Intrebare:
Este corect sa se incheie cu un colaborator (care presteaza activitati de lector) un contract civil, iar ca retineri sa se calculeze astfel: 6,5% fond de sanatate angajat si 10% impozit (conf. contract civil), iar unitatea sa achite 7% la fond de sanatate? Mentionam ca acest colaborator nu este PFA sau SRL.
Codul civil prevede ca pentru a putea incheia o conventie civila ambele parti contractante trebuie sa aiba capacitatea de a contracta, trebuie sa existe consimtamantul valabil al partii ce se obliga, iar conventia sa aiba un obiect determinat si o cauza licita. Conventia civila poate fi incheiata cu orice persoana apta de munca, conform Codului civil.
Conventiile civile trebuie executate cu buna credinta de ambele parti contractante, acestea obligandu-se sa respecte atat ceea ce este expres prevazut in ele, cat si toate urmarile aplicarii prevederilor conventiei incheiate. Beneficiarul serviciilor trebuie sa respecte intocmai toate prevederile referitoare la drepturile ce ii revin persoanei care isi desfasoara activitatea in baza conventiei, iar prestatorul trebuie sa duca la bun sfarsit sarcinile ce ii revin prin munca pe care o presteaza pentru beneficiarul serviciilor.
Codul civil reglementeaza cadrul general al incheierii conventiilor civile fara sa impuna conditii in ceea ce priveste natura serviciilor prestate sau calitatea persoanei fizice prestatoare.
Adoptarea Codului muncii in anul 2003 a eliminat conventiile civile din randul actelor care reglementau desfasurarea unei relatii de munca intre o societate comerciala, in calitate de beneficiar al serviciilor, si o persoana fizica, in calitate de prestator al serviciilor. Statutul contractelor civile este inca incert daca il privim in corelatie cu prevederile legislatiei muncii. Legislatia muncii nu reglementeaza desfasurarea relatiilor de munca sub un contract civil, in timp ce legislatia fiscala reglementeaza modalitatea de impunere aferenta unui astfel de contract fara a face referire insa la conditiile de fond ale incheierii acestuia. In acest mod, situatiile in care se poate incheia un contract civil nu sunt inca precis definite din perspectiva dreptului muncii.
Codul muncii prevede ca cea mai redusa durata pe care o poate avea un contract de munca (contract de munca cu timp partial) este de 2 ore pe zi, 10 ore pe saptamana si 40 de ore pe luna. De aceasta clauza trebuie sa tineti cont in cuprinsul contractului de prestari de servicii incheiat in baza Codului civil – contractul de prestari servicii trebuie sa aiba ca obiect prestarea de servicii care nu necesita o durata de prestare mai mare decat cea minima stipulata de Codul muncii pentru contractul de munca cu timp partial, fara insa a o mentiona expres in cuprinsul acestuia.
In consecinta, daca sunt respectate prevederile Codului civil cu privire la conditiile de fond pe care trebuie sa le indeplineasca contractul, se va trece la analiza conditiei impuse de Codul muncii cu privire la durata timpului de lucru.
Riscurile pe care le incumba incheierea unei conventii civile pot fi urmatoarele:
-
contractul civil sa fie considerat de autoritatile fiscale drept unul care necesita autorizarea persoanei fizice prestatoare – acest risc este mai redus daca activitatea desfasurata de persoana fizica este una care nu necesita existenta unei pregatiri profesionale. Societatea comerciala se expune unor riscuri fiscale mai reduse daca incheie un astfel de contract cu o persoana fizica neautorizata, cu conditia de a retine impozitele la sursa si de a declara aceste impozite, conform prevederilor legale (pentru astfel de venituri obtinute in cursul anului 2004, platitorul veniturilor trebuia sa depuna Declaratia 205);
-
Manualul Contabilului Incepator - stick USB
Operare SAGA Exemple practice si recomandari
Declaratia Unica 2024 Impozit pe venit Contributii CAS si CASS
contractul civil sa fie calificat drept contract de munca daca se constata ca nu respecta conditiile impuse de Codul muncii referitoare la durata si daca contine anumite clauze care sunt specifice relatiilor de munca dependente, cum ar fi clauze referitoare la concediu de odihna platit, plati care se fac de catre beneficiarul serviciilor indiferent de prestatia celeilalte parti in mod similar salariului etc. Calificarea contractului de prestari servicii incheiat in conditiile Codului civil drept contract de munca implica plata de catre platitorul veniturilor a tuturor contributiilor sociale si a penalitatilor aferente retroactiv.
In concluzie, daca conditiile prevazute de Codul civil sunt indeplinite, incheierea unei conventii civile ar fi permisa in cazul in care relatia care se doreste a fi reglementata de acest contract nu poate face obiectul unui contract de munca reglementat de Codul muncii.
