MFP (Ministrul Finantelor Publice) a publicat marti, in dezbatere publica, un proiect de lege privind emiterea de moneda electronica.
Activitatea de emitere de moneda electronica este reglementata la nivelul Uniunii Europene prin Directiva 2009/110/CE privind accesul la activitate, desfasurarea si supravegherea prudentiala a activitatii institutiilor emitente de moneda electronica, in cuprinsul careia sunt utilizate norme de trimitere la Directiva 2007/64/CE privind serviciile de plata in cadrul pietei interne.
Directiva 2007/64/CE a fost abrogata incepand cu 13 ianuarie 2018, fiind inlocuita prin Directiva (UE) 2015/2366 privind serviciile de plata in cadrul pietei interne, care imbunatateste cadrul de reglementare a serviciilor de plata.
In aceste conditii, art. 111 din Directiva (UE) 2015/2366 realizeaza corelarea normelor de trimitere din cuprinsul Directivei 2009/110/CE la noul cadrul de reglementare aferent serviciilor de plata.
Principalele elemente de noutate introduse de Directiva (UE) 2015/2366, care se aplica in mod corespunzator si in cazul activitatii de emitere de moneda electronica, sunt:
• introducerea unor noi cerinte pentru autorizare, cu detalierea acestora in ghidurile emise de Autoritatea Bancara Europeana;
• detalierea procedurii de notificare pentru desfasurarea activitatii transfrontaliere;
• stabilirea cadrului de cooperare pentru supravegherea activitatii (competente ale autoritatii din statul membru de origine/gazda);
Cartea Verde a PFA Contabilitatea si obligatiile fiscale
Totul despre documentele de contabilitate primara Solutii de organizare a gestiunilor
Declaratia Unica 2024 Impozit pe venit Contributii CAS si CASS
• crearea unui registru la nivelul Uniunii Europene similar registrelor nationale in care sunt inscrise entitatile autorizate;
• revizuirea modalitatii de determinare a fondurilor proprii aferente activitatii de prestare de servicii de plata, prin raportare la Regulamentul (UE) nr. 575/2013 privind cerintele prudentiale pentru institutiile de credit si societatile de investitii si de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012.
Termenul de transpunere a Directivei (UE) 2015/2366 in legislatia nationala s-a implinit la data de 13 ianuarie 2018.
Potrivit proiectului, activitatea de emitere de moneda electronica poate fi desfasurata de catre urmatoarele categorii de emitenti de moneda electronica:
a) institutii de credit, in sensul art. 4 alin. (1) pct. 1 din Regulamentul nr. 575/2013 privind cerintele prudentiale pentru institutiile de credit si societatile de investitii si de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012, care desfasoara activitate potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 227/2007, cu modificarile si completarile ulterioare;
b) institutii emitente de moneda electronica, in intelesul art. 4 alin. (1) lit. e);
c) furnizori de servicii postale care emit moneda electronica potrivit cadrului legislativ national aplicabil;
d) Banca Centrala Europeana si bancile centrale nationale, atunci cand acestea nu actioneaza in calitate de autoritati monetare sau in alta calitate ce implica exercitiul autoritatii publice;
e) statele membre si autoritatile lor regionale ori locale, atunci cand acestea actioneaza in calitatea lor de autoritati publice.
DE RETINUT!
Este interzis oricarei persoane care nu este emitent de moneda electronica sa emita moneda electronica. Orice entitate care intentioneaza sa emita moneda electronica pe teritoriul Romaniei in calitate de institutie emitenta de moneda electronica trebuie sa dispuna de o autorizatie, potrivit prezentului capitol, inainte de inceperea acestei activitati.
Institutiile emitente de moneda electronica trebuie sa dispuna la data autorizarii de un nivel al capitalului initial de cel putin echivalentul in lei a 350.000 euro.
De asemenea, institutiile emitente de moneda electronica persoane juridice romane care presteaza serviciile prevazute la art. 7) lit. g) din Legea nr. ... privind serviciile de plata si pentru modificarea unor acte normative trebuie sa detina o asigurare de raspundere civila profesionala sau o alta garantie comparabila care sa acopere, pentru toate teritoriile in care isi ofera serviciile, raspunderea pentru operatiunile de plata neautorizate, pentru neexecutarea, executarea defectuoasa ori cu intarziere a operatiunilor de plata sau, pentru neutilizarea autentificarii stricte a clientilor.
