitarii anticipate partiale, organul fiscal competent instiinteaza debitorul, pana la urmatorul termen de plata din graficul de esalonare, cu privire la stingerea sumelor datorate in contul urmatoarelor rate de esalonare aprobate pana la concurenta cu suma achitata.

(5) in situatia in care se sting anticipat mai mult de 3 rate din graficul de esalonare la plata, organul fiscal competent, din oficiu, reface graficul de esalonare, pana la urmatorul termen de plata a ratelor, cu respectarea perioadei de esalonare aprobate. in acest caz, ratele ce fac obiectul stingerii anticipate sunt exigibile la data platii sau la data emiterii deciziei de rambursare, dupa caz. Noul grafic de esalonare se comunica debitorului prin decizia organului fiscal.

(6) in situatia in care in graficul de esalonare exista si creante bugetare stabilite de alte organe si transmise spre recuperare organului fiscal, potrivit legii, iar acestea au fost stinse, total sau partial, potrivit legislatiei specifice, de catre organele care le gestioneaza, graficul de esalonare se reface in mod corespunzator.

(7) In cazul constituirii garantiei sub forma prevazuta la art. 193 alin. (6) lit. b), la solicitarea debitorului, organul fiscal poate solicita emitentului scrisorii de garantie/politei de asigurare de garantie executarea acesteia pentru stingerea ratelor de esalonare la scadenta acestora.

(8) Ori de cate ori se modifica graficul de esalonare potrivit prezentului capitol, organul fiscal competent emite decizie de modificare a deciziei de esalonare la plata, la care anexeaza noul grafic.

ART. 208 Amanarea la plata a penalitatilor de intarziere

(1) Pe perioada esalonarii la plata, penalitatile de intarziere cuprinse in certificatul de atestare fiscala se amana la plata prin decizie care se comunica debitorului odata cu decizia de esalonare la plata. Aceste prevederi se aplica, dupa caz, si unui procent de 50% din majorarile de intarziere, reprezentand componenta de penalitate a acestora.

(2) Garantiile ori valoarea bunurilor prevazute la art. 193 alin. (13) - (16) trebuie sa acopere si penalitatile de intarziere, precum si majorarile de intarziere amanate la plata.

(3) in situatia in care esalonarea la plata se finalizeaza in conditiile art. 194 alin. (3), penalitatile de intarziere, precum si majorarile de intarziere amanate la plata se anuleaza prin decizie care se comunica debitorului odata cu decizia de finalizare a esalonarii la plata.

(4) Pierderea valabilitatii esalonarii la plata atrage pierderea valabilitatii amanarii la plata a penalitatilor de intarziere si/sau a majorarilor de intarziere. in acest caz, odata cu decizia de constatare a pierderii valabilitatii esalonarii la plata se comunica debitorului si decizia de pierdere a valabilitatii amanarii la plata a penalitatilor de intarziere si/sau a majorarilor de intarziere.

(5) in situatia in care esalonarea la plata isi pierde valabilitatea in conditiile art. 199, garantiile se executa si in contul penalitatilor de intarziere si/sau majorarilor de intarziere amanate la plata.

(6) in scopul aplicarii reducerii prevazute la art. 181 alin. (2) lit. b), prevederile prezentului articol sunt aplicabile in mod corespunzator si pentru penalitatea de nedeclarare aferenta obligatiilor fiscale esalonate.

ART. 209 Acte normative de aplicare

Procedura de aplicare a esalonarii la plata acordate de organul fiscal central se aproba prin ordin al presedintelui A.N.A.F.

 

CAPITOLUL V Garantii

ART. 210 Constituirea de garantii

Organul fiscal solicita constituirea unei garantii pentru:

a) suspendarea executarii silite in conditiile art. 233 alin. (2^1) si (8);

b) ridicarea masurilor asiguratorii;

c) asumarea obligatiei de plata de catre alta persoana prin angajament de plata, in conditiile art. 24 alin. (1) lit. a);

d) in alte cazuri prevazute de lege.

ART. 211 Tipuri de garantii

Garantiile pentru luarea masurilor prevazute la art. 210 se pot constitui, in conditiile legii, prin:

a) consemnarea de mijloace banesti la o unitate a Trezoreriei Statului;

b) scrisoare de garantie emisa de o institutie de credit sau polita de asigurare de garantie emisa de o societate de asigurare. In cazul in care scrisoarea de garantie/polita de asigurare de garantie este emisa de o institutie financiara din afara Uniunii Europene aceasta trebuie confirmata conform normelor bancare de o institutie de credit sau societate de asigurare din Romania. In cazul in care scrisoarea de garantie/polita de asigurare de garantie este emisa de o institutie financiara din Uniunea Europeana, aceasta este acceptata de organul fiscal daca sunt respectate prevederile referitoare la notificare cuprinse in Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European si al Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea institutiilor de credit si supravegherea prudentiala a institutiilor de credit si a firmelor de investitii, de modificare a Directivei 2002/87/CE si de abrogare a Directivelor 2006/48/CE si 2006/49/CE, transpusa prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 227/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, sau, dupa caz, Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate si desfasurarea activitatii de asigurare si de reasigurare (Solvabilitate II), transpusa prin Legea nr. 237/2015 privind autorizarea si supravegherea activitatii de asigurare si reasigurare, cu modificarile si completarile ulterioare;

c) ipoteca asupra unor bunuri imobile sau mobile din tara;

d) gaj asupra bunurilor mobile.

ART. 212 Valorificarea garantiilor

(1) Organul fiscal competent se indestuleaza din garantiile depuse daca nu s-a realizat scopul pentru care acestea au fost constituite.

(2) In cazul garantiilor prevazute la art. 211 lit. a) si b), organul fiscal dispune institutiei de credit sau societatii de asigurare emitente a scrisorii de garantie sau politei de asigurare de garantie, dupa caz, sau institutiei de credit ori societatii de asigurare din Romania care a confirmat scrisoarea de garantie/polita de asigurare de garantie ori unitatii de Trezorerie a Statului, dupa caz, virarea, in termen de cel mult 15 zile de la data solicitarii, a sumei de bani in conturile de venituri bugetare corespunzatoare.

(3) Valorificarea garantiilor prevazute la art. 211 lit. c) si d) se realizeaza prin modalitatile si procedurile prevazute de dispozitiile art. 247 alin. (2) - (6) si ale art. 248 - 259, care se aplica in mod corespunzator.
 

CAPITOLUL VI Masuri asiguratorii

ART. 213 Poprirea si sechestrul asigurator

(1) Masurile asiguratorii prevazute in prezentul capitol se dispun si se duc la indeplinire, prin procedura administrativa, de organul fiscal competent.

(2) Se dispun masuri asiguratorii sub forma popririi asiguratorii si sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia, in cazuri exceptionale, respectiv in situatia in care exista pericolul ca acesta sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea. Dispozitiile art. 231 raman aplicabile. Masurile asiguratorii devin masuri executorii la implinirea termenului prevazut la art. 230 alin. (1) sau art. 236 alin. (12), dupa caz, ori la expirarea perioadei de suspendare a executarii silite.

(2^1) Prin exceptie de la prevederile alin. (2), nu se dispun masuri asiguratorii pentru debitorul aflat sub incidenta legislatiei privind insolventa sau cand acesta nu detine active patrimoniale urmaribile.

(3) Aceste masuri pot fi luate si inainte de emiterea titlului de creanta, inclusiv in cazul efectuarii de controale sau al antrenarii raspunderii solidare. Masurile asiguratorii dispuse atat de organele fiscale competente, cat si de instantele judecatoresti ori de alte organe competente, daca nu au fost desfiintate in conditiile legii, raman valabile pe toata perioada executarii silite, fara indeplinirea altor formalitati. Odata cu individualizarea creantei si ajungerea acesteia la scadenta, in cazul neplatii, masurile asiguratorii se transforma in masuri executorii.

(4) Masurile asiguratorii se dispun prin decizie emisa de organul fiscal competent. in decizie organul fiscal precizeaza debitorului ca prin constituirea unei garantii la nivelul creantei stabilite sau estimate, dupa caz, masurile asiguratorii vor fi ridicate.

 

(5) Decizia de instituire a masurilor asiguratorii trebuie motivata si semnata de catre conducatorul organului fiscal competent.

(6) Masurile asiguratorii dispuse potrivit alin. (2), precum si cele dispuse de instantele judecatoresti sau de alte organe competente se duc la indeplinire in conformitate cu dispozitiile referitoare la executarea silita, care se aplica in mod corespunzator.

(7) in situatia in care masurile asiguratorii au fost luate inainte de emiterea titlului de creanta acestea inceteaza daca titlul de creanta nu a fost emis si comunicat in termen de cel mult 6 luni de la data la care au fost dispuse masurile asiguratorii. in cazuri exceptionale, acest termen poate fi prelungit pana la un an, de organul fiscal competent, prin decizie. Organul fiscal are obligatia sa emita decizia de ridicare a masurilor asiguratorii in termen de cel mult doua zile de la implinirea termenului de 6 luni sau un an, dupa caz, iar in cazul popririi asiguratorii sa elibereze garantia.

(8) Prin exceptie de la prevederile alin. (7), in situatia in care au fost instituite masuri asiguratorii si au fost sesizate organele de urmarire penala potrivit legii, masurile asiguratorii raman valabile 3 luni de la data sesizarii penale. La implinirea acestui termen sau dupa instituirea masurilor asiguratorii de catre organele de urmarire penala potrivit Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala, dar nu mai tarziu de 3 luni, masurile asiguratorii instituite de organul fiscal se ridica.

(8^1) In situatia in care au fost constituite garantii in vederea ridicarii masurilor asiguratorii, acestea trebuie mentinute pentru toata perioada de valabilitate in care ar fi fost mentinute masurile asiguratorii potrivit alin. (7) sau (8), dupa caz. Organul fiscal executa garantiile constituite potrivit art. 211 lit. b) in ultima zi de valabilitate a acestora in cazul in care debitorul nu prelungeste valabilitatea garantiei. In acest caz, suma de bani va fi virata in contul de garantii mentionat de organul de executare silita si reprezinta o garantie potrivit art. 211 lit. a).

(9) Bunurile perisabile si/sau degradabile sechestrate asigurator pot fi valorificate:

a) de catre debitor cu acordul organului de executare silita, sumele obtinute consemnandu-se la dispozitia organului de executare silita;

b) prin vanzare in regim de urgenta in conditiile art. 247 alin. (4).

(10) in cazul infiintarii sechestrului asigurator asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal intocmit de organul de executare silita se comunica pentru notare Biroului de carte funciara.

(11) Notarea potrivit alin. (10) face opozabil sechestrul tuturor acelora care, dupa notare, vor dobandi vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispozitie ce ar interveni ulterior notarii prevazute la alin. (10) sunt lovite de nulitate absoluta.

(12) Daca valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acopera integral creanta fiscala a bugetului general consolidat, masurile asiguratorii pot fi infiintate si asupra bunurilor detinute de catre debitor in proprietate comuna cu terte persoane, pentru cota-parte detinuta de acesta.

(13) Prin derogare de la prevederile art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale art. 268 ale prezentului cod, impotriva deciziei prin care se dispune instituirea masurilor asiguratorii, prevazute la alin. (4), cel interesat poate formula actiune in anulare, in termen de 30 de zile de la comunicare, la instanta de contencios administrativ competenta, conform cuantumului creantelor fiscale in privinta carora aceste masuri asiguratorii au fost instituite, fara a fi necesara parcurgerea procedurii prealabile. Cererea se judeca de urgenta si cu precadere. Procedura prevazuta de art. 200 din Codul de procedura civila nu este aplicabila, iar intampinarea nu este obligatorie. Hotararea prin care se pronunta anularea deciziei este executorie de drept. Ea poate fi atacata cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.

(14) Impotriva actelor prin care se duc la indeplinire masurile asiguratorii cel interesat poate face contestatie la executare in conformitate cu prevederile art. 260 si 261.

 

ART. 214 Ridicarea masurilor asiguratorii

(1) Masurile asiguratorii instituite potrivit art. 213 se ridica, in tot sau in parte, prin decizie motivata, de catre creditorul fiscal, cand au incetat motivele pentru care au fost dispuse sau la constituirea garantiei prevazute la art. 211, dupa caz. Refuzul nejustificat de a solutiona cererea de ridicare formulata de catre cel interesat sau nesolutionarea in termen pot fi atacate la instanta de contencios administrativ competenta potrivit art. 213 alin. (13), fara a fi necesara parcurgerea procedurii prealabile. Cererea se judeca de urgenta si cu precadere. Procedura prevazuta de art. 200 din Codul de procedura civila nu este aplicabila, iar intampinarea nu este obligatorie. Hotararea prin care se dispune ridicarea masurilor asiguratorii este executorie de drept. Ea poate fi atacata cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.

(2) Decizia de ridicare a masurii asiguratorii emisa potrivit alin. (1) se duce la indeplinire de catre organul de executare silita competent si se comunica tuturor celor carora le-a fost comunicata decizia de dispunere a masurilor asiguratorii sau celelalte acte de executare in legatura cu acestea.

 

CAPITOLUL VII Prescriptia dreptului de a cere executarea silita si a dreptului de a cere restituirea

ART. 215 Inceperea termenului de prescriptie

(1) Dreptul organului de executare silita de a cere executarea silita a creantelor fiscale se prescrie in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere acest drept.

(2) Termenul de prescriptie prevazut la alin. (1) se aplica si creantelor provenind din amenzi contraventionale.

ART. 216 Suspendarea termenului de prescriptie

Termenul de prescriptie prevazut la art. 215 se suspenda:

a) in cazurile si in conditiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescriptie a dreptului la actiune;

b) in cazurile si in conditiile in care suspendarea executarii este prevazuta de lege ori a fost dispusa de instanta judecatoreasca sau de alt organ competent, potrivit legii;

c) pe perioada valabilitatii inlesnirii acordate potrivit legii;

d) cat timp debitorul isi sustrage veniturile si bunurile de la executarea silita;

e) in alte cazuri prevazute de lege.

ART. 217 Intreruperea termenului de prescriptie

1)Termenul de prescriptie prevazut la art. 215 se intrerupe:

a) in cazurile si in conditiile stabilite de lege pentru intreruperea termenului de prescriptie a dreptului la actiune;

b) pe data indeplinirii de catre debitor, inainte de inceperea executarii silite sau in cursul acesteia, a unui act voluntar de plata a obligatiei prevazute in titlul executoriu ori a recunoasterii in orice alt mod a datoriei;

c) pe data indeplinirii, in cursul executarii silite, a unui act de executare silita;

d) la data comunicarii procesului-verbal de insolvabilitate/procesului-verbal aditional de insolvabilitate;

e) in alte cazuri prevazute de lege.

(2) In cazul in care pentru acelasi titlu executoriu organul fiscal emite si comunica debitorului mai multe somatii, termenul de prescriptie se intrerupe potrivit alin. (1) lit. c) doar in cazul primei somatii.

ART. 218 Efecte ale implinirii termenului de prescriptie

(1) Daca organul de executare silita constata implinirea termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita a creantelor fiscale, acesta va proceda la incetarea masurilor de realizare si la scaderea acestora din evidenta creantelor fiscale.

(2) Sumele achitate de debitor in contul unor creante fiscale, dupa implinirea termenului de prescriptie, nu se restituie.

ART. 219 Prescriptia dreptului de a cere restituirea

(1) Dreptul contribuabilului/platitorului de a cere restituirea creantelor fiscale se prescrie in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere dreptul la restituire.

(2) Sumele platite de contribuabil/platitor fara a fi datorate, pentru care termenul de prescriptie prevazut la alin. (1) s-a implinit, se scad din evidenta organului fiscal dupa expirarea acestui termen, cu exceptia cazului in care a operat compensarea potrivit prevederilor art. 167.
 

CAPITOLUL VIII Stingerea creantelor fiscale prin executare silita

SECTIUNEA 1 Dispozitii generale

ART. 220 Organele de executare silita

(1) in cazul in care debitorul nu isi plateste de bunavoie obligatiile fiscale datorate, organul fiscal competent, pentru stingerea acestora, procedeaza la actiuni de executare silita, potrivit prezentului cod, cu exceptia cazului in care exista o cerere de restituire/rambursare in curs de solutionare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decat creanta fiscala datorata de debitor.

(2) Organul fiscal care administreaza creante fiscale este abilitat sa duca la indeplinire masurile asiguratorii si sa efectueze procedura de executare silita.

(21) Prin exceptie de la prevederile alin. (2), prin ordin al presedintelui A.N.A.F. care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, se stabilesc:

a) cazurile speciale de executare silita, precum si structura abilitata cu ducerea la indeplinire a masurilor asiguratorii si efectuarea procedurii de executare silita;

b) alte organe fiscale pentru indeplinirea unor acte de executare silita, precum si pentru valorificarea bunurilor confiscate, gajate/ipotecate sau sechestrate potrivit legii, prin procese electronice masive.

 

(22) Organul fiscal central competent notifica contribuabilul ori de cate ori intervin modificari cu privire la cazurile speciale de executare silita, precum si structura abilitata cu ducerea la indeplinire a masurilor asiguratorii si efectuarea procedurii de executare silita.

(3) Creantele bugetare care, potrivit legii, se administreaza de autoritatile sau institutiile publice, inclusiv cele reprezentand venituri proprii, se pot executa prin executori fiscali organizati in compartimente de specialitate, acestia fiind abilitati sa duca la indeplinire masurile asiguratorii si sa efectueze procedura de executare silita, potrivit prevederilor prezentului cod.

(4) Organele prevazute la alin. (2) si (3) sunt denumite in continuare organe de executare silita.

(5) Organele de executare silita prevazute la alin. (4) sunt competente si pentru executarea silita a creantelor prevazute la art. 226 alin. (3).

(6) in cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal central, pentru efectuarea procedurii de executare silita este competent organul de executare silita in a carui raza teritoriala se gasesc bunurile urmaribile, coordonarea intregii executari revenind organului de executare silita competent potrivit art. 30. in cazul in care executarea silita se face prin poprire, aplicarea masurii de executare silita se face de catre organul de executare silita coordonator prevazut la alin. (7) - (9).

(7) Coordonarea executarii silite in cazul in care s-a dispus atragerea raspunderii solidare cu debitorul aflat in stare de insolvabilitate, in conditiile art. 25, precum si in cazul prevazut de art. 24 alin. (1) lit. b), revine organului de executare silita competent potrivit art. 30.

(8) Coordonarea executarii silite in cazul in care s-a dispus atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere, potrivit prevederilor legislatiei privind insolventa, revine organului de executare silita competent potrivit art. 30 in a carui raza teritoriala isi are/si-a avut domiciliul fiscal debitorul insolvent.

(9) Organul de executare silita coordonator in cazul prevazut la art. 252 alin. (2) este cel in a carui raza teritoriala isi are domiciliul fiscal sau isi desfasoara activitatea debitorul ale carui bunuri au fost adjudecate.

(10) in cazul in care, potrivit legii, s-a dispus atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere, potrivit prevederilor legislatiei privind insolventa, si pentru creante fiscale, prin derogare de la prevederile art. 173 din Legea nr. 85/2014, executarea silita se efectueaza potrivit dispozitiilor prezentului cod, de catre organul de executare silita prevazut de acesta. in situatia in care atragerea raspunderii priveste atat creante fiscale administrate de organul fiscal central, cat si creante fiscale administrate de organul fiscal local, competenta apartine organului fiscal care detine creanta fiscala mai mare. in acest caz, organul de executare silita distribuie sumele realizate potrivit ordinii prevazute de Legea nr. 85/2014.

(11) Atunci cand se constata ca exista pericolul evident de instrainare, substituire sau de sustragere de la executare silita a bunurilor si veniturilor urmaribile ale debitorului, organul de executare silita in a carui raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al debitorului poate proceda la indisponibilizarea si executarea silita a acestora, indiferent de locul in care se gasesc bunurile.

(12) Organul de executare silita coordonator sesizeaza in scris celelalte organe prevazute la alin. (6), comunicandu-le titlul executoriu in copie certificata, situatia debitorului, contul in care se platesc sumele incasate, precum si orice alte date utile pentru identificarea debitorului si a bunurilor ori veniturilor urmaribile.

(13) in cazul in care asupra acelorasi venituri ori bunuri ale debitorului a fost pornita executarea, atat pentru realizarea titlurilor executorii privind creante fiscale, cat si pentru titluri ce se executa in conditiile prevazute de alte dispozitii legale, executarea silita se conexeaza si se efectueaza, potrivit dispozitiilor prezentului cod, de catre organul de executare silita prevazut de acesta. in acest caz competenta apartine organului fiscal care detine creanta fiscala mai mare. in cazul existentei unui conflict intre organele fiscale de executare silita avand ca obiect conexarea executarii sunt aplicabile prevederile art. 41 - 43.

(14) Prevederile alin. (13) nu se aplica in urmatoarele situatii:

a) daca valoarea bunurilor debitorului acopera doar creantele altor creditori care detin garantii cu un rang prioritar fata de creditorul fiscal;

b) daca executarea silita pornita de executorul judecatoresc se afla intr-o etapa avansata si din valorificarea bunurilor supuse executarii silite se asigura recuperarea integrala a creantelor fiscale.

(15) Daca asupra acelorasi bunuri ale debitorului au fost pornite executari silite de catre un executor judecatoresc si un organ fiscal de executare silita, la cererea persoanei interesate sau a oricaruia dintre executori, instanta judecatoreasca competenta dispune conexarea executarii silite, in conditiile prezentului articol. Dispozitiile art. 654 alin. (2) - (4) din Codul de procedura civila, republicat, sunt aplicabile in mod corespunzator.

(16) Cand se constata ca domiciliul fiscal al debitorului se afla in raza teritoriala a altui organ de executare silita, titlul executoriu impreuna cu dosarul executarii se transmit acestuia, instiintandu-se, daca este cazul, organul de la care s-a primit titlul executoriu.

ART. 221 Reguli speciale privind executarea silita a creantelor fiscale administrate de organul fiscal local

(1) Autoritatile administratiei publice locale sunt obligate sa colaboreze si sa efectueze procedura de executare silita a creantelor fiscale datorate bugetelor locale ale unitatilor administrativ-teritoriale sau, dupa caz, subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor.

(2) in situatia in care debitorul nu are bunuri urmaribile pe raza teritoriala a respectivei unitati administrativ-teritoriale sau a subdiviziunii unitatii administrativ-teritoriale a municipiului, competenta pentru efectuarea procedurii de executare silita revine organului fiscal local in a carui raza teritoriala se afla bunurile urmaribile.

(3) Organul fiscal local din cadrul autoritatii administratiei publice locale care administreaza creantele fiscale ale bugetului local al unei unitati administrativ-teritoriale sau, dupa caz, subdiviziune administrativ-teritoriala a municipiului, denumit in prezentul articol autoritate solicitanta, solicita, in scris, organului fiscal local din cadrul autoritatii administratiei publice locale in a carui raza teritoriala se afla situate bunurile mobile sau imobile, denumit in prezentul articol autoritate solicitata, efectuarea procedurii de executare silita.

(4) Cererea contine, in mod obligatoriu, urmatoarele informatii:

a) datele de identificare ale debitorului;

b) valoarea creantei de recuperat;

c) valoarea creantelor fiscale accesorii stabilite, potrivit legii, pana la data solicitarii;

d) contul in care se vireaza sumele incasate;

e) orice date necesare pentru identificarea bunurilor urmaribile, daca este cazul.

(5) Cererea este insotita obligatoriu de o copie a titlului executoriu.

(6) Autoritatea solicitata confirma, in scris, primirea cererii, in termen de 10 zile de la data primirii.

(7) Autoritatea solicitata poate refuza efectuarea procedurii de executare silita in urmatoarele cazuri:

a) titlul executoriu nu este valabil;

b) cererea nu contine toate informatiile prevazute la alin. (4).

(8) Sumele realizate prin executare silita se vireaza autoritatii solicitante. Prevederile art. 256 se aplica in mod corespunzator.

ART. 222 Executarea silita in cazul debitorilor solidari

(1) Organul de executare silita coordonator, in cazul debitorilor solidari, este cel in a carui raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul despre care exista indicii ca detine mai multe venituri sau bunuri urmaribile.

(2) Coordonarea executarii silite in cazul in care s-a dispus atragerea raspunderii solidare in conditiile art. 25 si 26 revine organului de executare silita in a carui raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul aflat in stare de insolvabilitate sau insolventa sau organul de executare silita competent, desemnat potrivit art. 30, dupa caz.

(3) Organul de executare silita coordonator inscrie in intregime debitul in evidentele sale si ia masuri de executare silita, comunicand intregul debit organelor de executare silita in a caror raza teritoriala se afla domiciliile fiscale ale celorlalti codebitori, aplicandu-se dispozitiile art. 220.

(4) Organele de executare silita sesizate, carora li s-a comunicat debitul, dupa inscrierea acestuia intr-o evidenta nominala, iau masuri de executare silita si comunica organului de executare silita coordonator sumele realizate in contul debitorului, in termen de 10 zile de la realizarea acestora.

(5) Daca organul de executare silita coordonator, care tine evidenta intregului debit, constata ca acesta a fost realizat prin actele de executare silita facute de el insusi si de celelalte organe sesizate potrivit alin. (4), el este obligat sa ceara in scris acestora din urma sa inceteze de indata executarea silita.

ART. 223 Executorii fiscali

(1) Executarea silita se face de organul de executare silita competent prin intermediul executorilor fiscali. Acestia trebuie sa detina o legitimatie de serviciu pe care trebuie sa o prezinte in exercitarea activitatii.

(2) Executorul fiscal este imputernicit in fata debitorului si a tertilor prin legitimatia de executor fiscal si delegatie emisa de organul de executare silita.

(3) in scopul efectuarii executarii silite, executorii fiscali pot:

a) sa intre in orice incinta de afaceri a debitorului, persoana juridica, sau in alte incinte unde acesta isi pastreaza bunurile, in scopul identificarii bunurilor sau valorilor care pot fi executate silit, precum si sa analizeze evidenta contabila a debitorului in scopul identificarii tertilor care datoreaza sau detin in pastrare venituri ori bunuri ale debitorului;

b) sa intre in toate incaperile in care se gasesc bunuri sau valori ale debitorului, persoana fizica, precum si sa cerceteze toate locurile in care acesta isi pastreaza bunurile;

c) sa solicite si sa cerceteze orice document sau element material care poate constitui o proba in determinarea bunurilor proprietate a debitorului;

d) sa aplice sigilii asupra bunurilor, intocmind in acest sens proces-verbal;

e) sa constate contraventii si sa aplice sanctiuni potrivit legii.

(4) Executorul fiscal poate intra in incaperile ce reprezinta domiciliul sau resedinta unei persoane fizice, cu consimtamantul acesteia, iar in caz de refuz, organul de executare silita cere autorizarea instantei judecatoresti competente potrivit dispozitiilor Codului de procedura civila, republicat.

(5) Accesul executorului fiscal in locuinta, in incinta de afaceri sau in orice alta incapere a debitorului, persoana fizica sau juridica, se poate efectua intre orele 6,00 - 20,00, in orice zi lucratoare. Executarea inceputa poate continua in aceeasi zi sau in zilele urmatoare. in cazuri temeinic justificate de pericolul instrainarii unor bunuri, accesul in incaperile debitorului poate avea loc si la alte ore decat cele mentionate, precum si in zilele nelucratoare, in baza autorizatiei prevazute la alin. (4).

(6) in absenta debitorului sau daca acesta refuza accesul in oricare dintre incaperile prevazute la alin. (3), executorul fiscal poate sa patrunda in acestea in prezenta unui reprezentant al politiei ori al jandarmeriei sau a altui agent al fortei publice si a doi martori majori, fiind aplicabile prevederile alin. (4) si (5).

 

ART. 224 Executarea silita impotriva veniturilor bugetului general consolidat

Impozitele, taxele, contributiile sociale si orice alte venituri ale bugetului general consolidat nu pot fi urmarite de niciun creditor pentru nicio categorie de creante in cadrul procedurii de executare silita.

ART. 225 Executarea silita impotriva unei asocieri fara personalitate juridica

Pentru executarea silita a creantelor fiscale datorate de o asociere fara personalitate juridica, chiar daca exista un titlu executoriu pe numele asocierii, pot fi executate silit atat bunurile mobile si imobile ale asocierii, cat si bunurile personale ale membrilor acesteia.

ART. 226 Titlul executoriu si conditiile pentru inceperea executarii silite

(1) Executarea silita a creantelor fiscale se efectueaza in temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului Cod de catre organul de executare silita competent potrivit art. 30, 37 si 38.

(2) in titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare silita prevazut la alin. (1) se inscriu creantele fiscale, principale si accesorii, neachitate la scadenta, stabilite si individualizate in titluri de creanta fiscala intocmite si comunicate in conditiile legii, precum si creantele bugetare individualizate in alte inscrisuri care, potrivit legii, constituie titluri executorii. Niciun titlu executoriu nu se poate emite in absenta unui titlu de creanta fiscala emis si comunicat in conditiile legii sau a unui inscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

(3) Executarea silita a creantelor bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale se efectueaza in baza hotararii judecatoresti sau a altui inscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

(4) Titlul de creanta devine titlu executoriu la data la care se implineste scadenta sau termenul de plata prevazut de lege.

(5) Modificarea titlului de creanta atrage modificarea titlului executoriu in mod corespunzator.

(6) Titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare silita competent contine, pe langa elementele prevazute la art. 46, urmatoarele: cuantumul si natura sumelor datorate si neachitate, descrierea titlului de creanta sau a inscrisului care constituie titlu executoriu, precum si temeiul legal al puterii executorii a titlului.

(7) Netransmiterea proceselor-verbale de constatare si sanctionare a contraventiilor in termen de 90 de zile de la comunicarea acestora catre contravenient atrage, potrivit legii, raspunderea persoanelor care se fac vinovate de aceasta. Transmiterea cu intarziere a proceselor-verbale nu impiedica executarea silita a acestora in conditiile in care nu a intervenit prescriptia executarii.

(8) In cazul in care titlurile executorii emise de alte organe decat cele prevazute la art. 30 alin. (1), art. 37 si 38 nu cuprind unul dintre urmatoarele elemente: numele si prenumele sau denumirea debitorului, codul numeric personal, codul unic de inregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumul sumei datorate, temeiul legal, semnatura organului care l-a emis si dovada comunicarii acestora, organul de executare silita restituie de indata titlurile executorii organelor emitente.

(9) in cazul in care titlul executoriu i-a fost transmis spre executare de catre un alt organ, organul de executare silita confirma primirea, in termen de 30 de zile.

(10) Institutiile publice finantate total sau partial de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate si bugetul asigurarilor pentru somaj, dupa caz, care nu au organe de executare silita proprii, transmit titlurile executorii privind venituri ale bugetului general consolidat, spre executare silita, organelor fiscale din subordinea A.N.A.F. Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat.

(11) Institutiile publice finantate integral din venituri proprii, care nu au organe de executare silita proprii, pot transmite titlurile executorii privind venituri proprii organului fiscal central sau, dupa caz, organului fiscal local. Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat sau la bugetul local, dupa caz.

(12) Institutiile publice finantate total sau partial de la bugetul local, care nu au organe de executare silita proprii, transmit titlurile executorii privind venituri ale bugetului local, spre executare silita, organului fiscal local. Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul local.

(13) Institutiile publice din subordinea unitatilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale finantate integral din venituri proprii, care nu au organe de executare silita proprii, pot transmite titlurile executorii privind venituri proprii organului fiscal local. Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul local.

 

ART. 227 Reguli privind executarea silita

(1) Executarea silita se poate intinde asupra veniturilor si bunurilor proprietate a debitorului, urmaribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectueaza numai in masura necesara pentru realizarea creantelor fiscale si a cheltuielilor de executare. Executarea silita a bunurilor proprietate a debitorului, urmaribile potrivit legii, se efectueaza, de regula, in limita a 150% din valoarea creantelor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare, cu exceptia cazului in care din motive obiective in legatura cu situatia patrimoniala a debitorului acest nivel nu poate fi respectat.

(2) Sunt supuse sechestrarii si valorificarii bunurile urmaribile proprietate a debitorului, prezentate de acesta si/sau identificate de catre organul de executare silita, in urmatoarea ordine:

a) bunurile mobile si imobile care nu sunt direct folosite in activitatea ce constituie principala sursa de venit;

b) bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate pentru desfasurarea activitatii care constituie principala sursa de venit;

c) bunurile mobile si imobile ce se afla temporar in detinerea altor persoane in baza contractelor de arenda, de imprumut, de inchiriere, de concesiune, de leasing si altele;

d) ansamblu de bunuri in conditiile prevederilor art. 246;

e) masini-unelte, utilaje, materii prime si materiale si alte bunuri mobile, precum si bunuri imobile ce servesc activitatii care constituie principala sursa de venit;

f) produse finite.

(3) Organul fiscal poate trece la sechestrarea bunurilor din urmatoarea categorie din cele prevazute la alin. (2) ori de cate ori valorificarea nu este posibila.

(4) Bunurile supuse unui regim special de circulatie pot fi urmarite numai cu respectarea conditiilor prevazute de lege.

(5) in cadrul procedurii de executare silita se pot folosi succesiv sau concomitent modalitatile de executare silita prevazute de prezentul cod.

