Baza legala garantie gestionar. Este obligatorie constituirea de garantie?

Se va stabili in ce masura este obligatorie constituirea de garantie in conditiile in care o societate angajeaza o persoana care in urma unei decizii interne este numita gestionar al unei magazii de materii prime.

In conformitate cu prevederile art. 11 - 13 din Legea 22/1969, constituirea garantiei se face prin contract incheiat in scris. Garantia in numerar va fi de minimum un salariu si de maximum trei salarii tarifare lunare ale gestionarului; ea nu va putea depasi valoarea bunurilor incredintate. Garantia in numerar se retine in rate lunare de 1/10 din salariul tarifar lunar sau din castigul mediu pe o luna, dupa caz. Daca, din cauza altor retineri, ratele din contul garantiei in numerar nu pot fi retinute, gestionarul este obligat sa le depuna.
 
In conformitate cu prevederile art. 23 - 28 din Legea 22/1969, incalcarea dispozitiilor legale cu privire la gestionarea bunurilor atrage raspunderea materiala, disciplinara, administrativa, penala sau civila, dupa caz.
 
Angajatii raspund material, potrivit Codului muncii si prevederilor prezentei legi, pentru pagubele cauzate in gestiuni prin fapte ce nu constituie infractiuni. Angajatul cu functie de conducere, precum si orice alt angajat vinovat de angajarea, trecerea sau mentinerea unei persoane in functia de gestionar fara respectarea conditiilor de varsta, studii si stagiu, precum si a dispozitiilor referitoare la antecedentele penale, raspund integral pentru pagubele cauzate de gestionar, in solidar cu acesta. Aceeasi raspundere o are si cel vinovat de nerespectarea dispozitiilor referitoare la constituirea garantiei prevazute la Cap. III din Legea 22/1969, in limita garantiei neconstituite.
 
Legea 22/1969 nu stabileste in mod expres sanctiunile pentru neconstituirea unei garantii de catre gestionar, insa acesta va raspunde patrimonial pentru pagubele materiale produse in conformitate cu prevederile Codului muncii.

Astfel, conform dispozitiilor art. 254 alin. (1) si (2) din Codul muncii, salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor, fiind totodata scutiti de raspundere pentru pagubele provocate de forta majora sau de alte cauze neprevazute care nu puteau fi inlaturate si nici de pagubele care se incadreaza in riscul normal al serviciului.

In situatia in care angajatorul constata ca salariatul sau a provocat o paguba din vina si in legatura cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o nota de constatare si evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul partilor, intr-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicarii. Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul partilor, nu poate fi mai mare decat echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie.