Nu mai reprezinta nicio surpriza pentru specialistii din domeniul fiscal-contabil ca in fiecare an apar modificari in sfera lor de activitate. Printre ultimele noutati prevazute in Standardele Internationale de Raportare Financiara (IFRS) a aparut si una legata de interpretarea privind costurile unei companii cu impozitele si taxele, din situatiile financiare, in cazurile in care legislatia nu este clara. Este vorba despre inregistrarea in contabilitate a impozitului pe profit in contabilitate astfel incat orice riscuri potentiale sa fie reflectate ca atare.
In ceea ce priveste IFRS, trebuie sa stiti despre interpretarea 23 ca este intitulata Incertitudine legata de tratamentele fiscale a Comitetului pentru interpretarea standardelor internationale de raportare financiara (IFRIC 23).
“IFRIC 23 se aplica direct entitatilor care pregatesc situatii financiare statutare conform IFRS, respectiv institutiile financiare si societatile listate la bursa de valori. Totodata, interpretarea se aplica, indirect, si societatilor care fac parte din grupuri multinationale si care pregatesc situatii financiare conform IFRS in scop de raportare.
Precizarile prevazute de IFRIC 23 se aplica incepand cu data de 1 ianuarie 2019, astfel ca incheierea anului financiar 2019 trebuie sa tina cont de aceasta interpretare.”, precizeaza Alexandra Smedoiu, Partener Servicii Fiscale, si Corina Dimitriu, Partener Audit, Deloitte Romania.
Se poate intampla sa nu fie clar modul in care legislatia fiscala se aplica unei anumite operatiuni sau circumstante. Se poate ca acceptabilitatea unui anumit tratament fiscal aplicat in temeiul legislatiei fiscale sa nu fie cunoscuta pana in momentul in care autoritatea fiscala competenta sau o instanta nu adopta o decizie in viitor. In consecinta, un litigiu sau controlul unui anumit tratament fiscal efectuat de catre autoritatea fiscala poate avea un impact asupra contabilitatii unei entitati pentru o creanta sau o datorie privind impozitul curent sau impozitul amanat, potrivit eur-lex.europa.eu.
Cand poate fi considerat “incert” un tratament fiscal? Acest tratament poate fi considerat ca atare in momentul in care un contribuabil il aplica fara sa fie sigur ca autoritatea fiscala competenta il va accepta in temeiul legislatiei in vigoare. Specialistii Deloitte Romania dau drept exemplu decizia de deducere a unei cheltuieli la calculul profitului impozabil poate fi, in anumite conditii, un tratament fiscal incert, daca pentru acordarea deductibilitatii legislatia prevede conditii neclare sau subiective, astfel incat exista riscul ca autoritatea fiscala sa refuze sa acorde deducerea.
O entitate trebuie sa determine daca este oportun sa analizeze fiecare tratament fiscal incert in mod separat sau impreuna cu unul sau mai multe tratamente fiscale incerte, in functie de abordarea care prefigureaza cel mai bine rezolvarea incertitudinii. Pentru a determina care dintre cele doua abordari prefigureaza cel mai bine rezolvarea incertitudinii, o entitate ar putea tine seama, de exemplu, (a) de modul in care isi intocmeste declaratiile fiscale si sustine tratamentele fiscale pe care le aplica; sau (b) de modul in care entitatea se asteapta ca autoritatea fiscala sa efectueze controlul si sa rezolve aspectele care ar putea aparea in urma acestui control.
Balanta de verificare de la A la Z Analize corelatii studii de caz
Manual de politici contabile - Stick USB
Operare SAGA Exemple practice si recomandari
Cartea verde a Contabilitatii varianta online
Controlul efectuat de autoritatile fiscale
Atunci cand evalueaza daca si cum un tratament fiscal incert afecteaza determinarea profitului impozabil (a pierderii fiscale), a bazelor fiscale, a pierderilor fiscale neutilizate, a creditelor fiscale neutilizate si a ratelor de impozitare, o entitate trebuie sa plece de la premisa ca autoritatea fiscala va controla sumele pe care are dreptul sa le controleze si ca va fi in deplina cunostinta a tuturor informatiilor conexe atunci cand va efectua acele controale. Determinarea profitului impozabil (a pierderii fiscale), a bazelor fiscale, a pierderilor fiscale neutilizate, a creditelor fiscale neutilizate si a ratelor de impozitare
O entitate trebuie sa determine daca exista probabilitatea ca autoritatea fiscala sa accepte un tratament fiscal incert.
Daca o entitate concluzioneaza ca este probabil ca autoritatea fiscala sa accepte un tratament fiscal incert, entitatea trebuie sa determine profitul impozabil (pierderea fiscala), bazele fiscale, pierderile fiscale neutilizate, creditele fiscale neutilizate sau ratele de impozitare in functie de tratamentul fiscal pe care il utilizeaza sau pe care intentioneaza sa il utilizeze in declaratiile sale fiscale.
Daca o entitate concluzioneaza ca nu este probabil ca autoritatea fiscala sa accepte un tratament fiscal incert, entitatea trebuie sa tina seama de efectul respectivei incertitudini in determinarea profitului impozabil (a pierderii fiscale), a bazelor fiscale, a pierderilor fiscale neutilizate si a creditelor fiscale neutilizate sau a ratelor de impozitare.
