Servicii de transport. Care este regimul fiscal al cheltuielilor cu autoturismele firmei?

Analizam in randurile urmatoare cazul unei microintreprinderi care presteaza servicii de transport persoane/curierat/ambulanta. Este important de aflat care este regimul fiscal al cheltuielilor cu autoturismele utilizate pentru prestarea serviciilor, in situatia in care nu se intocmesc foi de parcurs. Expertul nostru ne ajuta sa aflam daca sunt cheltuieli in scopul obtinerii de venituri si daca sunt acceptate in proportie de 50% ca si deductibile. Sunt nedeductibile si se trateaza ca si dividende incasate? Exista o alta solutie? Care este regimul fiscal al cheltuielilor pentru autoturismul administratorului/asociat, utilizat pentru transportul de la domiciliu la sediul firmei, in cazul in care nu se intocmesc foi de parcurs.
 

Iata raspunsul specialistului!

In cazul dvs, fiind microintreprindere nu se pune problema deductibilitatii cheltuielilor atribuibile utilizarii autoturismelor. Deductibilitatea cheltuielilor are relevanta din punct de vedere fiscal doar in raport cu societatile platitoare de impozit pe profit, nu si cu cele platitoare de impozit pe veniturile microintreprinderilor.
 
 Presupun ca intrebati din punct de vedere al deductibilitatii TVA  aferenta acestor cheltuieli.

Astfel, potrivit prevederilor art. 298 alin (1) din Codul fiscal, prin exceptie de la prevederile art. 297 se limiteaza la 50% dreptul de deducere a taxei aferente cumpararii, achizitiei intracomunitare, importului, inchirierii sau leasingului de vehicule rutiere motorizate si a taxei aferente cheltuielilor legate de vehiculele aflate in proprietatea sau in folosinta persoanei impozabile, in cazul in care vehiculele nu sunt utilizate exclusiv in scopul activitatii economice.

 
La alin 2 se arata ca restrictia prevazuta la alin. (1) NU  se aplica vehiculelor rutiere motorizate avand o masa totala maxima autorizata care depaseste 3.500 kg sau mai mult de 9 scaune, inclusiv scaunul soferului.
 
De asemnenea aceste prevederi NU se aplica, potrivit prevederilor alin.(3),urmatoarelor categorii de vehicule rutiere motorizate:
 
a) vehiculele utilizate exclusiv pentru servicii de urgenta,servicii de paza si protectie si servicii de curierat;
b) vehiculele utilizate de agentii de vanzari si de achizitii;
c) vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plata, inclusiv pentru serviciile de taximetrie;
d) vehiculele utilizate pentru prestarea de servicii cu plata, inclusiv pentru instruire de catre scolile de soferi;
e) vehiculele utilizate pentru inchiriere sau a caror folosinta este transmisa in cadrul unui contract de leasing financiar ori operational;
f) vehiculele utilizate ca marfuri in scop comercial.
 
Potrivit prevederilor alin (4), in cazul vehiculelor care nu fac obiectul limitarii dreptului de deducere conform alin. (1), fiind utilizate exclusiv in scopul activitatii economice, precum si a celor exceptate de la limitarea deducerii potrivit alin. (3), se vor aplica regulile generale de deducere stabilite la art. 297 si art. 299-301.
 
Potrivit prevederilor pct. 68 alin. (7) din Normele metodologice de aplicare,utilizarea vehiculului pentru activitatile exceptate prevazute la art. 298 alin. (3) din Codul fiscal rezulta, in functie de fiecare situatie in parte, din informatii cum sunt: obiectul de activitate al persoanei impozabile, dovada ca persoana impozabila are personal angajat cu calificare in domeniile prevazute de exceptii, foile de parcurs care trebuie sa contina cel putin elementele prevazute la alin. (2), in cazul vehiculelor prevazute la art. 298 alin. (3) lit. a) din Codul fiscal, sau orice alte dovezi care pot fi furnizate.
 
Incadrarea vehiculelor in categoriile prevazute de art. 298 din Codul fiscal se realizeaza de fiecare persoana impozabila luand in considerare criteriile prevazute de Codul fiscal si de prezentele norme metodologice. Daca situatia de fapt constatata de organul fiscal este diferita de situatia prezentata de persoana impozabila in ce priveste exercitarea dreptului de deducere a taxei pentru vehicule conform art. 298 din Codul fiscal,organul fiscal este indreptatit sa aprecieze, in limitele atributiilor si competentelor ce ii revin, relevanta starilor de fapt fiscale si sa adopte solutia admisa de lege, intemeiata pe constatari complete asupra tuturor imprejurarilor edificatoare in cauza, in conformitate cu prevederile Codului de procedura fiscala.
 
Asadar, foaia de parcurs este necesara in cazul vehiculelor prevazute la art. 298 alin. (3) lit. a) din Codul fiscal, respectiv in cazul dvs. cele de curierat si pentru servicii de urgenta (ambulanta).Din contextul mai sus mentionat, se intelege ca pot fi utilizate si alte documente din care sa rezulte utilizarea vehiculelor  pentru activitatile exceptate de la limitarea deducerii.
In concluzie in situatia in care societatea poate face dovada ca autovehiculele respective sunt utilizate pentru activitatile exceptate de la art. 298 alin. (3),TVA se deduce integral si nu exista influente fiscale la nivelul salariatilor care utilizeaza aceste autovehicule din punct de vedere al impozitarii veniturilor.
 
In ceea ce priveste tratarea ca avantaj de natura salariala a utilizarii autoturismului societatii, achizitionat, inchiriat sau primit in comodat, in interes personal (cu exceptia deplasarii pe distanta dus-intors de la domiciliu sau resedinta la locul de munca/locul desfasurarii activitatii) mentionam ca potrivit prevederilor art. 76, alin. (3), lit. a) acest avantaj intra in baza de calcul al impozitului pe veniturile din salarii si a contributiilor sociale obligatorii.
 
 In cazul in care autoturismul este utilizat de salariatul unei societati platitoare de impozit pe venitul microintreprinderilor contravaloarea avantajului in natura este considerata impozabila pentru persoana fizica cu impozit pe veniturile din salarii la care se calculeaza si contributiile sociale obligatorii aferente. Evaluarea utilizarii in scop personal a autoturismului din patrimoniul afacerii se efectueaza potrivit prevederilor pct.12, alin. (6) din normele metodologice emise in aplicarea art. 76, alin. (3) din Codul fiscal. Adica avantajul la nivelul salariatului se determina proportional cu nr. de kilometri parcursi in interes personal din totalul kilometrilor.
 
Pentru administrator, in situatia in care este remunerat de catre societate se aplica acelasi tratament ca si la angajati.Dovada utilizarii  numai pentru transportul de la domiciliu la sediul firmei si invers este foaia de parcurs.
 
In  cazul in care beneficiarul avantajelor de natura celor analizate ar fi asociatul societatii care nu este remunerat in calitatea sa de administrator, acestea ar putea fi incadrate drept venituri din alte surse potrivit art.114 alin. (2) lit. h) din Codul fiscal. Astfel, in baza acestui temei legal,bunurile si/sau serviciile primite de un participant la persoana juridica, acordate/furnizate de catre persoana juridica in folosul personal al acestuia sunt considerate venituri din alte surse, iar societatea are obligatia retinerii la sursa a impozitului pe venituri din alte surse si inregistrarea in declaratia 100.

 

Citeste si: Deductibilitatea cheltuielilor auto. Cum se procedeaza in 2019?

 

Raspuns oferit pe portalcontabilitate.ro de Elena Garofil - Consultant fiscal.