TITLUL V - Stabilirea creantelor fiscale
CAPITOLUL I Dispozitii generale
ART. 93 Sfera si actele de stabilire a creantelor fiscale
(1) Stabilirea creantelor fiscale reprezinta activitatea de determinare a materiei impozabile, de calculare a bazei de impozitare si a creantelor fiscale.
(2) Creantele fiscale se stabilesc astfel:
a) prin declaratie de impunere, in conditiile art. 95 alin. (4) si art. 102 alin. (2);
b) prin decizie de impunere emisa de organul fiscal, in celelalte cazuri.
(3) Dispozitiile alin. (2) sunt aplicabile si in cazurile in care creantele fiscale sunt scutite la plata conform reglementarilor legale, precum si in cazul unei rambursari de taxa pe valoarea adaugata.
ART. 94 Stabilirea creantelor fiscale sub rezerva verificarii ulterioare
(1) Cuantumul creantelor fiscale se stabileste sub rezerva verificarii ulterioare, cu exceptia cazului in care stabilirea a avut loc ca urmare a unei inspectii fiscale sau a unei verificari a situatiei fiscale personale.
(2) Decizia de impunere sub rezerva verificarii ulterioare poate fi desfiintata sau modificata, din initiativa organului fiscal ori la solicitarea contribuabilului/platitorului, pe baza constatarilor organului fiscal competent.
Examenul de ACCES la STAGIUL CECCAR 2024
Ghidul Practic al Monografiilor Contabile 2024
Cartea verde a Contabilitatii varianta online
Manualul Contabilului Incepator - stick USB
(3) Rezerva verificarii ulterioare se anuleaza numai la implinirea termenului de prescriptie a dreptului de a stabili creante fiscale sau ca urmare a inspectiei fiscale ori a verificarii situatiei fiscale personale, finalizata cu raport de inspectie/raport de verificare si decizie emisa potrivit prevederilor art. 131, 145 si 146, dupa caz.
(4) in situatia in care contribuabilul/platitorul corecteaza declaratiile de impunere in conditiile art. 105 alin. (6), se redeschide rezerva verificarii ulterioare astfel:
a) pentru elementele bazei de impozitare ce fac obiectul corectiei, in cazul in care rezerva verificarii ulterioare s-a anulat ca urmare a inspectiei fiscale ori a verificarii situatiei fiscale personale;
b) pentru toate elementele bazei de impozitare, in cazul in care rezerva verificarii ulterioare s-a anulat ca urmare a implinirii termenului de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale.
CAPITOLUL II Dispozitii privind decizia de impunere
ART. 95 Decizia de impunere
(1) Decizia de impunere se emite de organul fiscal competent.
(2) Organul fiscal emite decizie de impunere ori de cate ori acesta stabileste sau modifica baza de impozitare ca urmare a unei verificari documentare, a unei inspectii fiscale ori a unei verificari a situatiei fiscale personale, efectuate in conditiile legii.
(3) Decizia de impunere se emite, daca este necesar, si in cazul in care nu s-a emis decizie referitoare la baza de impozitare potrivit art. 99.
(4) Declaratia de impunere intocmita potrivit art. 102 alin. (2) este asimilata cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificari ulterioare, si produce efectele juridice ale instiintarii de plata de la data depunerii acesteia.
(5) in situatia in care legea nu prevede obligatia de calculare a impozitului, declaratia de impunere este asimilata unei decizii referitoare la baza de impozitare.
(6) Decizia de impunere si decizia referitoare la obligatiile de plata accesorii constituie si instiintari de plata, de la data comunicarii acestora, in conditiile in care se stabilesc sume de plata.
ART. 96 Renuntarea la stabilirea creantei fiscale
(1) Organul fiscal renunta la stabilirea creantei fiscale si nu emite decizie de impunere ori de cate ori constata incetarea persoanei juridice sau decesul persoanei fizice si nu exista succesori.
(2) Organul fiscal central renunta la stabilirea creantei fiscale si nu emite decizie de impunere in situatia in care creanta fiscala principala este mai mica de 20 de lei. in situatia in care decizia are ca obiect mai multe tipuri de creante fiscale principale, plafonul se aplica totalului acestor creante.
(3) in cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal local, prin hotarare, autoritatile deliberative pot stabili plafonul creantelor fiscale la care pot renunta, care nu poate depasi limita maxima prevazuta la alin. (2).
ART. 97 Forma si continutul deciziei de impunere
Decizia de impunere trebuie sa cuprinda, pe langa elementele prevazute la art. 46, si tipul creantei fiscale, baza de impozitare, precum si cuantumul acesteia, pentru fiecare perioada impozabila.
ART. 98 Acte administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere
Sunt asimilate deciziilor de impunere si urmatoarele acte administrative fiscale:
a) deciziile privind solutionarea cererilor de rambursare de taxa pe valoarea adaugata si deciziile privind solutionarea cererilor de restituiri de creante fiscale;
b) deciziile referitoare la bazele de impozitare;
c) deciziile referitoare la obligatiile fiscale accesorii;
d) deciziile privind nemodificarea bazei de impozitare, inclusiv deciziile de incetare a procedurii de verificare a situatiei fiscale personale.
ART. 99 Deciziile referitoare la bazele de impozitare
(1) Bazele de impozitare se stabilesc separat, prin decizie referitoare la bazele de impozitare, in urmatoarele situatii:
a) cand venitul impozabil este realizat de mai multe persoane. Decizia cuprinde si repartizarea venitului impozabil pe fiecare persoana care a participat la realizarea venitului;
b) cand sursa venitului impozabil se afla pe raza altui organ fiscal decat cel competent teritorial. in acest caz, competenta de a stabili baza de impozitare o detine organul fiscal pe raza caruia se afla sursa venitului.
(2) Daca venitul impozabil este realizat de mai multe persoane, atunci acestea pot sa-si numeasca un imputernicit comun in relatia cu organul fiscal.
ART. 100 Decizii privind stabilirea unor creante bugetare
(1) Creantele bugetare reprezentand prejudicii/plati nelegale din fonduri publice ce trebuie recuperate potrivit legii se stabilesc prin decizie, de catre autoritatile competente, in masura in care legea speciala nu prevede altfel.
(2) Decizia prevazuta la alin. (1) este titlu de creanta bugetara potrivit art. 1 pct. 38 si poate fi contestata potrivit prezentului cod. Contestatia se solutioneaza de catre autoritatea emitenta. Dispozitiile titlului VIII sunt aplicabile in mod corespunzator.
CAPITOLUL III Dispozitii privind declaratia fiscala
ART. 101 Obligatia depunerii declaratiei fiscale
(1) Declaratia fiscala se depune de catre persoanele obligate potrivit Codului fiscal sau altor legi speciale, la termenele stabilite de acestea.
(2) in cazul in care legea nu prevede termenul de depunere a declaratiei fiscale, acest termen se stabileste astfel:
a) prin ordin al ministrului finantelor publice, in cazul declaratiilor fiscale ce se depun la organul fiscal central;
b) prin ordin al ministrului dezvoltarii regionale si administratiei publice, cu avizul Ministerului Finantelor Publice, in cazul declaratiilor fiscale ce se depun la organul fiscal local.
(3) Obligatia de a depune declaratia fiscala se mentine si in cazurile in care:
a) a fost efectuata plata obligatiei fiscale;
b) obligatia fiscala respectiva este scutita la plata, conform reglementarilor legale;
c) pentru obligatia fiscala nu rezulta, in perioada de raportare, sume de plata, dar exista obligatia declarativa, conform legii;
d) veniturile sunt obtinute in Romania de contribuabili nerezidenti si care potrivit conventiilor de evitare a dublei impuneri nu sunt impozabile in Romania.
(4) in cazul obligatiilor de declarare a unor venituri care, potrivit legii, sunt scutite la plata impozitului pe venit, organul fiscal central poate aproba, la cererea contribuabilului/platitorului, alte termene sau conditii de depunere a declaratiilor fiscale, in functie de necesitatile administrarii obligatiilor fiscale. Asupra termenelor si conditiilor decide organul fiscal central potrivit competentelor aprobate prin ordin al presedintelui A.N.A.F.
(41) Entitatile inregistrate in registrul comertului, pentru care exista inscrise mentiuni privind inactivitatea temporara, nu au obligatia depunerii declaratiilor fiscale pentru perioada in care se afla in inactivitate temporara, incepand cu data de 1 a lunii urmatoare inscrierii mentiunii privind inactivitatea temporara in registrul comertului.
(42) Celelalte entitati, altele decat cele prevazute la alin. (41), nu au obligatia depunerii declaratiilor fiscale, pentru perioada pentru care au solicitat suspendarea activitatii la organismele care le-au autorizat, incepand cu data de 1 a lunii urmatoare inscrierii mentiunii privind suspendarea activitatii in registrul contribuabililor.
(43) Aplicarea prevederilor alin. (41) si (42) inceteaza la data reluarii activitatii sau la implinirea unui termen de 3 ani de la data inregistrarii in registrul comertului a mentiunii privind inactivitatea temporara sau a mentiunii privind suspendarea activitatii in registrul contribuabililor.
(44) Obligatiile de declarare, aferente activitatii desfasurate anterior inregistrarii inactivitatii temporare/suspendarii, se mentin.
(5) Contribuabilul/Platitorul care are sedii secundare inregistrate fiscal ca platitoare de salarii si venituri asimilate salariilor are obligatia de a declara, in numele sediilor secundare, impozitul pe venitul din salarii datorat de acestea, potrivit legii.
(6) in cazul contribuabililor nerezidenti care desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei prin mai multe sedii permanente, obligatia de declarare prevazuta la alin. (5) se indeplineste prin sediul permanent desemnat potrivit prevederilor din Codul fiscal.
ART. 102 Forma si continutul declaratiei fiscale
(1) Declaratia fiscala se intocmeste prin completarea unui formular pus la dispozitie gratuit de organul fiscal.
(2) in declaratia de impunere contribuabilul/platitorul trebuie sa calculeze cuantumul obligatiei fiscale, daca acest lucru este prevazut de lege.
(3) Contribuabilul/Platitorul are obligatia de a completa declaratia fiscala inscriind corect, complet si cu buna-credinta informatiile prevazute de formular, corespunzatoare situatiei sale fiscale. Declaratia fiscala se semneaza de catre contribuabil/platitor sau, dupa caz, reprezentantul legal ori imputernicitul acestuia.
(4) Obligatia de semnare a declaratiei fiscale se considera a fi indeplinita si in urmatoarele situatii:
a) in cazul transmiterii declaratiei fiscale prin sistemul electronic de plati;
b) in cazul transmiterii declaratiei fiscale prin sisteme electronice de transmitere la distanta in conditiile art. 103 alin. (1).
(5) Declaratia fiscala trebuie insotita de documentatia ceruta de prevederile legale.
(6) in cazul creantelor fiscale administrate de catre organul fiscal central, prin ordin al presedintelui A.N.A.F. se pot stabili tipurile de creante fiscale pentru care organul fiscal poate transmite contribuabilului/platitorului formularele de declarare a creantelor fiscale, instructiunile de completare a acestora, alte informatii utile, precum si plicurile preadresate. in acest caz, contravaloarea corespondentei se suporta de catre organul fiscal central.
ART. 103 Depunerea declaratiei fiscale
(1) Declaratia fiscala se depune la registratura organului fiscal competent sau se comunica prin posta, cu confirmare de primire, ori prin mijloace electronice sau prin sisteme electronice de transmitere la distanta. In cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal central, procedura privind transmiterea declaratiei fiscale prin mijloace electronice sau prin sisteme electronice de transmitere la distanta, precum si declaratiile fiscale care se transmit obligatoriu prin asemenea mijloace sau sisteme se stabileste prin ordin al presedintelui A.N.A.F.
(11) Organul fiscal local in colaborare cu organul fiscal central acorda asistenta in vederea completarii si/sau depunerii declaratiei unice privind impunerea veniturilor persoanelor fizice pentru contribuabilii care au domiciliul fiscal in localitatea in care isi are sediul organul fiscal local si nu exista o unitate teritoriala a A.N.A.F. Declaratia astfel completata se transmite organului fiscal central competent in administrarea contribuabilului, prin mijloace electronice de transmitere la distanta, fie de contribuabil, fie de organul fiscal local.
(12) Procedura de acordare a asistentei realizata de organul fiscal local in colaborare cu organul fiscal central si de transmitere a declaratiei unice potrivit alin. (11) se aproba prin ordin comun al ministrului finantelor publice si al ministrului dezvoltarii regionale si administratiei publice.
(2) Declaratia fiscala poate fi redactata de organul fiscal sub forma de proces-verbal, daca din motive independente de vointa contribuabilului/platitorului acesta este in imposibilitatea de a scrie.
(3) Data depunerii declaratiei fiscale este data inregistrarii acesteia la organul fiscal sau data depunerii la posta, dupa caz. in situatia in care declaratia fiscala se depune prin mijloace electronice de transmitere la distanta, data depunerii declaratiei este data inregistrarii acesteia pe pagina de internet a organului fiscal, astfel cum rezulta din mesajul electronic de confirmare transmis ca urmare a primirii declaratiei.
(4) Data depunerii declaratiei fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanta este data inregistrarii acesteia pe portal, astfel cum rezulta din mesajul electronic transmis de sistemul de tranzactionare a informatiilor, cu conditia validarii continutului declaratiei. in cazul in care declaratia nu este validata, data depunerii declaratiei este data validarii astfel cum rezulta din mesajul electronic.
(5) Prin exceptie de la prevederile alin. (4), in situatia in care declaratia fiscala a fost depusa pana la termenul legal, iar din mesajul electronic transmis de sistemul de tranzactionare a informatiilor rezulta ca aceasta nu a fost validata ca urmare a detectarii unor erori in completarea declaratiei, data depunerii declaratiei este data din mesajul transmis initial in cazul in care contribuabilul/platitorul depune o declaratie valida pana in ultima zi a lunii in care se implineste termenul legal de depunere.
(6) In cazul creantelor administrate de organul fiscal central sau de organul fiscal local, declaratia fiscala depusa si inregistrata la un organ fiscal necompetent este considerata a fi depusa la data inregistrarii acesteia la organul fiscal necompetent. In acest caz, organul fiscal necompetent transmite declaratia fiscala la organul fiscal competent in termen de 5 zile lucratoare de la data inregistrarii declaratiei. In cazul in care la momentul depunerii declaratiei fiscale la registratura organului fiscal acesta sesizeaza ca declaratia fiscala nu ii este adresata nu o inregistreaza si ii recomanda contribuabilului depunerea la organul fiscal competent.
ART. 104 Certificarea declaratiei fiscale depuse la organul fiscal central
(1) Contribuabilul/Platitorul poate opta pentru certificarea declaratiei fiscale, inclusiv a declaratiei fiscale rectificative, anterior depunerii acestora la organul fiscal central, de catre un consultant fiscal care a dobandit aceasta calitate potrivit reglementarilor legale cu privire la organizarea si exercitarea activitatii de consultanta fiscala si care este inscris ca membru activ in Registrul consultantilor fiscali si al societatilor de consultanta fiscala.
(2) Certificarea declaratiei fiscale se realizeaza cu/fara rezerve, potrivit normelor de certificare aprobate, in conditiile legii, de Camera Consultantilor Fiscali, cu avizul Ministerului Finantelor Publice. Documentele care se incheie ca urmare a certificarii trebuie sa cuprinda obligatoriu explicatii cu privire la cuantumul si natura creantei fiscale declarate, precum si, dupa caz, cauzele care au generat rectificarea, iar in cazul unei certificari cu rezerve, motivatia acesteia.
(3) Prin ordin al presedintelui A.N.A.F. se aproba procedura de depunere la organul fiscal a documentului de certificare intocmit de consultantul fiscal potrivit normelor prevazute la alin. (2), precum si procedura privind schimbul de informatii intre A.N.A.F. si Camera Consultantilor Fiscali.
(4) Certificarea declaratiei fiscale de catre un consultant fiscal care nu este inscris ca membru activ in Registrul consultantilor fiscali si al societatilor de consultanta fiscala sau de catre o persoana care nu are calitatea de consultant fiscal are ca efect lipsa certificarii.
(5) Organul fiscal central notifica contribuabilul/platitorul in cazul in care constata ca a fost depusa o declaratie fiscala certificata de un consultant fiscal care nu este inscris ca membru activ in Registrul consultantilor fiscali si al societatilor de consultanta fiscala sau de catre o persoana care nu are calitatea de consultant fiscal, potrivit legii. in cazul in care certificarea nu se depune in termen de 30 de zile de la notificare, sunt aplicabile prevederile alin. (4).
(6) Certificarea declaratiei fiscale de catre un consultant fiscal reprezinta un criteriu de evaluare in analiza de risc efectuata de organul fiscal central in scopul selectarii contribuabililor/platitorilor pentru inspectia fiscala.
ART. 105 Corectarea declaratiei fiscale
(1) Declaratia de impunere poate fi corectata de catre contribuabil/platitor, pe perioada termenului de prescriptie a dreptului de a stabili creante fiscale.
(2) Declaratia informativa poate fi corectata de catre contribuabil/platitor indiferent de perioada la care se refera.
(3) Declaratiile prevazute la alin. (1) si (2) pot fi corectate prin depunerea unei declaratii rectificative.
(4) in cazul taxei pe valoarea adaugata, corectarea erorilor din deconturile de taxa se realizeaza potrivit prevederilor Codului fiscal. Erorile materiale din decontul de taxa pe valoarea adaugata se corecteaza potrivit procedurii aprobate prin ordin al presedintelui A.N.A.F.
(5) Declaratia de impunere nu poate fi depusa si nu poate fi corectata dupa anularea rezervei verificarii ulterioare.
(6) Prin exceptie de la prevederile alin. (5), declaratia de impunere poate fi depusa sau corectata dupa anularea rezervei verificarii ulterioare in urmatoarele situatii:
a) in situatia in care corectia se datoreaza indeplinirii sau neindeplinirii unei conditii prevazute de lege care impune corectarea bazei de impozitare si/sau a creantei fiscale aferente;
b) in situatia in care prin hotarari judecatoresti definitive s-au stabilit in sarcina platitorului obligatii de plata reprezentand venituri sau diferente de venituri catre beneficiarii acestora ori plata unor sume sau acceptarea unor cheltuieli care genereaza modificarea bazei de impozitare si a obligatiilor fiscale aferente unor perioade pentru care s-a anulat rezerva verificarii ulterioare.
(7) in situatiile prevazute la alin. (6), contribuabilul/platitorul trebuie sa mentioneze in declaratia de impunere depusa sau rectificata temeiul legal pentru depunerea ori corectarea bazei de impozitare si/sau a creantei fiscale aferente.
(8) in situatia in care in timpul inspectiei fiscale contribuabilul/platitorul depune sau corecteaza declaratia de impunere aferenta perioadelor si creantelor fiscale ce fac obiectul inspectiei fiscale, aceasta nu va fi luata in considerare de organul fiscal.
CAPITOLUL IV Stabilirea bazei de impozitare prin estimare
ART. 106 Dreptul organului fiscal de a stabili baza de impozitare prin estimare
(1) Organul fiscal stabileste baza de impozitare si creanta fiscala aferenta, prin estimarea rezonabila a bazei de impozitare, folosind orice proba si mijloc de proba prevazute de lege, ori de cate ori acesta nu poate determina situatia fiscala corecta.
(2) Stabilirea prin estimare a bazei de impozitare se efectueaza in situatii cum ar fi:
a) in situatia prevazuta la art. 107 alin. (1) - (4);
b) in situatia in care organul fiscal nu poate determina situatia fiscala corecta si constata ca evidentele contabile sau fiscale ori declaratiile fiscale sau documentele si informatiile prezentate in cursul controlului fiscal sunt incorecte, incomplete, precum si in situatia in care acestea nu exista ori nu sunt puse la dispozitia organelor fiscale.
(3) in situatiile in care, potrivit legii, organul fiscal este indreptatit sa stabileasca prin estimare bazele de impozitare, acesta identifica acele elemente care sunt cele mai apropiate situatiei de fapt fiscale. Organul fiscal are obligatia mentionarii in actul de impunere a motivelor de fapt si a temeiului de drept care au determinat folosirea estimarii, precum si a criteriilor de estimare.
(4) in cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal central si in scopul stabilirii prin estimare a bazei de impozitare, organul fiscal poate folosi metode de stabilire prin estimare a bazelor de impozitare, aprobate prin ordin al presedintelui A.N.A.F.
(5) Cuantumul creantelor fiscale rezultate din aplicarea prevederilor prezentului articol sunt stabilite sub rezerva verificarii ulterioare, cu exceptia celor stabilite in cadrul unei inspectii fiscale.
ART. 107 Stabilirea din oficiu a creantelor fiscale ca urmare a nedepunerii declaratiei de impunere
(1) Nedepunerea declaratiei de impunere da dreptul organului fiscal sa procedeze la stabilirea din oficiu a creantelor fiscale prin decizie de impunere. Stabilirea din oficiu nu se poate face inainte de implinirea unui termen de 15 zile de la instiintarea contribuabilului/platitorului privind depasirea termenului legal de depunere a declaratiei de impunere. Aceste prevederi nu sunt aplicabile dupa inceperea inspectiei fiscale pentru obligatiile fiscale nedeclarate.
(2) in instiintarea prevazuta la alin. (1) organul fiscal informeaza contribuabilul/platitorul cu privire la consecintele nedepunerii declaratiei de impunere.
(3) Stabilirea din oficiu a creantei fiscale se face prin estimarea bazei de impozitare, potrivit art. 106. Organul fiscal procedeaza la estimarea creantei fiscale ori de cate ori informatiile detinute de organul fiscal nu permit estimarea bazei de impozitare.
(4) Pentru creantele fiscale administrate de organul fiscal central, instiintarea pentru nedepunerea declaratiilor si stabilirea din oficiu a creantelor fiscale nu se face in cazul contribuabilului/platitorului inactiv, atat timp cat se gaseste in aceasta situatie.
(5) Contribuabilul/Platitorul poate depune declaratia de impunere pentru creantele fiscale ce au format obiectul deciziei de impunere emisa potrivit alin. (1), in termen de 60 de zile de la data comunicarii deciziei, sub sanctiunea decaderii, chiar daca acest termen se implineste dupa implinirea termenului de prescriptie a dreptului organului fiscal de a stabili creante fiscale. Decizia de impunere se anuleaza de organul fiscal la data depunerii declaratiei de impunere.
(6) in cazul in care se depune declaratia de impunere potrivit alin. (5), dupa implinirea termenului de prescriptie prevazut la art. 110, de la data depunerii declaratiei incepe sa curga un nou termen de prescriptie.
CAPITOLUL V Despre evidentele fiscale si contabile
ART. 108 Obligatia de a conduce evidenta fiscala
(1) in vederea stabilirii starii de fapt fiscale si a obligatiilor fiscale datorate, contribuabilul/platitorul are obligatia sa conduca evidente fiscale, potrivit actelor normative in vigoare.
(2) in vederea documentarii respectarii principiului valorii de piata contribuabilul/platitorul care desfasoara tranzactii cu persoane afiliate are obligatia sa intocmeasca dosarul preturilor de transfer. La solicitarea organului fiscal central competent contribuabilul/platitorul are obligatia de a prezenta dosarul preturilor de transfer. Cuantumul tranzactiilor pentru care contribuabilul/platitorul are obligatia intocmirii dosarului preturilor de transfer, termenele pentru intocmirea acestuia, continutul dosarului preturilor de transfer, precum si conditiile in care se solicita acesta se aproba prin ordin al presedintelui A.N.A.F.
(3) Sunt evidente fiscale registrele, situatiile, precum si orice alte inscrisuri care, potrivit legislatiei fiscale, trebuie intocmite in mod obligatoriu in scopul stabilirii starii de fapt fiscale si a creantelor fiscale, cum ar fi: jurnalul pentru vanzari, jurnalul pentru cumparari, registrul de evidenta fiscala.
ART. 109 Reguli pentru conducerea evidentelor contabile si fiscale
(1) Evidentele contabile si fiscale se pastreaza, dupa caz, la domiciliul fiscal al contribuabilului/platitorului, la sediul social ori la sediile secundare ale acestuia, inclusiv pe suport electronic, sau pot fi incredintate spre pastrare unei societati autorizate, potrivit legii, sa presteze servicii de arhivare.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), evidentele contabile si fiscale ale exercitiului financiar in curs se pastreaza, dupa caz, la domiciliul fiscal al contribuabilului/platitorului, la sediul social ori la sediile secundare ale acestuia sau, in perioada 1 - 25 a lunii urmatoare perioadei fiscale de raportare, la sediul persoanei fizice ori juridice autorizate pentru prelucrarea lor in vederea intocmirii declaratiilor fiscale.
(3) Dispozitiile legale privind pastrarea, arhivarea si limba folosita pentru evidentele contabile sunt aplicabile si pentru evidentele fiscale.
(4) in cazul in care evidentele contabile si fiscale sunt tinute cu ajutorul sistemelor electronice de gestiune, pe langa datele arhivate in format electronic contribuabilul/platitorul este obligat sa pastreze si sa prezinte aplicatiile informatice cu ajutorul carora le-a generat.
(5) Contribuabilul/Platitorul este obligat sa evidentieze veniturile realizate si cheltuielile efectuate din activitatile desfasurate, prin intocmirea registrelor sau a oricaror altor documente prevazute de lege.
(6) Contribuabilul/Platitorul este obligat sa utilizeze pentru activitatea desfasurata documente primare si de evidenta contabila stabilite prin lege si sa completeze integral rubricile formularelor, corespunzator operatiunilor inregistrate.
(7) Organul fiscal poate lua in considerare orice evidente relevante pentru impozitare tinute de contribuabil/platitor.
CAPITOLUL VI Prescriptia dreptului de a stabili creante fiscale
ART. 110 Obiectul, termenul si momentul de la care incepe sa curga termenul de prescriptie a dreptului de stabilire a creantelor fiscale
(1) Dreptul organului fiscal de a stabili creante fiscale se prescrie in termen de 5 ani, cu exceptia cazului in care legea dispune altfel.
(2) Termenul de prescriptie a dreptului prevazut la alin. (1) incepe sa curga de la data de 1 iulie a anului urmator celui pentru care se datoreaza obligatia fiscala, daca legea nu dispune altfel.
(3) Dreptul de a stabili creante fiscale se prescrie in termen de 10 ani in cazul in care acestea rezulta din savarsirea unei fapte prevazute de legea penala.
(4) Termenul prevazut la alin. (3) curge de la data savarsirii faptei ce constituie infractiune sanctionata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva.
ART. 111 Intreruperea si suspendarea termenului de prescriptie a dreptului de a stabili creante fiscale
(1) Termenele de prescriptie prevazute la art. 110 se intrerup:
a) in cazurile si in conditiile stabilite de lege pentru intreruperea termenului de prescriptie a dreptului la actiune;
b) la data depunerii de catre contribuabil/platitor a declaratiei de impunere dupa expirarea termenului legal de depunere a acesteia;
c) la data la care contribuabilul/platitorul corecteaza declaratia de impunere sau efectueaza un alt act voluntar de recunoastere a creantei fiscale datorate.
(2) Termenele de prescriptie prevazute la art. 110 se suspenda:
a) in cazurile si in conditiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescriptie a dreptului la actiune;
b) pe perioada cuprinsa intre data inceperii inspectiei fiscale/verificarii situatiei fiscale personale si data emiterii deciziei de impunere ca urmare a efectuarii inspectiei fiscale/verificarii situatiei fiscale personale, in conditiile respectarii duratei legale de efectuare a acestora;
c) pe timpul cat contribuabilul/platitorul se sustrage de la efectuarea inspectiei fiscale/verificarii situatiei fiscale personale;
d) pe perioada cuprinsa intre data declararii unui contribuabil/platitor inactiv si data reactivarii acestuia.
e) pe perioada cuprinsa intre data comunicarii catre organele de urmarire penala a procesului-verbal de sesizare a organelor de urmarire penala sau a procesului-verbal intocmit ca urmare a solicitarii organelor de urmarire penala adresata organelor fiscale de a efectua constatari cu privire la faptele care constituie incalcari ale dispozitiilor si obligatiilor a caror respectare o controleaza si data ramanerii definitive a solutiei de rezolvare a cauzei penale.
f) pe perioada cuprinsa intre data decesului persoanei fizice la care era in curs de desfasurare o actiune de inspectie fiscala/verificare a situatiei fiscale personale si data luarii la cunostinta de catre organul de inspectie/verificare ca exista sau nu succesori, dupa caz.
ART. 112 Efectul implinirii termenului de prescriptie a dreptului de a stabili creante fiscale
Daca organul fiscal constata implinirea termenului de prescriptie a dreptului de stabilire a creantei fiscale, procedeaza la incetarea procedurii de emitere a titlului de creanta fiscala.
Legea nr. 2072015 - Codul de procedura fiscala 2024 - TITLUL I - Dispozitii generale art. 1 - art. 15
Codul de procedura fiscala - TITLUL II - Raportul juridic fiscal - art. 16 - art. 28
Codul de procedura fiscala - TITLUL III - Dispozitii procedurale generale - art. 29 - art. 80
Codul de procedura fiscala - TITLUL IV - Inregistrarea fiscala - art. 81 - art. 92
Codul de procedura fiscala - TITLUL VI - Controlul fiscal - art. 113 - art. 151
Codul de procedura fiscala - TITLUL VII - Colectarea creantelor fiscale - art. 152 - art. 267
Codul de procedura fiscala - TITLUL X - Aspecte internationale - art. 284 - art. 335
Codul de procedura fiscala - TITLUL XI - Sanctiuni - art. 336 - art. 339
Codul de procedura fiscala - TITLUL XII - Dispozitii finale - art. 340 - art. 354
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML
