In cadrul unui articol anterior au fost analizate cateva dintre masurile pozitive cuprinse in noul Cod de procedura fiscala. Ne propunem sa analizam in continuare alte prevederi cu caracter de noutate subliniind pentru fiecare impactul pozitiv sau negativ.
A fost remarcat faptul ca majoritatea acestora sunt insotite de contramasuri care echilibreaza situatia conferind administratiei fiscale noi si noi parghii de control asupra activitatii contribuabililor. Impunerea obligatiei de cooperare dintre institutii pentru a elimina obligativitatea contribuabilului de a obtine certificate fiscale ori altfel de inscrisuri este dublata de o noua obligatie de raportare de informatii la ANAF pentru care exista obligatia in raport cu Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor.
Pe acelasi palier al contramasurilor, reducerea nivelului dobanzilor si penalitatilor este contrabalansata de introducerea penalitatii de nedeclarare de 0,08% in locul penalitatii de 0,01% cat va fi de la 1 ianuarie 2016.
Din cauza numeroaselor altor situatii se poate concluziona ca modificarile cuprinse in noul Cod de procedura fiscala dezechilibreaza nejustificat raporturile dintre administratie si contribuabil. Un exemplu concret este reprezentat de extinderea termenului de prescriptie a dreptului organului fiscal de a stabili creante fiscale de 5 ani prevazut la art. 110 prin schimbarea termenului de la care se calculeaza de la 1 ianuarie a anului urmator celui pentru care se datoreaza obligatia fiscala la 1 iulie a anului urmator celui pentru care se datoreaza obligatia fiscala.
Aceasta in conditiile in care, potrivit art. 219 din noul Cod de procedura fiscala, dreptul contribuabilului/platitorului de a cere restituirea creantelor fiscale se prescrie in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere dreptul la restituire. Acelasi mecanism de calcul al termenului stabilit in favoarea contribuabilului este aplicabil si in cazul cererilor de indreptare a erorilor din documentele de plata conform art. 164 alin. (5).
Tot in sfera masurilor dezechilibrate se situeaza si interventia administratiei fiscale in procesul de regularizare a situatiei societatilor inscrise in Registrul Comertului prin sanctionarea cu declararea inactivitatii in cazuri in care anterior administratia nu intervenea in acest mod dat fiind faptul ca erau aplicabile sanctiunile prevazute de Legea nr. 31/1990 constand in posibilitatea solicitarii dizolvarii societatii de catre orice persoana interesata.
Astfel, pe langa situatiile existente anterior in forma actuala a codului, la art. 92 care reglementeaza Registrul contribuabililor/platitorilor inactivi/reactivati, contribuabilul persoana juridica sau orice entitate fara personalitate juridica este declarat inactiv si ii sunt aplicabile prevederile Codul fiscal privind efectele inactivitatii daca se afla in una dintre urmatoarele situatii:
- inactivitatea temporara inscrisa la registrul comertului;
- durata de functionare a societatii este expirata;
- societatea nu mai are organe statutare;
Particularitatea inactivitatii determinate de aceste situatii este ca declararea in inactivitate se va face dupa implinirea termenului de 30 de zile de la comunicarea catre contribuabil/platitor a unei notificari referitoare la situatiile respective.
Consideram ca masura interventiei in problemele de organizare a societatilor este excesiva in conditiile in care situatiile deja existente care determinau inactivitatea erau acoperitoare si priveau aspecte care afectau indeplinirea obligatiilor fiscale cum sunt cele referitoare la neindeplinirea obligatiilor declarative sau sustragerea de la controale prin informatii nereale referitoare la domiciliul fiscal.
Examenul de ACCES la STAGIUL CECCAR 2024
Ghidul practic al contabilului din domeniul constructiilor
Impozitarea veniturilor din chirii 2024
Revenind la masurile pozitive cuprinse in noul Cod de procedura fiscala trebuie subliniate modificarile intervenite in ceea ce priveste termenele de solutionare a cererilor adresate administratiei fiscale.
Termenul de 45 de zile de la inregistrare se mentine insa are loc o limitare in timp a duratei prorogarii acestuia in functie de cauzele care au determinat-o. Astfel, in situatiile in care, pentru solutionarea cererii, este necesara administrarea de probe suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungeste cu perioada cuprinsa intre data solicitarii probei si data obtinerii acesteia, dar nu mai mult de:
- doua luni, in cazul in care sunt solicitate probe suplimentare de la contribuabilul/platitorul solicitant, termenul putand fi prelungit de organul fiscal la cererea acestuia;
- 3 luni, in cazul in care sunt solicitate probe suplimentare de la autoritati sau institutii publice ori de la - terte persoane din Romania;
- 6 luni, in cazul in care sunt solicitate probe suplimentare de la autoritati fiscale din alte state, potrivit legii.
Solutia adoptata de limitare a termenului de solutionare este favorabila deoarece elimina posibilitatea amanarii pe o perioada nedefinita a cererilor adresate de contribuabili datorita unor solicitari suplimentare formulate de catre administratie. Desigur si in aces caz exista o prevedere care sa favorizeze administratia fiscala, aceasta constand in inlocuirea termenului de 45 de zile cu unul de 90 de zile daca, pe baza analizei de risc, solutionarea cererii necesita efectuarea inspectiei fiscale. Motivele de prorogare enumerate mai sus vor fi aplicabile si termenului de 90 de zile.
O problema des intalnita in practica este determinata de obligatiile declarative ale patitorilor de venituri catre persoane fizice si juridice nerezidente care nu pot fi indeplinite deoarece acestea nu si-au indeplinit obligatia de inregistrare fiscala.
Inregistrarea persoanelor juridice nerezidente are ca temei alin. (1) al art. 72 din Codul de procedura fiscala. Pana la modificarea alin. (4) al acestui articol prin O.G. nr. 2/2012 nu rezulta expres acesta obligatie motiv pentru care administratia nu solicita inregistrarea distincta ci doar urmarea veniturile platite prin intermediul Declaratiei informative privind impozitul retinut si platit pentru veniturile cu regim de retinere la sursa/venituri scutite, pe beneficiari de venit nerezidenti al carei model a fost aprobat prin H.G. nr. 50/2012 si care se depune in ultima zi a lunii februarie a a anului urmator celui in care a fost platit venitul de catre platitorul acestuia.
In opinia noastra, obligatia de inregistrare se mentine chiar si in situatia in care veniturile sunt scutite de impozit in conditiile in care orice persoana sau entitate care este subiect intr-un raport juridic fiscal se inregistreaza fiscal primind un cod de identificare fiscala. in acelasi timp, art. 17 mentioneaza printre subiectele raportului juridic fiscal nu numai statul si contribuabilul dar si alte persoane care dobandesc drepturi si obligatii in cadrul acestui raport.
Asadar, in lipsa unor dispozitii exprese consideram ca si in situatia in care urmare aplicarii unor prevederi din Codul fiscal sau din conventia de evitare a dublei impuneri care determina exceptarea de la impunere a venitului in Romania ca urmare a unei proceduri reglementate sau scutirea de impozit se mentine obligatia de inregistrare fiscala.
In raport cu cele de mai sus, singura situatie care sa nu impuna inregistrarea fiscala a nerezidentului este cea in care venitul platit acestuia nu face obiectul impunerii in Romania potrivit art. 115 din Codul fiscal. in aceasta categorie se pot situa veniturile platite nerezidentilor de natura serviciilor prestate in afara teritoriului Romaniei care potrivit art. 115 alin. (1) lit. k) nu se situeaza in categoria celor impozabile: venituri de natura serviciilor de management, de consultanta in orice domeniu, de marketing, de asistenta tehnica, de cercetare si proiectare in orice domeniu, de reclama si publicitate indiferent de forma in care sunt realizate si celor prestate de avocati, ingineri, arhitecti, notari publici, contabili, auditori. De asemenea, nu reprezinta venituri impozabile in Romania veniturile din transportul international si prestarile de servicii accesorii acestui transport.
Trebuie subliniat ca obligatia de inregistrare a persoanelor fizice si juridice nerezidente revine acestora si nu platitorilor de venit. Posibilitatea efectuarii formalitatilor de inregistrare de catre platitorul de venit reprezinta o facilitate acordata persoanelor nerezidente, acestea nemaifiind obligate sa incheie cu platitorul sau cu o alta persoana o imputernicire si sa o inregistreze la organul fiscal potrivit procedurii comune prevazute la art. 18 din Codul de procedura fiscala.
In aceste conditii, raspunderea contraventionala, instituita de art. 219 alin. (1) lit. a) pentru neefectuarea formalitatilor de inregistrare se stabileste in sarcina persoanelor obligate sa se inregistreze respectiv persoanele fizice sau juridice nerezidente.
In acest context intervin noile prevederi favorabile ale art. 83 din noul Cod de procedura fiscala care instituie un mecanism automat de atribuire a numarului de identificare fiscala pentru persoanele fizice nerezidente care, potrivit actului constitutiv, au calitatea de fondator, asociat, actionar ori administrator in cadrul unei societati obtinut cu ocazia solicitarii inregistrarii unei societati la registrul comertului, sau la cesiunea partilor sociale ori a actiunilor, respectiv la numirea de noi reprezentanti legali sau la cooptarea de noi asociati ori actionari, cu prilejul efectuarii majorarii de capital social. Certificatul de inregistrare fiscala se comunica de catre oficiile registrului comertului de pe langa tribunale societatii in care aceasta persoana detine una dintre calitatile mentionate
Iata asadar, subliniate, alte cateva masuri adoptate in noul Cod de procedura fiscala destinate sa faciliteze relatia dintre contribuabil si administratia fiscala. Asa cum se poate constata, unele masuri sunt salutare, in timp ce altele creeaza spatiu suplimentar de actiune pentru administratie.
.png)
Justinian Cucu
Specialist in drept fiscal si fiscalitate internationala