O entitate trebuie sa reflecte efectul incertitudinii pentru fiecare tratament fiscal incert, prin utilizarea oricareia dintre urmatoarele doua metode, in functie de cea de la care entitatea asteapta sa prefigureze cel mai bine rezolvarea incertitudinii:
(a) metoda celei mai probabile valori – valoarea unica cea mai probabila dintr-o gama de rezultate posibile. Aceasta metoda poate prefigura cel mai bine rezolvarea incertitudinii atunci cand exista doar doua rezultate posibile care se exclud reciproc sau daca rezultatele sunt concentrate in jurul unei singure valori.
(b) metoda valorii preconizate – suma valorilor ponderate in functie de probabilitate dintr-o gama de rezultate posibile. Aceasta metoda poate prefigura cel mai bine rezolvarea incertitudinii daca exista o gama de rezultate posibile care nici nu se exclud reciproc, nici nu sunt concentrate in jurul unei singure valori.
In cazul in care un tratament fiscal incert are un impact asupra impozitului curent si a impozitului amanat (de exemplu, in cazul in care acesta afecteaza atat profitul impozabil utilizat pentru a determina impozitul curent, cat si bazele fiscale utilizate pentru a determina impozitul amanat), o entitate trebuie sa formuleze rationamente si estimari coerente pentru a determina atat impozitul curent, cat si impozitul amanat.
O entitate trebuie sa evalueze importanta si efectele unei modificari a faptelor si circumstantelor sau ale obtinerii de informatii noi in contextul legislatiei fiscale aplicabile. De exemplu, in cazul in care doua tratamente fiscale sunt supuse unor legislatii fiscale diferite, un anumit eveniment ar putea antrena reevaluarea unui rationament sau a unei estimari formulate pentru unul dintre tratamentele fiscale respective, dar nu si pentru celalalt.
Exemple de modificari ale faptelor si circumstantelor sau de noi informatii care, in functie de circumstante, pot duce la reevaluarea unui rationament sau a unei estimari cerute de prezenta interpretare includ dar nu se limiteaza la urmatoarele:
(a) controalele efectuate sau actiunile intreprinse de catre o autoritate fiscala.
De exemplu:
(i) acord sau dezacord al autoritatii fiscale cu privire la tratamentul fiscal sau a unui tratament fiscal similar aplicat de catre entitate;
(ii) informatii conform carora autoritatea fiscala a agreat sau a respins un tratament fiscal similar aplicat de catre o alta entitate; si
(iii) informatii referitoare la suma primita sau platita pentru a aplica un tratament fiscal similar.
(b) modificari ale normelor stabilite de catre o autoritate fiscala.
(c) expirarea dreptului unei autoritati fiscale de a controla sau de a reexamina un tratament fiscal.
Absenta unui acord sau a unui dezacord al autoritatii fiscale cu privire la un tratament fiscal, in mod izolat, este putin probabil sa constituie o modificare a faptelor si circumstantelor care sa afecteze rationamentele si estimarile cerute de prezenta interpretare sau sa reprezinte noi informatii care au un impact asupra rationamentelor si estimarilor cerute de prezenta interpretare.
Atunci cand exista o incertitudine in privinta unor tratamente fiscale, o entitate trebuie sa determine daca sa prezinte:
(a) rationamentele aplicate pentru a determina profitul impozabil (pierderea fiscala), bazele fiscale, pierderile fiscale neutilizate, creditele fiscale neutilizate si ratele de impozitare, in aplicarea punctului 122 din IAS 1 Prezentarea situatiilor financiare; si
(b) informatii referitoare la ipotezele si la estimarile efectuate pentru a determina profitul impozabil (pierderea fiscala), bazele fiscale, pierderile fiscale neutilizate, creditele fiscale neutilizate si ratele de impozitare, in aplicarea punctelor 125-129 din IAS 1.
In cazul in care entitatea concluzioneaza ca este probabil ca autoritatea fiscala sa accepte un tratament fiscal incert, entitatea determina daca trebuie sa prezinte efectul potential al incertitudinii cu privire la datorii si active contingente aferente impozitului, in aplicarea punctului 88 din IAS 12.
Mai exact, ce trebuie sa faca societatea in cauza? Mai intait, firma trebuie sa determine daca exista probabilitatea ca autoritatea fiscala sa accepte sau nu un tratament fiscal incert pe care intentioneaza sa il aplice in declaratia de impozit pe profit.
Dupa aceea, “efectul incertitudinii trebuie reflectat in situatiile financiare, in doua variante. In prima varianta, se inregistreaza riscul fiscal direct pe cheltuiala cu impozitele ca 100% din suma (se ia in calcul scenariul in care autoritatea fiscala refuza acordarea deducerii) si, in cazul in care riscul se produce, exista banii necesari pentru plata sumei percepute suplimentar. Daca riscul nu se produce, banii pot fi utilizati in alte scopuri. In a doua varianta, compania pondereaza riscul in functie de probabilitati si scenarii. De exemplu, daca, in cazul unui control, contribuabilul are 50% sanse sa nu datoreze sume suplimentare si 50% sa datoreze 100 de lei suplimentar, va pondera cele doua scenarii si va inregistra in contabilitate o cheltuiala de 50 de lei. Astfel, daca in urma controlului se stabileste suma suplimentara de 100 de lei, va contabiliza doar diferenta de 50 de lei.”, completeaza specialistii Deloitte Romania.
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML
