Cesiune creante vs. novatie. Cum se poate face plata in numele furnizorului?

In analiza de mai jos, avem ca subiect o societate romaneasca A care datoreaza unei alte societati romanesti B o suma in lei pentru livrari de bunuri. Societatea B are un furnizor extern C caruia ii datoreaza o suma in euro pentru achizitii intracomunitare de bunuri.  Vom vedea daca poate societatea A sa plateasca in euro direct furnizorul C in numele societatii B urmand ca apoi sa sa stinga facturile in lei in contabilitatea societatii A si in euro in contabilitatea societatii B.

In opinia noastra este posibila o asemenea tranzactie. Pot exista mai multe variante de realizare a unei asemenea operatiuni, din care enumeram doua, considerate a fi cel mai utilizate:
- Cesiunea de creante, prevazuta de art. 1566 – 1598 din Codul Civil
- Contractul de novatie, reglementat de art. 1599 – 1608 din Codul Civil
.
 
Cesiunea de creanta este contractul prin care un creditor (in cazul dvs. societatea B, numita si cedent) transmite o creanta a sa unei alte persoane, cu titlu gratuit sau oneros. Creditorul care transmite creanta se numeste cedent (societatea B), persoana care preia creanta se numeste cesionar (societatea C), iar debitorul despre a carui creanta este vorba, debitor cedat (societatea A). Cesiunea de creanta este un contract incheiat intre cedent (B)  si cesionar (C), fata de care debitorul cedat are calitatea de tert.
 
Novatia reprezinta o operatiune juridica de natura contractuala prin care partile sting o obligatie veche si o inlocuiesc cu una noua. Stingerea si nasterea au loc concomitent, deci obligatia deja existenta se transforma intr-una noua.
Novatia, atunci cand opereaza prin schimbarea creditorului ori a debitorului (novatie subiectiva) nu se confunda cu cesiunea de creanta ori cu subrogatia in drepturile creditorului prin plata creantei.
 

Principalul element de distinctie intre novatie si cesiunea de creanta se constituie la nivelul efectelor din punct de vedere juridic, in principal. Novatia, spre deosebire de cesiunea de creanta, nu opereaza transmisiunea aceleasi creante, ci stingerea celei vechi si crearea uneia noi. Prin urmare novatia implica in mod necesar disparitia obligatiei originare, iar nu mentinerea acesteia cu toate caracteristicile care ii sunt atasate. Astfel, cesiunea de creanta realizeaza o schimbare a titularului intr-un raport juridic care ramane identic, in vreme ce novatia realizeaza crearea unui raport juridic nou in profitul unui nou titular.
 
Toate aspectele relatate mai sus sunt de domeniul juridicului, aplicarea in materie contabila si fiscala realizandu-se in functie de varianta aleasa de parteneri.
 
De regula, aceste contracte se incheie in forma scrisa, uneori fiind necesara autentificarea acestuia. Va recomandam sa solicitati serviiciile unui expert in domeniu (jurist).
 
Fara a fi specialisti in drept, din cunostintele noastre, aceste tipuri de tranzactii sunt recunoscute si la nivel international ( a se vedea Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European si al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabila obligatiilor contractuale).
 
In consecinta, este posibila tranzactia propusa de dvs.; tratamentul fiscal si contabil poate fi diferit in functie de forma pentru care se opteaza pentru realizarea acestei operatii.
 

Raspuns oferit pentru www.portalcontabilitate.ro de S.M. Armaselu - Expert contabil