Ca regula generala, art. 1 din OUG 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicata, cu modificarile ulterioare prevede ca operatorii economici care efectueaza livrari de bunuri cu amanuntul si prestari de servicii direct catre populatie sunt obligati sa emita bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale.
Â
Deoarece nici in cuprinsul OUG 28/1999, nici in cel al Normelor metodologice aprobate prin HG 479/2003, republicata nu se face trimitere la cuvantul „incasare”, concluzia care s-ar degaja ar fi neemiterea de bonuri fiscale pentru sumele incasate cu titlu de avans. De altfel, contraventia de la art. 10 lit. b din OUG 28/1999 se refera la neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori la valoarea lor integrala.
Â
Daca ati procedat la incasarea avansului pe baza de chitanta si emiterea facturii corespunzatoare conform art. 155 alin. 1 din Codul fiscal, la livrarea produsului nu se poate intocmi dispozitie de plata, intrucat nu este vorba de un retur de marfa urmat de restituirea contravalorii marfii returnate. In acest caz, se poate emite bon fiscal pentru intreaga contravaloare a bunului livrat, iar sumele incasate in avans sa apara distinct in bonul fiscal, ca o modalitate specifica de incasare/plata (asa cum ati prezentat si dvs.). Nu este nefiresc ca banii incasati sa nu corespunda cu totalul valoric general din raportul „Z”, de vreme ce pentru bunurile livrate sau serviciile prestate direct catre populatie exista diverse forme de decontare (numerar, card, tichete de masa etc.), astfel ca, in functie de posibilitatile tehnice ale casei de marcat, raportul „Z” ar trebui sa grupeze livrarile/prestarile si in functie de modalitatile de plata.
Â
Totusi, analizand dispozitiile OUG 28/1999 in succesiunea lor, prin abrogarea prin OG 47/1997 a prevederilor art. 2 lit. s din ordonanta (explicitate la art. 16 din Normele metodologice), in baza carora erau exceptati la obligatia utilizarii aparatelor de marcat operatorii care livrau bunuri sau prestau servicii pentru care plata se facea sub forma de avansuri, exceptia respectiva a fost inlaturata, ceea ce conduce la ideea ca de la data intrarii in vigoare a OG 47/2007 pentru orice tip de avans ar trebui folosita casa de marcat si emis bon fiscal. Abrogarea art. 2 lit. s din ordonanta si lipsa unor norme care sa expliciteze aceasta situatie (normele metodologice n-au mai fost modificate) sunt motivele pentru care multi comisari ai Garzii Financiare aplica amenzi pentru neemiterea bonului fiscal pentru avansurile incasate.
Â
Ca atare, in functie si de posibilitatile tehnice alte casei de marcat, o alta solutie ar fi emiterea bonului fiscal pentru avansul incasat (articolul programat in casa de marcat fiind „avansul”). La livrarea bunului se emite bonul fiscal cu intreaga valoare, iar avansul apare pe ultima pozitie cu semnul minus, astfel incat totalul de plata din bonul fiscal sa fie egal cu diferenta/restul de plata ce mai trebuie achitata de client. Singura restrictie legala este ca, in urma unor astfel de operatiuni, suma totala a bonului fiscal sa nu fie negativa.