Executorul fiscal in Noul Cod de procedura fiscala. Analiza comparativa cu executorul judecatoresc

In noul numar al Revistei de Finante si Contabilitate, aparuta sub egida Ministerului de Finante, se discuta de data aceasta despre executorul fiscal in noul Cod de procedura fiscala, prin prisma unei analize comparative cu executorul judecatoresc.

In rezumat, se aminteste faptul ca executarea silita a creantelor fiscale se realizeaza de organele de executare competente prin intermediul executorilor fiscali. Notiunea de executor fiscal nu era definita in vechiul Cod de procedura fiscala, aceasta carenta fiind acoperita de noul Cod de procedura fiscala care a definit notiunea la art. 1 pct. 22.
 

CLICK AICI pentru Executorul judecatoresc versus executorul fiscal. Analiza comparativa MFP!

"De asemenea, in materia executarii silite, noul Cod de procedura fiscala aduce cateva noutati fata de vechiul Cod.

Avand in vedere particularitatile titlului de creanta fiscala in raport cu alte titluri de creanta, in cazul executarii silite a creantelor fiscale, spre deosebire de dreptul comun, avem o procedura speciala reglementata de Codul de procedura fiscala, care se completeaza, acolo unde acest act normativ nu dispune, cu prevederile Codului civil si ale Codului de procedura civila in materie, in masura in care acestea pot fi aplicabile raporturilor dintre autoritati publice si contribuabili/platitori.", aminteste aceeasi sursa.

Totodata, se face o analiza comparativa privind rolul executorului fiscal in cadrul procedurii speciale de executare silita a creantelor fiscale si al executorului judecatoresc de drept comun.

Redam prima parte referitoare la  sediul materiei privind institutia executarii silite:

I. Sediul materiei privind institutia executarii silite a creantelor fiscale si a executorului fiscal

Noul Cod de procedura fiscala1, in vigoare de la 1 ianuarie 2016, prevede norme speciale privind executarea silita, acest act normativ constituind procedura de drept comun pentru administrarea

creantelor fiscale datorate bugetului general consolidat, iar unde acesta nu dispune, legiuitorul a stabilit ca se aplica prevederile Codului civil si ale Codului de procedura civila, republicat, in masura in care acestea pot fi aplicabile raporturilor dintre autoritati publice si contribuabili/ platitori.
 
Ratiunea legiuitorului a fost ca aceasta completare este posibila doar in masura in care regulile
acestor Coduri, care au ca fundament conventia partilor, nu contravin principiilor dreptului public, iar dreptul fiscal face parte din ramura dreptului public, care are ca fundament legea.

Astfel, dat fiind natura publica (si nu privata) a creantei fiscale, al carei izvor este legea, nu toate
institutiile dreptului comun pot fi aplicabile in dreptul fiscal. (2 A se vedea Expunerea de motive la Proiectul de lege privind Codul de procedura fiscala, p. 12, http://www.cdep.ro/proiecte/2015/300/80/5/em385.pdf)

Stingerea creantelor fiscale prin executare silita este reglementata in noul Cod de procedura fiscala la Capitolele VIII-XI (art. 220-262) ale Titlului VII privind colectarea creantelor fiscale, care a dat in competenta organelor fiscale care administreaza creantele fiscale indeplinirea masurilor asiguratorii si efectuarea procedurii de executare silita, prin intermediul executorilor fiscali (definiti la Titlul I "Dispozitii generale", art. 1 pct. 22, ca fiind persoana din cadrul organului de executare cu atributii de efectuare a executarii silite), cu unele exceptii prevazute la art. 220 alin. (21) din Cod.

Creantele bugetare care, potrivit legii, se administreaza de autoritatile sau institutiile publice, inclusiv cele reprezentand venituri proprii, se pot executa prin executori fiscali organizati in compartimente de specialitate, acestia fiind abilitati sa duca la indeplinire masurile asiguratorii si sa efectueze procedura de executare silita, potrivit prevederilor Codului de procedura fiscala.

In legislatia procesual civila actuala, executarea silita este reglementata de Cartea a V-a din Codul de procedura civila, art. 622-631.3 (3 Legea nr. 134/01.07.2010 privind Codul de procedura civila, republicata (M.O. nr. 247/10.04.2015), cu modificarile si completarile ulterioare)

Sursa: MFP