(6) Executarea silita a creantelor fiscale nu se perima.

(7) Executarea silita se desfasoara pana la stingerea creantelor fiscale inscrise in titlul executoriu, inclusiv a creantelor fiscale accesorii, ori a altor sume, datorate sau acordate potrivit legii prin acesta, precum si a cheltuielilor de executare.

(8) in cazul in care prin titlul executoriu sunt prevazute, dupa caz, creante fiscale accesorii sau alte sume, fara sa fi fost stabilit cuantumul acestora, ele se calculeaza de catre organul de executare silita si se consemneaza intr-un proces-verbal care constituie titlu executoriu, care se comunica debitorului.

(9) Fata de terti, inclusiv fata de stat, o garantie reala si celelalte sarcini reale asupra bunurilor au un grad de prioritate care se stabileste de la momentul in care acestea au fost facute publice prin oricare dintre metodele prevazute de lege.

ART. ART. 227^1 Reguli speciale privind inceperea sau continuarea executarii silite

(1) Masurile de executare silita se aplica diferentiat, in functie de cuantumul si vechimea creantelor fiscale.

(2) Procedura de aplicare a dispozitiilor alin. (1) se stabileste prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

 

ART. 228 Obligatia de informare

in vederea inceperii executarii silite, organul de executare silita competent se poate folosi de mijloacele de proba prevazute la art. 55, in vederea determinarii averii si a venitului debitorului. La cererea organului fiscal, debitorul este obligat sa furnizeze in scris, pe propria raspundere, informatiile solicitate.

ART. 229 Precizarea naturii debitului

(1) In toate actele de executare silita trebuie sa se indice titlul executoriu si sa se arate natura si cuantumul debitului ce face obiectul executarii.

(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), in toate actele de executare silita care privesc poprirea bancara, cu exceptia instiintarii debitorului privind infiintarea popririi, trebuie sa se indice doar cuantumul total al obligatiilor fiscale ce fac obiectul popririi.

ART. 230 Somatia

(1) Executarea silita incepe prin comunicarea somatiei. Daca in termen de 15 zile de la comunicarea somatiei nu se stinge debitul sau nu se notifica organul fiscal cu privire la intentia de a demara procedura de mediere, se continua masurile de executare silita. Somatia este insotita de un exemplar al titlului executoriu emis de organul de executare silita.

(2) Somatia cuprinde, pe langa elementele prevazute la art. 46, urmatoarele: numarul dosarului de executare, suma pentru care se incepe executarea silita, termenul in care cel somat urmeaza sa plateasca suma prevazuta in titlul executoriu, indicarea consecintelor nerespectarii acesteia, precum si posibilitatea de a intra intr-o procedura de mediere.

(3) in cazul in care debitorul are de incasat sume certe, lichide si exigibile de la autoritati sau institutii publice, executarea silita se continua prin poprirea acestor sume ori de cate ori, ulterior comunicarii somatiei, se depune la organul fiscal un document eliberat de autoritatea sau institutia publica respectiva prin care se certifica ca sumele sunt certe, lichide si exigibile. Prevederile art. 236 se aplica in mod corespunzator.

 

(4) Nu sunt considerate sume exigibile si nu sunt aplicabile prevederile alin. (3) sumelor aflate in litigiu.

(5) in cazul in care documentul prevazut la alin. (3) a fost depus ulterior luarii unor masuri de executare silita potrivit prezentului cod, suma pentru care s-a infiintat poprirea se actualizeaza, dupa aplicarea masurii popririi sumelor inscrise in documentul emis de autoritatea sau institutia publica, in limita acestor sume, cu respectarea nivelului prevazut la art. 227 alin. (1) teza a doua. (1).

(6) in cazul in care documentul prevazut la alin. (3) a fost depus ulterior stingerii sumelor pentru care s-a inceput executarea silita, acesta se ia in considerare pentru urmatoarele executari silite.

 

(7) Urmarirea imobilului, in baza somatiei prevazute la alin. (1), se noteaza la cererea organului fiscal in cartea funciara, asupra bunurilor imobile ale debitorului, indiferent de modalitatea dreptului de proprietate, respectiv proprietate exclusiva, devalmasie sau coproprietate.

 

ART. 230^1 Procedura de mediere

(1) in vederea realizarii procedurii de mediere debitorul notifica organul fiscal cu privire la intentia sa in termen de 15 zile de la primirea somatiei. La notificare se anexeaza documente si informatii care sa sustina situatia sa economica si financiara.

(2) in termen de maximum 10 zile de la primirea notificarii prevazute la alin. (1), organul fiscal are obligatia sa organizeze intalnirea cu contribuabilul in vederea procedurii de mediere.

(3) Procedura de mediere consta in:

a) clarificarea intinderii obligatiei fiscale inscrise in somatie, daca respectivul debitor are obiectii cu privire la aceasta;

b) analiza de catre organul fiscal impreuna cu debitorul a situatiei economice si financiare a debitorului in scopul identificarii unor solutii optime de stingere a obligatiilor fiscale, inclusiv posibilitatea de a beneficia de inlesnirile la plata prevazute de lege.

(4) Rezultatul medierii, precum si solutiile optime de stingere a obligatiilor fiscale se consemneaza intr-un proces-verbal.

(5) in situatia in care in termen de 15 zile de la finalizarea medierii nu se stinge debitul sau nu se solicita inlesnirea la plata, organul fiscal continua masurile de executare silita.

(6) Procedura de executare silita nu incepe de la data la care debitorul notifica organului fiscal intentia de mediere.

(7) Pe parcursul procedurii de mediere organul fiscal poate dispune masuri asiguratorii in conditiile art. 213.

(8) Procedura de mediere, precum si documentele pe care debitorul trebuie sa le prezinte in vederea sustinerii situatiei economice si financiare se aproba prin ordin al presedintelui A.N.A.F.

 

ART. 231 Drepturi si obligatii ale tertului

Tertul nu se poate opune sechestrarii unui bun al debitorului, invocand un drept de gaj, drept de ipoteca sau un privilegiu. Tertul participa la distribuirea sumelor rezultate din valorificarea bunului, potrivit legii.

ART. 232 Evaluarea bunurilor supuse executarii silite

(1) inaintea valorificarii bunurilor, acestea se evalueaza. Evaluarea se efectueaza de organul de executare silita prin experti evaluatori proprii sau prin experti evaluatori independenti. Evaluatorii independenti sunt desemnati in conditiile art. 63. Atat evaluatorii proprii, cat si evaluatorii independenti sunt obligati sa isi indeplineasca atributiile ce le revin, astfel cum reies din prezentul cod, din actul prin care s-a dispus expertiza, precum si din actul prin care au fost numiti.

(2) Organul de executare silita actualizeaza pretul de evaluare tinand cont de rata inflatiei.

(3) Atunci cand se considera necesar, organul de executare silita procedeaza la o noua evaluare.

(4) Organul de executare silita poate proceda la o noua evaluare in situatii cum sunt: cand se constata modificari ale preturilor de circulatie pe piata libera a bunurilor, cand valoarea bunului s-a modificat prin deteriorari sau prin amenajari. Prevederile alin. (1) sunt aplicabile in mod corespunzator.

ART. 233 Suspendarea executarii silite

(1) Executarea silita se suspenda:

a) cand suspendarea a fost dispusa de instanta sau de creditor, in conditiile legii;

b) la data comunicarii aprobarii inlesnirii la plata, in conditiile legii;

c) in cazul prevazut la art. 244;

d) pe o perioada de cel mult 6 luni, in cazuri exceptionale, si doar o singura data pentru acelasi debitor, prin hotarare a Guvernului, cu respectarea regulilor in materie de ajutor de stat.

e) in alte cazuri prevazute de lege.

(2) Executarea silita se suspenda si in cazul in care, ulterior inceperii executarii silite, se depune o cerere de restituire/rambursare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decat creanta fiscala pentru care s-a inceput executarea silita. in acest caz, executarea silita se suspenda la data depunerii cererii.

(2^1) Executarea silita se suspenda sau nu incepe in oricare din urmatoarele situatii:

a) pentru creantele fiscale stabilite printr-o decizie de organul fiscal competent, daca debitorul notifica organul fiscal, ulterior comunicarii deciziei, cu privire la depunerea unei scrisori de garantie/polite de asigurare de garantie potrivit art. 235. Executarea silita continua sau incepe daca debitorul nu depune scrisoarea de garantie/polita de asigurare de garantie in termen de 45 de zile de la data comunicarii deciziei prin care sunt stabilite creantele fiscale;

b) pentru creantele fiscale stabilite in acte administrative fiscale contestate potrivit legii si garantate potrivit art. 210 - 211. Executarea silita continua sau incepe dupa ce actele administrative fiscale au ramas definitive in sistemul cailor administrative de atac sau judiciare.

(2^2) Pe toata perioada suspendarii executarii silite potrivit alin. (2^1), creantele fiscale ce fac obiectul suspendarii nu se sting, cu exceptia situatiei in care debitorul opteaza pentru stingerea acestora potrivit art. 165 alin. (8).

(3) Pe perioada suspendarii executarii silite, actele de executare efectuate anterior, precum si orice alte masuri de executare, inclusiv cele de indisponibilizare a bunurilor, veniturilor ori sumelor din conturile bancare, raman in fiinta, cu exceptia situatiilor in care suspendarea executarii silite a fost dispusa in conditiile art. 235. in acest caz, suma pentru care s-a infiintat poprirea se actualizeaza in cel mult doua zile de la data intervenirii suspendarii.

(4) Suspendarea executarii silite prin poprire bancara are ca efect incetarea indisponibilizarii sumelor viitoare provenite din incasarile zilnice in conturile in lei si in valuta, incepand cu data si ora comunicarii catre institutiile de credit a adresei de suspendare a executarii silite prin poprire.

(5) Sumele existente in cont la data si ora comunicarii adresei de suspendare a executarii silite prin poprire infiintata de organul fiscal raman indisponibilizate, debitorul putand dispune de acestea numai pentru efectuarea de plati in scopul:

a) achitarii obligatiilor fiscale administrate de organele fiscale competente;

b) achitarii drepturilor salariale.

(6) in cazul tertilor popriti, suspendarea executarii silite are ca efect incetarea indisponibilizarii sumelor datorate de acestia debitorului, atat a celor prezente, cat si a celor viitoare, pana la o noua comunicare din partea organului de executare silita privind continuarea masurilor de executare silita prin poprire.

(7) in cazul in care popririle infiintate de organul de executare silita genereaza imposibilitatea debitorului de a-si continua activitatea economica, cu consecinte sociale deosebite, organul fiscal poate dispune, la cererea debitorului si tinand seama de motivele invocate de acesta, fie suspendarea totala, fie suspendarea partiala a executarii silite prin poprire. Suspendarea se poate dispune, o singura data, pe parcursul a 2 ani calendaristici pentru o perioada de cel mult 6 luni consecutive de la data comunicarii catre banca sau alt tert poprit a actului de suspendare a popririi.

(8) Odata cu cererea de suspendare prevazuta la alin. (7), debitorul trebuie sa indice bunurile libere de orice sarcini, oferite in vederea sechestrarii, sau alte garantii prevazute de lege, la nivelul sumei pentru care s-a inceput executarea silita.

(9) Dispozitiile alin. (8) nu se aplica in cazul in care valoarea bunurilor deja sechestrate de organul de executare silita acopera valoarea creantei pentru care s-a inceput executarea silita prin poprire.

(10) in situatia in care la expirarea perioadei pentru care s-a aprobat suspendarea executarii silite prin poprire creantele fiscale nu au fost stinse in intregime, organul fiscal competent pentru administrarea acestor creante procedeaza la valorificarea garantiilor prevazute la alin. (8).

ART. 234 Incetarea executarii silite si ridicarea masurilor de executare silita

(1) Executarea silita inceteaza daca:

a) s-au stins integral obligatiile fiscale prevazute in titlul executoriu, inclusiv obligatiile de plata accesorii, cheltuielile de executare si orice alte sume stabilite in sarcina debitorului, potrivit legii;

b) a fost desfiintat titlul executoriu;

c) in alte cazuri prevazute de lege.

(2) Masurile de executare silita aplicate in conditiile prezentului cod se ridica prin decizie intocmita in cel mult doua zile de la data la care a incetat executarea silita, de catre organul de executare silita. Nerespectarea termenului atrage raspunderea potrivit art. 341 alin. (2).

(3) in masura in care creantele fiscale inscrise in titluri executorii se sting prin plata, prin poprire sau prin alte modalitati prevazute de prezentul cod, sechestrele aplicate pe acele titluri asupra bunurilor, cu valoare mai mica ori egala cu suma creantelor fiscale astfel stinse, se ridica, prin decizie intocmita de organul de executare silita, in cel mult doua zile de la data stingerii.

(4) Organul de executare silita ridica poprirea bancara pentru sumele care depasesc cuantumul creantelor inscrise in adresa de infiintare a popririi in situatia in care, din informatiile comunicate de banci, rezulta ca sumele indisponibilizate in favoarea organului de executare silita acopera creantele fiscale inscrise in adresa de infiintare a popririi si sunt indeplinite conditiile pentru realizarea creantei.

(5) Poprirea bancara se ridica si in situatia in care organul de executare silita constata ca poprirea a ramas fara obiect.

ART. 235 Suspendarea executarii silite in cazul depunerii unei scrisori de garantie/polita de asigurare de garantie

(1) in cazul contestatiilor formulate impotriva actelor administrative fiscale prin care se stabilesc creante fiscale, potrivit prezentului cod, inclusiv pe timpul solutionarii actiunii in contencios administrativ, executarea silita se suspenda sau nu incepe pentru obligatiile fiscale contestate daca debitorul depune la organul fiscal competent o scrisoare de garantie/polita de asigurare de garantie la nivelul obligatiilor fiscale contestate si neachitate la data depunerii garantiei. Valabilitatea scrisorii de garantie/politei de asigurare de garantie trebuie sa fie de minimum 6 luni de la data emiterii.

(2) in situatia in care pe perioada de valabilitate a scrisorii de garantie/politei de asigurare de garantie contestatia ori actiunea in contencios administrativ este respinsa, in totalitate sau in parte, organul fiscal executa garantia dupa 30 de zile de la data la care actiunea in contencios administrativ este respinsa definitiv, dar nu mai tarziu de ultima zi de valabilitate a acesteia, daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

a) contribuabilul/platitorul nu plateste obligatiile fiscale pentru care s-a respins contestatia sau actiunea in contencios administrativ;

b) contribuabilul/platitorul nu depune o noua scrisoare de garantie/polita de asigurare de garantie;

c) instanta judecatoreasca nu a dispus, prin hotarare executorie, suspendarea executarii actului administrativ fiscal potrivit Legii nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare.

(3) Scrisoarea de garantie/Polita de asigurare de garantie ramane fara obiect in urmatoarele situatii:

a) contestatia a fost admisa, in totalitate, de organul de solutionare a contestatiei;

b) actul administrativ fiscal contestat a fost desfiintat, in totalitate, de catre organul de solutionare a contestatiei;

c) actiunea in contencios administrativ a fost admisa in totalitate;

d) instanta judecatoreasca admite, prin hotarare executorie, cererea contribuabilului/platitorului de suspendare a executarii actului administrativ fiscal potrivit Legii nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare;

e) daca pe perioada solutionarii contestatiei, in procedura administrativa sau in procedura de contencios administrativ, contribuabilul/platitorul achita in totalitate obligatiile fiscale contestate.

(4) in situatia in care contribuabilul/platitorul achita partial obligatiile fiscale contestate, acesta are posibilitatea de a redimensiona garantia in mod corespunzator.

(5) Pe toata perioada suspendarii executarii silite potrivit prezentului articol, creantele fiscale ce fac obiectul suspendarii nu se sting, cu exceptia situatiei in care debitorul opteaza pentru stingerea acestora potrivit art. 165 alin. (8).

(5^1) Pe perioada suspendarii executarii silite potrivit prezentului articol, contribuabilul poate solicita acordarea esalonarii la plata pentru aceste obligatii fiscale suspendate la executarea silita. In acest caz, scrisoarea de garantie poate constitui garantie potrivit art. 193, in scopul acordarii esalonarii la plata, cu conditia prelungirii perioadei de valabilitate in conditiile prevazute la art. 193 alin. (17).

(6) Pe toata perioada suspendarii executarii silite potrivit art. 233 alin. (2^1) si prezentului articol, pentru creantele fiscale ce fac obiectul suspendarii, organul fiscal nu emite si nu comunica decizii referitoare la obligatiile fiscale accesorii.

(7) Prin exceptie de la prevederile alin. (6), pentru acordarea esalonarii la plata a obligatiilor fiscale, in conditiile alin. (5^1), organul fiscal emite o decizie prin care stabileste cuantumul accesoriilor.

(8) Masurile asiguratorii devenite executorii ca urmare a emiterii actelor administrative fiscale prin care se stabilesc creante fiscale se ridica in conditiile in care contribuabilul/platitorul constituie garantie potrivit prezentului articol.

(9) Prevederile prezentului articol se aplica in mod corespunzator si in cazul in care debitorul constituie garantii sub forma consemnarii de mijloace banesti la o unitate a Trezoreriei Statului.
 

SECTIUNEA a 2-a Executarea silita prin poprire

ART. 236 Executarea silita a sumelor ce se cuvin debitorilor

(1) Sunt supuse executarii silite prin poprire orice sume urmaribile reprezentand venituri si disponibilitati banesti in lei si in valuta, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, detinute si/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de catre terte persoane sau pe care acestia le vor datora si/sau detine in viitor in temeiul unor raporturi juridice existente.

(2)  Sumele reprezentand credite nerambursabile ori finantari primite de la institutii sau organizatii nationale ori internationale pentru derularea unor programe ori proiecte nu sunt supuse executarii silite prin poprire, in cazul in care impotriva beneficiarului acestora a fost pornita procedura executarii silite.

(3) in cazul sumelor urmaribile reprezentand venituri si disponibilitati in valuta, bancile sunt autorizate sa efectueze convertirea in lei a sumelor in valuta, fara consimtamantul titularului de cont, la cursul de schimb afisat de acestea pentru ziua respectiva.

(4) Sumele ce reprezinta venituri banesti ale debitorului persoana fizica, realizate ca angajat, pensiile de orice fel, precum si ajutoarele sau indemnizatiile cu destinatie speciala sunt supuse urmaririi la platitorul venitului numai in conditiile Codului de procedura civila, republicat, cu modificarile ulterioare.

(5) Poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice se infiinteaza de catre organul de executare silita, printr-o adresa care se comunica tertului poprit, cu respectarea termenului prevazut la art. 230 si cu instiintarea debitorului despre infiintarea popririi.

(6) Poprirea nu este supusa validarii.

(7) Poprirea infiintata anterior, ca masura asiguratorie, devine executorie potrivit art. 213 alin. (2) si (3). In acest caz, organul fiscal transmite tertului poprit o adresa de infiintare a popririi executorii. Totodata, despre aceasta masura va fi instiintat si debitorul.

(8) Poprirea se considera infiintata din momentul primirii adresei de infiintare de catre tertul poprit. in acest sens, tertul poprit este obligat sa inregistreze atat ziua, cat si ora primirii adresei de infiintare a popririi.

(9) Dupa infiintarea popririi, tertul poprit este obligat:

a) sa plateasca, in termen de 3 zile lucratoare de la data infiintarii popririi sau de la data la care creanta devine exigibila, dupa caz, organului fiscal suma retinuta si cuvenita, in contul indicat de organul de executare silita;

b) sa indisponibilizeze bunurile mobile necorporale poprite, instiintand despre aceasta organul de executare silita;

c) in cazul infiintarii popririi asiguratorii, cu exceptia popririi asiguratorii asupra sumelor din conturile bancare, sa vireze, de indata sau dupa data la care creanta devine exigibila, organului fiscal suma indicata, in contul de garantii mentionat de organul de executare silita. Suma virata reprezinta o garantie in sensul art. 211 lit. a).

(10) in situatia in care, la data comunicarii adresei de infiintare a popririi, tertul poprit nu datoreaza vreo suma de bani debitorului urmarit sau nu va datora in viitor asemenea sume in temeiul unor raporturi juridice existente, instiinteaza despre acest fapt organul de executare silita in termen de 5 zile de la primirea adresei de infiintare a popririi.

(11) in cazul in care sumele datorate debitorului sunt poprite de mai multi creditori, tertul poprit anunta in scris despre aceasta pe creditori si procedeaza la distribuirea sumelor potrivit ordinii de preferinta prevazute la art. 258.

(12) Pentru stingerea creantelor fiscale, debitorii titulari de conturi bancare pot fi urmariti prin poprire asupra sumelor din conturile bancare, prevederile alin. (5) aplicandu-se in mod corespunzator.

(13) in masura in care este necesar, pentru achitarea sumei datorate la data sesizarii bancii, potrivit alin. (12), sumele existente, precum si cele viitoare provenite din incasarile zilnice in conturile in lei si in valuta sunt indisponibilizate in limita sumei necesare pentru realizarea obligatiei ce se executa silit, astfel cum aceasta rezulta din adresa de infiintare a popririi. Bancile au obligatia sa plateasca sumele indisponibilizate in contul indicat de organul de executare silita in termen de 3 zile lucratoare de la indisponibilizare.

(14) Din momentul indisponibilizarii, respectiv de la data si ora primirii adresei de infiintare a popririi asupra disponibilitatilor banesti, bancile nu procedeaza la decontarea documentelor de plata primite, respectiv la debitarea conturilor debitorilor, si nu accepta alte plati din conturile acestora pana la achitarea integrala a obligatiilor fiscale inscrise in adresa de infiintare a popririi, cu exceptia:

a) sumelor necesare platii drepturilor salariale, inclusiv a impozitelor si contributiilor aferente acestora, retinute la sursa, daca, potrivit declaratiei pe propria raspundere a debitorului sau reprezentantului sau legal, rezulta ca debitorul nu detine alte disponibilitati banesti;

b) sumelor necesare platii accizelor de catre antrepozitarii autorizati. in acest caz, debitorul prezinta institutiei de credit odata cu dispozitia de plata si copia certificata, conform cu originalul, a autorizatiei de antrepozitar;

c) sumelor necesare platii accizelor, in numele antrepozitarilor autorizati, de catre cumparatorii de produse energetice;

d) sumelor necesare platii obligatiilor fiscale de care depinde mentinerea valabilitatii inlesnirii. in acest caz, debitorul va prezenta institutiei de credit odata cu dispozitia de plata si copia certificata, conform cu originalul, a documentului prin care s-a aprobat inlesnirea la plata.

(15) Pe perioada popririi asiguratorii, bancile accepta plati din conturile debitorilor dispuse pentru stingerea sumelor prevazute la alin. (14), precum si pentru stingerea obligatiilor fiscale aferente bugetelor administrate de organul fiscal care a infiintat poprirea.

(16) incalcarea prevederilor alin. (9), (11), (13), (14), (18), (20) si (21) atrage nulitatea oricarei plati.

(17) in cazul in care executarea silita este suspendata, potrivit legii, organul de executare silita instiinteaza, de indata, institutiile de credit ori, dupa caz, tertul poprit pentru sistarea, temporara, totala sau partiala a indisponibilizarii conturilor si retinerilor. in caz contrar, institutia de credit este obligata sa procedeze potrivit dispozitiilor alin. (13), (14), (20) si (21).

(18) in situatia in care titlurile executorii nu pot fi onorate in aceeasi zi, institutiile de credit urmaresc executarea acestora din incasarile zilnice realizate in contul debitorului.

(19) Dispozitiile alin. (11) se aplica in mod corespunzator.

(20) in cazul popririlor infiintate de organul fiscal central, institutiile de credit transmit organului fiscal central, prin mijloace electronice de transmitere la distanta, informatiile privind suma disponibila de plata. in acest caz, institutiile de credit nu procedeaza la decontarea documentelor de plata primite, respectiv la debitarea conturilor debitorilor, si nu accepta alte plati din conturile acestora pana la realizarea platii efective. Plata sumelor prevazute la alin. (14) poate fi realizata pana la data la care institutiile de credit transmit informatiile privind suma disponibila de plata.

(21) in cazul popririlor infiintate de organul fiscal central, institutiile de credit efectueaza plata sumelor indisponibilizate in contul special deschis la Trezoreria Operativa Centrala, cu indicarea numarului de evidenta a platii, in termenul stabilit prin ordin al ministrului finantelor publice. in situatia in care numarul de evidenta a platii este completat eronat, suma se restituie institutiei de credit de catre Trezoreria Operativa Centrala.

 

ART. 237 Executarea silita a tertului poprit

(1) Daca tertul poprit instiinteaza organul de executare silita ca nu datoreaza vreo suma de bani debitorului urmarit, dar din informatiile si documentele detinute organul fiscal are indicii ca tertul poprit datoreaza asemenea sume debitorului, precum si in cazul in care se invoca alte neregularitati privind infiintarea popririi, instanta judecatoreasca in a carei raza teritoriala se afla domiciliul sau sediul tertului poprit, la cererea organului de executare silita ori a altei parti interesate, pe baza probelor administrate, dispune cu privire la mentinerea sau desfiintarea popririi.

(2) Judecata se face de urgenta si cu precadere.

(3) Pe baza hotararii de mentinere a popririi, care constituie titlu executoriu, organul de executare silita poate incepe executarea silita a tertului poprit, in conditiile prezentului cod.

 

SECTIUNEA a 3-a Executarea silita a bunurilor mobile

ART. 238 Executarea silita a bunurilor mobile

(1) Sunt supuse executarii silite orice bunuri mobile ale debitorului, cu exceptiile prevazute de lege.

(2) in cazul debitorului persoana fizica nu pot fi supuse executarii silite, fiind necesare vietii si muncii debitorului, precum si familiei sale:

a) bunurile mobile de orice fel care servesc la continuarea studiilor si la formarea profesionala, precum si cele strict necesare exercitarii profesiei sau a altei ocupatii cu caracter permanent, inclusiv cele necesare desfasurarii activitatii agricole, cum sunt uneltele, semintele, ingrasamintele, furajele si animalele de productie si de lucru;

b) bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului si familiei sale, precum si obiectele de cult religios, daca nu sunt mai multe de acelasi fel;

c) alimentele necesare debitorului si familiei sale pe timp de doua luni, iar daca debitorul se ocupa exclusiv cu agricultura, alimentele strict necesare pana la noua recolta;

d) combustibilul necesar debitorului si familiei sale pentru incalzit si pentru prepararea hranei, socotit pentru 3 luni de iarna;

e) obiectele necesare persoanelor cu handicap sau destinate ingrijirii persoanelor bolnave;

f) bunurile declarate neurmaribile prin alte dispozitii legale.

(3) Bunurile debitorului persoana fizica necesare desfasurarii activitatii in calitate de profesionist nu sunt exceptate de la executare silita.

(4) Executarea silita a bunurilor mobile se face prin sechestrarea si valorificarea acestora, chiar daca acestea se afla la un tert. Sechestrul se instituie printr-un proces-verbal. in cazul sechestrarii autovehiculelor, prevederile art. 740 din Codul de procedura civila, republicat, sunt aplicabile in mod corespunzator.

(5) Pentru bunurile mobile anterior sechestrate ca masura asiguratorie nu este necesara o noua sechestrare.

(6) Executorul fiscal, la inceperea executarii silite, este obligat sa verifice daca bunurile prevazute la alin. (5) se gasesc la locul aplicarii sechestrului si daca nu au fost substituite sau degradate, precum si sa sechestreze alte bunuri ale debitorului, in cazul in care cele gasite la verificare nu sunt suficiente pentru stingerea creantei.

(7) Bunurile nu se sechestreaza daca:

a) prin valorificarea acestora nu s-ar putea acoperi decat cel mult cheltuielile

b) valoarea acestora este mai mica de 1% in cazul in care valoarea obligatiilor de plata este peste 500.000 lei.

(8) Prin sechestrul infiintat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobandeste un drept de gaj care confera acestuia in raport cu alti creditori aceleasi drepturi ca si dreptul de gaj in sensul prevederilor dreptului comun.

(9) De la data intocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cat timp dureaza executarea silita debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decat cu aprobarea data, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdictii atrage raspunderea, potrivit legii, a celui in culpa.

(10) Actele de dispozitie care ar interveni ulterior indisponibilizarii prevazute la alin. (9) sunt lovite de nulitate absoluta.

(11) in cazurile in care nu au fost luate masuri asiguratorii pentru realizarea integrala a creantei fiscale si la inceperea executarii silite se constata ca exista pericolul evident de instrainare, substituire sau sustragere de la urmarire a bunurilor urmaribile ale debitorului, sechestrarea lor va fi aplicata odata cu comunicarea somatiei.

ART. 239 Procesul-verbal de sechestru

(1) Procesul-verbal de sechestru cuprinde:

a) denumirea organului de executare silita, indicarea locului, a datei si a orei cand s-a facut sechestrul;

b) numele si prenumele executorului fiscal care aplica sechestrul, numarul legitimatiei si al delegatiei;

c) numarul dosarului de executare, data si numarul de inregistrare a somatiei, precum si titlul executoriu in baza caruia se face executarea silita;

d) temeiul legal in baza caruia se face executarea silita;

e) sumele datorate pentru a caror executare silita se aplica sechestrul, inclusiv cele reprezentand obligatii fiscale accesorii, precum si actul normativ in baza caruia a fost stabilita obligatia fiscala de plata;

f) numele, prenumele si domiciliul debitorului persoana fizica ori, in lipsa acestuia, ale persoanei majore care locuieste impreuna cu debitorul sau denumirea si sediul debitorului, numele, prenumele si domiciliul altor persoane majore care au fost de fata la aplicarea sechestrului, precum si alte elemente de identificare a acestor persoane;

g) descrierea bunurilor mobile sechestrate si indicarea valorii estimative a fiecaruia, dupa aprecierea executorului fiscal, pentru identificarea si individualizarea acestora, mentionandu-se starea de uzura si eventualele semne particulare ale fiecarui bun, precum si daca s-au luat masuri spre neschimbare, cum sunt punerea de sigilii, custodia ori ridicarea de la locul unde se afla, sau de administrare ori conservare a acestora, dupa caz, iar in cazul imobilelor, daca sunt cunoscute, numarul cadastral si numarul de carte funciara;

h) mentiunea ca evaluarea urmeaza a se face inaintea inceperii procedurii de valorificare, in cazul in care executorul fiscal nu a putut evalua bunul deoarece acesta necesita cunostinte de specialitate;

i) mentiunea facuta de debitor privind existenta sau inexistenta unui drept de gaj, ipoteca ori privilegiu, dupa caz, constituit in favoarea unei alte persoane pentru bunurile sechestrate;

j) numele, prenumele si adresa persoanei careia i s-au lasat bunurile, precum si locul de depozitare a acestora, dupa caz;

k) eventualele obiectii facute de persoanele de fata la aplicarea sechestrului;

l) mentiunea ca, in cazul in care in termen de 15 zile de la data incheierii procesului-verbal de sechestru debitorul nu plateste obligatiile fiscale, se procedeaza la valorificarea bunurilor sechestrate;

m) semnatura executorului fiscal care a aplicat sechestrul si a tuturor persoanelor care au fost de fata la sechestrare. Daca vreuna dintre aceste persoane nu poate sau nu vrea sa semneze, executorul fiscal mentioneaza aceasta imprejurare.

(2) Cate un exemplar al procesului-verbal de sechestru se preda debitorului sub semnatura sau i se comunica la domiciliul ori sediul acestuia, precum si, atunci cand este cazul, custodelui, acesta din urma semnand cu mentiunea de primire a bunurilor in pastrare.

(3) in vederea valorificarii, organul de executare silita este obligat sa verifice daca bunurile sechestrate se gasesc la locul mentionat in procesul-verbal de sechestru, precum si daca nu au fost substituite sau degradate.

(4) Cand bunurile sechestrate gasite cu ocazia verificarii nu sunt suficiente pentru realizarea creantei fiscale, organul de executare silita efectueaza investigatiile necesare pentru identificarea si urmarirea altor bunuri ale debitorului.

(5) Daca se constata ca bunurile nu se gasesc la locul mentionat in procesul-verbal de sechestru sau daca au fost substituite ori degradate, executorul fiscal incheie proces-verbal de constatare. Pentru bunurile gasite cu prilejul investigatiilor efectuate conform alin. (4) se incheie procesul-verbal de sechestru.

(6) Daca se sechestreaza si bunuri gajate pentru garantarea creantelor altor creditori, organul de executare silita trimite si acestora cate un exemplar din procesul-verbal de sechestru.

(7) Executorul fiscal care constata ca bunurile fac obiectul unui sechestru anterior consemneaza aceasta in procesul-verbal, la care anexeaza o copie de pe procesele-verbale de sechestru respective. Prin acelasi proces-verbal executorul fiscal declara sechestrate, cand este necesar, si alte bunuri pe care le identifica.

(8) Bunurile inscrise in procesele-verbale de sechestru incheiate anterior se considera sechestrate si in cadrul noii executari silite. in acest sens se intocmeste un proces-verbal aditional la procesele-verbale de sechestru incheiate anterior, cu indicarea titlurilor executorii si cuantumul obligatiilor fiscale nascute ulterior procesului-verbal de sechestru initial. Procesul-verbal aditional se comunica debitorului, cat si celorlalte parti interesate care au drepturi reale sau sarcini asupra bunului sechestrat, dupa caz, Biroului de carte funciara ori Arhivei Electronice de Garantii Reale Mobiliare. Prin procesul-verbal creditorul fiscal isi mentine dreptul de gaj sau ipoteca pe care il confera procesul-verbal de sechestru in raport cu alti creditori.

(9) in cazul in care executorul fiscal constata ca in legatura cu bunurile sechestrate s-au savarsit fapte care pot constitui infractiuni consemneaza aceasta in procesul-verbal de sechestru si are obligatia de a sesiza de indata organele judiciare competente.

ART. 240 Custodele

(1) Bunurile mobile sechestrate pot fi lasate in custodia debitorului, a creditorului sau a altei persoane desemnate de organul de executare silita ori de executorul fiscal, dupa caz, ori pot fi ridicate si depozitate de catre acesta. Atunci cand bunurile sunt lasate in custodia debitorului sau a altei persoane desemnate conform legii si cand se constata ca exista pericol de substituire ori de degradare, executorul fiscal poate aplica sigiliul asupra bunurilor.

(2) In cazul in care bunurile sechestrate constau in sume de bani in lei sau in valuta, titluri de valoare, obiecte de metale pretioase, pietre pretioase, obiecte de arta, colectii de valoare, acestea se ridica si se depun, in termen de 48 de ore de la sechestrare, la unitatile specializate. Bunurile care constau in sume de bani in lei, obiecte de metale pretioase, pietre pretioase sechestrate pot fi depozitate de organul de executare silita sau de executorul fiscal, dupa caz, in termen de 48 de ore de la sechestrare, si la unitatile teritoriale ale Trezoreriei Statului, care au calitatea de depozitar al acestora. Sumele de bani in lei se pot vira/depune de entitatile publice care le-au sechestrat intr-un cont de disponibil deschis la unitatile teritoriale ale Trezoreriei Statului prin care isi gestioneaza bugetul propriu, codificat cu codul de identificare fiscala al acestora. In cazul in care entitatile publice care le-au sechestrat nu au personalitate juridica, contul de disponibil se codifica cu codul de identificare fiscala al entitatii publice cu personalitate juridica din structura careia face parte entitatea publica respectiva. Contul de disponibil deschis la unitatile Trezoreriei Statului nu este purtator de dobanda, iar pentru operatiunile efectuate prin intermediul acestuia nu se percep comisioane. Unitatile teritoriale ale Trezoreriei Statului depozitare ale obiectelor de metale pretioase si ale pietrelor pretioase sechestrate, precum si procedura de depunere, manipulare si depozitare se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin ordin al ministrului finantelor publice. In situatia in care este necesara incercarea/analiza/expertiza/marcarea obiectelor de metale pretioase, pietrelor pretioase sechestrate depuse la unitatile teritoriale ale Trezoreriei Statului, entitatilor publice cu personalitate juridica din structura carora face parte organul de executare silita sau executorul fiscal, dupa caz, le revine responsabilitatea efectuarii acestor operatiuni prin intermediul institutiilor publice care au astfel de atributii potrivit prevederilor legale in vigoare.

(3) Cel care primeste bunurile in custodie semneaza procesul-verbal de sechestru.

(4) in cazul in care custodele este o alta persoana decat debitorul sau creditorul, organul de executare silita ii stabileste acestuia o remuneratie tinand seama de activitatea depusa.

ART. 241 Inlocuirea bunurilor sechestrate

(1) La solicitarea debitorului, organul fiscal poate inlocui sechestrul asupra unui bun:

a) cu sechestrul asupra altui bun si numai daca bunul oferit in vederea sechestrarii este liber de orice sarcini, sub conditia acoperirii limitei de 150% din valoarea creantei ramase de recuperat pentru care s-a instituit sechestru;

b) cu scrisoare de garantie/polita de asigurare de garantie/consemnare de mijloace banesti la o unitate a Trezoreriei Statului, pe o perioada de maximum 6 luni, la nivelul obligatiei fiscale ramase de recuperat la data depunerii garantiei, pentru care s-a inceput executarea silita a bunului ce se solicita a fi inlocuit. Organul de executare executa garantia in ultima zi de valabilitate a acesteia.

(2) Dupa inlocuirea bunurilor potrivit alin. (1), sechestrul aplicat asupra bunurilor ce s-au inlocuit se ridica.
 

SECTIUNEA a 4-a Executarea silita a bunurilor imobile

ART. 242 Executarea silita a bunurilor imobile

(1) Sunt supuse executarii silite bunurile imobile proprietate a debitorului, dispozitiile art. 238 alin. (7) lit. b) aplicandu-se in mod corespunzator. In situatia in care debitorul detine bunuri in proprietate comuna cu alte persoane, executarea silita se intinde numai asupra bunurilor atribuite debitorului in urma partajului judiciar, respectiv asupra sultei.

(2) Executarea silita imobiliara se intinde de plin drept si asupra bunurilor accesorii bunului imobil, prevazute de Codul civil. Bunurile accesorii nu pot fi urmarite decat odata cu imobilul.

(3) in cazul debitorului persoana fizica nu poate fi supus executarii silite spatiul minim locuit de debitor si familia sa, stabilit in conformitate cu normele legale in vigoare.

(4) Dispozitiile alin. (3) nu sunt aplicabile in cazurile in care executarea silita se face pentru stingerea creantelor fiscale rezultate din savarsirea de infractiuni.

(5) Executorul fiscal care aplica sechestrul incheie un proces-verbal de sechestru, dispozitiile art. 238 alin. (9) - (11), art. 239 alin. (1) si (2) si art. 241 fiind aplicabile. In acest caz, procesul-verbal de sechestru va cuprinde si numarul cadastral, si numarul de carte funciara, daca acestea reies din documentele prezentate de debitor.

(6) Sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile in temeiul alin. (5) constituie ipoteca legala.

(7) Dreptul de ipoteca confera creditorului fiscal in raport cu alti creditori aceleasi drepturi ca si dreptul de ipoteca, in sensul prevederilor dreptului comun.

(8) Pentru bunurile imobile sechestrate, organul de executare silita care a instituit sechestrul va solicita de indata biroului de cadastru si publicitate imobiliara intabularea ipotecii legale in cartea funciara, in termenele si conditiile prevazute de lege, anexand un exemplar al procesului-verbal de sechestru.

(9) Biroul de cadastru si publicitate imobiliara in raza caruia este situat imobilul comunica organului de executare silita, la cererea acestuia, in termen de 10 zile, un extras de carte funciara pentru informare sau un certificat de sarcini, dupa caz. Titularii drepturilor reale si sarcinilor constituite asupra imobilului urmarit trebuie instiintati de catre organul de executare silita si chemati la termenele fixate pentru vanzarea bunului imobil si distribuirea pretului.

(10) Creditorii debitorului, altii decat titularii drepturilor prevazute la alin. (9), sunt obligati ca, in termen de 30 de zile de la intabularea ipotecii legale in cartea funciara, sa comunice in scris organului de executare silita titlurile pe care le au pentru bunul imobil respectiv.

ART. 243 Instituirea administratorului-sechestru

(1) La instituirea sechestrului si in tot cursul executarii silite, organul de executare silita poate numi un administrator-sechestru, daca aceasta masura este necesara pentru administrarea imobilului urmarit, a chiriilor, a arendei si a altor venituri obtinute din administrarea acestuia, inclusiv pentru apararea in litigii privind imobilul respectiv.

(2) Administrator-sechestru poate fi numit creditorul, debitorul ori alta persoana fizica sau juridica.

(3) Administratorul-sechestru consemneaza veniturile incasate potrivit alin. (1) la unitatile abilitate si depune recipisa la organul de executare silita.

(4) Cand administrator-sechestru este numita o alta persoana decat creditorul sau debitorul, organul de executare silita ii fixeaza o remuneratie tinand seama de activitatea depusa.

(5) Ori de cate ori este necesar, administratorul-sechestru este obligat sa prezinte organului de executare silita situatia veniturilor si a cheltuielilor facute cu administrarea bunului imobil sechestrat.

ART. 244 Suspendarea executarii silite a bunurilor imobile

(1) Dupa primirea procesului-verbal de sechestru, debitorul poate solicita organului de executare silita, in termen de 15 zile de la comunicare, sa ii aprobe ca plata integrala a creantelor fiscale sa se faca din veniturile bunului imobil urmarit sau din alte venituri ale sale pe timp de cel mult 6 luni.

(2) De la data aprobarii cererii debitorului, executarea silita inceputa asupra bunului imobil se suspenda.

(3) Pentru motive temeinice, organul de executare silita poate relua executarea silita imobiliara inainte de expirarea termenului de 6 luni.

(4) Daca debitorul persoana juridica caruia i s-a aprobat suspendarea conform prevederilor alin. (2) se sustrage ulterior de la executare silita sau isi provoaca insolvabilitatea, sunt aplicabile in mod corespunzator prevederile art. 25.
 

SECTIUNEA a 5-a Executarea silita a altor bunuri

ART. 245 Executarea silita a fructelor neculese si a recoltelor prinse de radacini

(1) Executarea silita a fructelor neculese si a recoltelor prinse de radacini, care sunt ale debitorului, se efectueaza in conformitate cu prevederile prezentului cod privind bunurile imobile.

(2) Pentru executarea silita a recoltelor si a fructelor culese sunt aplicabile prevederile prezentului cod privind bunurile mobile.

(3) Organul de executare silita hotaraste, dupa caz, valorificarea fructelor neculese sau a recoltelor asa cum sunt prinse de radacini ori dupa ce vor fi culese.

ART. 246 Executarea silita a unui ansamblu de bunuri

(1) Bunurile mobile si/sau imobile, proprietate a debitorului, pot fi valorificate individual si/sau in ansamblu daca organul de executare silita apreciaza ca astfel acestea pot fi vandute in conditii mai avantajoase.

(2) Organul de executare silita isi poate schimba optiunea in orice faza a executarii, cu reluarea procedurii.

(3) Pentru executarea silita a bunurilor prevazute la alin. (1) organul de executare silita procedeaza la sechestrarea acestora, potrivit prevederilor prezentului cod.

(4) Prevederile sectiunii a 3-a privind executarea silita a bunurilor mobile si ale sectiunii a 4-a privind executarea silita a bunurilor imobile, precum si ale art. 253 privind plata in rate se aplica in mod corespunzator.
 

SECTIUNEA a 6-a Valorificarea bunurilor sechestrate

ART. 247 Modalitati de valorificare a bunurilor sechestrate

(1) in cazul in care creanta fiscala nu este stinsa in termen de 15 zile de la data incheierii procesului-verbal de sechestru, se procedeaza, fara efectuarea altei formalitati, la valorificarea bunurilor sechestrate, cu exceptia situatiilor in care, potrivit legii, s-a dispus desfiintarea sechestrului sau suspendarea executarii silite.

(2) Pentru a realiza executarea silita cu rezultate cat mai avantajoase, tinand seama atat de interesul legitim si imediat al creditorului, cat si de drepturile si obligatiile debitorului urmarit, organul de executare silita procedeaza la valorificarea bunurilor sechestrate in una dintre modalitatile prevazute de dispozitiile legale in vigoare si care, fata de datele concrete ale cauzei, se dovedesc a fi mai eficiente.

(3) in sensul alin. (2) organul de executare silita competent procedeaza la valorificarea bunurilor sechestrate prin:

a) intelegerea partilor;

b) vanzare in regim de consignatie a bunurilor mobile;

c) vanzare directa;

d) vanzare la licitatie, inclusiv prin mijloace electronice;

e) alte modalitati admise de lege, inclusiv valorificarea bunurilor prin case de licitatii, agentii imobiliare sau societati de brokeraj, dupa caz.

(3^1) Procedura de vanzare la licitatie prin mijloace electronice se aproba astfel:

a) prin ordin al presedintelui A.N.A.F., in cazul creantelor administrate de organul fiscal central;

 b) prin ordin al ministrului dezvoltarii regionale, administratiei publice si fondurilor europene, cu avizul Ministerului Finantelor Publice, in cazul creantelor administrate de organul fiscal local.

(4) Daca au fost sechestrate bunuri perisabile sau supuse degradarii, acestea pot fi vandute in regim de urgenta. Evaluarea si valorificarea acestor bunuri se efectueaza de catre organele fiscale, la pretul pietei.

 

(5) Procedura de evaluare si valorificare se aproba astfel:

a) prin ordin al presedintelui A.N.A.F., in cazul creantelor administrate de organul fiscal central;

b) prin ordin al ministrului dezvoltarii regionale si administratiei publice, cu avizul Ministerului Finantelor Publice, in cazul creantelor administrate de organul fiscal local.

 

(6) Daca din cauza unei contestatii sau a unei invoieli intre parti data, locul ori ora vanzarii directe sau la licitatie a fost schimbata de organul de executare silita, se efectueaza alte publicatii si anunturi, potrivit art. 250.

(7) ***ABROGAT

(8) Daca bunurile care constau in obiecte de metale pretioase si pietre pretioase asupra carora au fost instituite sechestre asiguratorii de catre organele judiciare, in orice faza a procesului penal pentru care, printr-o hotarare judecatoreasca definitiva, s-a dispus recuperarea creantelor bugetare administrate de organul fiscal central si mentinerea masurilor asiguratorii, se afla depozitate la unitatile teritoriale ale Trezoreriei Statului, atunci acestea se ridica si se valorifica de catre organele de executare silita prevazute la art. 220 alin. (2^1) lit. a).

(9) Procedura de aplicare a alin. (8) se aproba prin ordin al presedintelui A.N.A.F.

ART. 248 Valorificarea bunurilor sechestrate potrivit intelegerii partilor

(1) Valorificarea bunurilor potrivit intelegerii partilor se realizeaza de debitorul insusi, cu acordul organului de executare silita, astfel incat sa se asigure o recuperare corespunzatoare a creantei fiscale. Debitorul este obligat sa prezinte in scris organului de executare silita propunerile ce i s-au facut si nivelul de acoperire a creantelor fiscale, indicand numele si adresa potentialului cumparator, precum si termenul in care acesta din urma va achita pretul propus.

(2) Pretul propus de cumparator si acceptat de organul de executare silita nu poate fi mai mic decat pretul de evaluare.

(3) Organul de executare silita, dupa analiza propunerilor prevazute la alin. (1), comunica aprobarea indicand termenul si contul bugetar in care pretul bunului trebuie platit de cumparator.

(4) Indisponibilizarea prevazuta la art. 238 alin. (9) si (10) se ridica dupa creditarea contului bugetar prevazut la alin. (3).

ART. 249 Valorificarea bunurilor sechestrate prin vanzare directa

(1) Valorificarea bunurilor prin vanzare directa se poate realiza in urmatoarele cazuri:

a) pentru bunurile prevazute la art. 247 alin. (4);

b) inaintea inceperii procedurii de valorificare prin licitatie, daca se recupereaza integral creanta fiscala sau daca pentru bunurile sechestrate se ofera cel putin pretul de evaluare, dupa caz;

c) dupa finalizarea unei licitatii, daca bunul/bunurile sechestrat/e nu a/au fost vandute si se ofera cel putin pretul de evaluare.

(2) Vanzarea directa se realizeaza prin incheierea unui proces-verbal care constituie titlu de proprietate.

(3) in cazul in care organul de executare silita inregistreaza in conditiile prevazute la alin. (1) mai multe cereri, vinde bunul persoanei care ofera cel mai mare pret fata de pretul de evaluare.

(4) Vanzarea directa a bunurilor se face chiar daca se prezinta un singur cumparator.

ART. 250 Vanzarea bunurilor sechestrate la licitatie

(1) Pentru valorificarea bunurilor sechestrate prin vanzare la licitatie organul de executare silita este obligat sa efectueze publicitatea vanzarii cu cel putin 10 zile inainte de data fixata pentru desfasurarea licitatiei.

(2)  Publicitatea vanzarii se realizeaza prin afisarea anuntului privind vanzarea la sediul organului de executare silita, al primariei in a carei raza teritoriala se afla bunurile sechestrate, la sediul si domiciliul debitorului, la locul vanzarii, daca acesta este altul decat cel unde se afla bunurile sechestrate, pe imobilul scos la vanzare, in cazul vanzarii bunurilor imobile, si prin anunturi intr-un cotidian local si in pagina de internet a organului fiscal, precum si prin alte modalitati gratuite care asigura publicitatea vanzarii.

(3) Despre data, ora si locul licitatiei trebuie instiintati si debitorul, custodele, administratorul-sechestru, precum si titularii drepturilor reale si ai sarcinilor care greveaza bunul urmarit.

(4) Anuntul privind vanzarea cuprinde urmatoarele elemente:

a) denumirea organului fiscal emitent;

b) data la care a fost emis;

c) numele si semnatura persoanelor imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii, si stampila organului fiscal emitent;

d) numarul dosarului de executare silita;

d^1) datele de identificare ale debitorului pentru care se realizeaza anuntul privind vanzarea bunurilor;

e) bunurile care se ofera spre vanzare si descrierea lor sumara;

f) pretul de evaluare ori pretul de pornire a licitatiei, in cazul vanzarii la licitatie, pentru fiecare bun oferit spre vanzare;

g) indicarea, daca este cazul, a drepturilor reale si a privilegiilor care greveaza bunurile;

h) data, ora si locul vanzarii;

i) invitatia, pentru toti cei care pretind vreun drept asupra bunurilor, sa instiinteze despre aceasta organul de executare silita inainte de data stabilita pentru vanzare;

j) invitatia catre toti cei interesati in cumpararea bunurilor sa se prezinte la termenul de vanzare la locul fixat in acest scop si pana la acel termen sa prezinte oferte de cumparare;

k) mentiunea ca ofertantii sunt obligati sa depuna in cazul vanzarii la licitatie, pana la termenul prevazut la alin. (7), o taxa de participare ori o scrisoare de garantie, reprezentand 10% din pretul de pornire a licitatiei;

l) *** ABROGAT

m) data afisarii publicatiei de vanzare;

n) obligatii ce revin cumparatorului potrivit prevederilor legale speciale, cum ar fi obligatiile de mediu, obligatiile de conservare a patrimoniului national sau altele asemenea;

o) alte informatii de interes pentru cumparator, daca sunt cunoscute de organul fiscal.

(5) Licitatia se tine la locul unde se afla bunurile sechestrate sau la locul stabilit de organul de executare silita, dupa caz.

(6) Debitorul este obligat sa permita tinerea licitatiei in spatiile pe care le detine, daca sunt adecvate acestui scop.

(7) Pentru participarea la licitatie ofertantii depun, cu cel putin o zi inainte de data licitatiei, urmatoarele documente:

a) oferta de cumparare;

b) dovada platii taxei de participare sau a constituirii garantiei sub forma scrisorii de garantie, potrivit alin. (15) ori (16);

c) imputernicirea persoanei care il reprezinta pe ofertant;

d) pentru persoanele juridice romane, copie de pe certificatul unic de inregistrare eliberat de oficiul registrului comertului;

e) pentru persoanele juridice straine, actul de inmatriculare tradus in limba romana;

f) pentru persoanele fizice romane, copie de pe actul de identitate;

g) pentru persoanele fizice straine, copie de pe actul de identitate/pasaport.

(8) Ofertele de cumparare pot fi depuse direct sau transmise prin posta. Nu se admit oferte telefonice, telegrafice, transmise prin telex sau telefax.

(9) Persoanele inscrise la licitatie se pot prezenta si prin mandatari care trebuie sa isi justifice calitatea prin procura speciala autentica. Debitorul nu poate licita nici personal, nici prin persoana interpusa.

(10) in cazul platii taxei de participare la licitatie prin decontare bancara sau prin mandat postal, executorul fiscal verifica, la data tinerii licitatiei, creditarea contului curent general al Trezoreriei Statului indicat de organul de executare silita pentru virarea acesteia.

(11) Pretul de pornire a licitatiei este pretul de evaluare pentru prima licitatie, diminuat cu 25% pentru a doua licitatie si cu 50% pentru urmatoarele licitatii.

(12) Licitatia incepe de la cel mai mare pret din ofertele de cumparare scrise, daca acesta este superior celui prevazut la alin. (11), iar in caz contrar incepe de la acest din urma pret.

(13) Adjudecarea se face in favoarea participantului care a oferit cel mai mare pret, dar nu mai putin decat pretul de pornire. in cazul prezentarii unui singur ofertant la licitatie, comisia poate sa il declare adjudecatar daca acesta ofera cel putin pretul de pornire a licitatiei.

(14) In situatia in care nici la a treia licitatie nu se vinde bunul, se organizeaza o noua licitatie. In acest caz bunul va fi vandut la cel mai mare pret oferit, chiar daca acesta este inferior pretului de pornire a licitatiei, dar nu mai mic decat 25% din pretul de evaluare al acestuia.

(14^1) Prin exceptie de la prevederile alin. (14), in cazul in care se valorifica bunuri imobile, iar la licitatie se prezinta un singur ofertant, vanzarea se face doar in conditiile in care se ofera cel putin pretul de pornire a licitatiei.

(15) Taxa de participare reprezinta 10% din pretul de pornire a licitatiei si se plateste in lei la unitatea teritoriala a Trezoreriei Statului. in termen de 5 zile de la data intocmirii procesului-verbal de licitatie, organul fiscal restituie taxa de participare participantilor care au depus oferte de cumparare si care nu au fost declarati adjudecatari, iar in cazul adjudecarii, taxa se retine in contul pretului. Taxa de participare nu se restituie ofertantilor care nu s-au prezentat la licitatie, celui care a refuzat incheierea procesului-verbal de adjudecare, precum si adjudecatarului care nu a platit pretul. Taxa de participare care nu se restituie se face venit la bugetul de stat, cu exceptia cazului in care executarea silita este organizata de organul fiscal local, caz in care taxa de participare se face venit la bugetul local.

(16) Pentru participarea la licitatie, ofertantii pot constitui si garantii, in conditiile legii, sub forma scrisorii de garantie.

(17) Scrisoarea de garantie, constituita in conditiile alin. (16), se valorifica de organul de executare silita in cazul in care ofertantul este declarat adjudecatar si/sau in situatiile prevazute la alin. (15) teza a treia.

ART. 251 Comisia de licitatie

(1) Vanzarea la licitatie a bunurilor sechestrate este organizata de o comisie condusa de un presedinte.

(2) Comisia de licitatie este constituita din 3 persoane desemnate de conducatorul organului fiscal.

(3) Comisia de licitatie verifica si analizeaza documentele de participare si afiseaza la locul licitatiei, cu cel putin o ora inaintea inceperii acesteia, lista cuprinzand ofertantii care au depus documentatia completa de participare.

(4) Ofertantii se identifica dupa numarul de ordine de pe lista de participare, dupa care presedintele comisiei anunta obiectul licitatiei, precum si modul de desfasurare a acesteia.

(5) La termenele fixate pentru tinerea licitatiei executorul fiscal da citire mai intai anuntului de vanzare si apoi ofertelor scrise primite pana la data prevazuta la art. 250 alin. (7).

(6) Daca la prima licitatie nu s-au prezentat ofertanti sau nu s-a obtinut cel putin pretul de pornire a licitatiei conform art. 250 alin. (11), organul de executare silita fixeaza un termen in cel mult 30 de zile, in vederea tinerii celei de-a doua licitatii.

(7) in cazul in care nu s-a obtinut pretul de pornire nici la a doua licitatie ori nu s-au prezentat ofertanti, organul de executare silita fixeaza un termen in cel mult 30 de zile, in vederea tinerii celei de-a treia licitatii.

(8) La a treia licitatie creditorii urmaritori sau intervenienti nu pot sa adjudece bunurile oferite spre vanzare la un pret mai mic de 50% din pretul de evaluare.

(9) Pentru fiecare termen de licitatie se efectueaza o noua publicitate a vanzarii, conform prevederilor art. 250.

(10) Dupa licitarea fiecarui bun se intocmeste un proces-verbal privind desfasurarea si rezultatul licitatiei.

(11) in procesul-verbal prevazut la alin. (10) se mentioneaza, pe langa elementele prevazute la art. 46, si urmatoarele: datele de identificare ale cumparatorului; numarul dosarului de executare silita; indicarea bunurilor adjudecate, a pretului la care bunul a fost adjudecat si a taxei pe valoarea adaugata, daca este cazul; toti cei care au participat la licitatie si sumele oferite de fiecare participant, precum si, daca este cazul, mentionarea situatiilor in care vanzarea nu s-a realizat.

ART. 252 Adjudecarea

(1) Dupa adjudecarea bunului adjudecatarul este obligat sa plateasca pretul, diminuat cu contravaloarea taxei de participare, in lei, in numerar la o unitate a Trezoreriei Statului sau prin decontare bancara, in cel mult 5 zile de la data adjudecarii.

(2) Daca adjudecatarul nu plateste pretul, licitatia se reia in termen de 10 zile de la data adjudecarii. in acest caz, adjudecatarul este obligat sa plateasca cheltuielile prilejuite de noua licitatie si, in cazul in care pretul obtinut la noua licitatie este mai mic, diferenta de pret. Adjudecatarul poate sa achite pretul oferit initial si sa faca dovada achitarii acestuia pana la termenul prevazut la art. 250 alin. (7), caz in care este obligat numai la plata cheltuielilor cauzate de noua licitatie.

(3) Cu sumele incasate din eventuala diferenta de pret, percepute in temeiul alin. (2), se sting creantele fiscale inscrise in titlul executoriu in baza caruia s-a inceput executarea silita.

(4) Daca la urmatoarea licitatie bunul nu a fost vandut, fostul adjudecatar este obligat sa plateasca toate cheltuielile prilejuite de urmarirea acestuia.

(5) Suma reprezentand diferenta de pret si/sau cheltuielile prevazute la alin. (1) si (4) se stabilesc de organul de executare silita, prin proces-verbal, care constituie titlu executoriu potrivit prezentului cod. Contestarea procesului-verbal se face potrivit procedurii prevazute la titlul VIII.

(6) Termenul prevazut la alin. (1) se aplica si in cazul valorificarii conform intelegerii partilor sau prin vanzare directa.

ART. 253 Plata in rate

(1) In cazul vanzarii la licitatie a bunurilor, cumparatorii pot solicita plata pretului in rate, cu un avans de minimum 50% din pretul de adjudecare a bunului si cu plata unei dobanzi sau majorari de intarziere, dupa caz, stabilite conform prezentului cod. Organul de executare silita stabileste printr-un proces-verbal conditiile si termenele de plata a diferentei de pret. Prevederile art. 252 alin. (1) se aplica in mod corespunzator pentru plata avansului. Dobanda sau majorarea de intarziere, dupa caz, se datoreaza din ziua urmatoare expirarii termenului prevazut la art. 252 alin. (1) si pana la data stingerii diferentei de pret.

(2) Prin exceptie de la alin. (1), in cazul creantelor administrate de organul fiscal central, contribuabilii nu pot solicita plata in rate a pretului, in situatia in care diferenta de pret aferenta bunului valorificat are o valoare mai mica de 5.000 lei.

(3) Diferenta de pret se poate plati, in conditiile prezentului articol, de cumparator pe o perioada de:

a) cel mult 12 luni, in cazul vanzarii la licitatie a bunurilor mobile;

b) cel mult 24 de luni, in cazul vanzarii la licitatie a bunurilor imobile.

(4) Procesul-verbal prevazut la alin. (1) devine titlu executoriu in conditiile in care cumparatorul nu respecta conditiile si termenele stabilite prin acesta.

(5) Organul de executare silita, odata cu intocmirea procesului-verbal prevazut la alin. (1) si a procesului-verbal de adjudecare, instituie sechestru asigurator asupra bunului valorificat cu plata in rate.

(6) Un exemplar al procesului-verbal de sechestru asigurator se comunica Arhivei Electronice de Garantii Reale Mobiliare ori, dupa caz, biroului de carte funciara insotit de un exemplar al procesului-verbal de adjudecare.

(7) In cazul neplatii avansului prevazut la alin. (1), dispozitiile art. 252 se aplica in mod corespunzator.

(8) Suma reprezentand dobanda sau majorarea de intarziere, dupa caz, nu stinge creantele fiscale pentru care s-a inceput executarea silita si constituie venit al bugetului de stat ori local, dupa caz. Dispozitiile art. 227 alin. (8) se aplica in mod corespunzator.

(9) In cazul in care cumparatorul caruia i s-a incuviintat plata pretului in rate nu plateste diferenta de pret in conditiile si la termenele stabilite, el poate fi executat silit pentru suma ramasa de plata, in temeiul procesului-verbal prevazut la alin. (1).

(10) Pana la incasarea diferentei de pret, creantele fiscale inscrise in titlurile executorii ce au stat la baza sechestrului pentru care s-a realizat valorificarea bunului cu plata in rate nu se sting,prin nicio alta modalitate, in limita diferentei de pret ramase de achitat.

(11) Pentru creantele prevazute la alin. (10) se suspenda executarea silita pana la incasarea diferentei de pret.

ART. 254 Procesul-verbal de adjudecare

(1) Organul de executare silita incheie procesul-verbal de adjudecare, in termen de cel mult 5 zile de la plata in intregime a pretului sau a avansului prevazut la art. 253 alin. (1), daca bunul a fost vandut cu plata in rate. Procesul-verbal de adjudecare constituie titlu de proprietate si serveste la intabulare in cartea funciara, transferul dreptului de proprietate operand la data incheierii acestuia. Cate un exemplar al procesului-verbal de adjudecare se transmite organului de executare silita coordonator, dupa caz, debitorului si cumparatorului.

(2) Procesul-verbal de adjudecare intocmit in conditiile alin. (1) cuprinde, pe langa elementele prevazute la art. 46, si urmatoarele mentiuni:

a) numarul dosarului de executare silita;

b) numarul si data procesului-verbal de desfasurare a licitatiei;

c) datele de identificare ale cumparatorului;

d) datele de identificare ale debitorului;

e) pretul la care s-a adjudecat bunul si taxa pe valoarea adaugata, daca este cazul;

f) modalitatea de plata a diferentei de pret in cazul in care vanzarea s-a facut cu plata in rate;

g) datele de identificare a bunului, cu mentionarea numarului cadastral si de carte funciara, dupa caz;

h) mentiunea ca acest document constituie titlu de proprietate;

i) semnatura cumparatorului sau a reprezentantului sau legal, dupa caz.

(3) In cazul valorificarii bunurilor prin vanzare directa sau licitatie, predarea bunului catre cumparator se face de catre organul de executare silita pe baza de proces-verbal de predare-primire.

(4) in cazul vanzarii bunurilor mobile, dupa plata pretului, executorul fiscal intocmeste in termen de 5 zile un proces-verbal de adjudecare care constituie titlu de proprietate.

(5) Procesul-verbal de adjudecare intocmit in conditiile alin. (4) cuprinde, pe langa elementele prevazute la art. 46, si elementele prevazute la alin. (2) din prezentul articol, cu exceptia lit. f) si h), precum si mentiunea ca acest document constituie titlu de proprietate.

(6) in cazul valorificarii bunurilor prin vanzare directa sau licitatie, predarea bunului catre cumparator se face de catre organul de executare silita pe baza de proces-verbal de predare-primire.

ART. 255 Reluarea procedurii de valorificare a bunurilor sechestrate

(1) Daca bunurile supuse executarii silite nu au putut fi valorificate prin modalitatile prevazute la art. 247, se procedeaza astfel:

a) in cazul bunurilor imobile organul de executare silita mentine masura de indisponibilizare, pana la implinirea termenului de prescriptie; in cadrul acestui termen organul de executare silita poate relua oricand procedura de valorificare si poate, dupa caz, sa ia masura numirii, mentinerii ori schimbarii administratorului-sechestru;

b) in cazul bunurilor mobile, se considera ca acestea nu au valoare de piata si se restituie debitorului; odata cu restituirea bunului mobil organul fiscal ridica si sechestrul; dispozitiile art. 234 alin. (2) sunt aplicabile in mod corespunzator.

(2) In cazul bunurilor prevazute la alin. (1) lit. a), cu ocazia reluarii procedurii in cadrul termenului de prescriptie, daca organul de executare silita considera ca nu se impune o noua evaluare, pretul de pornire a licitatiei nu poate fi mai mic de 50% din pretul de evaluare a bunurilor. Bunul va fi vandut la cel mai mare pret oferit, chiar daca acesta este inferior pretului de pornire a licitatiei, dar nu mai mic decat 25% din pretul de evaluare al acestuia, cu exceptia situatiei in care se prezinta un singur ofertant, cand vanzarea se realizeaza la cel putin pretul de pornire a licitatiei.

(3) in cazul in care debitorii carora urmeaza sa li se restituie bunurile nu se mai afla la domiciliul fiscal declarat si, in urma demersurilor intreprinse, nu au putut fi identificati, organul fiscal procedeaza la instiintarea acestora, cu procedura prevazuta pentru comunicarea prin publicitate potrivit art. 47, ca bunul in cauza este pastrat la dispozitia proprietarului pana la implinirea termenului de prescriptie, dupa care urmeaza a fi valorificat potrivit dispozitiilor legale privind valorificarea bunurilor intrate in proprietatea privata a statului, daca legea nu prevede altfel.

(4) Cele aratate la alin. (3) se consemneaza intr-un proces-verbal intocmit de organul fiscal.

(5) in cazul bunurilor imobile, in baza procesului-verbal prevazut la alin. (4) in conditiile legii urmeaza a fi sesizata instanta judecatoreasca competenta cu actiune in constatarea dreptului de proprietate privata a statului asupra bunului respectiv.

CAPITOLUL IX Cheltuieli

ART. 256 Cheltuieli de executare silita

(1) Cheltuielile ocazionate cu efectuarea procedurii de executare silita sunt in sarcina debitorului.

(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), in cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal central, cheltuielile generate de comunicarea somatiei si a adresei de infiintare a popririi sunt suportate de organul fiscal central.

(3) Suma cheltuielilor cu executarea silita se stabileste de organul de executare, prin proces-verbal, care constituie titlu executoriu potrivit prezentului cod si are la baza documente privind cheltuielile efectuate.

(4) Cheltuielile de executare silita a creantelor fiscale se avanseaza de organul de executare silita, din bugetul acestuia.

(5) Cheltuielile de executare silita care nu au la baza documente care sa ateste ca au fost efectuate in scopul executarii silite nu sunt in sarcina debitorului urmarit.

(6) Sumele recuperate in contul cheltuielilor de executare silita se fac venit la bugetul din care au fost avansate, cu exceptia sumelor reprezentand cheltuieli de executare silita a creantelor fiscale administrate de organul fiscal central, care se fac venit la bugetul de stat, daca legea nu prevede altfel.

CAPITOLUL X Eliberarea si distribuirea sumelor realizate prin executare silita

ART. 257 Sumele realizate din executare silita

(1) Suma realizata in cursul procedurii de executare silita reprezinta totalitatea sumelor incasate dupa comunicarea somatiei prin orice modalitate prevazuta de prezentul cod.

(2) Sumele realizate din executare silita potrivit alin. (1) sting creantele fiscale in ordinea vechimii titlurilor executorii, cu exceptia sumelor realizate prin poprire. In cadrul titlului executoriu se sting mai intai creantele fiscale principale, in ordinea vechimii, si apoi creantele fiscale accesorii, in ordinea vechimii. Prevederile art. 165 alin. (3) referitoare la ordinea vechimii sunt aplicabile in mod corespunzator. Sumele realizate ca urmare a popririi sting creantele fiscale in ordinea vechimii titlurilor executorii, pentru care s-a infiintat poprirea.

 

(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (2), in cazul sumelor realizate prin plata sau compensare, stingerea se face potrivit prevederilor art. 163 si 165.

(4) Daca suma ce reprezinta atat creanta fiscala, cat si cheltuielile de executare este mai mica decat suma realizata prin executare silita, cu diferenta se procedeaza la compensare, potrivit art. 167, sau se restituie, la cerere, debitorului, dupa caz.

(5) Despre sumele de restituit debitorul trebuie instiintat de indata.

(6) Prin exceptie de la prevederile art. 226 alin. (10) - (13), sumele realizate in cursul procedurii de executare silita efectuate in baza titlurilor executorii transmise organului fiscal de catre alte institutii sau autoritati publice si care se fac venit potrivit legii speciale la alte bugete se vireaza de catre organul fiscal in conturile indicate de institutia sau autoritatea solicitanta sau in titlul executoriu, dupa caz, in termen de 15 zile de la incheierea procesului-verbal de distribuire a sumelor incasate in procedura de executare silita.

ART. 258 Ordinea de distribuire

(1) in cazul in care executarea silita a fost pornita de mai multi creditori sau cand pana la eliberarea ori distribuirea sumei rezultate din executare au depus si alti creditori titlurile lor, organele prevazute la art. 220 procedeaza la distribuirea sumei potrivit urmatoarei ordini de preferinta, daca legea nu prevede altfel:

a) creantele reprezentand cheltuielile de orice fel, facute cu urmarirea si conservarea bunurilor al caror pret se distribuie, inclusiv cheltuielile facute in interesul comun al creditorilor;

b) cheltuielile de inmormantare a debitorului, in raport cu conditia si starea acestuia;

c) creantele reprezentand salarii si alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite somerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru intretinerea si ingrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporara de munca, pentru prevenirea imbolnavirilor, refacerea sau intarirea sanatatii, ajutoarele de deces, acordate in cadrul asigurarilor sociale de stat, precum si creantele reprezentand obligatia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vatamarea integritatii corporale ori a sanatatii;

d) creantele rezultand din obligatii de intretinere, alocatii pentru copii sau de plata a altor sume periodice destinate asigurarii mijloacelor de existenta;

e) creantele fiscale provenite din impozite, taxe, contributii sociale si din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului Trezoreriei Statului, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor locale si bugetelor fondurilor speciale, inclusiv amenzile cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale;

f) creantele rezultand din imprumuturi acordate de stat;

g) creantele reprezentand despagubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietatii publice prin fapte ilicite;

h) creantele rezultand din imprumuturi bancare, din livrari de produse, prestari de servicii sau executari de lucrari, precum si din chirii, redevente ori arenzi;

i) alte creante.

(2) Pentru plata creantelor care au aceeasi ordine de preferinta, daca legea nu prevede altfel, suma realizata din executare se repartizeaza intre creditori proportional cu creanta fiecaruia.

ART. 259 Reguli privind eliberarea si distribuirea

(1) Creditorii fiscali care au un privilegiu prin efectul legii si care indeplinesc conditia de publicitate sau posesie a bunului mobil au prioritate, in conditiile prevazute la art. 227 alin. (9), la distribuirea sumei rezultate din vanzare fata de alti creditori care au garantii reale asupra bunului respectiv.

(2) Accesoriile creantei principale prevazute in titlul executoriu urmeaza ordinea de preferinta a creantei principale.

(3) Daca exista creditori care, asupra bunului vandut, au drepturi de gaj, ipoteca sau alte drepturi reale, despre care organul de executare silita a luat cunostinta in conditiile art. 239 alin. (6) si ale art. 242 alin. (9), la distribuirea sumei rezultate din vanzarea bunului, creantele lor sunt platite inaintea creantelor prevazute la art. 258 alin. (1) lit. b). in acest caz, organul de executare silita este obligat sa ii instiinteze din oficiu pe creditorii in favoarea carora au fost conservate aceste sarcini, pentru a participa la distribuirea pretului.

(4) Creditorii care nu au participat la executarea silita pot depune titlurile lor in vederea participarii la distribuirea sumelor realizate prin executare silita, numai pana la data intocmirii de catre organele de executare silita a procesului-verbal privind eliberarea sau distribuirea acestor sume.

(5) Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silita se efectueaza numai dupa trecerea unui termen de 15 zile de la data depunerii sumei, cand organul de executare silita procedeaza, dupa caz, la eliberarea ori distribuirea sumei, cu instiintarea partilor si a creditorilor care si-au depus titlurile.

(6) Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silita se consemneaza de executorul fiscal de indata intr-un proces-verbal, care se semneaza de toti cei indreptatiti.

(7) Cel nemultumit de modul in care se face eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silita poate cere executorului fiscal sa consemneze in procesul-verbal obiectiile sale.

(8) Dupa intocmirea procesului-verbal prevazut la alin. (6) niciun creditor nu mai este in drept sa ceara sa participe la distribuirea sumelor rezultate din executarea silita.

CAPITOLUL XI Contestatia la executare silita

ART. 260 Contestatia la executare silita

(1) Persoanele interesate pot face contestatie impotriva oricarui act de executare efectuat cu incalcarea prevederilor prezentului cod de catre organele de executare silita, precum si in cazul in care aceste organe refuza sa indeplineasca un act de executare in conditiile legii.

(2) Dispozitiile privind suspendarea provizorie a executarii silite prevazute de Codul de procedura civila, republicat, nu sunt aplicabile.

(3) Contestatia poate fi facuta si impotriva titlului executoriu in temeiul caruia a fost pornita executarea, in cazul in care acest titlu nu este o hotarare data de o instanta judecatoreasca sau de alt organ jurisdictional si daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevazuta de lege.

(4) Contestatia se introduce la instanta judecatoreasca competenta si se judeca in procedura de urgenta.

ART. 261 Termen de contestare

(1) Contestatia se poate face in termen de 15 zile, sub sanctiunea decaderii, de la data cand:

a) contestatorul a luat cunostinta de executarea ori de actul de executare pe care le contesta, din comunicarea somatiei sau din alta instiintare primita ori, in lipsa acestora, cu ocazia efectuarii executarii silite sau in alt mod;

b) contestatorul a luat cunostinta, potrivit lit. a), de refuzul organului de executare silita de a indeplini un act de executare;

c) cel interesat a luat cunostinta, potrivit lit. a), de eliberarea sau distribuirea sumelor pe care le contesta.

(2) Contestatia prin care o terta persoana pretinde ca are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmarit poate fi introdusa cel mai tarziu in termen de 15 zile dupa efectuarea executarii.

(3) Neintroducerea contestatiei in termenul prevazut la alin. (2) nu il impiedica pe cel de-al treilea sa isi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, potrivit dreptului comun.

ART. 262 Judecarea contestatiei

(1) La judecarea contestatiei instanta citeaza si organul de executare silita in a carui raza teritoriala se gasesc bunurile urmarite ori, in cazul executarii prin poprire, isi are sediul sau domiciliul tertul poprit.

(2) La cererea partii interesate instanta poate decide, in cadrul contestatiei la executare, asupra impartirii bunurilor pe care debitorul le detine in proprietate comuna cu alte persoane.

(3) Daca admite contestatia la executare, instanta, dupa caz, poate dispune anularea actului de executare contestat sau indreptarea acestuia, anularea ori incetarea executarii insesi, anularea sau lamurirea titlului executoriu ori efectuarea actului de executare a carui indeplinire a fost refuzata.

(4) in cazul anularii actului de executare contestat sau al incetarii executarii insesi si al anularii titlului executoriu, instanta poate dispune prin aceeasi hotarare sa i se restituie celui indreptatit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor ori din retinerile prin poprire.

(5) in cazul respingerii contestatiei contestatorul poate fi obligat, la cererea organului de executare silita, la despagubiri pentru pagubele cauzate prin intarzierea executarii, iar cand contestatia a fost exercitata cu rea-credinta, el poate fi obligat si la plata unei amenzi potrivit art. 720 alin. (3) din Codul de procedura civila, republicat.

CAPITOLUL XII Stingerea creantelor fiscale prin alte modalitati

ART. 263 Darea in plata

(1) Creantele fiscale administrate de organul fiscal central, cu exceptia celor cu retinere la sursa si a accesoriilor aferente acestora, a drepturilor vamale si a altor creante transmise spre colectare organului fiscal central care nu se fac venit la bugetul de stat, precum si creantele fiscale administrate de organul fiscal local pot fi stinse, la cererea debitorului, oricand, cu acordul creditorului fiscal, prin trecerea in proprietatea publica a statului sau, dupa caz, a unitatii administrativ-teritoriale a bunurilor imobile reprezentand constructie si teren aferent, precum si terenuri fara constructii, dupa caz, chiar daca acestea sunt supuse executarii silite de catre organul fiscal competent, potrivit prezentului cod.

(2) in cazul creantelor fiscale stinse prin dare in plata, data stingerii este data procesului-verbal de trecere in proprietatea publica a bunului imobil.

(3) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile si debitorilor prevazuti la art. 24 alin. (1) lit. a). in acest caz, prin exceptie de la prevederile alin. (1), bunurile imobile oferite in vederea stingerii prin dare in plata trebuie sa nu fie supuse executarii silite si sa nu fie grevate de alte sarcini cu exceptia ipotecii constituite in conditiile art. 24 alin. (1) lit. a).

(4) in termen de 90 de zile de la data comunicarii procesului-verbal de trecere in proprietatea publica a bunului imobil, institutia care a solicitat preluarea in administrare a bunului are obligatia de a efectua demersurile pentru initierea hotararii de constituire a dreptului de administrare potrivit art. 867 din Codul civil.

(5) Cererea debitorului privind stingerea creantelor fiscale, potrivit alin. (1), se analizeaza de catre o comisie constituita la nivelul organului fiscal competent. Componenta comisiei se stabileste prin ordin al presedintelui A.N.A.F. sau, dupa caz, prin hotarare a autoritatii deliberative. in aceleasi conditii se stabileste si documentatia care insoteste cererea.

 

(6) Comisia prevazuta la alin. (5) analizeaza cererea numai in conditiile existentei unor solicitari de preluare in administrare, potrivit legii, a acestor bunuri din care sa rezulte ca bunurile respective urmeaza a fi destinate uzului si interesului public si numai daca s-a efectuat inspectia fiscala la respectivul contribuabil. Comisia hotaraste, prin decizie, asupra modului de solutionare a cererii. in cazul admiterii cererii, comisia dispune organului fiscal competent incheierea procesului-verbal de trecere in proprietatea publica a bunului imobil si stingerea creantelor fiscale. Comisia poate respinge cererea in situatia in care bunurile imobile oferite nu sunt destinate uzului sau interesului public.

(7) Procesul-verbal de trecere in proprietatea publica a bunului imobil constituie titlu de proprietate.

(8) in cazul in care operatiunea de transfer al proprietatii bunurilor imobile prin dare in plata este taxabila, cu valoarea stabilita, potrivit legii, plus taxa pe valoarea adaugata, se stinge cu prioritate taxa pe valoarea adaugata aferenta operatiunii de dare in plata.

(9) Bunurile imobile trecute in proprietatea publica conform alin. (1) sunt date in administrare in conditiile legii, cu conditia mentinerii, pe o perioada de 5 ani, a uzului si a interesului public. Pana la intrarea in vigoare a actului prin care s-a dispus darea in administrare, imobilul se afla in custodia institutiei care a solicitat preluarea in administrare. Institutia care are bunul in custodie are obligatia inventarierii acestuia, potrivit legii.

(10) La data intocmirii procesului-verbal pentru trecerea in proprietatea publica a statului a bunului imobil inceteaza masura de indisponibilizare a acestuia, precum si calitatea de administrator-sechestru a persoanelor desemnate conform legii, daca este cazul.

(11) Eventualele cheltuieli de administrare efectuate in perioada cuprinsa intre data incheierii procesului-verbal de trecere in proprietatea publica a statului a bunurilor imobile si preluarea in administrare prin hotarare a Guvernului sunt suportate de institutia publica solicitanta. in cazul in care Guvernul hotaraste darea in administrare catre alta institutie publica decat cea solicitanta, cheltuielile de administrare se suporta de institutia publica careia i-a fost atribuit bunul in administrare.

(11^1) In situatia in care bunul imobil s-a transferat in proprietatea publica a statului, iar institutia publica centrala solicitanta refuza expres efectuarea demersurilor pentru initierea hotararii de constituire a dreptului de administrare, Ministerul Finantelor Publice publica pe site-ul propriu disponibilitatea de dare a bunului in administrarea altei institutii publice centrale sau de transmitere a dreptului de proprietate publica catre unitatea administrativ-teritoriala pe a carei raza teritoriala se afla imobilul, in conditiile legii, mentionand un termen de 90 de zile de la data publicarii pentru transmiterea cererilor institutiilor publice interesate in preluarea bunului imobil.

(11^2) In cazul in care bunul imobil este solicitat de o institutie publica centrala in termenul prevazut la alin. (11^1), Guvernul adopta hotararea de dare in administrare, cu respectarea conditiei prevazute la alin. (9).

(11^3) In situatia in care bunul imobil s-a transferat in proprietatea publica a statului, iar institutia publica centrala solicitanta refuza expres efectuarea demersurilor pentru initierea hotararii de constituire a dreptului de administrare, precum si in lipsa unei manifestari de vointa in preluarea administrarii bunului din partea unei alte institutii publice centrale, bunul imobil se poate transfera, pe baza cererii formulate in conditiile alin. (11^1), in proprietatea publica a unitatii administrativ-teritoriale pe a carei raza teritoriala se afla imobilul, in conditiile legii, cu obligatia mentinerii acestuia in proprietatea publica pentru o perioada de 5 ani. Dispozitiile art. 292 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu completarile ulterioare, se aplica in mod corespunzator.

(11^4) Nerespectarea obligatiei prevazute la alin. (11^3) sau a altor conditii mentionate in hotararea Guvernului de transmitere in proprietatea publica a unitatii administrativ-teritoriale are ca efect revenirea de drept a bunului in proprietatea publica a statului. Constatarea revenirii de drept a bunului imobil in proprietatea publica a statului se realizeaza prin hotarare a Guvernului.

(11^5) In cazul in care, in urma parcurgerii etapelor prevazute la alin. (11^1) - (11^3), bunul imobil nu se transmite in administrarea unei institutii publice centrale sau in proprietatea publica a unitatii administrativ-teritoriale, dupa caz, acesta se transfera, in conditiile legii, din domeniul public al statului in domeniul privat al statului, in vederea valorificarii potrivit Ordonantei Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului si conditiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, in proprietatea privata a statului, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, incetand uzul si interesul public national.

(12) in cazul in care bunurile imobile trecute in proprietatea publica conform prezentului cod au fost revendicate si restituite, potrivit legii, tertelor persoane, debitorul este obligat la plata sumelor stinse prin aceasta modalitate. Creantele fiscale renasc la data la care bunurile imobile au fost restituite tertului.

(13) in cazul in care, in interiorul termenului de prescriptie a creantelor fiscale, comisia prevazuta la alin. (6) ia cunostinta despre unele aspecte privind bunurile imobile, necunoscute la data aprobarii cererii debitorului, aceasta poate decide, pe baza situatiei de fapt, revocarea, in tot sau in parte, a deciziei prin care s-a aprobat stingerea unor creante fiscale prin trecerea bunurilor imobile in proprietatea publica, dispozitiile alin. (12) aplicandu-se in mod corespunzator.

(14) in situatiile prevazute la alin. (12) si (13), pentru perioada cuprinsa intre data trecerii in proprietatea publica si data la care au renascut creantele fiscale, respectiv data revocarii deciziei prin care s-a aprobat darea in plata, nu se datoreaza dobanzi, penalitati de intarziere sau majorari de intarziere, dupa caz.

 

ART. 264 Conversia in actiuni a obligatiilor fiscale

(1) La contribuabilii/platitorii la care statul este actionar integral sau majoritar se poate aproba, in conditiile legii si cu respectarea procedurilor privind ajutorul de stat, conversia in actiuni a obligatiilor fiscale principale administrate de organul fiscal central reprezentand impozite, taxe, contributii sociale obligatorii si alte sume datorate bugetului general consolidat, inclusiv amenzile de orice fel care se fac venit la bugetul de stat, precum si obligatiile fiscale accesorii, datorate si neachitate, cu exceptia obligatiilor fiscale principale cu retinere la sursa si a accesoriilor aferente acestora si obligatiile fiscale catre fondul de risc ca urmare a imprumuturilor interne si externe garantate de stat si a subimprumuturilor acordate ca urmare a contractarii de imprumuturi interne si externe de catre stat.

(2) in aplicarea alin. (1), prin hotarare a Guvernului, se aproba contribuabilii/platitorii la care se realizeaza stingerea obligatiilor fiscale prin conversie in actiuni.

(3) Conversia in actiuni prevazuta la alin. (1) se realizeaza numai cu respectarea dreptului de preferinta al actionarilor existenti, in conditiile legii si conform prevederilor actelor constitutive.

(4) Institutia publica ce exercita calitatea de actionar in numele statului la data efectuarii conversiei exercita drepturile si obligatiile statului roman in calitate de actionar pentru actiunile emise in favoarea statului de operatorii economici prevazuti la alin. (1) si inregistreaza in evidentele contabile aceste actiuni.

(5) La contribuabilii/platitorii la care s-a deschis procedura insolventei, potrivit legii, conversia creantelor bugetare in actiuni poate fi prevazuta prin planul de reorganizare, potrivit prevederilor Legii nr. 85/2014, cu modificarile si completarile ulterioare.

(6) in vederea stingerii prin conversie in actiuni a obligatiilor prevazute la alin. (1), organul fiscal competent emite, din oficiu, certificatul de atestare fiscala.

(7) Certificatul de atestare fiscala emis potrivit alin. (6) se comunica contribuabililor/platitorilor prevazuti la alin. (1).

(8) Conversia obligatiilor cuprinse in certificatul de atestare fiscala se face la valoarea nominala a actiunilor.

(9) Data stingerii obligatiilor prevazute la alin. (1) este data realizarii conversiei.

(10) Operarea in evidentele contabile ale contribuabilului/platitorului a conversiei in actiuni a creantei prevazute la alin. (1) se face in baza certificatului de atestare fiscala emis de organul fiscal competent potrivit alin. (6) si comunicat contribuabilului/platitorului potrivit alin. (7).

(11) incepand cu data emiterii certificatului de atestare fiscala, pentru obligatiile principale datorate de contribuabil/platitor care fac obiectul conversiei in actiuni, nu se calculeaza si nu se datoreaza obligatii accesorii.

(12) Pentru obligatiile care fac obiectul prezentului articol, executarea silita se suspenda la data intrarii in vigoare a hotararii Guvernului prevazute la alin. (2) si inceteaza la data conversiei in actiuni a creantelor.

(13) Institutia publica sub autoritatea careia functioneaza contribuabilul/platitorul exercita drepturile si obligatiile statului roman, in calitate de actionar unic sau majoritar, dupa caz, si inregistreaza actiunile emise de contribuabil/platitor in favoarea statului ca urmare a conversiei creantelor prevazute la alin. (1), tinandu-se evidenta acestora distinct potrivit reglementarilor privind contabilitatea institutiilor publice in vigoare.

(14) La contribuabilii/platitorii la care o unitate administrativ-teritoriala/subdiviziune administrativ-teritoriala este actionar integral sau majoritar, se poate aproba, in conditiile legii si cu respectarea procedurilor privind ajutorul de stat, conversia in actiuni a obligatiilor fiscale principale administrate de organul fiscal local reprezentand impozite, taxe locale si alte sume datorate bugetului local, inclusiv amenzile de orice fel care se fac venit la bugetul local, precum si obligatiile fiscale accesorii, datorate si neachitate.

(15) in aplicarea alin. (14), prin hotarare a autoritatii deliberative, se aproba contribuabilii/platitorii la care se realizeaza stingerea obligatiilor fiscale prin conversie in actiuni.

(16) Prevederile alin. (3) - (13) sunt aplicabile in mod corespunzator si pentru conversia prevazuta la alin. (14).

ART. 264^1 Cesiunea creantelor bugetare

(1) Creditorul bugetar poate cesiona creantele bugetare datorate de debitorii aflati in procedura insolventei daca sunt indeplinite, cumulativ, urmatoarele conditii:

a) pretul cesiunii este cel putin egal cu valoarea creantelor bugetare, asigurandu-se recuperarea integrala a creantelor bugetare inscrise in tabelul definitiv de creante;

b) plata pretului cesiunii si recuperarea creantelor bugetare se realizeaza intr-o perioada de maximum 3 ani de la data incheierii contractului de cesiune;

c) cesionarul justifica un interes public in vederea cesionarii creantei.

(2) Cesionarul creantei bugetare preia, ca urmare a cesiunii de creanta, toate drepturile creditorului bugetar.

(3) in situatia in care plata pretului cesiunii se face intr-o perioada mai mare de 30 de zile de la data incheierii contractului de cesiune, se datoreaza dobanzi potrivit prezentului cod.

(4) Daca cesionarul nu plateste creditorului bugetar, la termenele prevazute in contract, pretul cesiunii, contractul de cesiune reprezinta titlu executoriu pentru creditorul bugetar, iar creanta acestuia este o creanta bugetara ce poate fi recuperata potrivit prezentului cod.

(5) in situatia in care exista mai multi ofertanti care indeplinesc conditiile prevazute la alin. (1), cesiunea de creanta se va realiza ca urmare a unei proceduri competitive organizate de catre creditorul bugetar bazate pe criteriul celui mai mare pret al cesiunii oferit si pe al celui mai scurt termen de plata a pretului cesiunii.

 

ART. 265 Conduita organului fiscal in cazul insolvabilitatii si al deschiderii procedurii insolventei potrivit Legii nr. 85/2014

(1) In sensul prezentului cod este insolvabil debitorul ale carui venituri si/sau bunuri urmaribile au o valoare mai mica decat obligatiile fiscale de plata sau care nu are venituri ori bunuri urmaribile. In acest sens, organul fiscal comunica debitorului procesul-verbal de insolvabilitate.

(1^1) Se considera debitori care nu au venituri sau bunuri urmaribile si urmatoarele categorii:

a) debitorii ce detin in proprietate bunuri a caror valorificare acopera cel mult cheltuielile estimate de executare silita;

b) debitorii care detin in proprietate bunuri a caror valoare se incadreaza in limita pragului prevazut la art. 238 alin. (7) lit. b).

(2) Pentru obligatiile fiscale ale debitorilor declarati in stare de insolvabilitate care nu au venituri sau bunuri urmaribile, conducatorul organului de executare silita dispune scoaterea creantei din evidenta curenta si trecerea ei intr-o evidenta separata pe baza procesului-verbal de insolvabilitate.

(3) in cazul debitorilor prevazuti la alin. (2) executarea silita se intrerupe. Organul fiscal are obligatia ca cel putin o data pe an sa efectueze o investigatie asupra starii acestor contribuabili, care nu constituie acte de executare silita.

(4) in cazurile in care se constata ca debitorii au dobandit venituri sau bunuri urmaribile, organele de executare silita iau masurile necesare de trecere din evidenta separata in evidenta curenta si de executare silita.

(4^1) In cazul in care ulterior declararii starii de insolvabilitate debitorii inregistreaza alte obligatii fiscale restante, organul fiscal comunica un proces-verbal aditional la procesul-verbal de insolvabilitate, in care se inscriu creantele fiscale nascute ulterior declararii starii de insolvabilitate. Prevederile alin. (2) - (4) se aplica in mod corespunzator.

(5) in vederea recuperarii creantelor fiscale de la debitorii care se afla in stare de insolventa potrivit Legii nr. 85/2014, organul fiscal solicita inscrierea la masa credala a impozitelor, taxelor, contributiilor sociale existente in evidenta creantelor fiscale la data declararii insolventei.

(6) Dispozitiile alin. (5) se aplica si in vederea recuperarii creantelor fiscale de la debitorii aflati in lichidare in conditiile legii.

(7) Cererile organelor fiscale privind inceperea procedurii insolventei sunt scutite de consemnarea vreunei cautiuni.

(8) in situatia in care organul fiscal central detine cel putin 50% din valoarea totala a creantelor, A.N.A.F. poate decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i si remuneratia. Confirmarea administratorului judiciar/lichidatorului desemnat de A.N.A.F. de catre judecatorul-sindic se efectueaza, conform art. 45 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 85/2014.

(9) in dosarele in care organul fiscal detine cel putin 50% din valoarea totala a creantelor, acesta are dreptul sa verifice activitatea administratorului judiciar/lichidatorului si sa ii solicite prezentarea documentelor referitoare la activitatea desfasurata si onorariile incasate.

ART. 266 Anularea creantelor fiscale

(1) in situatiile in care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea prin posta, sunt mai mari decat creantele fiscale supuse executarii silite, conducatorul organului de executare silita poate aproba anularea debitelor respective.

(2) in cazul prevazut la art. 265 alin. (2), daca la sfarsitul perioadei de prescriptie se constata ca debitorul nu a dobandit bunuri sau venituri urmaribile, organele de executare silita procedeaza la anularea obligatiilor fiscale.

(3) Anularea se face si atunci cand organul fiscal constata ca debitorul persoana fizica este disparut sau decedat fara sa fi lasat venituri ori bunuri urmaribile.

(4) Obligatiile fiscale datorate de debitori, persoane juridice, radiati din registrele in care au fost inregistrati potrivit legii se anuleaza dupa radiere daca pentru plata acestora nu s-a atras raspunderea altor persoane, potrivit legii.

(4^1) Obligatiile fiscale datorate de debitori, persoane fizice care desfasoara activitati economice in mod independent sau profesii libere, precum si asocieri si alte entitati fara personalitate juridica, radiati din registrele in care au fost inregistrati potrivit legii, se anuleaza dupa radiere, inclusiv in situatia in care obligatiile au fost preluate de alti debitori in conformitate cu prevederile art. 23.

(5) Creantele fiscale restante administrate de organul fiscal central, aflate in sold la data de 31 decembrie a anului, mai mici de 40 lei, se anuleaza. Plafonul se aplica totalului creantelor fiscale datorate si neachitate de debitori.

 

(6) in cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal local, prin hotarare, autoritatile deliberative pot stabili plafonul creantelor fiscale care pot fi anulate, care nu poate depasi limita maxima prevazuta la alin. (5).

(7) Prevederile alin. (6) se aplica totalului creantelor fiscale datorate si neachitate de debitori aflate in sold la data de 31 decembrie a anului.

(8) Creantele fiscale restante administrate de organul fiscal central si local se anuleaza si in urmatoarele situatii:

 a) ulterior inchiderii procedurii insolventei, in situatia in care creantele nu sunt admise la masa credala potrivit legii, sub rezerva ca debitorul sa nu fi fost condamnat pentru bancruta simpla sau frauduloasa ori sa nu i se fi stabilit raspunderea pentru efectuarea de plati ori transferuri frauduloase, inclusiv in cazul atragerii raspunderii acestuia, potrivit legii;

 b) ulterior inchiderii procedurii de reorganizare judiciara, in situatia in care creantele fiscale nu sunt acceptate in planul de reorganizare confirmat de judecatorul-sindic, sub rezerva ca debitorii sa se conformeze planului de reorganizare aprobat.

(9) Pe toata perioada derularii procedurii insolventei sau reorganizarii judiciare, dupa caz, creantele prevazute la alin. (8) nu se sting.

CAPITOLUL XII^1 Dispozitii aplicabile cazurilor speciale de executare silita

ART. 266^1 Sfera de aplicare

(1) Prezentul capitol se aplica pentru executarea silita a tuturor creantelor bugetare stabilite prin hotarari judecatoresti pronuntate in materie penala, provenite din savarsirea de infractiuni, astfel:

a) sumele reprezentand repararea prejudiciului material;

b) amenzi;

c) cheltuieli judiciare;

d) sume confiscate.

(2) Prin cazuri speciale de executare in sensul prezentului capitol se intelege cazurile date in competenta organului de executare prevazut la art. 220 alin. (2^1) lit. a).

ART. 266^2 Comunicarea actelor de executare silita in cazuri speciale

Prin exceptie de la prevederile art. 47 alin. (1), in cazul debitorului care datoreaza sume de natura celor prevazute la art. 266^1 si care este arestat preventiv sau detinut in penitenciar, comunicarea actelor de executare silita se realizeaza la sediul locului de detinere.

ART. 266^3 Executarea silita in cazul debitorilor insolventi
(1) Prin derogare de la dispozitiile Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, cu modificarile si completarile ulterioare, executarea silita a creantelor prevazute la art. 266^1 datorate de debitorii declarati insolventi se realizeaza potrivit dispozitiilor prezentului cod.

(2) Prin exceptie de la prevederile art. 220 alin. (8), in cazul debitorului care datoreaza sume de natura celor prevazute la art. 266^1 si pentru care s-a dispus atragerea raspunderii potrivit prevederilor legislatiei privind insolventa, coordonarea executarii silite revine organului de executare silita cazuri speciale in a carui raza teritoriala isi are/si-a avut domiciliul fiscal debitorul insolvent.

ART. 266^4 Titlul executoriu si conditiile pentru inceperea executarii silite
Prin exceptie de la dispozitiile art. 226 alin. (1), pentru creantele prevazute la art. 266^1 stabilite prin hotarari judecatoresti definitive pronuntate in materie penala, se aplica masurile de executare silita prevazute de prezentul cod, fara a se emite alt titlu executoriu de catre organul de executare.

ART. 266^5 Conditiile inceperii executarii silite cazuri speciale

Prin exceptie de la dispozitiile art. 230, pentru creantele prevazute la art. 266^1 se aplica masurile de executare silita prevazute de prezentul cod, fara comunicarea somatiei.

CAPITOLUL XIII Dispozitii speciale privind colectarea

ART. 267 Dispozitii speciale privind colectarea

Prevederile prezentului titlu se aplica si pentru colectarea amenzilor de orice fel si altor creante bugetare, pe baza unor titluri executorii de creanta bugetara, transmise spre recuperare organului fiscal.

 

Legea nr. 2072015 - Codul de procedura fiscala 2022 - TITLUL I - Dispozitii generale  art. 1 - art. 15

Codul de procedura fiscala - TITLUL II - Raportul juridic fiscal - art. 16 - art. 28

Codul de procedura fiscala - TITLUL III - Dispozitii procedurale generale - art. 29 - art. 80 

Codul de procedura fiscala - TITLUL IV - Inregistrarea fiscala - art. 81 - art. 92

Codul de procedura fiscala - TITLUL V - Stabilirea creantelor fiscale - art. 93 - art. 112

Codul de procedura fiscala - TITLUL VI - Controlul fiscal - art. 113 - art. 151

Codul de procedura fiscala - TITLUL VIII - Solutionare contestatiilor formulate impotriva actelor administrative fiscale - art. 268 - art. 281

Codul de procedura fiscala - TITLUL IX - Procedura amiabila pentru evitarea/eliminarea dublei impuneri - art. 282 - art. 283

Codul de procedura fiscala - TITLUL X - Aspecte internationale - art. 284 - art. 335

Codul de procedura fiscala - TITLUL XI - Sanctiuni - art. 336 - art. 339

Codul de procedura fiscala - TITLUL XII - Sanctiuni - art. 340 - art. 354