Pentru a evita riscurile aferente unui contract civil, trebuie avuta in vedere respectarea urmatoarelor conditii, fara ca lista acestora sa fie exhaustiva:
-
obiectul contractului este unul care nu necesita calificare, pregatire de specialitate a persoanei fizice prestatoare. Astfel este minimizat riscul ca persoanei prestatoare sa ii fie solicitata autorizarea de catre autoritatile fiscale;
-
serviciile prestate nu au un caracter regulat, durata muncii prestate fiind sub 2 ore pe zi, 10 ore pe saptamana si 40 de ore pe luna. Altfel, s-ar putea incheia un contract de munca cu timp partial;
-
conventia civila nu contine clauze care ar putea sa o califice drept contract de munca – locul prestarii serviciilor, concediu de odihna platit, timpul de lucru zilnic, regularitatea efectuarii platilor etc. Platile se vor face doar in lunile in care persoana fizica presteaza servicii in favoarea societatii comerciale cu care a incheiat conventia civila, conform modalitatii de determinare a pretului contractului stipulata in aceasta;
-
beneficiarul serviciilor nu are alte persoane fizice angajate care presteaza activitati similare celei pentru care se doreste incheierea conventiei civile, pentru a nu se incalca principiul echitatii impunerii veniturilor cuvenite unor persoane care presteaza o munca de aceeasi natura.
In situatia in care sunt respectate conditiile prevazute mai sus, consideram ca se poate incheia o conventie civila cu o persoana fizica prestatoare.
In cazul prezentat de dumneavoastra, avand in vedere, in primul rand, ca persoana fizica urmeaza sa desfasoare o activitate calificata ce are un caracter de regularitate pe o anumita perioada (semestru, an), riscul ca acesteia sa i se solicite autorizarea este ridicat. In acest caz, in lipsa autorizarii, este mai indicat ca persoana sa incheie un contract de munca cu timp partial avand in vedere ca aceasta presteaza o activitate calificata/profesionala, tinand cont de conditiile de fond pe care Codul muncii le prevede pentru un astfel de contract.
Totusi, tratamentul fiscal al platilor facute in temeiul unei conventii civile este urmatorul:
Impozit
Conform art. 52 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, platitorii de venituri obtinute din activitati desfasurate in baza contractelor/conventiilor civile incheiate potrivit Codului civil, au obligatia de a calcula, de a retine si de a vira impozit prin retinere la sursa, reprezentand plati anticipate.
Aceste venituri se impun la sursa cu cota de 10% aplicata la venitul brut, conform art. 52 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal. Acest impozit se vireaza la bugetul de stat pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei in care a fost platit venitul, conform alin. (3) al aceluiasi articol.
Contributia la bugetul asigurarilor de sanatate
In ceea ce priveste aceasta contributie, contributia angajatorului se calculeaza prin aplicarea cotei de 7% la fondul de salarii realizat. Prin fond de salarii realizat se intelege totalitatea sumelor constituite si utilizate de persoanele fizice si juridice pentru plata drepturilor salariale si/sau drepturilor asimilate salariilor, asa cum sunt definite de legislatia fiscala (art. 55 alin. (2) din Codul fiscal), conform Ordonantei de Urgenta Guvernului nr. 150/2002.
Veniturile platite in baza conventiilor civile nu se includ in fondul de salarii si, in consecinta, la acestea nu se datoreaza contributia angajatorului la bugetul asigurarilor sociale de sanatate. In plus, incheierea unei conventii civile nu presupune existenta unei relatii angajat – angajator, asa cum am aratat mai sus.
In ceea ce priveste contributia individuala in cota de 6,5%, aceasta se datoreaza asupra veniturilor din activitati desfasurate in baza contractelor/conventiilor civile incheiate potrivit Codului civil numai in situatia in care persoana asigurata nu realizeaza venituri de natura celor prevazute la art. 51 alin. (2) lit. a) – d) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 150/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, conform Ordinului nr. 221/2005 al Presedintelui Casei Nationale de Asigurari de Sanatate pentru aprobarea Normelor metodologice privind contributia de asigurari sociale de sanatate.
Veniturile de natura celor prevazute la art. 51 alin. (2) lit. a) – d) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 150/2002 sunt urmatoarele:
a. venituri din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit;
b. venituri din activitati desfasurate de persoane care exercita profesii libere sau autorizate potrivit legii sa desfasoare activitati independente, dar nu mai putin de un salariu de baza minim brut pe tara, lunar, daca este singurul venit asupra caruia se calculeaza contributia;
c. venituri din agricultura si silvicultura, stabilite potrivit normelor de venit pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator si nu se incadreaza la lit. b);
d. indemnizatii de somaj si alocatii de sprijin.
Contributia in cota de 6,5% se aplica asupra diferentei dintre venitul brut si cheltuielile deductibile potrivit Codului fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare. Contributia se vireaza anual, pana la data de 25 a lunii ianuarie a anului urmator celui in care se face plata acestor venituri.
Din reglementarile legale redate mai sus intelegem ca aceasta contributie se plateste de catre asigurati in baza contractelor de asigurare incheiate de catre acestia.
In cazul in care se incheie un contract civil cu o persoana fizica neautorizata, platitorul veniturilor nu are obligatia de a retine contributia de 6,5% datorata bugetului asigurarilor sociale de sanatate. Obligatia asigurarii ii revine persoanei fizice in functie de veniturile pe care le realizeaza in afara celor din conventia civila respectiva. Conform art. 53 alin. (2) din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 150/2002, persoanele care nu sunt salariate, dar au obligatia sa isi asigure sanatatea potrivit prevederilor prezentei ordonante de urgenta, sunt obligate sa comunice direct casei de asigurari alese veniturile, pe baza declaratiei de asigurare, in vederea stabilirii si achitarii contributiei de 6,5%. Modelul declaratiei de asigurare se aproba prin ordin al presedintelui CNAS.
